Pretenţii. Decizia nr. 62/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 62/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 62
APEL
Ședința publică de la 21 ianuarie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – R. G.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L, societate în insolvență, cu sediul în A., .. 715A, jud. Teleorman, prin lichidator judiciar D. IPURL, cu sediul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul lichidatorului judiciar în A., ., .. Teleorman împotriva sentinței civile nr. 3201 din data de 17.10.2014, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. D., cu domiciliul în A., ., având ca obiect- pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. prin lichidator judiciar D. IPURL a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. prin lichidator judiciar D. IPURL, prin cererea de apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub numărul_ la data de 18.06.2014, reclamanta S.C. T. S. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta M. D., solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta și pe baza probelor administrate, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1802 lei, reprezentând contravaloare energie termică livrată și majorări de întârziere; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat energie termică asociației de proprietari din care face pârâta, facturată la nivel de asociație, facturile fiind remise lunar de către angajații reclamantei către asociația de proprietari care a primit de fiecare dată facturile fără a avea obiecțiuni cu privire la valoarea acestora și a achitat parțial facturile emise rămânând neachitate sume pentru stingerea cărora asociația de proprietari a cesionat către reclamantă creanțele reprezentând sumele restante pe care pârâtul le avea de plată către asociația de proprietari.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și urm. C.pr.civ. art.1270 și urm. din C.civ și art.969 și urm. Vechiul C.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: interogatoriu, proces-verbal de informare, adresă Tribunalul Teleorman, listă cheltuieli Condominiul nr.47, contract de cesiune din 12.05.2014 între cedenta Asociația de proprietari și cesionara reclamantă, invitație ședință informare mediere, confirmare de primire.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată, deși a fost citată conform art.203 C.pr.civ. cu mențiunea prezentării personal la interogatoriu.
Prin Sentința civilă nr. 3201 pronunțată la data de 17.10.2014, Judecătoria A. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu privire la pretențiile scadente până la data de 18.06.211, și a respins acțiunea având ca obiect pretenții cu privire la pretențiile scadente până la data de 18.06.2011 ca fiind prescrisă și, a respins acțiunea cu privire la restul pretențiilor ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta a devenit cesionara creanței pe care Asociația de proprietari Condominiul nr. 47 pretinde a o avea în cursul anului 2012 (fără a se preciza cu exactitate data) față de pârâta M. D.. Asociația de proprietari Condominiul nr. 47 a emis lista de cheltuieli cu privire la apartamentele din A. ., ., din care face parte și pârâta M., acesteia, conform listei emise de către asociație, revenindu-i de plată cu titlu de debit energie termică suma de 1802 lei.
În ceea ce privește legea aplicabilă instanța a constatat că din punct de vedere procesual sunt incidente, în temeiul prevederilor art. 3 alin1 din Legea nr.76/2012, dispozițiile Legii nr.134/2010 (noul Codul de procedură civilă) iar în ceea ce privește legea de drept material, în raport de principiile de drept privitoare la succesiunea de legi civile în timp instanța a constatat că potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 raportului juridic dintre părți îi sunt aplicabile prevederile Codului civil din 1984 întrucât raporturile juridice dintre asociația de proprietari și pârât s-au născut anterior intrării în vigoare a noului cod civil.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță cu privire la pretențiile scadente până la data de 18.06.2011 a reținut că potrivit art. 3 din Decretul nr.167/1958 termenul de prescripție de 3 ani, care curge de la data scadenței iar, în lipsa unui termen de plată, de la data nașterii dreptului de creanță.
Potrivit art. 6 alin 4 N.C.civ. precum și art. 201 din Legea nr.71/2011 prescripțiile începute și neîmplinite la data de 01.10.2011 rămân supuse legii în vigoare la data când au început să curgă, astfel că devin aplicabile dispozițiile Decretului nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, inclusiv cu privire la posibilitatea și obligația instanței de a o invoca din oficiu.
Conform actului de cesiune cedenta Asociația de proprietari –Condominiul nr.47- a cesionat în favoarea reclamantei o creanță în valoare de 1802 lei reprezentând o datorie a pârâtei aferentă perioadei 2005-2012.
Întrucât reclamanta a sesizat instanța la data de 18.06.2014, instanța a constatat că o parte din pretențiile invocate, și anume cele scadente între anul 2004 și data de 18.06.2011 (cu trei ani anterior datei sesizării instanței), sunt în mod ostensibil prescrise.
Pe cale de consecință a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu privire la pretențiile scadente până la data de 18.06.2011 și a respins acțiunea reclamantei cu privire la pretențiile scadente până la data de 18.06.2011 ca fiind prescrisă.
Cu privire la restul pretențiilor, scadente în termenul de prescripție( respectiv după data de 18.06.2011) instanța a respins acțiunea reclamantei ca vădit neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 249 C.pr.civ. „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească” iar pe de altă parte potrivit art. 969 Cod civil, ”convențiile legal făcute, au putere de lege” .
De asemenea potrivit art. 49 alin 2 din Legea 230/2007 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarii sunt obligați să plătească asociațiilor de proprietari cheltuielile de întreținere repartizate, în termen de 20 de zile de la afișarea listelor lunare.
A mai reținut că, inițial raporturile juridice s-au purtat între reclamanta . și Asociația Condominiul nr.47, sumele reprezentând contravaloarea energiei termice fiind calculate și încasate de asociația de proprietari și virate către furnizorul . . Subsecvent, la data de 12.05.2014, asociația de proprietari din care face parte pârâtul a cedat în favoarea reclamantei creanțele pe care le avea față de proprietari, inclusiv pârâtul, astfel că reclamanta a dobândit dreptul de a acționa direct împotriva debitorului pârât.
Din lista de întreținere depusă la dosar stabilită și afișată de către cedenta Asociația de Proprietari Condominiul nr.47 rezultă că pârâtul nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile comune de întreținere reprezentând contravaloarea energiei termice, astfel că, potrivit susținerilor reclamantei întemeiate pe lista emisă de Asociația de proprietari, pârâta datorează (fără a se preciza cu exactitate perioada și data ) o sumă de 1802 lei cu titlu de contravaloare energie termică.
Totodată, instanța de fond a constatat că deși din actul de cesiune se face referire la suma de 1802 lei fără a se face referire la natura acestei creanță și care într-adevăr poate reprezenta orice fel de datorii pe care pârâtul le-ar avea față de Asociația de proprietari, în cauză din lista de cheltuieli rezultă cu evidență că sume reprezintă cheltuieli pentru agentul termic.
Mai mult, cesionara reclamantă nu exhibă înscrisuri din care să rezulte cu certitudine creanța și elemente de individualizare a creanței ( inclusiv perioada, menționată doar în actul de cesiune ) ceea ce este contrar dispozițiilor legale potrivit cărora în măsura în care cesionara poate invoca față de debitorul cedat orice pretenție pe care o putea invoca cedenta și care fost transmisă prin actul de cesiune (art. 1568 alin 1 lit a C.civ) tot astfel, cesionara trebuie să justifice și să facă dovada oricărui element al creanței pe care o invocă în raport cu pârâtul-debitor cedat( 1582 alin 1 C.civ).
Pe cale de consecință, constatând că reclamanta nu are un titlu de creanță valid și nici nu a depus înscrisuri suplimentare care să completeze toate elementele creanței pe care a dobândit-o ( perioadă de calcul a datoriei, serviciul a cărui contravaloare o reprezintă și data întocmirii listei de către cedentă) instanța a respins ca vădit neîntemeiată cererea reclamantei cu privire la pretențiile scadente după data de 18.06.2011.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, reclamanta, solicitând în principal trimiterea spre rejudecare iar în subsidiar schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a situației de fapt și de drept în cauză precum și o greșită apreciere a ansamblului probator administrat în cauză.
A motivat apelanta că instanța de fond în mod greșit a refuzat să facă aplicarea art. 297 Cod procedură civilă, pentru soluționarea cauzei fiind necesar un înscris deținut de un terț, în speță, asociația de proprietari din care face parte pârâtul.
S-a mai susținut că dispozițiile legale avute în vedere de instanța de fond nu își găsesc aplicabilitatea în speță deoarece apelanta a depus toate înscrisurile pe care i le-a înmânat cedenta asociație de proprietari, iar aceasta era obligată să depună restul de înscrisuri cerute de instanță atât ca terț deținător al înscrisurilor dar și ca cedent al creanței, răspunzător față de apelantă pentru evicțiune, conform art.1586 Cod civil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță, deși a fost legal citat.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, tribunalul, va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
În ce privește motivul de apel prin care, apelanta a susținut că prima instanță a făcut o greșită apreciere a situației de fapt și de drept în cauza dedusă judecății, se constată că este nefondat.
Potrivit art. 1566 alin. 1 Cod civil, cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț.
Ca urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanță, cedentul este obligat, potrivit dispozițiilor art. 1574 Cod civil, să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis, iar în caz de cesiune parțială, cesionarul are dreptul la o copie legalizată a acestora.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate și prevederile art. 249 Cod procedură civilă, potrivit cărora, „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”, Tribunalul, reține că apelanta-reclamantă nu a făcut dovada existentei neîndoielnice a creanței, nefiind suficient individualizată în înscrisurile depuse în susținerea cererii formulate.
Nici critica referitoare la refuzul instanței de fond de a face aplicarea art. 297 Cod procedură civilă nu este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 254 alin. 6 Cod procedură civilă conform cărora instanța are dreptul și nu obligația de a administra probe din oficiu și împrejurarea că, Asociația de Proprietari Condominiul nr.47 are calitatea de cedent a creanței invocată de reclamanta cesionară nefiind un terț față de raportul juridic dedus judecății.
Pe de altă parte apelanta nu făcut dovada demersurilor întreprinse în vederea obținerii înscrisurilor care să facă dovada pretențiilor solicitate, a nerespectării de către Asociația de proprietari a obligației prevăzute de art. 1574 cod civil și art. 9 din contractul de cesiune nr. 302/12.05.2014 și nici a refuzului asociației de înmâna înscrisurile solicitate.
Întrucât apelanta - reclamantă, nu s-a asigurat în momentul preluării creanței prin cesiune, că aceasta este una certă, întemeiată și susținută cu înscrisuri justificative, pentru a le putea exhiba în aceleași condiții care s-ar impune cedentei, se apreciază, contrar susținerilor acesteia, că în speță textul legal invocat - art.297Cod procedură civilă nu își găsește aplicabilitatea.
Reținând ca și instanța de fond că tabelul nominal depus la fila 7 din dosar nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a avea valoare probatorie, acesta reprezentând un simplu înscris sub semnătură privată emanând de la cedentul asociația de proprietari, în care este înscrisă o sumă globală pe care aceasta susține că pârâtul o datora către asociație, Tribunalul, va respinge ca nefondat apelul declarat în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L, societate în insolvență, cu sediul în A., .. 715A, jud. Teleorman, prin lichidator judiciar D. IPURL, cu sediul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul lichidatorului judiciar în A., ., .. Teleorman împotriva sentinței civile nr. 3201 din data de 17.10.2014, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. D., cu domiciliul în A., ., ., județ Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
R. G. G. P. I. M.
Red. G.P.- 16.02.215.
Th-red. I.M. -16.02.2015- 4 ex.
D.f._, Judecătoria A.
J.f. B. V.
. .2015
| ← Cereri privind executarea silită. Decizia nr. 101/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 54/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
