Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1086/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1086/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 1086/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1086
A P E L
Ședința publică de la 02 octombrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E. E.
Judecător - B. V.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelului civil apelul declarat de apelanta-reclamantă C. G., domiciliată în comuna Scrioaștea, ., împotriva sentinței civile nr. 591 din 17 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. G., domiciliat în . apelanta-reclamantă C. G., domiciliată în comuna Scrioaștea, ., împotriva sentinței civile nr. 591 din 17 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. G., domiciliat în ., având ca obiect – revendicare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, intimatul-pârât A. G. a fost reprezentat de avocat G. B., a lipsit apelanta-reclamantă C. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apel timbrat cu 40 lei taxa judiciară de timbru, achitată potrivit chitanței . nr._.06.2015.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată în apel;apelul este motivat, semnat, timbrat ; intimatul a depus întâmpinare;
Tribunalul, pune în discuția părții prezente, competența în soluționarea cauzei.
Avocat G. B. având cuvântul, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului și declară că nu mai are cereri de formulat și nici probe de administrat.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, constată că este legal investit în soluționarea cauzei de față.
Avocat G. B. declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat.
Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, conform art. 392 Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Având cuvântul, avocat G. B., pentru intimatul-pârât A. G. susține că apelanta-reclamantă se contrazice în propriile susțineri, întrucât prin cererea de chemare la instanța de fond a arătat că intimatul îi ocupă în mod abuziv suprafața de 10 mp teren intravilan, iar prin cererea de apel a menționat că intimatul îi ocupă în mod abuziv suprafața de 9 mp teren intravilan.
Apelanta-reclamantă a menționat că în actul de proprietate în baza căruia deține imobilul situat în . dreptul de proprietate asupra suprafeței de 675 mp teren intravilan, însă din măsurătorile efectuate s-a constatat că are în posesie suprafața de 700 mp teren intravilan, pe când intimatul-pârât deși în actul de proprietate are menționat 800 mp teren intravilan, în posesie deține numai suprafața de 734 mp teren intravilan, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauză, deci intimatul nu avea cum să-i acapareze apelantei în mod abuziv nicio suprafață de teren,din moment ce deține o suprafață de teren mai mică decât cea menționată în actul de proprietate.
Intimatul-pârât a făcut dovada că cele susținute de către apelanta reclamantă nu sunt întemeiate, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, motiv pentru care, solicită respingerea apelului formulat ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond; cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.591/17.04.2015 Judecătoria Roșiori de Vede a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată având ca obiect revendicare imobiliară formulată de reclamanta C. G.,cnp-_, domiciliată în comuna Scrioaștea, . în contradictoriu cu pârâtul A. G.,cnp-_, domiciliat în comuna Scrioaștea, ..
A obligat pe reclamantă la plata către pârât a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. Pentru a hotărî astfel,instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr._ din 08.05.2014, reclamanta C. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A. G., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 10 mp, teren intravilan, pe care-l ocupă în mod abuziv, pe latura de sud a proprietății sale.
În fapt, reclamanta a arătat că este proprietara unei suprafețe de 675 mp teren intravilan ( 700 mp din măsurători), așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.939/1998, autentificat de BNP T. M..Pe latura de sud a proprietății sale, a mai arătat reclamanta, se învecinează cu pârâtul A. G. ( moștenitorul defunctului A. A.), care a modificat linia de hotar, în sensul că a mutat gardul din plasă de sârmă înspre proprietatea sa, pe întreaga lungime a liniei de hotar, această stare de fapt fiind vizibilă, întrucât în apropierea liniei de hotar, are o construcție care în momentul achiziționării terenului,respectiv în anul 1998,putea fi întreținută și renovată pe toate laturile, iar în prezent, nu se mai poate face acest lucru, întrucât pârâtul a mutat gardul pe lângă peretele construcției. Față de cele învederate, arată reclamantă că este prejudiciată, pe lângă faptul că-i lipsește o suprafață de teren, neputând face nici lucrări de întreținere și reparații la imobilul său.
În probațiune,reclamanta a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză topometrică.
În dovedire,reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.939/15 aprilie 1998,plan de situație întocmit de executant autorizat M. I.I., act stare civilă ( f.4-6).
Legal citat, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, la data de 23.06.2015, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.
În fapt, pârâtul a arătat că locuiește în comuna Scrioaștea, . având în proprietate o locuință din paiantă,în suprafață de 53,77 mp și un grajd,acoperit cu țiglă,în suprafață de 42,73 mp precum și suprafața de 800 mp, teren intravilan.
Pe una dintre laturi se învecinează cu reclamanta, susținerile acesteia fiind nefondate,întrucât în anul 2010 a schimbat gardul vechi din scândură,care separa proprietatea sa de a reclamantei, cu plasă,menținând parii din lemn,înlocuind doar 3-4 pari uzați. A mai arătat pârâtul că la stradă,atât el cât și reclamanta, au avut pari la poartă,reclamanta renunțând ulterior la parul din curtea sa, însă el l-a menținut, ca semn de hotar, par care este situat pe proprietatea sa,gardul vechi din scândură, în prezent din plasă, era situat între cei doi pari.
La data când reclamanta a cumpărat imobilul,distanța dintre gardul care separa imobilele lor, și care este situat pe linia de hotar și grajdul situat în curtea reclamantei, era de 0,50 m, distanță care se menține și în prezent. A mai menționat pârâtul că în curtea sa, lângă gardul ce separa imobilul său de cel al reclamantei, se află 3 duzi pe care i-a păstrat ca semne vechi de hotar, duzi care există și în prezent, în același loc, acesta fiind un alt argument pe care înțelege să-l menționeze, ca dovadă a faptului că cele pretinse de reclamantă nu corespund situației de fapt
La momentul la care a hotărât schimbarea gardului din scândură cu plasă, a anunțat-o pe reclamantă, mai arată pârâtul, însă aceasta a refuzat să participe la schimbarea gardului,motivând că soțul și băiatul său sunt la muncă și că putem să-l punem cum dorim, pentru că oricum va reclama la Primăria comunei Scrioaștea.În urma constatării făcute de viceprimarul comunei Scrioaștea,un agent de poliție și un alt funcționar al primăriei,constatare care s-a făcut prin întinderea unei sfori,s-a stabilit că semnele de hotar au fost păstrate,însă nu s-a încheiat nici un proces verbal în acest sen, semne de hotar care au fost recunoscute și de către fostul proprietar de la care reclamanta a cumpărat imobilul ce-i aparține în prezent.
A mai susținut pârâtul că din anul 2010 și până în prezent, nu a mai efectuat nicio lucrare la gardul ce separă proprietatea sa de a reclamantei, considerând că atitudinea reclamantei survine pe fondul refuzului său de acum 1-2 ani,de a-i înstrăina 0,5-1 m din suprafața de teren ce-i aparține.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp.art. 205 Cod procedură civilă.
În probațiune, pârâtul a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri:acte stare civilă,contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 843 din 21 martie 1996 la BNP Roșiorii de Vede, titlul de proprietate nr.65-_/nedatat,schiță ( f.23-26).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele :
În fapt, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 939/15.04.1998 BNP T. M. (f.4) reiese că reclamanta este proprietara terenului intravilan situat în com. Scrioaștea ., în suprafață de 675 mp, având ca vecini: N - Islaz, E- Drum Comunal, S- A. A., V- C. I..
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.843/21.03.1996 BNP T. M. (f.24), instanța a reținut că pârâtul este proprietar al terenului intravilan situat în com. Scrioaștea ., în suprafață de 800 mp, având ca vecini: N – A. I., T. F. și A. R., E- Drum Comunal, S- C. I. I., V- C. I. I..
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert G. O. G. (f.54-59), instanța a reținut că cele două imobile ale părților se învecinează pe latura de sud, respectiv nord (f.56,67, 69).
Din același raport de expertiză instanța a reținut că reclamanta stăpânește în fapt o suprafață mai mare (691 mp) decât cea pe care o deține în drept (675 mp.) potrivit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 939/15.04.1998 BNP T. M. (f.4), iar pârâtul stăpânește în fapt o suprafață mai mică (734 mp) decât cea pe care o deține în drept (800 mp.) potrivit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.843/21.03.1996 BNP T. M. (f.24).
De asemenea, din raportul de expertiză tehnică judiciară rezultă că gardul construit de pârât respectă amplasamentul de graniță vechi dintre imobile și nu există un anumit areal de teren acaparat de către pârât din proprietatea reclamantei (f.58).
În drept, potrivit art. 563 alin. 1 cod civil proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
Astfel, acțiunea în revendicare imobiliară este acțiunea civilă prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului imobil de la posesorul neproprietar.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată este vădit neîntemeiată, întrucât prin toate probele administrate, reclamanta nu a reușit să dovedească faptul că pârâtul a încălcat în vreun fel proprietatea sa imobiliară.
Așa cum s-a reținut mai sus, din raportul de expertiză tehnică judiciară rezultă că gardul construit de pârât respectă amplasamentul de graniță vechi dintre imobile și nu există un anumit areal de teren acaparat de către pârât din proprietatea reclamantei (f.58).
De asemenea, prin raportul de completare a expertizei inițiale, expertul a explicat lipsa distanței de 1,72 ml pe latura de vest a imobilului reclamantei și motivul pentru care reclamanta nu poate folosi zona dintre limita de gard și anexa de proprietate (f.77,78).
Fiind audiat în mod nemijlocit de către instanță (f.92), expertul și-a menținut constatările inițiale și a arătat că pe latura de sud a imobilului pârâtului există unele diferențe cu privire la linia de hotar, determinate de lipsa de liniaritate a gardului (unele mici deviații înspre terenului reclamantei cât ți al pârâtului), însă aceste mici deviații în mod categoric nu pot să determine lipsa de 1,72 m din terenul reclamantei. Expertul a mai precizat că lipsa distanței de 1,72 m pe latura de vest a terenului reclamantei nu poate duce la mărirea sau micșorarea terenului pârâtului și în nici un caz această lipsă nu putea fi determinată de pârât dacă linia de hotar nu ar fi fost modificată.
În orice caz, expertul a concluzionat încă o dată că pârâtul nu a acaparat nicio suprafață de teren ce aparține reclamantei.
Declarațiile martorilor S. A. (f.44), P. G. M. (f.63), C. I. (f.85), propuși de reclamantă nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, motiv pentru care instanța nu a ținut seama de acestea.
Instanța a avut însă în vedere declarațiile martorilor T. S. (f.45) și P. I., fila (64) întrucât acestea se coroborează cu raportul de expertiză întocmit și cu declarația expertului (f.54-60, 92).
În orice caz, în sprijinul soluției ce s-a pronunțat instanța a avut în vedere și faptul că reclamanta stăpânește în fapt o suprafață mai mare (691 mp) decât cea pe care o deține în drept (675 mp.) potrivit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 939/15.04.1998 BNP T. M. (f.4), iar pârâtul stăpânește în fapt o suprafață mai mică (734 mp) decât cea pe care o deține în drept (800 mp.) potrivit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.843/21.03.1996 BNP T. M. (f.24), situație care nu poate contura o acaparare de teren din partea pârâtului.
Susținerile reclamantei potrivit cărora nu poate să efectueze unele reparații la anexa proprietatea sa au fost confirmate de expert (f.78, 92) însă aceste inconveniente nu sunt generate de vreo acaparare de teren din partea pârâtului ci din cauza unui trunchi de copac ce se întinde din proprietatea pârâtului, iar instanța nu a analizat această chestiune întrucât nu a fost învestită în acest sens.
Pentru aceste considerente instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect acțiune în revendicare imobiliară formulată de reclamantă împotriva pârâtului.
Constatând că reclamanta a căzut în pretențiile sale, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă instanța a obligat-o pe aceasta la plata către pârât a sumei 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel, apelanta-reclamantă C. G., ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel,apelanta a arătat că din depozițiile martorilor rezultă că pe latura de sud,intimatul a efectuat lucrări de înlocuire însă nu a respectat semnele vechi de hotar,acaparând teren din proprietatea sa.
Totodată arată apelanta că expertul dă o explicație ciudată în ceea ce privește lipsa unei suprafețe de 1,72 ml pe latura de vest a proprietății sale întrucât a fost creat un drum de acces pentru animalele vecinului său ,care nici măcar nu deține ovine.
De asemenea arată apelanta că este în imposibilitatea de a renova o construcție datorită acaparării suprafeței de teren.
Analizând apelul din perspectiva dispozițiilor art 479 c.p.c Tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o justă apreciere a probatoriilor administrate în cauză și a reținut corect situația de fapt constând în aceea că, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 939/15.04.1998 BNP T. M. reiese că apelanta este proprietara terenului intravilan situat în com. Scrioaștea ., în suprafață de 675 mp, având ca vecini: N - Islaz, E- Drum Comunal, S- A. A., V- C. I..
Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.843/21.03.1996 BNP T. M., reiese că intimatul este proprietar al terenului intravilan situat în com. Scrioaștea ., în suprafață de 800 mp, având ca vecini: N – A. I., T. F. și A. R., E- Drum Comunal, S- C. I. I., V- C. I. I..
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert G. O. G., rezultă că cele două imobile ale părților se învecinează pe latura de sud, respectiv nord .
Din același raport de expertiză se desprinde concluzia că apelanta stăpânește în fapt o suprafață mai mare (691 mp) decât cea pe care o deține în drept (675 mp.) potrivit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 939/15.04.1998 BNP T. M., intimatul stăpânește în fapt o suprafață mai mică (734 mp) decât cea pe care o deține în drept (800 mp.) potrivit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.843/21.03.1996 BNP T. M. .
De asemenea, din raportul de expertiză tehnică judiciară rezultă că gardul construit de pârât respectă amplasamentul de graniță vechi dintre imobile și nu există un anumit areal de teren acaparat de către pârât din proprietatea reclamantei .
Potrivit art. 563 alin. 1 Cod civil proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. În acord cu instanța de fond ,Tribunalul constată că cererea de chemare în judecată este vădit neîntemeiată, întrucât prin toate probele administrate, apelanta nu a reușit să dovedească faptul că intimatul a încălcat în vreun fel proprietatea sa imobiliară așa încât primul motiv de apel apare ca nefundat. Tribunalul nu poate primi nici cel de-al doilea motiv de apel referitor la explicațiile nereale ale expertului întrucât acestea se coroborează atât cu declarațiile martorilor T. S. (f.45) și P. I., fila (64) și cu raportul de expertiză întocmit în cauză . Susținerile apelantei potrivit cărora nu poate să efectueze unele reparații la anexa proprietatea sa au fost confirmate de expert însă aceste inconveniente nu sunt generate de vreo acaparare de teren din partea intimatului ci din cauza unui trunchi de copac ce se întinde din proprietatea pârâtului, iar instanța de fond în mod corect nu a analizat această chestiune întrucât nu a fost învestită în acest sens astfel că se privește ca nefundat și cel de-al treilea motiv de apel.
Pentru considerentele expuse,Tribunalul urmează ca în temeiul art. 480 alin.1 C.p.c să respingă apelul declarat de apelanta-reclamantă C. G., domiciliată în comuna Scrioaștea, ., împotriva sentinței civile nr. 591 din 17 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. G., domiciliat în ., ca nefondat.
Totodată va obliga apelanta la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat în temeiul art.453 C.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă C. G., domiciliată în comuna Scrioaștea, ., împotriva sentinței civile nr. 591 din 17 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. G., domiciliat în ., ca nefondat.
Obligă apelanta la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. E. E. B. V. Ț. N.
Red.thred.EEE
4 ex/26.10.2015
d.f._
j.f. M. R. C.
Judecătoria Roșiori de Vede
.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1066/2015. Tribunalul TELEORMAN | Contestaţie la executare. Decizia nr. 110/2015. Tribunalul... → |
|---|
