Pretenţii. Decizia nr. 54/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 54/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 54
APEL
Ședința publică de la 21 ianuarie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – R. G.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant C. Ș., cu domiciliul în comuna S. V., . Teleorman împotriva sentinței civile nr. 513 din data de 17.09.2014, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimații-pârâți B. M., cu domiciliul în . Teleorman, S. P. cu domiciliul în comuna S. V., . și M. F., cu domiciliul în . Teleorman având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-reclamant C. Ș., personal și intimații-pârâți intimații-pârâți B. M., S. P. și M. F., asistați de avocat S. E. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 pe care o depune în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei achitată cu chitanța ., nr._ din 21.11.2014 emisă de Primăria Municipiului T. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în procedura prealabilă intimații-pârâți au depus întâmpinări iar apelantul-reclamant răspuns la întâmpinări.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, comunică un exemplar de pe răspunsul la întâmpinări avocatului intimaților-pârâți și față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.
Apelantul-reclamant C. Ș., având cuvântul, solicită admiterea apelului, și anularea sentinței civile pronunțată de Judecătoria T. M. pentru motivele invocate în cererea de apel.
Avocat S. E. pentru intimații-pârâți B. M., S. P. și M. F., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca netemeinic și nefondat și arată că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale și anume existența faptei ilicite, a prejudiciului și a raportului de cauzalitate. Martorii audiați în fața instanței de fond nu au putut declara că intimații sunt vinovați de ce sunt acuzați de către apelant iar concluzia expertizei grafice efectuată în cauză nu a fost în sensul că scrisul de pe bilețel îi aparține intimatului S. P..
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
După lăsarea cauzei în pronunțare apelantul-reclamant C. Ș. depune la dosarul cauzei o cerere de probatorii și înscrisuri.
TRIBUNALUL:
Deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria T. M. sub nr._ din 04 decembrie 2013 reclamantul C. Ș. a chemat în judecată pe pârâții B. M., S. P. și M. F., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să fie obligați să îl despăgubească cu suma de 40.000 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând daune morale. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că el împreună cu alți 3 consilieri locali din cadrul Primăriei S. V. au redactat un proiect de hotărâre pentru schimbarea sau eliberarea din funcție a viceprimarului comunei S. V.- pârâtul B. M..
La data de 19.06.2013, înainte ca acest proiect să fie înregistrat și înscris pe ordinea de zi a ședinței ordinare a Consiliului Local ce urma să aibă loc la data de 28.06.2013, a avut o discuție cu pârâtul M. F., care ocupă funcția de primar al comunei S. V., cu privire la motivele și modalitățile de schimbare a viceprimarului. Urmare acestei discuții, la data de 21.06.2014, primarul comunei a convocat o ședință urgentă cu cei 9 consilieri locali, în cadrul căreia pârâtul M. F. l-a susținut pe pârâtul B. M..
Încurajat de atitudinea tolerantă și susținerea primarului, pârâtul B. M. a manifestat o reacție de răzbunare, de intimidare, de defăimare a imaginii reclamantului, de ponegrire a onoarei, a demnității și reputației sale.
Astfel, pentru a nu-i fi identificat scrisul pârâtul B. M. l-a pus pe pârâtul S. P. (electrician la Primărie) să scrie olograf și „anonim” patru texte defăimătoare la adresa reclamantului, pe bilețele de hârtie, multiplicate la copiatorul din cadrul Primăriei, ce au fost împrăștiate la data de 25/26 iunie 2013 în toate cele trei sate ale comunei S. V., astfel că populația din întreaga comună a fost oripilată și intrigată de numărul mare de bilețele împrăștiate.
În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.70, 71, 72 și 73 din Legea nr. 287/2009, art.252, 252 alin.4 din Legea nr.287/2009 și art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991.
Reclamantul a depus la dosar, în copie: declarație de acceptare a candidaturii, adresa nr._/09.07.2013 emisă de Secția de poliție rurală nr.8 L., act identitate, și 4 bilete. La data de 15 ianuarie 2014 pârâții au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală susținând, în esență, că nu au săvârșit faptele incriminate de reclamant prin acțiunea introductivă.
Și-au întemeiat întâmpinările pe disp.art.205 și urm., Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu interogatoriul pârâților, proba cu înscrisuri și proba cu martorii R. O., B. F. A. și V. D., la acesta din urmă renunțând în ședința din 19 martie 2014 și proba cu expertiză grafică a scrisului pârâtului S. P..
Pârâții au solicitat proba cu interogatoriul reclamantului și proba cu martorii S. I. și N. G..
În cauză s-au luat interogatorii reclamantului și pârâților M. F. și S. P. și s-a efectuat de către I.N.E.C.- Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice - București expertiză grafică asupra scrisului pârâtului S. P..
Prin sentința civilă nr 513 din 17 09 2014 instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că reclamantul a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților pentru fapta proprie prev. de art. 1357 Cod civil.
Potrivit acestui text de lege, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare.
Prin urmare, acest tip de răspundere civilă presupune existența cumulată a patru condiții și anume: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Sarcina probei revine reclamantului potrivit art. 249 C.pr.civ. care prevede că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În speță, cu privire la fapta ilicită, instanța a constat că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale, respectiv nu a dovedit că înscrisurile defăimătoare au fost scrise de pârâtul S. P. la îndemnul celorlalți pârâți.
Deși au fost administrate toate probele solicitate de pârât - interogatorii, audierea martorilor propuși și efectuarea unei expertize grafice a scrisului – din nici una nu rezultă că pârâții au săvârșit vreo faptă culpabilă și prejudiciabilă pentru pârât.
În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că acțiunea este nefondată.
În baza art. 453 C.pr.civ. reclamantul a fost obligat să plătească pârâților 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. Ș. care a solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului se arată, în esență, că în ceea ce privește proba cu interogatoriu instanța nu a stăruit în a cere explicații privind faptele invocate de apelant. Întrebările așa cum au fost formulate au menirea de a stabili dacă din comportamentul celor trei intimați rezultă că aceștia au săvârșit fapta.
În ceea ce privește răspunsul la întâmpinare instanța nu l-a analizat. Instanța putând stabili dacă relațiile ierarhice de serviciu dintre intimați constituiau împrejurări de fapt care au generat litigiul.
Referitor la proba cu înscrisuri apelantul arată că instanța nu a administrat nici una din probele pentru comparație depuse la dosar în vederea identificării autorului înscrisului.
În ceea ce privește proba cu martori instanța a subevaluat declarațiile martorilor propuși de apelant, iar martori propuși de intimați au fost instruiți să mintă
Referitor la comportamentul intimatului S. P. sustragerea acestuia repetată de la solicitarea de a se prezenta pentru a scrie sau semna poate constitui o prezumție ce trebuia avută în vedere la stabilirea autorului.
Instanța nu a analizat înscrisurile din arhiva primăriei trimițându-le la expertiză ca documente de comparație deși au fost contestate de apelant ca fiind neautentice.
Referitor la proba cu expertiză forma sub care este prezentat înscrisul contestat și scrisul de comparație fac posibilă identificarea autorului în persoana lui Strie P..
Intimații au formulat întâmpinări solicitând respingerea apelului motivând că în urma administrării probelor s-a concluzionat fără echivoc că fapta nu există.
Prin răspunsul la întâmpinări apelantul arată că își menține și susține în integralitate conținutul cererii de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut instanța de fond conform art. 1357 cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare.
Acest tip de răspundere civilă presupune existența cumulată a patru condiții și anume: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Sarcina probei îndeplinirii acestor condiții revine reclamantului potrivit art. 249 C.pr.civ. care prevede că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În ceea ce privește proba cu interogatoriu aceasta a fost încuvințată de instanță în condițiile art. 351 C. Pr. Civ., iar în ceea ce privește administrarea probei instanța a procedat legal înlăturând întrebările ce nu aveau legătură cu faptele deduse judecății. În cadrul administrării acestei probe partea chemată să răspundă este întrebată asupra faptelor deduse judecății, rolul acestei probe fiind stabilirea faptelor și nu al verificării comportamentului părții pe baza cărui comportament să se stabilească fapta așa cum susține apelantul.
Răspunsul la întâmpinare reprezintă punctul de vedere al reclamantului cu privire la întâmpinarea formulată de pârâți. Aceasta nu are valoare probatorie proprie decât eventual când cuprinde o recunoaștere. Invocarea prin intermediul ei a unor relații de prepușenie ale pârâților nu conferă valoare probatorie acesteia, iar aceste relații nu pot constitui prezumții de săvârșire a faptelor imputate în lipsa unui probatori de netăgăduit administrat.
În ceea ce privește înscrisurile depuse pentru comparație instanța a ținut seama de ele. Tocmai compararea cu acesta a făcut ca la termenul din 19 03 2014 instanța să aprecieze că „ Având în vedere că din examinare comparativă a scrisului pârâtului S. aflat pe unele din înscrisurile depuse la dosar cu cel ce apare pe biletele apreciate ca defăimătoare se creează aparența unei asemănări instanța pune în discuție necesitatea efectuării unei expertize grafice” (fila 94 dosar fond).
În ceea ce privește declarațiile martorilor instanța nu a subevaluat declarațiile martorilor propuși de apelant, martorii R. O. și B. F. A., neputând relata nici o împrejurare directă care să probeze faptele reclamante, aceștia expunând aprecieri proprii ce nu au valoare probantă, iar cu privire la cel de-al treilea martor apelantul a renunțat în mod voluntar la audierea acestuia.
Cât privește comportamentul persoanei căreia i se atribuie scrierea numai când refuză a scrie sau a semna art. 302 alin. 2 C. Pr. Civ. se consideră recunoaștere a scrierii nu și în alte situații.
În ceea ce privește înscrisurile din arhiva primăriei instanța nu era ținută să facă analiza acestora, acestea fiind avute în vedere alături de cele depuse de apelant în aprecierea scrierii contestate, apreciere în care rolul hotărâtor l-a avut expertiza grafică.
În legătură cu criticile aduse expertizei grafice la termenul din 17 septembrie 2014 reclamantul a arătat că nu are obiecțiuni cu privire la aceasta astfel că nu-i mai poate aduce critici în apel conform art. 178 alin. 2 lit. b C. Pr. Civ., iar faptul că apelantul apreciază că se pot trage și alta concluzii din raportul de expertiză este o apreciere subiectivă a părții ce nu are relevanță asupra soluției instanței de fond.
Față de cele ce preced tribunalul în temeiul art. 480 C. Pr. Civ. va respinge apelul.
Conform art. 453 C. Pr. Civ. apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant C. Ș., cu domiciliul în comuna S. V., . Teleorman împotriva sentinței civile nr. 513 din data de 17.09.2014, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimații-pârâți B. M., cu domiciliul în . Teleorman, S. P. cu domiciliul în comuna S. V., . și M. F., cu domiciliul în . Teleorman, ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimaților 600 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. G. P. I. M.
Red. G.P./ 20.02.2015
Th.red. I.M. 6 ex./14.05.2015
D.f._, J.f. I. V.
Comunicat 4 ex. .
| ← Pretenţii. Decizia nr. 62/2015. Tribunalul TELEORMAN | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul... → |
|---|
