Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 98/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 98/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 98
APEL
Ședința publică de la 21 ianuarie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – R. G.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- Direcția Regională de Drumuri și Poduri, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, împotriva încheierii civile nr. 1704 din 29 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-debitor N. V. C., cu domiciliul în .. Teleorman, și intimatul-petent B. E. Judecătoresc T. F., cu sediul în G., ., județ G., având ca obiect – încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 40 lei conform dovezilor aflate la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că că apelanta-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- Direcția Regională de Drumuri și Poduri a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, constată instanța că în cauză înscrisurile atașate cererii de apel nu sunt probe în sensul legii procesual civile, ci reprezintă practică judiciară și față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelanta-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- Direcția Regională de Drumuri și Poduri a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, sub numărul_, la data de 20.10.2014, petentul - B. E. Judecătoresc T. F., prin executor judecătoresc T. F., a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesele – verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012 încheiate de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A.
În susținerea cererii, au fost atașate următoarele înscrisuri: cererea creditoarei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, titlurile executorii, confirmări de primire, încheierea executorului judecătoresc din 13.10.2014, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Prin încheierea civilă nr. 1704 din 29.10.2014, Judecătoria Roșiorii de Vede a respins ca neîntemeiată, cererea formulată.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut, că prin procesele – verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012, încheiat de C.N.A.D.N.R. SA, numitul N. V. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de câte 250 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002.
Prin aceleași procese-verbael a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de câte 28 euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Instanța a constatat că prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientul a fost obligat la plata despăgubirilor de câte 28 de euro, creanțe a cărei executare se solicită a fi încuviințată.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă există alte impedimente prevăzute de lege.
Date fiind dispozițiile art. 15 alin. 2 Constituția României în temeiul cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, instanța a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de acesta, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
Rezultă că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de câte 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte iar în temeiul alineatului 2 al aceluiași articol dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.”
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Raportat la considerentele reținute, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, introduce un tratament diferit motiv pentru care, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, cu dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, în temeiul art 665 alin. 5 pct. Cod procedură civilă, cererea de încuviințare a executării silite a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel apelanta- creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii atacate în sensul încuviințării executării silite a proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012 .
În motivarea apelului s-a arătat că legiuitorul, în dispozițiile Legii nr. 144/2012 a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și au contestat în instanță tarifele de despăgubire, astfel norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natură contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță. În baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiutorul nu are dreptul să o interpreteze” a solicitat să se constate că, în speța de față, dispozițiile legii nr. 144/2012 nu își au aplicabilitate.
Prin O. G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate. Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului verbal de constatare a contravenției, generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține o rovinietă valabilă.
În susținerea motivelor de apel a fost invocată și Decizia Curții Constituționale a României nr. 57/2012, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin.3 din OG nr. 15/2002.
A mai arătat că, în procedura de încuviințare a executării silite judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlul executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Instanța de fond în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare avea obligația să respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 conform cu care dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la tilturile executorii se aplică și în cazul hotărârilor judecătorești sau înscrisurilor pronunțate sau după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie.
De asemenea, a arătat că, nu se impunea ca instanța de fond să facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investită cu o cerere de încuviințare silită.
În dovedirea cererii de apel au depus înscrisuri ( f. 8-13)
În drept, a invocat disp.art. 665 alin.6 NCPC, 466 și urm. NCPC.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor invocate, Tribunalul apreciază calea de atac ca fiind întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Văzând dispozițiile art. 662, 663, art. 664, 665 C. proc. Civ., se reține că o instanță învestită cu o cerere de încuviințare a executării silite este ținută de a face verificări sub aspectul competenței, existenței sau inexistenței titlului executoriu care să ateste existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, imunitatea de executare a debitorului sau dacă titlul executoriu cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire pe cale de executare silită ; de asemenea, judecătorul verifică existența și a altor impedimente prevăzute de lege. Această din urmă dispoziție legală trebuie interpretată în sensul existenței unor impedimente specifice, care să împiedice declanșarea executării silite.
Legea trebuie interpretată atât în litera, cât și în spiritul ei, consecință în care încuviințarea executării silite nu poate fi văzută ca o modalitate suplimentară de deființare a titlului executoriu, atâta timp cât legea nu permite o astfel de distincție.
Așa fiind, dacă procesele verbale de constatare și sancționare contravențională nu au fost contestate prin exercitarea căilor de atac, în termenele legale, instanța nu poate veni prin substituirea voinței contravenientului să facă astfel de verificări.
De altfel textul art. II/Legea 144/2012 prevede că tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. Ori în cauză aceste tarife aplicate la data 30.01.2012, după data intrării în vigoare a legii mai sus menționate nu au fost contestate, procesele verbale devenind titluri executorii tocmai prin necontestarea lor de către contravenient.
Pentru a reține un astfel de raționament, instanța de fond ar fi trebuit să plece chiar de la reglementarea disp. art. 712 alin. 2 C. proc. Civ., unde se prevede expres că titlului executoriu poate fi contestat în contestație la executare însă numai dacă legea nu prevede pentru acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Ori calea de desființare a procesul verbal de contravenție este plângerea contravențională. Așa fiind, legea a prevăzut expres căile pe care le poate parcurge partea interesată pentru a face aplicabile prevederile legale reținute de instanță. Judecătorul nu are nici o competență în a adăuga la lege, așa cum a făcut prin soluția pronunțată în cauză.
Raționamentul Curții în cauza D. P. contra României din 26.04.2007, unde s-a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale, trebuie integrat în ordinea juridică procesuală internă.
Această hotărâre nu dă judecătorului național dreptul de a înlătura prevederile contrare, altfel decât într-un cadrul procesual legal reglementat. Interpretarea instanței de fond ar duce inevitabil la modificarea arbitrară a normelor procesuale, or hotărârea Curții nu creează un astfel de drept.
Față de toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. Proc. Civ. va admite apelul declarat și pe cale de consecință va schimba în tot încheierea civilă nr. 1704 din 29.10.2014 a Judecătoriei Roșiori de Vede, în sensul că va încuviința executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- Direcția Regională de Drumuri și Poduri, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, împotriva încheierii civile nr. 1704 din 29 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-debitor N. V. C., cu domiciliul în .. Teleorman, și intimatul-petent B. E. Judecătoresc T. F., cu sediul în G., ., județ G..
Schimbă în tot încheierea civilă nr. 1704 din 29.10.2014 a Judecătoriei Roșiori de Vede, în sensul că va încuviința executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. G. P. I. M.
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlurile executorii reprezentate de procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012 pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlurilor executorii, în condițiile legii”.
Semnează,
Președinte, Grefier,
R. G. I. M.
Red.G.P. 02.02.2015
Th.red IM. 02.02.2015/ 5 ex.
Df.-_, Jud. Roșiorii de Vede
Jf.- M. M. P.
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1133/2015. Tribunalul... | Cereri privind executarea silită. Decizia nr. 101/2015.... → |
|---|
