Partaj judiciar. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul TELEORMAN

Tribunalul TELEORMAN - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 129/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 129/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECTIA CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 129

Ședința publică de la 02 octombrie 2015

Tribunalul compus din:

Președinte - M. C. R.

Judecător - D. M. Nuți

Judecător - V. M.

Grefier - T. S.

Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenții-pârâți V. M., domiciliat în ., ., județul Ilfov, V. P. O. domiciliat în ., ., județul Ilfov cu reședința în ., . și V. D., domiciliat în ., ., județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 214 din 11 februarie 2015 și a încheierii de admitere în principiu nr. 857 din 30.04.2013, pronunțate de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatele-reclamante V. C. și V. O., ambele cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „G. T.”, cu sediul în București, ., ., ., sector 4, având ca obiect – partaj succesoral.

Dezbaterile pe fond au avut loc la data de 18 septembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate prin încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 25.09.2015, apoi la 02.10.2015.

TRIBUNALUL:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei V., la data de 16.05.2012, sub nr._ 16.05.2012, reclamantele V. C. și V. O., au chemat în judecată pe pârâții V. M., V. P. O. și V. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea masei succesorale, privind bunurile rămase de pe urma defuncților V. St. I., decedat în anul 1993 și V. S., decedată în anul 2011, ambii cu ultimul domiciliu în ., ., să se constate deschisă succesiunea celor doi defuncți, să se constate că de pe urma defuncților au rămas ca moștenitori: V. M., V. D., V. O., V. P. O., V. C., în calitate de descendenți, să se constate că masa succesorală se compune din următoarele bunuri imobile cuprinse: în titlul de proprietate nr._/04.10.2002, cuprinzând teren arabil extravilan de 2 ha și 8621 m.p, teren arabil intravilan de 9377 m.p, teren intravilan curți construcții de 902 m.p; titlul de proprietate nr._/14.08.2002 cuprinzând teren arabil extravilan de 2 ha și 8500 m.p; titlul de proprietate nr._/20.11.1995 cuprinzând teren extravilan păduri de 2500 m.p; o casă de locuit și anexe, în suprafață de 88 m.p situată în ., .; teren în suprafață de 570 m.p, situat în comuna Chiajna, ., după cum reiese din actul de vânzare-cumpărare, numit „chitanță”, teren care a fost împărțit în 4 loturi, iar pe fiecare lot, defuncții, au construit, câte o casă, pentru 4 din copii: V. M., V. P. O., V. O. și V. D.; 4 case de locuit, în comuna Chiajna, .; să se constate cota de 1/5 din masa succesorală pentru fiecare moștenitor și ieșirea din indiviziune prin formarea de 5 loturi și împărțirea în natură a bunurilor, iar în cazul în care loturile nu vor avea valoare egală, obligarea pârâților la plata unei sulte pentru egalizarea valorii loturilor. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantele au arătat că V. St. I. a decedat în anul 1993, iar V. S. a decedat în data de 07.08.2011, ambii cu ultimul domiciliu în ., ..

În urma decesului celor 2 defuncți, succesiunea nu a fost dezbătută, deoarece părțile nu s-au înțeles.

Cu privire la terenul și casele din comuna Chiajna, ., reclamantele precizează, că în anul 1967, părinții acestora au cumpărat un teren de 570 m.p, pe care l-au împărțit în 4 loturi, iar pe fiecare lot, defuncții au construit câte o casă pentru 4 dintre copii: V. M., V. P. O., V. O. și V. D., urmând ca reclamanta V. C. să rămână în casa părintească și cu proprietățile din ., ..

Arată că pârâtul V. P. O. a rămas în casa părintească, din satul Udupu, nu a locuit niciodată în casa din . cu reclamanta V. C., ca aceasta să locuiască, în casa din ., ., urmând să perfecteze actele de schimb, după dezbaterea succesiunii părinților.

După decesul lui V. St. I., în anul 1993, întreaga avere din ., ., terenurile din cele 3 titluri, cât și locuința au fost administrate și folosite exclusiv de pârâtul V. P. O..

Având în vedere că terenul și casele din . repartizate celor 4 copii, din timpul vieții defuncților, urmează ca aceste imobile să facă parte din loturile moștenitorilor, pentru care au fost construite, iar casa părintească să fie atribuită reclamantei V. C. astfel:

- locuința și terenul din ., ., lot V. D.;

- locuința și terenul din ., ., lot V. M.;

- locuința și terenul din ., ., lot V. P. O.;

- locuința și terenul din ., ., lot V. O.;

- locuința și terenul aferent din ., . C..

Reclamanta V. O. este de acord cu atribuirea locuinței din satul R. în lotul celor 4 moștenitori, deoarece atât ea, cât și pârâtul V. D. au vândut imobilele.

În dovedirea cererii sale a depus în înscrisurile aflate la (filele 9-25).

La data de 11.06.2012, reclamantele au depus la dosar note de ședință.

La data de 10.09.2012, pârâtul V. P. O. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

La termenul de judecată din data de 20.09.2012 reclamantele au depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională.

La termenul de judecată din data de 25.10.2012, pârâtul V. M. a depus întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 22.11.2012, reclamantele, prin apărător ales au depus note de ședință și răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtul V. M..

În temeiul art. 673/6 Cod procedură civilă, instanța a pronunțat încheierea de admitere în principiu nr. 857/30.04.2013 pentru care a constatat deschise succesiunile succesive ale defuncților: V. St. I., decedat la data de 11.11.1993 și V. S., decedată la data de 31.07.2011, ambii cu ultimul domiciliu în ., județul Teleorman.

A constatat că moștenitori cu vocație succesorală și care au acceptat succesiunea au rămas fiii acestora: V. M., V. D., V. O., V. P. O. și V. C., cu cote de câte de 1/5 fiecare, că masa de împărțit se compune din:

- casă bătrânească, construită în anul 1960, din paiantă, în suprafață de 60 m.p și 2 anexe, din paiantă, construite în anul 1950- 6 m.p și în anul 1960- 16 m.p, și anexă, din lemn, construită în anul 1991 -6 m.p, situate în satul Udupu, ., județul Teleorman;

- patru locuințe lipite între ele, construite din paiantă și cărămidă, din demolări și acoperite cu carton asfaltat, situate în satul R., .;

- suprafața totală de 3 ha și 8900 m.p, teren intravilan și extravilan, situat în ., județul Teleorman, conform titlului de proprietate nr._ din 04.10.2002;

- suprafața de 2 ha și 8500 m.p, teren extravilan, în aceeași comună, conform titlului de proprietate nr._ din data de 14.08.2002;

- suprafața de 2500 m.p pădure, în aceeași comună, conform titlului de proprietate nr._ din data de 20.11.1995;

- suprafața de 570 m.p, teren, categoria curți construcții, situat în ., județul Ilfov.

S-a dispus efectuarea de expertize topo și construcții pentru identificarea imobilelor și propuneri de lotizare și s-a admis, în principiu, în parte, cererea reconvențională.

Prin sentința Civilă nr. 917/23.04.2014 Judecătoria V. a admis acțiunea principală având ca obiect având ca obiect „partaj succesoral, ieșire din indiviziune,” formulată de reclamantele V. C. și V. O., împotriva pârâților V. M., V. P. O. și V. D., prin procurator V. M., domiciliat în ., ., județul Ilfov.

A admis în parte cererea reconvențională.

A constatat că prin încheierea de admitere în principiu au fost deschise succesiunile succesive ale defuncților V. St. I. și V. S., s-au stabilit moștenitorii și cotele precum și masa succesorală.

Pentru ieșirea din indiviziune a părților a omologat raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții întocmit de expertul T. M. în varianta nr. 1 și raportul de expertiză tehnică judiciară topo întocmit pentru termenul din 28.11.2013, de expertul I. A. C. în varianta nr. 2.

Terenul intravilan în suprafață de 570 mp ( din măsurători 784 mp) și construcțiile aferente situate în comuna Chiajna, ., vor fi împărțite după cum urmează:

1. Atribuie pârâtului V. D., imobilul construcție format din două dormitoare, hol și bucătărie și terenul intravilan în suprafață totală de 194 mp, situat în ., ., județul Ilfov.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei V. C. suma de 204,6 lei, cu titlu de sultă.

2. Atribuie pârâtului V. M., imobilul construcție format din două dormitoare, două holuri și terenul intravilan în suprafață de 208 mp, situat în ., ., județul Ilfov.

Primește sultă în valoare de 3446,4 lei, de la pârâtul V. P. O..

3. Atribuie reclamantei V. C., imobilul construcție compus din cameră de zi și dormitor și terenul în suprafață totală de 174 mp, situat în ., ., județul Ilfov.

Primește sultă în valoare de 6046,8 lei de la pârâtul V. P. O. și sultă în valoare de 204,6 lei de la pârâtul V. D..

4. Atribuie reclamantei V. O., imobilul construcție compus din cameră de zi și dormitor și terenul în suprafață totală de 208 mp, situat în ., ., județul Ilfov.

Primește sultă în valoare de 3946,4 lei, de la pârâtul V. P. O..

5. Atribuie pârâtului V. P. O. întreaga parte din masa succesorală situată în ., ., compusă din construcții- locuință veche, locuință nouă, pătul, bucătărie de vară, grajd și anexă gospodărească și următoarele terenuri:

- suprafața de 1026 mp, teren intravilan curți construcții, în tarlaua 11, .> - suprafața de 2998 mp, teren intravilan arabil, în tarlaua 11, .> - suprafața de 5142 mp, teren intravilan arabil, în tarlaua 11, .>

- suprafața de 2500 mp, teren extravilan ( pădure), în .> - suprafața de 1419 mp, teren extravilan arabil, în tarlaua 43B, .> - suprafața de 1391 mp, teren extravilan arabil, în tarlaua 37 A, .> - suprafața de_ mp, teren extravilan arabil, în tarlaua 50R, .> - suprafața de 7711 mp, teren extravilan arabil, în tarlaua 50, .> - suprafața de_ mp, teren extravilan arabil, în tarlaua 50, .>

- suprafața de_ mp, teren extravilan arabil, în tarlaua 41, .> - suprafața de 3536 mp, teren extravilan arabil, în tarlaua 41, .> Obligă pârâtul V. P. O. să plătească sulte după cum urmează:

- 3446, 4 lei, către pârâtul V. M..

- 6046,8 lei, către reclamanta V. C.

- 3946,4 lei, către reclamanta V. O..

A compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că: autorii părților, respectiv V. St. I., a decedat a data de 11.11.1993, iar V. S., a decedat la data de 31.07.2011.

Potrivit art. 700 alin.1 din vechiul cod civil, termenul de prescripție de 6 luni în care poate fi exercitat dreptul de opțiune succesorală, începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, deci de la data decesului celui care lasă moștenirea.

Exercitarea acestui drept de opțiune succesorală poate îmbrăca mai multe forme, respectiv: acceptarea pură și simplă voluntară a moștenirii, care la rândul ei, poate fi expresă sau tacită, precum și acceptarea pură și simplă forțată.

Acceptarea expresă presupune îndeplinirea a două condiții: exprimarea în formă scrisă a voinței succesibilului de a accepta succesiunea, autentică sau sub formă privată, iar din conținutul actului respectiv să rezulte în mod echivoc însușirea calității de moștenitor a succesibilului.

Acceptarea tacită există atunci când succesibilul face un act ( fapt), pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii, potrivit art. 689 din vechiul cod civil.

Acceptarea forțată a moștenirii este impusă de lege atunci când succesibilul a sustras sau a ascuns bunuri ale moștenirii, cu intenția frauduloasă de a păgubi pe moștenitori sau/și creditorii moștenitori conform art. 703 și 712 din vechiul cod civil.

Actele de acceptare tacită a moștenirii sunt oricare dintre acele activități întreprinse de moștenitori, din a căror îndeplinire rezultă în mod neîndoielnic intenția lor de a accepta succesiunea lui „ de cujus”.

Actele de administrare definitive, fără caracter urgent și care angajează viitorul sunt socotite acte de acceptare pentru că moștenitorul s-a comportat ca un proprietar și a realizat aceste acte pentru că a voit să accepte moștenirea.

Actele de dispoziție pot sta la baza acceptării tacite, conform art. 691 din vechiul cod civil. Atunci când moștenitul încheie un act de dispoziție ce are ca obiect un bun aflat în masa succesorală, indiferent de valoarea și natura lui, este prezumată intenția lui neechivocă să accepte moștenirea pur și simplu, chiar dacă actul de dispoziție nu ar putea produce efecte.

În speță, la data de 26.08.1967 V. I. și V. Stelica ( autorii părților) au cumpărat de la numiții P. E. și P. I., cu suma de 5700 lei, suprafața de 570 mp teren vatră de casă, situat în comuna Ghiajna, ., nr. 135, raionul 16 februarie, regiunea București, cu vecinii: la N-CAP D., la E-Pătrăncuși N., la S-M. I. și la V-CAP D., ., nr. 135.

Între anii 1968-1980, V. I. și V. S. au construit pe acest teren câte o casă pentru fiecare din fii lor, V. C. având dreptul la casa părintească aflată în alt județ, așa cum rezultă cererea formulată de reclamantul V. P. O., în dosarul nr._ la Judecătoria B. ( fila nr. 47 din dosar ).

Pentru cele patru locuințe din . a fost reglementată prin efectul Legii nr. 18/1991, deoarece nu existau acte autentice pentru teren, nici autorizații de construcție pentru locuințe și nici acte de donație, ci doar declararea lor la rolul Primăriei Chiajna.

Ordinele Prefectului și titlurile de proprietate au fost eliberate după decesele autorilor, la propunerea departamentului cadastru din Primăria Chiajna, pentru persoanele care figurau înscrise în rolul primăriei, persoane ce nu aveau acte autentice pe teren, în baza unui plan cadastral efectuat în anul 1980.

Instanța nu poate reține faptul că autorii părților au donat aceste case și terenuri la patru dintre copii, întrucât conform legii, partajul pe ascendent se face pentru toate bunurile și pentru toți moștenitorii.

Prin încheierea nr. 857/30.04.2013, în temeiul dispozițiilor art. 673/6 Cod procedură civilă, instanța a admis în principiu, acțiunea principală, a admis în principiu, în parte, cererea reconvențională, a constatat deschise succesiunile succesive ale defuncților: V. St. I., decedat la data de 11.11.1993 și V. S., decedată la data de 31.07.2011, ambii cu ultimul domiciliu în ., județul Teleorman, că moștenitori cu vocație succesorală și care au acceptat succesiunea au rămas fiii acestora: V. M., V. D., V. O., V. P. O. și V. C., cu cote de câte de 1/5 fiecare și că masa de împărțit se compune din: casă bătrânească, construită în anul 1960, din paiantă, în suprafață de 60 m.p și 2 anexe, din paiantă, construite în anul 1950- 6 m.p și în anul 1960- 16 m.p, și anexă, din lemn, construită în anul 1991 -6 m.p, situate în satul Udupu, ., județul Teleorman;patru locuințe lipite între ele, construite din paiantă și cărămidă, din demolări și acoperite cu carton asfaltat, situate în satul R., .; suprafața totală de 3 ha și 8900 m.p, teren intravilan și extravilan, situat în ., județul Teleorman, conform titlului de proprietate nr._ din 04.10.2002;suprafața de 2 ha și 8500 m.p, teren extravilan, în aceeași comună, conform titlului de proprietate nr._ din data de 14.08.2002; suprafața de 2500 m.p pădure, în aceeași comună, conform titlului de proprietate nr._ din data de 20.11.1995;suprafața de 570 m.p, teren, categoria curți construcții, situat în ., județul Ilfov.

Au fost efectuate în cauză două expertize, una în specialitatea topografie și cealaltă în specialitatea construcții.

Instanța, având în vedere lipsa acordului tuturor comoștenitorilor privitor la formarea și atribuirea loturilor a ținut seama de respectarea principiului echității.

Art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, enumără cu caracter exemplificativ, criteriile de care instanța va ține seama la atribuirea în partajul judiciar dare aceste criterii trebuie avute în vedere, toate la un loc sau numai unele, astfel încât să nu nesocotească drepturile copărtașilor, să satisfacă nevoile loc actuale și deci, partajul să fie echitabil.

În materia partajului regula stabilită potrivit art. 741 cod civil și art. 673 indice 5 Cod procedură civilă este aceea a împărțirii în natură a bunurilor ce compun masa partajabilă.

Posibilitatea unui acord între părți cu privire la modul de lichidare a stării de indiviziune, chiar în privința unuia dintre bunurile supuse împărțelii, nu este interzisă de lege, dimpotrivă o astfel de împărțeală fiind în concordanță cu principiul disponibilității și cu prevederile art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, care dispune că la formarea și atribuirea loturilor instanța ține seama, după caz, și de acordul părților.

Printre criteriile de împărțeală se află și acela al folosirii bunului de către unul dintre copărtași ori evitarea împărțirii excesive a bunurilor.

Conform art. 728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat rămâne în indiviziune. Un coerede poate cere oricând împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau posibilități contrare. Expertizele de specialitate cât și actele dosarului evidențiază posesia exercitată de părți asupra bunurilor succesorale iar lotizarea pe care o va dispune instanța va avea în vedere acest criteriu.

Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria V., au declarat recurs pârâții V. M., V. P. O. și V. D. care au criticat, atât sentința civilă nr. 917 din 23 aprilie 2014, cât și încheierea de admitere în principiu nr. 857 din 30.04.2013 pronunțate de Judecătoria V., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul că bunurile asupra cărora se solicită ieșirea din indiviziune trebuie să existe in patrimoniul autorului, la data decesului ori să fie dobândite ulterior solicitând admiterea recursului și excluderea de la masa partajabilă a celor patru case de locuit, lipite intre ele, construite din paiantă și cărămidă, din demolări, situate in satul R. . și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.

În motivarea recursului s-a arătat că reclamantele nu au făcut dovada că unele bunuri menționate in acțiune au aparținut vreodată autorilor V. I. și V. S. și că la data decesului acestora ar fi făcut parte din averile lor succesorale.

Susține că în masa partajabilă sunt incluse patru case de locuit, lipite intre ele, construite din paiantă și cărămidă, din demolări, situate in satul R. .. Se arată că cele patru case nu au făcut parte din masa succesorală, întrucât au fost edificate pe niște terenuri ce au fost atribuite fiecăruia de către autori în urmă cu cca 40 de ani, acestea devenind prin uzucapiune bunuri proprii. Casele au fost edificate de fiecare cu resurse financiare proprii, întrucât realizau venituri proprii fiind numai ajutați de părinți. Imobilele au fost edificate în anii 1968, 1970, 1972 și 1978.

În aceste condiții nu se poate reține că aceste care de locuit s-au aflat in patrimoniul defuncților și fac parte din masa partajabilă.

Ulterior realizării lor, aceste case au fost declarate la organele fiscale direct pe numele moștenitorilor, având fiecare propriul rol fiscal.

La data de 12.09.2014, reclamantele au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de pârâți și pe cale de consecință, menținerea sentinței civile nr. 917 din 23 aprilie 2014 și a încheierii de admitere în principiu nr. 857 din 30.04.2013, pronunțate de Judecătoria V..

În motivare s-a arătat că imobilele din . donate de către defuncți în timpul vieții celor patru copii urmând ca reclamanta să rămână cu casa părintească. Cei patru copii ce primiseră zestre trebuia să renunțe la bunurile din ..

Instanța de fond in mod corect, prin încheierea de admitere in principiu, a introdus cele patru locuințe in masa partajabilă, pe baza probelor administrate, mărturisiri, înscrisuri, prezumții.

Faptul că autorii părților au donat casele și terenurile din . dintre copii constituie un partaj de ascendent, conform art. 794-799 Cod civil, însă potrivit art. 797 Cod civil, acest partaj este lovit de nulitate absolută, pentru că nu au fost cuprinși toți moștenitorii, respectiv V. C. nu a fost inclusă.

De altfel, instanța de fond a inclus in masa partajabilă și imobilele din . nulității absolute a partajului de ascendent.

Prin Decizia nr. 255/19.09.2014 Tribunalul Teleorman a admis recursul declarat, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a decide în acest sens tribunalul a reținut următoarele:

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat calea de atac ca fiind întemeiată pentru considerentele ce expuse în continuare.

Instanța de fond a reținut ca făcând parte din masa succesorală a celor doi defuncți, atât a celor patru loturi de teren, cât și a caselor edificate pe aceste loturi situate în . analiza în totalitate materialul probator în baza căruia a reținut o astfel de situație de fapt. Astfel, instanța de fond a prezumat că titlurile de proprietate și ordinele prefectului care atestau un drept de proprietate în favoarea moștenitorilor asupra unor bunuri, respectiv terenul și casele edificate pe acesta situate în . dreptul de proprietate al titularilor, întrucât au fost eliberate după decesul autorilor, la propunerea departamentului de cadastru pentru persoanele care figurau înscrie în rolul Primărie.

Pe de altă hotărârea instanței de fond nu cuprinde nici o mențiune referitor la aprecierea materialului probator propus de titularii dreptului de proprietate asupra caselor edificate în . intermediul cărora aceștia au încercat să facă dovada contribuției lor la edificarea imobilelor.

Instanța de fond a prezumat că aceste bunuri se aflau încă în patrimoniul succesoral, situație contrară fiind atestată de titlurile de proprietate și de ordinele prefectului emise în considerarea dispozițiilor legii fondului funciar. Așa fiind, aceste bunuri au fost transmise cu titlu de dotă de către părinți, celor patru fii. Or donația, chiar și cu nerespectarea dispozițiile legale referitoare la formă, abateri impuse de legislația în vigoare la momentul transmiterii, este un act translativ de proprietate, astfel că bunul iese din patrimoniul donatorului ducându-se în patrimoniul donatarului, acesta fiind în fapt motivul emiterii titlurilor de proprietate pe numele succesorilor și nu lipsa actelor autentice, cum eronat a reținut instanța de fond.

În cauză, instanța de fond ar fi trebuit să se aplece și să verifice incidenței dispozițiilor legale privind raportul donațiilor, în măsura în care evident ar fi fost învestită cu un astfel de capăt de cerere, și nicidecum să se pronunțe asupra legalității unui partaj de ascendent., cerere cu care de altfel, nu a fost învestită. Dacă aprecia că în cauză era necesară o astfel de calificare, instanța avea obligația să o pună în discuția contradictorie a părților.

Față de toate aceste considerente, se apreciază că instanța de fond nu a fost lămurită sub aspectul limitelor în care a fost învestită pronunțând, față de cele de mai sus, o hotărâre nelegală.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă văzând încheierea de ședință din data de 30.04.2013 – f. 283, vol. II dosar fond, se constată că instanța de fond a dispus deschiderea deodată a succesiunilor celor doi autori, V. Șt. I. și V. S.. Or legal, instanța avea obligația de a dispune deschiderea pe rând a fiecărei succesiuni, cu identificarea pentru fiecare autor a moștenitorilor și determinarea fiecărei mase de împărțit cu reținerea cotei legale ce ar fi revenit astfel fiecărui moștenitor. Procedând la fixarea unei mase succesorale unice pentru ambii autori, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală prin afectarea cotelor ce revin moștenitorilor. Venind la moștenirea autorului lor V. Șt. I. decedat la data de 11.11.1993 cei cinci fii în concurs cu mama lor, ar fi dobândit în patrimoniu propriu, proporțional cu cota legală ce revenea fiecăruia, o parte din dreptul de proprietate asupra terenului și caselor din Chiajna, astfel că terenul și casele nu s-ar mai fi regăsit în întregime în masa succesorală comună a celor doi autori.

Față de toate aceste considerente, se apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să-și fixeze limitele în care a fost învestită și în raport de care să soluționeze cauza, să determine prin aprecierea corectă a probatoriului administrat masa bunurilor de împărțit în raport de fiecare dintre cele două succesiuni și nu o singură masă pentru doi autori decedați succesiv.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei V. sub nr._ .

Prin Sentința nr. 214/11.02.201, după rejudecare, judecătoria a admis acțiunea principală având ca obiect „partaj succesoral, ieșire din indiviziune,” formulată de reclamantele V. C., și V. O., împotriva pârâților V. M., V. P. O. și V. D., prin procurator V. M..

A admis în parte cererea reconvențională și în consecință:

A constatat deschise, succesiv, succesiunile defuncților V. St. I. și V. S..

A constatat masa succesorală cât și calitatea de moștenitori a părților cât și cotele lor succesorale, respectiv:

La data de 11.11.1993, s-a deschis succesiunea defunctului V. St. I., cu ultimul domiciliu în ., ..

Masa succesorală, rămasă la decesul acestuia se compune din următoarele bunuri: cota de ½ din casa bătrânească ( 1950) astfel cum a fost extinsă în anul 1981 și anexe situate în ., .; patru locuințe lipite între ele construite din paiantă și cărămidă rezultate din demolări și terenul intravilan în suprafață de 570 mp ( 784 mp din măsurători ) situate în comuna Chiajna, ., astfel cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare denumit „ chitanță”.

În masa succesorală intră și următoarele suprafețe de teren:

- teren arabil extravilan de 2 ha și 8621 mp;

- teren arabil intravilan de 9.377 mp și teren intravilan curți construcții de 902 mp, conform titlului de proprietate nr._/04.10.2002;

- teren arabil extravilan de 2 ha și 8500 mp, conform titlului de proprietate nr._/14.08.2002;

- teren extravilan păduri de 2500 mp, conform titlului de proprietate nr._/20.11.1995

Din terenuri, cotele succesorale sunt ¼ soție supraviețuitoare V. S. și ¾ toți copii.

Din case + terenuri cota de ½ intră în masa succesorală din care ¼ are soția supraviețuitoare și ¾ au toți copii, restul cotei de ½ este cota de bun comun a soției supraviețuitoare.

Prin urmare, copiilor le revin următoarele cote

- din terenuri 3/4: 1/5 =3/20

- din case și terenuri 3/8: 1/5 =3/40

soției supraviețuitoare îi revine:

- din terenuri ¼

- din casă și terenuri 1/8 + 1/2 =5/8.

La data de 07.08.2011 s-a deschis succesiunea defunctei V. S., cu ultimul domiciliu în ., ., în succesiunea căreia, intră următoarele bunuri: ¼ din terenuri, 5/8 din case și terenuri, iar fiecărui copil îi revine din terenuri 1/4: 1/5 =1/20 iar din casă și terenuri 5/8: 1/5 =1/8.

Din cele două succesiuni, fiecărui copil îi revine din bunurile succesorale astfel:

a) din terenuri 3/20+1/20=4/20=1/5.

b) din casă și terenuri 1/8+3/40=8/40=1/5.

A dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor ce compun masa succesorală, prin omologarea rapoartelor de expertize tehnice efectuate de către experții T. M. (expertiza construcții) în varianta nr. 1 a raportului de expertiză și I. A. C. ( expertiza topo) în varianta 2, astfel:

Terenul intravilan în suprafață de 570 mp ( din măsurători 784 mp) și construcțiile aferente situate în comuna Chiajna, ., vor fi împărțite după cum urmează:

1. Atribuie pârâtului V. D., imobilul construcție format din două dormitoare, hol și bucătărie și terenul intravilan în suprafață totală de 194 mp, situat în ., ., județul Ilfov.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei V. C. suma de 204,6 lei, cu titlu de sultă.

2. Atribuie pârâtului V. M., imobilul construcție format din două dormitoare, două holuri și terenul intravilan în suprafață de 208 mp, situat în ., ., județul Ilfov.

Primește sultă în valoare de 3446,4 lei, de la pârâtul V. P. O..

3. Atribuie reclamantei V. C., imobilul construcție compus din cameră de zi și dormitor și terenul în suprafață totală de 174 mp, situat în comuna Chiajna, ., județul Ilfov.

Primește sultă în valoare de 6046,8 lei de la pârâtul V. P. O. și sultă în valoare de 204,6 lei de la pârâtul V. D..

4. Atribuie reclamantei V. O., imobilul construcție compus din cameră de zi și dormitor și terenul în suprafață totală de 208 mp, situat în ., ., județul Ilfov.

Primește sultă în valoare de 3946,4 lei, de la pârâtul V. P. O..

- 3446, 4 lei, către pârâtul V. M..

- 6046,8 lei, către reclamanta V. C.

- 3946,4 lei, către reclamanta V. O..

A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Rejudecând în fond după casare, în sensul reanalizării întregului material probator administrat în prezenta cauză, instanța va reține că viciile sentinței pronunțate anterior, nu sunt de natură a schimba soluția la care s-a oprit instanța inițial investită.

Se reține și se constată că instanța de control judiciar, a statuat în decizia de casare din următoarele perspective:

Dacă instanța de fond a ținut seama în totalitate de materialul probator în baza căruia a introdus în masa succesorală cele patru loturi și cele patru locuințe situate în ., .. 10-16.

Reanalizând sub acest aspect materialul probator care a fost administrat de prima instanță, se constată că într-adevăr s-a ținut seama de următoarele probatorii care i-au format convingerea, probe de care se va ține seama și în urma rejudecării și anume:

- actul de vânzare-cumpărare denumit „chitanță” prin care autorii părților au cumpărat terenul în suprafață de 570 mp ( din măsurători 784 mp);

- conținutul acțiunii introductive din dosarul nr._ al Judecătoriei B. unde pârât V. P. O., recunoaște că „părinții au construit câte o casă pentru patru dintre fii, sora mea ( V. C.) având dreptul la casa părintească”, cât și interogatoriul administrat, unde acesta recunoaște din nou că părinții au construit și le-au donat aceste case;

- declarația pe proprie răspundere a reclamantei V. O. care recunoaște că a primit imobilul de la nr. 16, . aceste locuințe au fost construite cu contribuția exclusivă a părinților

- înscrisurile depuse de părți, actele de la Primăria comunei Chiajna, actele emanând de la celelalte instituții ale statului;

- depozițiile martorilor propuși de pârâți N. R. și F. F. și depoziții martori propuși de reclamante P. Ș. și M. R., din care rezultă că terenul și locuințele din . procurate de către autorii părților, cu contribuția lor exclusivă.

Având în vedere că liberalitățile au loc în general între rude, ele nu se bazează pe acte scrise, de aceea jurisprudența statuează că în cadrul împărțelii judiciare „ prezumția” are o mare forță probantă.

Prezumția că autorii părților au construit casele este aceea că cele patru locuințe constituie de fapt o singură construcție, în baza unei rezoluții unice a unei singure persoane, a autorului împărțită în patru locuințe.

-un alt argument este dat de durata îndelungată a construcției acestor locuințe, de 12 ani, începând din anul 1968 până în anul 1980 pe măsură ce părinții au avut posibilitatea materială să edifice cele patru locuințe.

-prezumția că la data edificării beneficiarii celor patru locuințe nu aveau posibilitatea din punct de vedere material să acumuleze necesarul de bani pentru edificarea locuințelor, fiind adolescenți sau tineri fără mijloace sau venituri.

-prezumția că autorii au declarat locuințele la rolul primăriei, direct pe numele copiilor și chiar a ginerelui Baclava I., de teama legii 18 ( a ilicitului ) că nu ar putea să justifice toate veniturile.

- întâmpinările pârâților V. M. și V. D. care deși susțin că nu au acceptat moștenirea, se mulțumesc cu bunurile primite sau în stăpânirea căror se află.

Pe de altă parte, instanța reține că cei trei beneficiari ai locuințelor din comuna Chiajna, .. 16, 14, 12, au încercat să facă dovada contribuției lor la edificarea locuințelor respective V. P. O., V. M. și V. D. prin procurator V. M., însă înscrisurile depuse la dosar de către ei, nu dovedesc nicio contribuție, sau nu au legătură cu cauza de față sau cu perioada în care au fost edificate aceste locuințe iar altele deși sunt ilizibile au suferit modificări sau atestă situații neadevărate ( exemplu adeverința nr. 2338/12.06.2012 a Primăriei comunei Tătărăștii de Sus sau cererea nr. 803/12.02.2001 adresată de pârâtul V. O., Comisiei locale din . pentru a i se elibera titlul de proprietate.

Spre exemplu pârâtul V. P. O., a susținut că el a contribuit la edificarea construcției din . 16 ani și tot el a construit și extinderea casei bătrânești din satul Udupu la vârsta de 20 de ani, iar după aceea nu a mai realizat nimic deși au trecut destui de mulți ani de la edificarea respectivelor construcții.

Faptul că pârâtul V. D. a fost angajat ca fierar betonist,nu justifică că ar fi avut posibilitatea să edifice o locuință, deoarece avea nevoie de bani și pentru a trăi.

Faptul că pârâtul V. M. a avut un CEC cu suma de 325 lei în anul 1966 (înainte de cumpărarea terenului în anul 1967) pe o perioadă de 10 zile ( fila254) nu este o dovadă convingătoare că el a avut suficienți bani pentru a construi o casă, iar pe de altă parte, locuința sa situată la nr. 12, a fost edificată exact în perioada când V. M. satisfăcea stadiul militar.

Din depozițiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că pârâții au fost cei care au dat ajutor la edificarea imobilelor, ca membri ai familiei, nu ca titulari ai vreunui drept de proprietate.

O altă perspectivă din care a statuat instanța de control judiciar se referă la faptul prezumării imobilelor din . se afla în patrimoniu succesoral sau au fost aduse ipotetic la masa partajabilă.

Sub acest aspect, decizia dată în recurs, cuprinde unele inexactități în sensul că bunurile imobile teren și locuință din . să fie nici donații în sens juridic, dar nici dotă, care se oferă ca dar de nuntă, ceea ce nu a fost cazul.

Afirmația că „donația, chiar cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la formă, abateri impuse de legislația în vigoare la momentul transmiterii, este un act translativ de proprietate .....” nu are acoperire.

În momentul transmiterii bunurilor, se putea face între părți un act de donație, chiar cu nerespectarea formei autentice prevăzute de art.813 Cod civil, dar și cu declarația de acceptare din partea donatorilor, art. 814 Cod civil.

Instanța reține în privința Ordinelor Prefectului emise în baza Legii nr. 18/1991 că acestea au fost date pentru reglementarea circuitului civil pentru un teren pe care titularii îl aveau în posesie, iar titlurile de proprietate s-au emis tot în baza posesiei dar și a unor declarații și cereri făcute de pârâți în care menționau că au cumpărat terenul cu chitanță de mână pe care nu o mai dețin. Sub acest aspect, instanța nu a considerat și nici nu consideră că bunurile imobile situate în . aflau în patrimoniul succesoral, ci ele au fost și vor fi aduse ipotetic în cuprinsul masei partajabile a autorilor.

Instanța de control judiciar, statuează și sub aspectul incidenței în cauză a dispozițiilor legale privind raportul donațiilor.

Sub acest aspect, instanța va face referire la dispozițiile art. 813 Cod civil vechi potrivit cărora ” toate donațiile se fac prin act autentic” și în speță nefiind făcut nici un fel de act de donație, nu poate fi vorba nici de raportul donațiilor și nici de donație deghizată ci la vedere și cu știința tuturor părților.

Potrivit dispozițiilor art. 814 Cod civil „ donația nu produce niciun efect, decât din ziua în care va fi comunicat donatorului actul de acceptarea donației”, ori nici acest aspect nu există în speță. În acest fel se poate interpreta că bunurile nu au ieșit din patrimoniul donatorilor, respectiv al autorilor și ele fac parte din masa succesorală a acestora.

Un alt aspect vizat de instanța de control judiciar se referă la investiția instanței de a se pronunța asupra partajului de ascendent.

Sub acest aspect, instanța de fond, în rejudecare, reține că, pentru partajul de ascendent codul civil impune condiții atât de formă cât și de fond, instanța apreciază că, condiția de fond a fost nerespectată, prin înlăturarea succesoarei V. C., încălcându-se prin aceasta dispozițiile art. 797 Cod civil, motiv pentru care respectarea condiției de formă „ chiar și cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la formă, abateri impuse de legislația în vigoare la momentul transmiterii ....” ( pag 7 din Decizia civilă nr. 255/19.09.2014 a Tribunalului Teleorman) nu mai prezintă nici un fel de relevanță.

Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 797 Cod civil și nu a calificat în nici un moment ca donații, edificarea acestor construcții, atâta timp cât calificarea actului juridic nu avea nicio relevanță pe fondul ineficacității reglementate prin art. 797 Cod civil.

Un alt aspect reținut și criticat de către instanța de control judiciar,se referă la deschiderea privind succesiunile celor doi autori, cu identificarea pentru fiecare a moștenitorilor și a masei de împărțit cu reținerea cotei legale a fiecărui moștenitor.

Sub acest aspect, instanța de rejudecare reține că într-adevăr, succesiunile succesive se deschid pe rând și se dezbat în mod separat, însă acest aspect are influență doar asupra tehnicii matematice, pentru că în final rezultatul este același iar cotele moștenitorilor sunt aceleași .

Astfel instanța reține că la data de 11.11.1993, s-a deschis succesiunea defunctului V. St. I., cu ultimul domiciliu în ., ..

În masa succesorală intră și următoarele suprafețe de teren:

- teren arabil extravilan de 2 ha și 8621 mp;

- teren arabil intravilan de 9.377 mp și teren intravilan curți construcții de 902 mp, conform titlului de proprietate nr._/04.10.2002;

- teren arabil extravilan de 2 ha și 8500 mp, conform titlului de proprietate nr._/14.08.2002;

- teren extravilan păduri de 2500 mp, conform titlului de proprietate nr._/20.11.1995

Din terenuri, cotele succesorale sunt ¼ soție supraviețuitoare V. S. și ¾ toți copii.

Din case + terenuri cota de ½ intră în masa succesorală din care ¼ are soția supraviețuitoare și ¾ au toți copii, restul cotei de ½ este cota de bun comun a soției supraviețuitoare.

Prin urmare, copiilor le revin următoarele cote

- din terenuri 3/4: 1/5 =3/20

- din case și terenuri 3/8: 1/5 =3/40

soției supraviețuitoare îi revine:

- din terenuri ¼

- din casă și terenuri 1/8 + 1/2 =5/8.

Din cele două succesiuni, fiecărui copil îi revine din bunurile succesorale astfel:

a) din terenuri 3/20+1/20=4/20=1/5.

b) din casă și terenuri 1/8+3/40=8/40=1/5.

Față de considerentele expuse și ținând seama de împrejurarea că nici reclamantele și nici pârâții după rejudecarea cauzei nu au cereri noi de formulat sau probe de administrat, instanța urmează să admită atât acțiunea principală cât și în parte cererea reconvențională.

În ceea ce privește componența masei succesorale, instanța a reținut ca făcând parte din succesiunile autorilor cele patru construcții lipite cât și terenul în suprafață de 570 mp ( 784 mp din măsurători ) deoarece certificatele de atestare fiscală depuse de către pârâți ca probe, nu constitui titlu de proprietate, cu atât mai mult cu cât la dosar există dovada că părinții au cumpărat terenul de 580 mp ( conform actelor depuse) și numai în urma acestui act juridic încheiat de părinți, ca cei doi pârâți au obținut Ordinul Prefectului fiecare pentru partea sa ( nu în baza altor acte de proprietate sau a altor documente cum au susținut în mod neîntemeiat).

Prin urmare, instanța va dispune ieșirea din indiviziune a părților, omologând rapoartele de expertiză tehnice judiciare care au fost efectuate în cauză, astfel cum se va arăta în dispozitivul prezentei sentințe.

Verificând legalitatea și temeinicia Sentinței apelate, prin prisma motivelor invocate, instanța reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Tribunalul nu poate considera ca fiind întemeiată apărarea formulată de apărătorul intimatelor cu privire la autoritatea de lucru judecat, a primei decizii de casare.

O asemenea hotărâre nu se bucură de autoritate de lucru judecat, având in vedere că ea a fost pronunțată . nu na fost soluționat in mod definitiv, condiție esențială pentru a opera autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești.

Tribunalul constată că, a doua instanță de fond, nu a procedat la o veritabilă rejudecare printr-o corectă și adecvată reapreciere a materialului probator așa cum a indicat instanța de casare ci s-a mărginit doar să pună în discuție în mod critic constatările instanței de control judiciar din decizia de casare (sentința atacată, fila 17, par.3,4, fila 57 vol.7).

În dezacord cu instanța de fond, bunurile din masa succesorală ale defunctului trebuie să fie dovedite ca existând la data deschiderii succesiunii astfel încât ele nu pot fi ”aduse ipotetic în cuprinsul masei partajabile a autorilor”. Dovada existenței dreptului de proprietate asupra terenurilor se face prin acte autentice și nu prin prezumții și declarații de martori.

Cu privire la suprafața de 570 de mp. teren situat în com. Chiajna, ., ce se solicită de către reclamante a fi introdusă la masa succesorală, tribunalul reține că nu există niciun act autentic din care să reiasă că acest teren a existat în patrimoniul defuncților la data deschiderii succesiunii. Înscrisul sub semnătură privată denumit ”chitanță” de la fila 13 dosar fond vol. 1 nu poate fi considerat ca reprezentând titlul de proprietate al autorilor părților. Acest contract nu este un contract de vânzare-cumpărare valabil prin care s-a transmis către autorii părților dreptul de proprietate al terenului întrucât acesta a fost încheiat cu nerespectarea formei autentice sancționată cu nulitatea absolută potrivit dispozițiilor art. 11 din Decretul nr. 144/1958. Astfel, potrivit principiului quod nullum est, nullum producit effectum, tribunalul reține că nu există nicio dovadă că terenul în litigiu se afla în patrimoniul defuncților astfel încât el nu poate introdus în masa succesorală.

Mai mult decât atât, tribunalul reține că s-a făcut dovada prin acte administrative autentice în condițiile art. 557 alin. 2 Cod civil și art. 23 din Legea nr. 18/1991, că drepturile de proprietate asupra terenurilor din com. Chiajna, ., ., 12, 14 și 16 aparțin unor alte persoane decât autorii pârâților.

Astfel, potrivit Ordinului prefectului nr. 324/16.11.1999 (f.163 dosar fond vol.1), proprietarul terenului în suprafață de 184 mp. din ., ., este C. I. C.. Nu se poate considera că acest teren a fost proprietatea lui V. D. întrucât nu există nici un titlu de proprietate în acest sens iar Contractul de vânzare-cumpărare de la fila 53 vol.1, este lovit de nulitate absolută pentru nerespectarea condiției de formă autentică impusă de Decretul nr. 144/1958, decretul nr. 58 și 59/1974. În aceste condiții, C. I. C. a dobândit dreptul de proprietate direct în temeiul art. 23 din L.18/1991 prin Ordinului prefectului ca act autentic administrativ în condițiile art. 557 alin. 2 Cod civil, și nu de la V. D..

Potrivit Ordinului prefectului nr. 451/04.06.2001 (f.92 dosar fond vol1), proprietarul terenului în suprafață de 193 mp. din com. Chiajna, ., ., este V. M., care a dobândit dreptul de proprietate direct în temeiul art. 23 din L.18/1991 prin actul autentic administrativ în condițiile art. 557 alin. 2 Cod civil, și nu de la părinții săi, întrucât aceștia nu au dobândit niciodată proprietatea asupra terenului așa cum s-a reținut mai sus.

Potrivit Ordinului prefectului nr. 453/04.06.2001 (f.72 dosar fond vol.1), proprietarul terenului în suprafață de 162 mp. din com. Chiajna, ., ., este V. P. O., care a dobândit dreptul de proprietate direct în temeiul art. 23 din L.18/1991 prin actul autentic administrativ în condițiile art. 557 alin. 2 Cod civil, și nu de la părinții săi, întrucât aceștia nu au dobândit niciodată proprietatea asupra terenului așa cum s-a reținut mai sus.

De asemenea, potrivit Ordinului prefectului nr. 683/26.05.2003 (f.164 dosar fond vol.1), proprietarul terenului în suprafață de 308 mp. din com. Chiajna, ., ., este B. O.. Nu se poate considera că acest teren a fost proprietatea lui V. O. întrucât nu există nici un titlu de proprietate în acest sens iar Contractul de vânzare-cumpărare de la fila 54 vol.3, este lovit de nulitate absolută pentru nerespectarea condiției de formă autentică impusă de Decretul nr. 144/1958, decretul nr. 58 și 59/2974. În aceste condiții, B. O. a dobândit dreptul de proprietate direct în temeiul art. 23 din L.18/1991 prin Ordinului prefectului ca act autentic administrativ în condițiile art. 557 alin. 2 Cod civil, și nu de la V. O..

În aceste condiții, având în vedere că dreptul de proprietate asupra terenurilor aparține unor alte persoane și nu exista în patrimoniul defuncților la data deschiderii succesiunilor, instanța nu ar putea să rețină în masa succesorală aceste imobile. Mai mult decât atât, se poate observa că totalul suprafețelor de teren din ., 12, 14 și 16 este de 847 de mp., mai mare față de suprafața de 570 mp. pe care reclamantele susțin că autorii lor au deținut-o, ceea ce ridică îndoieli cu privire la identitatea și individualizarea terenurilor.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât nu a procedat la o corectă rejudecare a cauzei prin prisma tuturor aspectelor ce trebuiau analizate, chestiuni esențiale pentru soluționarea litigiului.

Prin întâmpinarea și cererea reconvențională depusă de către V. P. O. (f. 66 dosar fond vol.1) acesta a susținut că este unicul moștenitor acceptant al succesiunii defuncților iar ceilalți sunt străini de succesiune prin neacceptare în termenul legal.

Prin întâmpinarea depusă la dosar (f.119 dosar fond vol. 1) pârâtul V. M. a arătat că atât el cât și pârâtul V. D. și reclamantele V. C. și V. O. sunt străini de succesiunea defuncților întrucât nu au făcut nici un act de acceptare nici tacită și nici expresă în termenul legal. Pârâtul a susținut că unicul moștenitor legal acceptant al succesiunii defuncților este V. P. O..

De asemenea, prin întâmpinarea depusă la dosar (f.119 dosar fond vol. 1) pârâtul V. D. a arătat că atât el cât și pârâtul V. M. și reclamantele V. C. și V. O. sunt străini de succesiunea defuncților întrucât nu au făcut nici un act de acceptare nici tacită și nici expresă în termenul legal. Pârâtul a susținut că unicul moștenitor legal acceptant al succesiunii defuncților este V. P. O..

Instanța de fond nu a analizat în nici un fel această apărare a pârâtului V. P. O., lipsind cu desăvârșire motivarea soluției cu privire la acest aspect și nefiind analizate care sunt probele care au stat la baza considerării tuturor părților ca moștenitori acceptanți ai succesiunii defunctului. Interogatoriile de la filele 180-191, 199-206 dosar fond vol. 1 sunt administrate incorect, cu încălcarea dispozițiilor art. 221 Cod procedură civilă, întrucât nu au fost consemnate de către instanță răspunsurile la anumite întrebări esențiale pentru soluționarea cauzei, fiind trasate doar unele linii sau ștersături care nu pot fi interpretate de instanță în nici un fel. Astfel, la unele întrebări din interogatorii nu a fost consemnat nici ”da” nici ”nu” și nici nu s-a făcut mențiunea că aceste întrebări se resping motivat. (întrebările nr.3,5,6,7,8,9, fila 181-182, nr. 3,5,6,7,8 9, fila 185-187, nr. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, fila 188-191, nr. 3, 4, 5, 6, 7,8, f.200-202, nr, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, f.203-206).

Pe lângă faptul că nu a motivat și nu a analizat probele care au stat la baza considerării tuturor părților ca moștenitori acceptanți ai succesiunii defunctului, instanța nu a analizat nici mărturisirile judiciare cu făcute prin întâmpinare de V. D. și pârâtul V. M., prin care aceștia au recunoscut că nu au acceptat succesiunea defuncților. Astfel, deși au susținut tot timpul că nu sunt moștenitorii acceptanți ai succesiunii defuncților, instanța, încălcând flagrant principiul disponibilității, a stabilit că și V. D. și V. M. au calitatea de moștenitori acceptanți ai succesiunii defuncților.

Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă,va casa sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării instanța de fond urmează să țină seama de considerentele prezentei decizii precum și de celelalte împrejurări de fapt și de drept ale cauzei și să procedeze la o nouă analiză a tuturor cererilor și apărărilor formulate de părți în prezentul dosar., pronunțând o hotărâre temeinic și legal motivată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenții-pârâți V. M., domiciliat în ., ., județul Ilfov, V. P. O. domiciliat în ., ., județul Ilfov cu reședința în ., . și V. D., domiciliat în ., ., județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 214 din 11 februarie 2015 și a încheierii de admitere în principiu nr. 857 din 30.04.2013, pronunțate de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatele-reclamante V. C. și V. O., ambele cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „G. T.”, cu sediul în București, ., ., ., sector 4.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02 octombrie 2015.

Președinte,Judecător, Judecător Grefier,

M. C. D. M. Nuți V. M. T. S.

Red.thred.MCR

La 16.10.2015 – 2 ex.

D.f._

J.f.T. I.

Judecătoria V.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 613/2015. Tribunalul...		Anulare act. Decizia nr. 1066/2015. Tribunalul TELEORMAN →

Partaj judiciar. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul TELEORMAN

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul TELEORMAN