Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 298/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 298/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 298
APEL
Ședința publică de la 11 martie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător - D. M. Nuți
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant T. M., domiciliat în M., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1955 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. V. domiciliată în ., având ca obiect – stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-reclamant T. M., personal și asistat de avocat C. G., lipsind intimata-pârâtă P. V., fiind reprezentată de avocat N. G. – prin substituire.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul este timbrat cu 20 lei – taxă judiciară de timbru achitată potrivit chitanței ., nr. 14/06.01.2015.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că în procedura prealabilă, intimata-pârâtă P. V. a depus întâmpinare, iar apelantul-reclamant T. M., a formulat răspuns la întâmpinare.
Tribunalul, pune in discuția apărătorilor părților din proces, competența in soluționarea cauzei.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, apreciază că Tribunalul Teleorman este competent material, general și teritorial să judece prezentul apel.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, constată că este legal investit în soluționarea cauzei de față.
Conform prevederilor art. 219 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, s-a procedat la verificarea identității părților, constatându-se că s-a prezentat apelantul-reclamant T. M., legitimat cu C.I., CNP:_.
Apărătorul apelantului-reclamant, depune, împuternicirea avocațială seria_/2015, chitanța nr. 119/2015 in sumă de 800 lei reprezentând onorariu avocat și ancheta socială efectuată de Colectivul de sprijin pentru autoritate tutelară și asistență socială din cadrul Primăriei M., solicitând încuviințarea probei cu acest înscris. Totodată, înmânează apărătorului părții adverse copia înscrisului.
Tribunalul, pune în discuția părților proba solicitată de apărătorul apelantului-reclamant.
Apărătorul apelantului-reclamant, solicită încuviințarea probei cu înscrisul depus astăzi la dosar.
Apărătorul intimatei-pârâte, nu se opune administrării acestei probe. Depune împuternicirea avocațială nr. 278/2015, delegația de substituire nr.3/2015 și chitanța nr. 278/2015 în sumă de 650 lei – onorariu avocat.
Tribunalul, în baza art. 255, rap. la art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisul depus astăzi la dosar, solicitată de apărătorul apelantului-reclamant și luând act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Potrivit art. 238 rap. la art. 482 Cod procedură civilă, estimează durata procesului la o zi.
Avocat C. G., având cuvântul pentru apelantul-reclamant T. M., solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul motivelor de apel invocate, cu cheltuieli de judecată.
Consideră că programul de vizitare al minorei astfel cum a fost stabilit, nu permite acesteia de a avea o legătură puternică cu tatăl său și bunicii paterni, neținându-se seama de interesul superior al copilului.
Solicită ca apelantului să i se permită de a avea legături personale cu minora, mai des, la domiciliul acestuia, întrucât distanța și nici vârsta copilului, nu sunt impedimente pentru a fi lărgit programul de vizitare.
Avocat N. G., solicită respingerea apelului, apreciind că la stabilirea programului de vizitare, instanța de fond a avut in vedere interesul superior a minorei, vârsta fragedă a acesteia, precum și distanța, apelantul domiciliind in județul Ialomița, iar intimata nu i-a îngrădit dreptul de a avea legături personale cu minora.
În mod corect i s-a permis apelantului de a lua minora in domiciliul său, in vacanța de P. și de C. și susține că nu sunt îndeplinite dispozițiile privind schimbarea modalității de vizitare.
Tribunalul, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ din data de 03 martie 2014 pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, reclamantul T. M. a chemat în judecată pe pârâta P. V., solicitând instanței c, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată să-i permită a avea legături personale cu minora T. C.-A., născută la data de 18.10.2010 în prima și ultima săptămână din fiecare lună, minora să meargă la domiciliul acestuia, începând cu vineri, ora 1700, până duminica la ora 1800, când va reveni în domiciliul pârâtei; alternativ, în anii impari Paștele și cei pari Crăciunul – minora să fie la domiciliul reclamantului; ziua de naștere a minorei și ziua de 1 iunie – Ziua Internațională a Copilului să fie petrecute de aceasta la domiciliul reclamantului, în anii impari; vacanțele școlare să fie împărțite în jumătate, prima jumătate a vacanțelor la tată, în anii impari, și a doua jumătate la tată, în anii pari, alternându-se sărbătorile religioase astfel ca minora să fie luată de tată în prima zi a perioadei, la ora 9 și adusă înapoi în ultima zi a perioadei la ora 20.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.1508 pronunțată la 10.11.2011 de Judecătoria Urziceni, județul Ialomița, s-a declarat desfăcută căsătoria părților, iar de la acea dată și până în prezent minora a crescut, aceasta având trei ani, astfel că vizitarea ei, numai la domiciliul pârâtei, câteva ore, într-un sfârșit de săptămână, nu permite o comunicare reală și restrânge nefiresc asemenea relații personale.
A mai arătat că este necesar ca minorei să i se permită să aibă legături personale și cu bunicii paterni, care nu au mai văzut-o din anul 2010.
Reclamantul a mai menționat că deși, i-a solicitat pârâtei să ajungă la o înțelegere asupra unui program prin care minora să meargă la domiciliul reclamantului, astfel împreună cu bunicii paterni să petreacă o perioadă mai lungă de timp cu copilul, aceasta a refuzat.
În drept, au fost invocate disp. art.397, art.403, art.496 alin.5 Cod civil, Legea nr.272/2004.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, a fost audiat martorul M. B..
La data de 26 iunie 2014 pârâta a depus întâmpinare, prin care a susținut, în esență, următoarele: prin sentința civilă nr.1508 pronunțată la 10 noiembrie 2011 de Judecătoria Urziceni, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părților; minorei T. C. A., născută la 18.10.2010, i s-a stabilit domiciliul la pârâtă, autoritatea tutelară fiind exercitată în comun, de ambii părinți, iar reclamantul având un drept de vizitare minor – în prima și a treia sâmbătă și duminică ale fiecărei luni, între orele 1000-1900, precum și în perioada sărbătorilor de Paști și C., la domiciliul pârâtei.
În această perioadă, de aproximativ 3 ani, reclamantul a venit în domiciliul pârâtei la un interval de 2-3 luni; atât pârâta cât și familia acesteia i-au permis accesul în locuință, creându-i un mediu propice pentru a avea o bună legătură cu minora, cu toate că acesta apărea fără a respecta programul stabilit de instanță, stătea câte o oră – două, o dată au ieșit împreună, în oraș, toți trei.
În ce privește propunerea reclamantului din cererea introductivă referitoare la
programul de vizitare a minorei, a învederat că niciodată copilul nu a dormit cu o altă persoană, străină, părțile despărțindu-se în fapt când fetița avea numai câteva luni.
A mai susținut că minora este foarte atașară de ea, are un program bine stabilit de hrană, somn, aspecte pe care reclamantul nu le cunoaște și nu le poate respecta, întrucât este plecat la muncă.
A mai precizat că i-a adus la cunoștință reclamantului că acesta împreună cu părinții săi pot veni în domiciliul pârâtei pentru a o vizita pe minoră, însă a refuzat.
În drept, au fost invocate dispoz. art.205 Cod procedură civilă.
În dovedire, pârâta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, a fost audiată martora N. F..
La data de 14 iulie 2014, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care, în esență, a făcut referire la mențiunea din considerentele hotărârii de divorț, respectiv „reclamantul-pârât va putea, însă, să solicite modificarea acestui program în viitor, când minora va mai crește…, întrucât soluția se raportează la împrejurările de fapt existente la data pronunțării hotărârii”.
Faptul că fetița are, aproape, 4 ani și că are nevoie atât de mamă cât și de tată, reclamantul a apreciat că de la data pronunțării hotărârii respective și până la data formulării cererii în cauză, împrejurările s-au schimbat. La această vârstă, minora ar fi trebuit să fie înscrisă la grădiniță, să socializeze cu alți copii, să doarmă într-un pat al său, separat de mamă, cu o cameră special amenajată pentru ea. Între minoră și părinți trebuie să existe o legătură specifică, o relație fundamentată pe afecțiune și atașament, fiind în interesul minorei să păstreze o legătură afectivă cu ambii părinți. Până la vârsta de un an copilul a locuit în casa reclamantului, a avut un pătuț al ei, o cameră amenajată cu tot ce-i era necesar, raportat la vârstă.
A mai motivat că fiind alături și de el, o perioadă mai mare de timp, va fi posibilă o mai bună apropiere și relaționare pe viitor. Deși a venit mai rar în vizită la copil, de fiecare dată i-a adus cadouri și multe dulciuri, chiar dacă lucrează și locuiește la o anumită distanță nu înseamnă că nu trebuie să fie alături de fiica sa în anumite etape din viață, să se bucure împreună.
Față de propunerea pârâtei ca minora să fie vizitată numai la domiciliul acesteia, apreciază că u este benefică acesteia, deoarece are nevoie și de o apropiere de bunicii paterni, lucru care nu se poate realiza stând o jumătate de zi cinci persoane într-o cameră de doar 12 mp.
A invocat dispoz. art.496 al.5 Cod civil.
În drept, au mai fost avute în vedere disp. art.201 Cod procedură civilă.
În ședința publică din 23 octombrie 2014 reclamantul și-a modificat cererea introductivă, în sensul că a solicitat ca o dată pe lună, respectiv în a treia săptămână din lună, în intervalul indicat prin cererea introductivă, să ia copilul în domiciliul său.
Prin sentința civilă nr. 1955/23.10.2014 a Judecătoriei Roșiorii de Vede s-a admis în parte cererea, pârâta fiind obligată să permită reclamantului, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minora T. C. A., la domiciliul acestuia, de Paști, în anii impari, de ziua de naștere a minorei, în anii impari, pe perioada vacanței de vară, primele două săptămâni din luna iulie.
A menținut, în parte, dispozițiile stabilite prin sentința civilă nr.1508 pronunțată la 10 noiembrie 2011 de Judecătoria Urziceni, județul Ialomița, rămasă definitivă și irevocabilă, în sensul că obligării pârâtei să-i permită reclamantului exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minora T. C. A. la domiciliul pârâtei, în prima și a treia sâmbătă și duminică ale fiecărei luni, între orele 1000 – 1900.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.1508 din 10 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Urziceni, irevocabilă prin decizia nr.21A din 28.02.2012 a Tribunalului Ialomița, s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți la 07.08.2010; pârâta a revenit la numele purtat anterior căsătoriei – acela de P.; autoritatea părintească cu privire la minora T. C. A., născută la data de 18.10.2010, s-a stabilit să revină în comun ambilor părinți; s-a stabilit locuința minorei Tiudorache C. A. la mama sa, pârâta în cauză, respectiv în ., fiind obligat reclamantul să contribuție la întreținerea minorei cu o pensie stabilită la suma de 1000 lei, lunar, cu începere de la data promovării acelei acțiuni -30.09.2011 și până la majoratul copilului; s-a încuviințat reclamantului să aibă legături personale cu minora T. C. A., în prima și a treia sâmbătă și duminică ale fiecărei luni, între orele 1000-1900, precum și în perioada sărbătorilor de Paști și C., la domiciliul pârâtei.
Din referatul de anchetă psihosocială dispus a fi efectuat la domiciliul reclamantului din ., s-a reținut că acesta este angajat la . din Urziceni, în funcția de instalator rețele termice și sanitare. Pe raza comunei M., ., județul Ialomița, reclamantul locuiește într-un imobil proprietatea bunicii paterne, împreună și cu părinții și bunica paternă, fiecare realizând venituri lunare. Imobilul se compune din patru camere de locuit, trei holuri, o bucătărie, o baie și anexe gospodărești; condițiile de locuit fiind foarte bune, locuința fiind dotată și mobilată în mod corespunzător, beneficiind de apă curentă rece și caldă, condițiile igienico-sanitare fiind corespunzătoare, reclamantul asigurând condiții materiale și morale pentru ca fiica sa să crească și să se dezvolte corespunzător fizic și moral.
În raport de probele administrate (declarații de martori, interogatoriul reclamantului) și având în vedere vârsta, încă, destul de mică a fetiței, de numai 4 ani, vârstă la care relația afectivă cu mama este foarte apropiată, cu atât mai mult cu cât permanent minora o are aproape, respectiv și schimbarea mediului, pentru o perioadă de timp mai mare, în care crește, poate avea efecte negative, au condus instanța de fond la concluzia admiterii cererii introductive în parte, în sensul obligării pârâtei să-i permită reclamantului exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minora T. C. A., la domiciliul acestuia, de Paști, în anii impari, de ziua de naștere a minorei, în anii impari, pe perioada vacanței de vară, primele două săptămâni din luna iulie.
În drept, s-au avut în vedere și dispozițiile art.401 Cod civil, potrivit cărora „părintele separat de copiii săi păstrează dreptul de a avea legături personale cu aceștia, în caz de neînțelegere între părinți instanța de tutelă fiind îndrituită să decidă cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept”.
De asemenea, instanța a reținut și dispozițiile art.403 cod civil în temeiul cărora reclamantul este îndreptățit, în ipoteza schimbării împrejurărilor în raport de care au fost stabilite legăturile personale cu minora, să poată solicita instanței de tutelă modificarea măsurilor dispuse, respectiv odată cu creșterea fetiței, alte împrejurări care mai pot apărea, față de cele menționate mai sus.
Totodată, s-au menținut, în parte, dispozițiile stabilite prin sentința civilă nr.1508 pronunțată la 10 noiembrie 2011 de Judecătoria Urziceni, irevocabilă, în sensul obligării pârâtei să-i permită reclamantului exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minora T. C. A. la domiciliul acesteia, în prima și a treia sâmbătă și duminică ale fiecărei luni, între orele 1000 – 1900.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, reclamantul, care a formulat critici, prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii formulate.
A motivat că în mod eronat, instanța de fond a admis în parte cererea formulată, apreciind că în raport de vârsta mică a acesteia și faptul că are o legătură afectivă cu mama sa, schimbarea mediului poate avea efecte negative asupra acesteia, stabilind programul doar în anii impari și doar în ziua de paște, ziua de naștere și două săptămâni în luna iulie.
În dezvoltarea acestei critici, apelantul a arătat că vârsta minorei nu constituie un impediment pentru a fi luată la domiciliul său, câtă vreme aceasta are deja referințe spațiale, temporale și afective suficient dezvoltate.
A mai susținut că la pronunțarea hotărârii, instanța ar fi trebuit să țină seama de interesul superior al copilului și de posibilitatea fiecărui părinte și bunic de a se bucura unul de celălalt și de a stabili o legătură afectivă cu toți membrii familiei, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea și a menține legăturile cu rudele sale.
Sub acest aspect, a precizat că distanța mare dintre domiciliul său și cel al minorei a fost avută în vedere atunci când a solicitat stabilirea programului de vizitare în perioada vacanțelor școlare și o dată pe lună în restul anului, iar schimbarea mediului nu ar avea efecte negative asupra fiicei sale, în condițiile în care a vizitat-o, a manifestat in interes permanent cu privire la aceasta, a vegheat permanent la creșterea și educarea ei, legea conferind ambilor părinți aceleași drepturi și responsabilități.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466, 468, 470 și urm. C. proc. civ.
La data de 6 ianuarie 2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat, cu cheltuieli de judecată.
A motivat că în condițiile în care reclamantul lucrează în intervalul 8,00-17,00, uneori și sâmbăta, nu deține autoturism pentru deplasarea mai ușoară a minorei, acesta locuiește într-un imobil compus din 4 camere și anexe împreună cu mama și bunica lui, durata deplasării ar fi de circa 4 ore, programul stabilit de instanță îi permite să aibă legături personale cu minora în perioada verii, aceasta având posibilitatea să se apropie de tată și să-și cunoască bunicii paterni.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. C. proc. civ.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 13.01.2015, apelantul a solicitat în esență înlăturarea apărărilor formulate și admiterea apelului declarat.
În apel, nu s-a solicitat administrarea de probatorii.
Verificând în limitele cererii de apel și apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Minora T. C. A. s-a născut la data de 18.10.2010, iar în raport de vârsta sa este evident că are nevoie de mama sa în mai mare măsură, la care i s-a și stabilit locuința, dar aceasta nu înseamnă că tatălui trebuie să-i fie limitat în așa măsură dreptul de a avea legături personale cu minora, încât să ducă practic, la suprimarea lui.
Din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria M., județul Ialomița rezultă că reclamantul dispune de condiții materiale și morale care să permită creșterea și educarea minorei, iar din declarația martorului M. B. propus de aceasta a reieșit că manifestă afecțiune și interes pentru fiica sa..
Art. 496 alin.5 din Codul civil conține o dispoziție de principiu, în sensul că „părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
În acord cu prevederile Codului civil sunt și cele ale Legii nr. 272/2004, cât și ale Legii nr. 18/1990 de ratificare a Convenției cu privire la drepturile copilului, aceasta din urmă stabilind prin art. 9 pct. 3 că statele părți se angajează să respecte drepturile copilului, care a fost separat de unul dintre părinți, de a întreține relații personale și contacte directe cu respectivul părinte, în mod regulat, iar restrângerea acestui drept poate avea loc numai pentru motive serioase, de protecție a minorului.
Art. 17 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, stabilește că instanța este abilitată să se pronunțe cu privire la modalitatea în care se exercită dreptul părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul de a păstra legături personale cu minorul, prin stabilirea unui program de vizitare corespunzător.
Astfel, unul din drepturile copilului garantate prin Legea nr. 272/2004 este potrivit art. 17 alin. 1 acela de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, în sensul acestei legi relațiile personale realizându-se conform art. 18 prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
În ceea ce privește programul de vizitare a minorei de către apelantul reclamant stabilit de către prima instanță, anume, în anii impari, de Paști, de ziua de naștere a minorei și două săptămâni în luna iulie, se apreciază că nu este unul rezonabil, întrucât nu respectă interesul superior al copilului, în sensul de a-i asigura condiții normale de întreținere a legăturilor personale cu tatăl său și bunicii paterni, cu o suficientă constanță și substanță pentru a menține o anumită viață de familie cu acesta, în contextul în care nu mai locuiesc împreună.
Interesul superior al copilului nu implică evitarea oricărei schimbări a mediului familial pentru o perioadă de timp chiar și atunci când este vorba de celălalt părinte, ci, din contră, menținerea unor legături efective care să conducă la existența unei vieți de familie cu ambii părinți, ceea ce este de natură să conducă la întărirea echilibrului emoțional al copilului și la normala dezvoltare a personalității sale.
Ca urmare, față de egalitatea de care se bucură părinții în ceea ce privește dreptul de a veghea la creșterea și dezvoltarea copilului, instanța de apel apreciază că, un program potrivit pentru sfârșit de săptămână este de vineri, de la orele 17,00 până duminică, orele 18,00, în prima săptămână a fiecărei luni
În ceea ce privește programul din vacanțe, instanța de apel, apreciază ca fiind rezonabilă și adecvată pentru aceste perioade, ca reclamantul să aibă legături personale cu fiica sa în anii impari în vacanța de C., în anii pari în vacanța de Paști, în vacanța de vară, în luna iulie în anii impari și în luna august în anii pari, la domiciliul acestuia.
În acest fel, în fiecare vacanță, perioadele pentru cei doi părinți vor alterna, asigurându-se un echilibru, dar și o posibilitate a fiecăruia dintre ei de a-și planifica anumite activități, în aceste perioade.
În același timp, se va menține dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâtei de a permite reclamantului să aibă legături cu minora de ziua ei de naștere în anii impari, la domiciliul acestuia.
Ca urmare, în baza dispozițiile art. 480 alin.2 C. proc. civ., va admite apelul declarat, va schimba sentința instanței de fond, conform programului stabilit prin dispozitivul prezentei decizii.
În baza art. 453 C. proc. civ., intimata va fi obligată la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către apelant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant T. M., domiciliat în M., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1955 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. V. domiciliată în ..
Schimbă sentința apelată în sensul că obligă pârâta să permită reclamantului exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minora T. C. A., după cum urmează: în prima săptămână a fiecărei luni de vineri ora 17:00 până duminică la ora 18:00, la domiciliul reclamantului; în anii impari, în perioada vacanței de C., iar în anii pari în perioada vacanței de P., la domiciliul reclamantului; în perioada vacanței de vară, în luna iulie în anii impari și în luna august în anii pari, la domiciliul reclamantului.
Menține dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâtei de a permite reclamantului să aibă legături personale cu minora la domiciliul acestuia, de ziua ei de naștere, în anii impari.
Obligă intimata la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către apelant.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
C. Doinița D. M. NuțiTatu S.
Pt. judecător DMN aflat în
concediu de studii, se semnează de noi
Președinte,
Red.thred. C.D.
4.ex./18.03.2015
D.f._
J.f. I. P.
Judecătoria Roșiorii de Vede
. .2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul TELEORMAN | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1209/2015. Tribunalul... → |
|---|
