Pensie întreţinere. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 2/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2
APEL
Ședința publică de la 14 ianuarie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător - D. M. Nuți
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă R. T. domiciliată în orașul V., . 2, ., împotriva sentinței civile nr. 1223 din 4 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul-pârât D. C., domiciliat în ., A. T. din cadrul Primăriei V., județ Teleorman și A. T. din cadrul Primăriei Crevenicu, județul Teleorman, având ca obiect – ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-reclamantă R. T., personal, lipsind intimatul-pârât D. C., A. T. din cadrul Primăriei V., județ Teleorman și A. T. din cadrul Primăriei Crevenicu, județul Teleorman.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul este timbrat legal cu suma de 20 lei – taxă judiciară de timbru achitată potrivit chitanței ., nr._/2014.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este declarat și motivat tardiv la data de 31 iulie 2014, in raport de data comunicării sentinței apelate, la 04.06.2014.
Tribunalul, pune in discuție, competența in soluționarea cauzei.
Apelanta-reclamantă apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial să soluționeze cauza de față.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, constată că este legal investit în soluționarea cauzei de față.
Conform prevederilor art. 219 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, s-a procedat la verificarea identității părților, constatându-se că s-a prezentat apelanta-reclamantă R. T., legitimată cu C.I., CNP:_.
Tribunalul, invocă, din oficiu excepția tardivității formulării apelului, excepție, pe care o pune în discuția părții prezente.
Apelanta-reclamantă, susține că nu a știut de termenul privind declararea apelului și lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
Tribunalul, lasă cauza în pronunțare asupra excepției tardivității formulării apelului.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 08.05.2014 pe rolul Judecătoriei V., reclamanta R. T. a chemat în judecată pe pârâtul D. C., solicitând ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună stabilirea locuinței minorului D. C. G., născut la data de 15.10.2003, la domiciliul său, având în vedere că acesta din toamna anului 2013 locuiește cu aceasta.
În motivarea acțiunii, reclamanta a menționat că în urma procesului de divorț, părțile de comun acord au stabilit ca minorul să rămână la tată având în vedere că acesta a rămas să locuiască în continuare în fostul domiciliu comun, dar minorul în prezent refuză să mai meargă la tatăl său din toamna anului 2013 de când s-a mutat cu aceasta, fiind bătut de tatăl său, neîngrijit, nemâncat, dormind uneori la vecini și lipsind de la școală.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar în copii: certificatul de naștere al minorului D. C. G., născut la data de 15.10.2003 și sentința de divorț nr. 1357/28.11.2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr. 2522/335/_.
La data de 20.05.2014, s-a depus la dosar raportul de anchetă psihosocială cu privire la minor, întocmit la domiciliul reclamantei de către reprezentanții autorității tutelare.
Pârâtul a formulat întâmpinare la data de 02.06.2014, arătând că cele afirmate de reclamantă sunt neadevărate, copilul fiind îngrijit atâta timp cât a stat la el, iar atunci când se afla la serviciu fiind dus la mama sa. A atașat întâmpinării, adeverința de salariu.
Prin sentința civilă nr. 1223 din 4 iunie 2014 a Judecătoriei V. s-a admis cererea de ordonanță președințială, modificare măsuri privind copilul, pensie întreținere, alocație de stat, formulată de reclamanta R. T., împotriva pârâtului D. C., în contradictoriu cu Autoritățile Tutelare din cadrul Primăriilor V. și Crevenicu, județul Teleorman.
S-a luat act de înțelegerea părților și a stabilit locuința minorului D. C. G., născut la data de 15.10.2003, la domiciliul reclamantei R. T..
A dispus ca pârâtul să achite o pensie de întreținere în favoarea minorului D. C. G., născut la data de 15.10.2003, în sumă de 200 lei/lună, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului sau schimbarea situație de fapt reținute.
S-a dispus ca alocația de stat pentru minor să fie încasată de reclamanta R. T..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile s-au despărțit prin sentința civilă nr. 1357/28.11.2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr. 2522/335/_, definitivă și irevocabilă, sentință prin care părțile de comun acord au stabilit locuința minorului la domiciliul tatălui.
Din toamna anului 2013, minorul D. C. G., născut la data de 15.10.2003 locuiește cu mama reclamantă și nu mai dorește să se întoarcă la tatăl său.
De la acea dată și până în prezent, reclamanta s-a ocupat în permanență de creșterea și educarea copilului, iar acesta este atașat sufletește de ea.
In măsura în care însă există neînțelegeri între părinți, instanța judecătorească trebuie să se pronunțe cu privire la exercitarea acestor drepturi și îndeplinirea obligațiilor părintești, considerându-se necesară măsura în primul rând în interesul superior al minorului.
În determinarea interesului copilului minor, se ținut seama de o . factori, printre care: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, intelectuală și morală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, comportarea părinților față de copil, legăturile de afecțiune stabilite intre copil și familie.
La termenul de judecată din data de 04.06.2014, pârâtul a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-reclamantă R. T., criticând hotărârea in ceea ce privește stabilirea programului și a intervalului orar de vizitare al minorului.
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 281 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În apel, nu s-au depus înscrisuri noi și nici nu s-a solicitat administrarea altor probatorii.
La termenul de judecată din 14 ianuarie 2015, instanța de apel, din oficiu, a invocat excepția tardivității apelului declarat de apelanta-reclamantă R. T..
Față de prevederile art. 248 (1) Cod. Proc. civ. instanța urmează a analiza cu prioritate excepția tardivității declarării apelului, invocată din oficiu, reținând următoarele:
Potrivit art. 999 alin.1 Cod.pr.civ., hotărârea dată cu privire la ordonanța președințială este supusă apelului, în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare dacă s-a dat fără citarea acestora.
In speță, sentința apelată a fost dată cu citarea părților, fiind pronunțată la data de 4 iunie 2014.
Cererea de apel a fost depusă, la data de 31 iulie 2014, în acord cu art. 471 al. (1) Cod procedură civilă, la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Raportând data pronunțării hotărârii – 04.06.2014, la data depunerii cererii de apel, se constată că termenul prevăzut de art. 999 alin.1 Cod.pr.civ., calculat în acord cu art. 181 și 182 Cod procedură civilă, a fost depășit, ultima zi de declarare a apelului fiind la 10 iunie 2014, intervenind astfel sancțiunea decăderii în conformitate cu art. 185 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 999 raportat la art. 185 Cod procedură civilă, se va admite excepția și se va respinge apelul ca tardiv formulat.
În fine, soluționarea apelului pe baza excepției de procedură privind tardivitatea acestuia, face de prisos analizarea celorlalte excepții ori a motivelor de apel care privesc fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității apelului invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv formulat apelul declarat de apelanta-reclamantă R. T. domiciliată în orașul V., . 2, ., împotriva sentinței civile nr. 1223 din 4 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul-pârât D. C., domiciliat în comuna Crevenicu, ., A. T. din cadrul Primăriei V., județ Teleorman și A. T. din cadrul Primăriei Crevenicu, județul Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 ianuarie 2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
C. Doinița D. M. NuțiTatu S.
Red. C.D./15.01.2015
Th.red.T.S. - 6.ex./15.01.2015
D.f._
J.f. O. S.
Judecătoria V.
.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul TELEORMAN | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 298/2015.... → |
|---|
