Contestaţie la executare. Decizia nr. 110/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 14-08-2015 în dosarul nr. 110/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 110
RECURS
Ședința publică de la 14 august 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E.
Judecător – V. M.
Judecător – D. M. Nuți
Grefier – P. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta-intimată . IFNSA - prin mandatar ., cu sediul în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2152 din 22 mai 2014 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-contestator N. P. E. cu domiciliul în A., ., ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-contestator fiind asistat de avocat P. M. S., lipsind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că cererea de recurs este în termen, motivată timbrată conform chitanței . nr._ iar intimatul-contestator a depus întâmpinare la data de 06 august 2015.
Avocat P. M. S. depune la dosar chitanța . nr._ în sumă de 400 lei reprezentând onorariu avocat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă, Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze pricina de față în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă. Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat P. M. S. pentru intimatul contestator, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Totodată referitor la excepția perimării executării silite arată că în mod corect instanța de fond a reținut că a intervenit perimarea, având în vedere ultimul act de executare silită în dosarul de executare nr. 179/2011care a fost pe data de 17.10.2013, și data cererii creditorului de continuare și stăruire în executare din 24.10.2014.
Referitor la anularea actelor de executare silită întocmite și realizate după data de 27.04.2014, acest motiv fiind unul lipsit de interes întrucât toate actele de executare silită întocmite după data de 17.04.2014, sunt realizate în cadrul unei executări silite perimate.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând recursului, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ la data de 11.03.2015, contestatorul N. P. E. a solicitat în contradictoriu cu intimata . IFN SA – prin mandatar . anularea somației nr.179/2011 din 20.02.2015 emisă de B. Z. S. G. în dosarul de executare nr.179/2011, precum și a tuturor actelor de executare emise ulterior acestei somații și suspendarea executării silite; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat contestatorul că, la data de 25.02.2015 a primit somația nr.179/2011 din 20.02.2015 emisă de B. Z. S. G., prin care a fost somat să plătească executorului judecătoresc în termen de 1 zi suma de 29.539,86 lei din care 26.439,86 lei debit conform titlului executoriu Contract de leasing financiar nr._/2007 și suma de 3.100 lei, reprezentând cheltuieli executare silită.
Mai arată contestatorul că, executarea silită începută este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: neconcordanța între numărul contractului de leasing încheiat cu intimata și numărul indicat de acesta în somația emisă, executarea silită a debitului datorat s-a efectuat până la data de 15.10.2013, când a fost recuperat debitul în sumă de 7.120,81 lei, fiind practic reluată o executare silită care a fost sistată; față de ultimul act de executare silită efectuat în dosarul de executare nr.179/2011, respectiv la data de 15.10.2013, potrivit art.389 C.pr.civ., apreciază ca fiind perimată executarea; constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la pct.10.9.1 și pct.13 din contractul de leasing financiar nr._ din 29.08.2008, având în vedere că titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească; mai mult, autoturismul a fost ridicat de intimată și valorificat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.389, art.399-404 C.pr.civ. și Legea nr.193/2000.
În susținere, contestatorul a depus la dosarul cauzei în copie, următoarele înscrisuri: copie CI contestator, somația nr.179/2011, contract de leasing financiar, înființare poprire nr.179/2011, facturi fiscale, încheiere nr.484 din 02.08.2011, proces-verbal de presare primire autovehicul.
La data de 16.04.2015, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea atât a contestației la executare, cât și a suspendării executării silite ca nefondate, pe cale de excepție invocând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A. și excepția inadmisibilității capătului de cerere prin care se solicită anularea clauzelor menționate la pct.10.9.1 și pct.13 din condițiile generale de leasing financiar.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri .
Prin Sentința civilă nr.2152 pronunțată la data de 22.05.2014, Judecătoria A. a admis contestația la executare, formulată de contestatorul N. P. E. în contradictoriu cu intimata . IFN SA – prin mandatar ., a anulat Somația nr.179/2011 din 20.02.2015 și Dispoziția de înființare a popririi nr.179/2011 din 27.04.2015 precum și toate actele și măsurile de executare întocmite și realizate după data de 27.04.2014 în dosarul de executare silită nr.179/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc „Z. G. S.”, a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Prin aceeași sentință, a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și către executorul judecătoresc a sumei de 14 lei reprezentând cheltuieli fotocopiere dosar executare silită și a dispus restituirea către contestator, după rămânerea definitivă a hotărârii, a taxei judiciare de timbru în cuantum total de 1050 lei achitate prin chitanțele . nr._/24.03.2015 și respectiv . nr._/24.03.2015.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin încheierea civilă nr.484 din 02.08.2011 (fila 128) Judecătoria Z. a încuviințat executarea silită solicitată de intimata . SA împotriva debitorului contestator N. P. E. în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/29.08.2008.
Subsecvent executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra veniturilor debitorului procedându-se la reținerea sumelor din salariul debitorului de către Spitalul Orășenesc Z.-angajatorul debitorului de la acel moment.
Actele de executare silită sub forma reținerilor s-au realizat în dosarul de executare silită nr.179/2011 până la data de 17.10.2013 (fila 90) dată de la care procedura de executare silită a fost sistată.
La data de 27.10.2014 intimata creditoare a formulat cerere de continuare și stăruire în executare (fila 85) în baza căreia executorul judecătoresc a emis un proces-verbal de cheltuieli suplimentare de executare (fila 84) precum și o somație de executare către debitor (fila 83) și o dispoziție de înființare a popririi către BCR –București (fila 80) .
Analizând actele de executare realizate de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr.179/2011 instanța de fond a constatat că procedura execuțională în perioada ulterioară datei de 24.10.2014 se caracterizează prin emiterea unor acte de executare vădit nelegale, după cum urmează.
- Lipsa unei încheieri valabile de încuviințare a executării silite.
În condițiile reglementării procesual civile anterioare (C. din 1865) Încheierea civilă nr.484 din 02.08.2011 (fila 128) prin care Judecătoria Z. a încuviințat executarea silită privește și poate produce efecte exclusiv pe raza de competență a acestei instanțe. Această încheiere a permis și a făcut posibilă executarea silită prin acte de executare-poprire realizate în circumscripția Judecătoriei Z., în raza căreia se afla angajatorul debitorului –Spitalul Orășenesc Z..
În condițiile în care, domiciliul debitorului a fost și este și în prezent în orașul A. iar angajatorul debitorului este Spitalul de Psihiatrie Poroschia, apare evident că în baza încheierii Judecătoriei Z. nu pot fi efectuate acte de executare silită pe raza Judecătoriei A. unde se află atât domiciliul debitorului cât și angajatorul său ca persoană ce ar urma să aibă calitatea de terț poprit (având în vedere modalitatea de executare prin poprire pentru care a optat intimata).
D. în condițiile art.666 alin.4 N.C.pr.civ. (după republicare)- care nu sunt aplicabile în cauză - încheierea de încuviințare produce efecte pe întreg teritoriul țării.
Prin urmare, subsecvent cererii de continuare și stăruire în executare (fila 85) din 24.10.2014 executorul judecătoresc a realizat acte de executare în circumscripția Judecătoriei A. fără a exista o încheiere de încuviințare a executării silite valabilă, Încheierea civilă nr.484 din 02.08.2011 (fila 128) a Judecătoriei Z. producând efecte doar cu privire la acte de executare realizate pe raza circumscripției sale.
II. Neregularități ale somației
Executorul judecătoresc a emis la data de 20.02.2015 Somația de executare nr.179/2011 prin care pune în vedere debitorului să achite suma de 26.439,86 lei (fila 83 verso) conform titlului executoriu - Contract de credit nr._/2007 ceea ce este în flagrantă disonanță cu titlul executoriu invocat de intimat și anume Contractul de leasing nr._/29.08.2008.
Această împrejurare prin care executorul l-a somat pe debitor să achite o sumă de bani în temeiul unui titlu executoriu inexistent (Contractul nr._/2007) echivalează cu nulitatea actului reprezentat de somația respectivă.
III. Perimarea
În condițiile în care data reținerii sumei de 326 lei (fila 90) din 17.10.2013 (fila 90) în cadrul popririi dispuse de executorul judecătoresc și data cererii creditorului de continuare și stăruire în executare (fila 85) din 24.10.2014, nu s-a efectuat nici un act de executare a intervenit perimarea în condițiile art.389 C.pr.civ. din 1865, astfel că actele de executare subsecvente datei de 24.10.2014 au fost realizate în cadrul unei executări silite perimate.
Pe cale de consecință pentru toate motivele expuse anterior, constatând caracterul nelegal al tuturor actelor de executare realizate după data de 27.04.2014 instanța va admite contestația la executare și va anula Somația nr.179/2011 din 20.02.2015, Dispoziția de înființare a popririi nr.179/2011 din 27.04.2015 precum și toate actele și măsurile de executare întocmite și realizate după data de 27.04.2014 în dosarul de executare silită nr.179/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc „Z. G. S.”.
Având în vedere că prin contestația la executare contestatorului, la punctul nr.4 al apărărilor sale (fila 5) face referire la caracterul abuziv al unor clauze doar într-o manieră subsidiară ( acesta precizează că „în ipoteza în care veți respinge apărările pe care le-am invocat mai sus la punctele 1-3”) instanța de fond nu a procedat la analiza acestui motiv de contestație la executare și nu s-a pronunțat cu privire la caracterul abuziv al clauzelor indicate de contestator, motivele expuse anterior fiind suficiente pentru a constata caracterul nelegal al actelor de executare silită realizate după data de 24.10.2014.
Suspendarea executării silite.
Argumentele expuse pe larg la punctele I-III privind lipsa încheierii de încuviințare a executării silite, nelegalitatea somației și perimarea executării constituie tot atâtea motive pentru a admite cererea de suspendare și a dispune suspendarea executării silite în dosarul de executare silită nr.179/2011.
Efectul suspendării se va produce în mod indiscutabil până la soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare, neputând fi acceptat sub nici o formă punctul de vedere potrivit căruia efectele suspendării privesc doar etapa fondului procesului.
Restituirea taxei judiciare de timbru.
În temeiul art. 45 alin.(1) lit. f) din OUG nr.80/2013 instanța de fond a dispus restituirea către contestator, după rămânerea definitivă a hotărârii, a taxei judiciare de timbru în cuantum total de 1050 lei achitate prin chitanțele . nr._/24.03.2015 și respectiv . nr._/24.03.2015 (filele 35 și 6).
Cheltuieli de judecată.
Identificând culpa procesuală a intimatei care prin inactivitatea sa a condus la intervenirea perimării executării instanța de fond a obligat-o pe intimată la plata către contestator a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, achitate prin chitanța . nr.860/20.05.2014.
Cheltuieli de fotocopiere dosar executare silită.
Având în vedere că executorul judecătoresc a comunicat instanței în copie dosarul de executare silită nr.179/2011 indicând și suma de 14 lei conform bonului fiscal atașat (fila 129) prima instanță a pus aceste cheltuieli în sarcina intimatei astfel că va obliga intimata la plata către executorul judecătoresc a sumei de 14 lei reprezentând cheltuieli fotocopiere dosar executare silită.
Prezenta sentință, supusă recursului în termen de 15 zile de la comunicare conform art. 402 alin.2 raportat la art.301 Cod procedură civilă din 1865, va fi comunicată și executorului judecătoresc având în vedere dispoziția de suspendare a executării silite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs intimata . IFN SA solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate iar pe fond respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și în subsidiar anularea în parte a actelor de executare, respectiv a Somației nr.179/2011 din 20.02.2015 și a actelor de executare subsecvente acestuia.
În motivare a arătat că a formulat recurs în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr.76/2012 și art.24 NCPC chiar dacă în dispozitivul sentinței recurate instanța de fond a menționat apelul ca fiind calea de atac iar termenul 10 zile de la comunicare.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat și încadrat la pct.9 al art.304 C. raportat la art.389CPC, recurenta a arătat că excepția perimării executării silite este neîntemeiată deoarece, așa cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosar aceasta, în calitate de creditor nu a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la îndeplinirea ultimului act de executare, care în opinia instanței de fond este 17.10.2013 până la data de 24.10.2014, formulând cereri de continuare și stăruire în executare în data de 03.04.2014 și 29.09.2014.
În dezvoltarea acestui motiv recurenta a mai arătat că, prin cererile de continuare și stăruire în executare, a solicitat executorului judecătoresc să stăruie prin toate mijloacele prevăzute de lege, poprirea veniturilor precum și executarea mobiliară și imobiliară, directă și indirectă, pentru recuperarea creanței în vederea căreia s-a formulat cererea de executare silită.
Recurenta a mai invocat un al doilea motiv de recurs respectiv cel prevăzut de art.304 pct.9 raportat la art.401 alin.1 Cod procedură civilă și anume când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv a susținut că primul act de executare silită nu a fost atacat de debitor, o eventuală nelegalitate a somației din 20.02.2015 putând atrage anularea acesteia și a actelor subsecvente, nicidecum și anularea actelor de executare anterioare actului atacat.
În consecință, instanța de fond în mod greșit a anulat toate actele de executare, deși a atacat în termenul legal doar somația din 20.02.2015 iar dosarul de executare este din anul 2011.
Recurenta a mai invocat dispozițiile art.304/1 Cod procedură civilă și a solicitat ca instanța să examineze sentința atacată sub toate aspectele.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.304/1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 06.08.2015, intimatul a menționat că în speță calea de atac este recursul și a solicitat respingerea recursului ca nefundat, susținând în esență că instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză a intervenit perimarea, toate actele de executare silită întocmite după data de 17.04.2014, fiind realizate în cadrul unei executări perimate.
Față de această situație este evident că în cazul intervenirii perimării nu se mai poate pune în discuție tardivitatea atacării și desființării întregii executări silite.
În drept a invocat dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 cod procedură civilă și 304/1 Cod procedură civilă, Tribunalul, reținând că instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a situației de fapt și o aplicare corectă a normelor legale incidente în cauză va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Critica referitoare la perimarea executării silite și anularea actelor de executare efectuate ulterior datei de 27.04.2014, se constată că este nefondată.
În ceea ce privește perimarea executării silite, Tribunalul reține că, atunci când creditorul lasă să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Perimarea este o sancțiune procesuală care constă în stingerea procesului în faza în care se găsește și care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea formulată, considerându-se că partea, printr-o îndelungată lipsă de stăruință, a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, cerere care, ca urmare a perimării, este considerată a nu fi introdusă.
Prin urmare, în materia executării silite, dacă creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fie urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă.
Tribunalul reține că, în perioada 17.10._14, nu s-a efectuat nici un act de executare în dosarul de executare silită nr.179/2011, astfel că, fiind îndeplinit termenul de 6 luni de lăsare în nelucrare a procedurii executării silite în mod judicios instanța de fond a constatat intervenită perimarea în condițiile art.389 Cod procedură civilă(1865).
Contrar susținerilor recurentei, tribunalul constată, ca și prima instanță, că de la data reținerii sumei de 326 lei (fila 90-dosar fond ) din 17.10.2013 în cadrul popririi dispuse de executorul judecătoresc și data cererii creditorului de continuare și stăruire în executare (fila 85-dosar fond ) din 27.10.2014, nu s-a efectuat nici un act de executare silită, cererile de continuare și stăruire în executare din datele de 03.04.2014 și 29.09.2014 la care recurenta face referire neregăsindu-se în dosarul de executare silită nr.179/2011 comunicat în copie certificată instanței de fond la data de 13.05.2015(filele 77-129), ci doar cererea acesteia formulată în același scop dar datând din 10.03.2015, deci ulterior cererii avută în vedere de prima instanță pentru a constata intervenită perimarea.
Întrucât efectul perimării executării silite constă în desființarea tuturor actelor de executare silită efectuate după împlinirea termenului de 6luni prevăzut de art.389 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv, 27.04.2014 se apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus anularea tuturor actelor și măsurilor de executare întocmite și realizate după această dată în dosarul de executare silită nr.179/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc „Z. G. S.”.
În condițiile în care perimarea sancționează lipsa de diligență a creditorului, operează de drept iar instanța este obligată să constate perimarea din oficiu chiar dacă debitorul nu invocă excepția de perimare a executării silite, se apreciază că soluția instanței de fond de anulare nu numai a somației din 20.02.2015 și a dispoziției de înființare a popririi din 27.04.2015 dar și a actelor de executare efectuate în cadrul unei executări silite perimate este cea care se impunea în cauză, neavând relevanță faptul că intimatul-contestator a solicitat doar anularea somației din 20.02.2015 și a actelor emise ulterior acestei somații față de efectele perimării executării silite.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul prevederilor art.316 raportat la art.274 alin. 1 Cod procedură civilă va obliga recurenta intimată la plata către intimatul contestator a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată(reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr._/14.08.2015 depusă la fila 19 din dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată . IFNSA - prin mandatar ., cu sediul în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2152 din 22 mai 2014 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-contestator N. P. E. cu domiciliul în A., ., ., ..
Obligă recurenta intimată la plata către intimatul contestator a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.08.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
E. E. V. M., D. M. Nuți P. C.
Red. /Thed D.M.N: 26.08.2015
Df .-_
Jud. A.
Jf.- V. B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1086/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 807/2015.... → |
|---|
