Pretenţii. Decizia nr. 622/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 622/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 622/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 622
APEL
Ședința publică de la 28 mai 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman – prin administrator judiciar D. IPURL cu sediul în A., . A, . Teleorman împotriva sentinței civile nr. 193 din 15 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-pârât D. C. domiciliat în A., . Teleorman având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul pârât fiind asistat de avocat P. M. S..
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cererea de apel este semnată, motivată;
- apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
- în procedura prealabilă intimatul pârât a depus întâmpinare;
- apelanta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
Tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 131 C.pr.civ. pune în discuție competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Avocat P. M. S. pentru intimatul pârât, având cuvântul, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială rap. la prev. art. 95 pct. 2 și art. 466 C.pr.civ. stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Instanța, conform art. 238 C.pr.civ. pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Avocat P. M. Sebatian, pentru intimatul pârât estimează durata procesului la o zi.
Tribunalul estimează durata procesului la o zi.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici alte probe de administrat, constată conform art. 392 C.pr.civ. terminată cercetarea procesului, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat P. M. S. pentru intimatul pârât, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond, instanța de fond în mod corect a reținut că apelanta-reclamantă avea obligația să depună toate înscrisurile în dovedirea susținerilor sale.
Solicită cheltuieli de judecată cf. chitanței depuse la dosar.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin.1 C.pr.civ., închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub numărul_ la data de 23.06.2014, reclamanta S.C. T. S. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul D. C. solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta și pe baza probelor administrate, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 4689 lei, reprezentând contravaloare energie termică livrată și majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat energie termică asociației de proprietari din care face parte pârâtul, facturată la nivel de asociație, facturile fiind remise lunar de către angajații reclamantei către asociația de proprietari care a primit de fiecare dată facturile fără a avea obiecțiuni cu privire la valoarea acestora și a achitat parțial facturile emise rămânând neachitate sume pentru stingerea cărora asociația de proprietari a cesionat către reclamantă creanțele reprezentând sumele restante pe care pârâtul le avea de plată către asociația de proprietari.
De asemenea, a învederat că modalitatea efectivă de calcul se află în posesia cedentei asociații de proprietari.
În ceea ce privește notificarea cesiunii, reclamanta a învederat că prin invitația la ședința de informare privind medierea a notificat cesiunea pârâtului, iar, în subsidiar, pentru cazul în care pârâtul a refuzat să primească invitația care conținea și notificarea cesiunii, a arătat că invocă prevederile art.1580 C.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.192 și următoarele Cod Procedură Civilă, art.1270 și următoarele din Codul civil și art.969 și următoarele Vechiul Cod civil, art.1566 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
În susținerea cererii, a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: proces-verbal de informare (f. 5); adresa Tribunalului Teleorman privind numirea D. IPURL ca administrator judiciar provizoriu al reclamantei (f. 6); tabel debite predat de cedentă (f. 7, 8); contract de cesiune de creanță nr. 305/13.05.2014 încheiat între reclamanta . și Asociația Proprietarilor de Apartamente nr. 48, (f. 9-11); invitația adresată pârâtului de a participa la ședința de informare privind avantajele medierii (f. 12); confirmare de primire (f. 13).
Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit art.77 din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare, dar s-a prezentat la judecarea cauzei și a susținut că nu mai este P proprietar al imobilului situat în A., ., ., județul Teleorman, întrucât în urmă cu doi ani de zile l-a vândut, iar energia termică s-a furnizat până în martie 2011 pentru acel imobil.
Pârâtul a recunoscut că a mai avut de achitat o sumă de bani către asociația de proprietari, dar nu a rezolvat această problemă din cauza administratorului asociației, care nu dorit să transmită evidența către . pentru a putea să achite restanța la acel moment. Alte datorii în afară de cele către . nu mai avea la momentul când a vândut imobilul.
Pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, dar și probei testimoniale, susținând că există martori pentru a dovedi că listele de plată nu au fost afișate vreodată, iar suma solicitată de reclamantă nu este reală, ci este dublată, față de ceea ce știa el că mai are de plată.
În temeiul art. 258 alin. 1 rap. la art. 255 C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului (astfel cum au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată), apreciind că sunt admisibile potrivit legii și că pot duce la soluționarea procesului, iar temeiul art. 254 alin. 2 pct. 4 C. proc. civ., a încuviințat pentru pârât proba cu înscrisuri și a respins proba testimonială solicitată de acesta, având în vedere teza probatorie pe care pârâtul a menționat-o, respectiv dovedirea calcului incorect făcut de către reclamantă, raportat la dispozițiile art. 303 alin. 2 C. proc. civ., ținând cont de faptul că acest aspect poate fi dovedit doar prin înscrisuri, nefiind un fapt personal al martorului.
Proba cu interogatoriul pârâtului a fost administrată în ședință publică, răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la dosar, după semnare (f. 4);
Instanța a calificat susținerile pârâtului, respectiv faptul că a vândut în anul 2012 imobilul unde se pretinde că s-ar fi livrat energia termică și că există o clauză a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la preluarea datoriilor de către cumpărător, ca excepția lipsei calității procesuale pasive, pe care în temeiul art. 248 alin. 4 C. proc. civ. a unit-o cu administrarea probelor.
La data de 05.12.2014, prin serviciul registratură, reclamanta a depus la dosarul cauzei facturile globale emise către asociație de proprietari din care face parte pârâtul (f 39-44).
La solicitarea instanței Primăria Municipiului A. a comunicat, prin adresa nr._/03.12.2014, faptul că proprietarul imobilului situat în A., ., ., județul Teleorman este numitul I. D. (f. 45), iar OCPI Teleorman a înaintat instanței extras de carte funciară pentru informare cu privire la imobilul situat în A., ., nr. 22 bis, județul Teleorman (f. 47-49).
În ședință publică, pârâtul a depus la dosarul cauzei contractul de vânzare-cumpărare a imobilului situat în A., . bis, județul Teleorman, în copie, precum și certificat de atestare fiscală.
Prin Sentința civilă nr. 194 pronunțată la data de 15.01.2015, Judecătoria A. a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea având ca obiect pretenții ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond întrucât privește una dintre condițiile exercitării dreptului material la acțiune absolută și peremptorie, fiind necesar ca reclamantul ce pornește acțiunea civilă să justifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, raportul de drept procesual neputându-se lega decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, în speță fiind promovată o acțiune având ca obiect pretenții derivând din prestarea serviciului de livrare energie termică.
În cauză, s-a constat că reclamanta, care și-a dovedit calitatea procesuală activă în baza contractului de cesiune de creanță nr. 305/13.05.2014 încheiat între reclamanta . și Asociația Proprietarilor de Apartamente nr. 48, a înțeles să formuleze prezenta acțiune cu pârâtul D. C. invocând un drept de creanță pentru suma de 4689 lei, aferentă perioadei 31.12.2011-2014, deși pârâtul a înstrăinat imobilul către numita I. D. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1699/24.09.2012, deci în intervalul de timp corespunzător pretinderii pretențiilor reclamantei. Or, fie și numai pentru perioada 31.12._12, reclamanta este îndrituită să exercite dreptul material la acțiune împotriva pârâtului cât privește contravaloarea serviciului de livrare a energiei termice, întrucât există identitate între persoana debitorului și persoana chemată în judecată în calitate de pârât.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că între reclamantă, în calitate de cesionar și Asociația de proprietari nr. 48, în calitate de cedent, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 305, la data de 13.05.2014, acesta fiind însușit de părți prin semnătură și ștampilă, obiectul contractului fiind reprezentat de transmiterea către reclamantă a datoriei aferente perioadei 31.12.2011-2014, pe care pârâta din prezenta cauză o avea către Asociația de proprietari nr. 48 în contul debitului restant pe care asociația îl înregistra la data de 31.12.2011, către reclamantă. Valoarea creanței transmise a fost stabilită de către părți în art. 2 din contract, respectiv 4689 lei, din care 3410 lei reprezentând debit principal și 1275 lei penalități de întârziere.
Potrivit art. 5 din contract, la semnarea acestuia cedentul trebuie să predea cesionarului extras din fișa de evidență analitică a debitorului cedat, valoarea penalităților pentru întârzierea la plată și alte înscrisuri care dovedesc întreruperea prescripției, iar potrivit art. 9 din același contract, pe întreaga perioadă a derulării litigiului dintre debitorul cedat și reclamantă, conducerea asociației are obligația de a pune la dispoziția acesteia din urmă, înscrisurile solicitate de instanță.
Având în vedere dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa și faptul că prezentul contract a fost încheiat la data de 14.05.2014, instanța constată că dispozițiile legale aplicabile contractului de cesiune mai sus menționat sunt cele ale Codului civil din 2009.
Față de disp. art. 1566 alin. 1 C.civ. potrivit cărora cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț, instanța a reținut că urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanță, cedentul este obligat, potrivit dispozițiilor art. 1574 C.civ., să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis, iar în caz de cesiune parțială, cesionarul are dreptul la o copie legalizată a acestora.
Față de situație de drept stabilită, instanța a fond a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de a face aplicarea dispozițiilor art. 297 C.proc.civ., potrivit cărora „când se arată că un înscris necesar soluționării procesului se află în posesia unui terț, acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanță”, iar „când deținătorul înscrisului este o persoană juridică, reprezentanții ei vor putea fi citați ca martori”. Instanța a constatat că Asociația de proprietari nr. 45 nu este un terț față de raportul juridic dedus judecății, în cadrul căruia aceasta din urmă are calitatea de cedent, reclamanta de cesionar, iar pârâta de debitor cedat. Asociația avea obligația, atât în virtutea legii (art. 1574 C.civ.), cât și în virtutea convenției încheiate cu reclamanta (art. 9 din contractul de cesiune), să pună la dispoziția acesteia din urmă toate înscrisurile doveditoare ale creanței, iar reclamanta dreptul corelativ acestei obligații.
Potrivit art. 3 lit. i din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, cheltuielile asociației de proprietari sunt definite ca fiind cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum și cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii și care nu sunt facturate individual către proprietățile individuale, iar potrivit lit. j din același articol cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari este suma corespunzătoare din cheltuielile asociației, pe care fiecare proprietar este obligat să o plătească lunar.
Din dispozițiile Legii 230/2007, reiese că „asociația de proprietari poate intermedia servicii între furnizori și proprietarii consumatori, în special cu privire la serviciile publice de utilități”, „serviciul de intermediere din partea asociației de proprietari constă în: repartizarea facturilor către proprietari prin lista de plată lunară”(art. 28), „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari” (art. 46), „asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată”, „termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice” (art. 49). Totodată, potrivit art. 25 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin HG 1588/2007, „cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă”.
Instanța de fond a apreciat incidența prevederilor art. 249 C.proc.civ potrivit cărora., „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, îi revine sarcina de a proba existența titlului constatator al creanței și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că nu mai există nici o obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
Tabelul nominal depus la filele 7,8 din dosar nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a avea valoare probatorie, acesta reprezentând un simplu înscris sub semnătură privată emanând de la cedentul-asociația de proprietari, în care este înscrisă o sumă globală pe care aceasta susține că pârâta o datora către asociație, ori dispozițiile Legii nr. 230/2007 se referă la liste de plată lunare, care să conțină suficiente elemente de identificare a creanțelor, termenul în care acestea trebuie achitate și, de asemenea, să prevadă diferențiat debitul principal de penalitățile de întârziere, condiții neîndeplinite de înscrisul mai sus menționat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta ..R.L. solicitând admiterea apelului cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii cu obligarea pârâtului la plata sumei de 4689 lei. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că a refuzat să facă aplicarea disp. art. 297 C. proc. civ. deși în cauză acest text de lege era incident. Se mai arată că au fost depuse în cauză toate înscrisurile pe care cedenta le-a pus la dispoziție, având obligația să depună celelalte înscrisuri ca terț deținător la cererea instanței, dar și ca cedent. Se mai arată că cererea adresată instanței mai este legitimată și pe îmbogățirea fără justă cauză, intimatul beneficiind de agent termic fără a plăti contravaloarea acestora.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și urm. C. proc. civ.
Nu au fost propuse probe noi.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 01.04.2015, solicitând respingerea ca nefondată a apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de 600lei.
În motivare a arătat că în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată deoarece din cererea de chemare în judecată și din apel nu rezultă cum a fost stabilită suma de bani, pentru ce perioadă și cum au fost calculate penalitățile iar reclamanta nu a făcut dovada demersurilor întreprinse în vederea înscrisurilor care să facă dovada pretențiilor solicitate și nici a refuzului Asociației de Proprietari de a le înmâna. deși a fost legal înștiințat cu această mențiune.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Co procedură civilă.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate, instanța apreciază că sentința atacată a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale incidente.
Raportat la cererea de chemare în judecată, se reține că între apelanta-reclamantă în calitate de cesionar și Asociația de proprietari nr. 48, în calitate de cedent, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 305, la data de 13.05.2014, acesta fiind însușit de părți prin semnătură și ștampilă, obiectul contractului fiind reprezentat de transmiterea către reclamantă a datoriei aferente perioadei 31.12.2011-2014, pe care pârâtul din prezenta cauză o avea către Asociația de proprietari nr. 48 în contul debitului restant pe care asociația îl înregistra la data de 31.12.2011, către reclamantă. Valoarea creanței transmise a fost stabilită de către părți în art. 2 din contract, respectiv 4689 lei, din care 3410lei, reprezentând debit principal și 1275 lei penalități de întârziere.
Conform dispozițiilor art. 1574 C. civ., cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis. Așa fiind, apelantul din prezenta cauză este în culpă prin preluarea unui debit fără a pretinde și înscrisurile doveditoare, actul juridic fiind astfel încheiat pe riscul său; listele de plată cărora Legea 230/2007 le recunoaște forță probantă trebuiau remise la momentul cesiunii.
Mai mult decât atât, obligația părții de a-și proba pretențiile afirmate este ridicată la rangul de principiu mărturie în acest sens stând dispozițiile art. 10 C. proc. civ.
Incidența disp. art. 297 C. proc. civ. s-ar putea justifica în acele situații în care între părți nu ar exista o obligație legală de remitere a acelor înscrisuri constatatoare, ori așa cum am văzut în cauză această obligație este expres stipulată de lege în sarcina cedentului, născând în mod corelativ o obligație similară și în patrimoniul apelantului cesionar.
La susținerea acestui raționament, instanța se raportează totodată și la prevederile contractuale din care rezultă că cedentul garantează cesionarului existența creanței, precum și caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia, angajându-se totodată la remiterea înscrisurilor doveditoare – art. 5, 6, 7 contract – f. 8.
Textul de lege instituie, așadar, în sarcina magistratului numai o posibilitate legală de a dispune citarea ca martor a deținătorului unui înscris, urmând ca aprecierea acestei măsuri să se dispună diferențiat în funcție de particularitățile fiecărei speță.
Intervenția instanței de judecată este numai excepțională și impusă numai atunci când demersurile părților sunt limitate astfel că se împiedică aflarea adevărului în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman – prin administrator judiciar D. IPURL cu sediul în A., . A, . Teleorman împotriva sentinței civile nr. 193 din 15 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-pârât D. C. domiciliat în A., ., . B, județul Teleorman.
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. A. L. N. Bînciu E.
Red.thred. A.L.N./4.ex./24.06.2015
D.f._
J.f. D. A. P.
Judecătoria A.
..2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 625/2015. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 626/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
