Pretenţii. Decizia nr. 632/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 632/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 632/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 632
APEL
Ședința publică de la 28 mai 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman – prin lichidator judiciar D. IPURL cu sediul în A., . A, . Teleorman împotriva sentinței civile nr. 730 din 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-pârât O. G. domiciliat în A., . având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cererea de apel este semnată, motivată;
- apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
- în procedura prealabilă nu s-a depus întâmpinare;
- apelanta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, conform art. 238 rap. la art. 482 NCPC, estimează durata procesului la o zi.
În ce privește cererea formulată de apelantă prin motivele de apel, în sensul de a se efectua adresă către Asociația de proprietari pentru a se comunica înscrisurile deținute de aceasta referitoare la modul de formare a debitului și perioada la care se referă, instanța respinge cererea.
Conform disp. art. 10 Cod Procedură Civilă, sarcina probei incumbă părții care formulează pretenții, între apelant și terțul deținător existând raporturi juridice de drept privat, respectiv un contract de cesiune de creanță. Rolul activ al judecătorului nu poate suplini pasivitatea și lipsa de diligență a părții direct interesate.
Nemaifiind cereri prealabile sau excepții de soluționat și nici probe noi de administrat, instanța constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub numărul_ la data de 22.10.2014, reclamanta S.C. T. S. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul O. G. solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta și pe baza probelor administrate, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 315 lei, reprezentând contravaloare energie termică livrată și majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat energie termică asociației de proprietari din care face parte pârâtul, facturată la nivel de asociație, facturile fiind remise lunar de către angajații reclamantei către asociația de proprietari care a primit de fiecare dată facturile fără a avea obiecțiuni cu privire la valoarea acestora și a achitat parțial facturile emise rămânând neachitate sume pentru stingerea cărora asociația de proprietari a cesionat către reclamantă creanțele reprezentând sumele restante pe care pârâtul le avea de plată către asociația de proprietari.
De asemenea, a învederat că modalitatea efectivă de calcul se află în posesia cedentei asociații de proprietari.
În ceea ce privește notificarea cesiunii, reclamanta a învederat că prin invitația la ședința de informare privind medierea a notificat cesiunea pârâtului, iar, în subsidiar, pentru cazul în care pârâtul a refuzat să primească invitația care conținea și notificarea cesiunii, a arătat că invocă prevederile art.1580 C.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.192 și următoarele Cod Procedură Civilă, art.1270 și următoarele din Codul civil și art.969 și următoarele Vechiul Cod civil, art.1566 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: interogatoriu, adresă Tribunalul Teleorman către administratorul judiciar, listă cheltuieli Condominiul nr.8, contract de cesiune din 10.09.2014 între cedenta Asociația de proprietari și cesionara reclamantă, invitație ședință informare mediere, confirmare de primire și plicul de corespondență, proces-verbal informare mediere.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit art. 77 din Legea nr.85/2006.
Pârâtul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecarea cauzei, deși a fost citat cu mențiunea prezentării personal la interogatoriu, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art.358 N.C.pr.civ..
Prin Sentința civilă nr. 730 pronunțată la data de 13.02.2015, Judecătoria A. a respins acțiunea având ca obiect pretenții ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că Asociația de proprietari Condominiul nr.69 a emis lista de cheltuieli cu privire la apartamentele din A. ..F11, . face parte și pârâtul O. G., acestuia revenindu-i de plată cu titlu de debit energie termică suma de 315 lei.
În ceea ce privește legea aplicabilă instanța a constat că din punct de vedere procesual sunt incidente, în temeiul prevederilor art. 3 alin1 din Legea nr.76/2012, dispozițiile Legii nr.134/2010 (noul Codul de procedură civilă) iar în ceea ce privește legea de drept material, în raport de principiile de drept privitoare la succesiunea de legi civile în timp instanța constată că potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 raportului juridic dintre părți îi sunt aplicabile prevederile noului Codului civil în condițiile în care reclamanta pretinde sume datorate la data de 10.09.2014 fără a exhiba un contract și fără a preciza perioada pentru care se datorează suma de către pârât.
Potrivit dispozițiilor art. 249 C.pr.civ. „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească” .
Articolul 46 din Legea nr. 230/2007 prevede că „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari” iar potrivit art. 50 alin 1 din Legea nr. 230/2007 „asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”.
De asemenea potrivit art. 49 alin 2 din Legea 230/2007 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarii sunt obligați să plătească asociațiilor de proprietari cheltuielile de întreținere repartizate, în termen de 20 de zile de la afișarea listelor lunare.
Inițial raporturile juridice s-au purtat între reclamanta . și Asociația Condominiul nr.69, sumele reprezentând contravaloarea energiei termice fiind calculate și încasate de asociația de proprietari și virate către furnizorul .. Subsecvent, la data de 10.09.2014, asociația de proprietari din care face parte pârâtul a cedat în favoarea reclamantei creanțele pe care le avea față de proprietari, inclusiv pârâtul, astfel că reclamanta a dobândit dreptul de a acționa direct împotriva debitorului pârât.
Conform listei de întreținere depuse la dosar stabilită și afișată de către cedenta Asociația de Proprietari Condominiul nr.69 rezultă că pârâtul nu ar fi achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile comune de întreținere reprezentând contravaloarea energiei termice, astfel că la data de 10.09.2014 ar datora o sumă de 315 lei.
Acțiunea reclamantei este vădit neîntemeiată întrucât:
1.În actul de cesiune nu se face referire la natura creanței.
În acest context instanța a constat că, deși, din actul de cesiune se face referire la suma de 315 lei fără a se face referire la natura acestei creanță și care într-adevăr poate reprezenta orice fel de datorii pe care pârâtul le-ar avea față de Asociația de proprietari, în cauză din lista de cheltuieli rezultă cu evidență că sume reprezintă cheltuieli pentru agentul termic.
Stabilirea naturii creanței este necesară pentru a permite instanței de a verifica toate criteriile de valabilitate a acesteia, în raporturile dintre asociația de proprietari și proprietari trebuind respectate anumite cerințe cum ar fi afișarea lunară a listelor de cheltuieli, existența unei hotărâri a asociației cu privire la penalități, etc.
2.În actul de cesiune nu se prevede perioada pentru care se datorează sume respectivă de către pârât
Astfel, la dosar există o listă de cheltuieli emisă de cedenta Asociația de proprietari Condominiul 69 prin care reclamanta pretinde că este un titlu de creanță valabil, ceea ce nu poate fi împărtășit de către instanță, întrucât nu conține mențiuni cu privire la perioada pentru care se datorează cheltuielile, lipsind astfel instanța și pârâtul de verificarea intervenirii unei eventuale prescripții având în vedere caracterul de ordine publică a regimul prescripției supuse dispozițiilor Decretului nr.167/1958 a cărui aplicare și invocare au fost clarificate prin Decizia nr.1/2014 a Î.C.C.J pronunțată în soluționarea Recursului în interesul legii.
3.Lista de cheltuieli invocată de cesionara reclamantă este una incompletă, lipsită de alte înscrisuri care să o susțină, care s-ar impune raportat la specificitatea raporturilor juridice dintre proprietari și asociația de proprietari, din perspectiva exigențelor Legii nr.230/2007. Astfel, nu se prevede perioada pentru care se datorează suma afișată, nu există procesul verbal prin care Adunarea generală a proprietarilor a hotărât aplicarea de penalități și procentul acestora stabilit.
4. Cesionara nu își probează creanța invocată în condițiile exigențelor cesiunii de creanță
Cesionara reclamantă nu exhibă înscrisuri suficiente pentru a face dovada existentei neîndoielnice a creanței, aceasta astfel cum rezultă din actele depuse nefiind suficient individualizată ceea ce este contrar dispozițiilor legale potrivit cărora în măsura în care cesionara poate invoca față de debitorul cedat orice pretenție pe care o putea invoca cedenta și care fost transmisă prin actul de cesiune (art. 1568 alin 1 lit a C.civ) tot astfel, cesionara trebuie să justifice și să facă dovada oricărui element al creanței pe care o invocă în raport cu pârâtul-debitor cedat( 1582 alin 1 C.civ).
5. Nu poate fi acceptată solicitarea reclamantei că instanța ar putea solicita înscrisurile probatorii de la cedenta-Asociația de proprietari.
Instanța a învederat clar că orice reclamant trebuie să-și probeze susținerile conform art.249 C.pr.civ iar în contextul specific al cesiunii creanțelor, cesionarul trebuie să facă dovada creanței în absolut aceleași condiții care s-ar fi impus în cazul în care împotriva pârâtei ar fi acționat cedenta.
Eventualele trimiteri ale reclamantei la dispozițiile art. 297 C.pr.civ sunt complet lipsite de fundament și ignoră rațiunea acestui text precum și principiul rolului activ al instanței. Acest text este inaplicabil în condițiile în care cesionara reclamantă a preluat o creanță prin cesiune fără a se asigura că aceasta este una certă, întemeiată și susținută cu înscrisuri justificative, pe care să le poată exhiba în exact aceleași condiții care s-ar impune cedentei.
Potrivit art. 1534 C.civ. cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.
De altfel, nimic nu a împiedicat reclamanta cesionară să facă ea însăși demersuri pentru a solicita și obține de la cedentă toate înscrisurile necesare a susține creanța invocată (liste lunare de cheltuieli, procesul-verbal al adunării generale a Asociației prin care s-a s-au stabilit penalitățile).
6. Solicitarea cesionarei ca instanța să se substituie acesteia în obținerea de înscrisuri încalcă principiul egalității juridice și al bunei –credințe în exercitarea drepturilor procesuale
A încerca reclamanta cesionară să suplinească lipsa sa de diligență în actul juridic al cesiunii prin solicitarea către instanță de a face demersuri pentru a-i crea reclamantei un suport juridic creanței sale, este contrar principiilor esențiale aplicabile atât în materia probatorie precum și în planul bunei-credințe (art. 12 C.pr.civ) care se impune în exercitarea drepturilor procesuale.
Mai mult, dacă instanța s-ar substitui cesionarei-reclamante în demersul său de a obține și furniza înscrisuri doveditoare în susținerea creanței, ar încălca flagrant principiul egalității juridice dintre părți în raporturile civile care trebuie respectat inclusiv și îndeosebi în plan probator.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta ..R.L. solicitând admiterea apelului cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii cu obligarea pârâtului la plata sumei de 315 lei. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că a refuzat să facă aplicarea disp. art. 297 C. proc. civ. deși în cauză acest text de lege era incident. Se mai arată că au fost depuse în cauză toate înscrisurile pe care cedenta le-a pus la dispoziție, având obligația să depună celelalte înscrisuri ca terț deținător la cererea instanței, dar și ca cedent. Se mai arată că cererea adresată instanței mai este legitimată și pe îmbogățirea fără justă cauză, intimatul beneficiind de agent termic fără a plăti contravaloarea acestora.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și urm. C. proc. civ.
Nu au fost propuse probe noi.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal înștiințat cu această mențiune.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate, instanța apreciază că sentința atacată a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale incidente.
Raportat la cererea de chemare în judecată, se reține că între apelanta-reclamantă în calitate de cesionar și Asociația de proprietari Condominiul nr.69, în calitate de cedent, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță, la data de 10.09.2014, acesta fiind însușit de părți prin semnătură și ștampilă, obiectul contractului fiind reprezentat de transmiterea către reclamantă a datoriei aferente perioadei 2013, pe care pârâtul din prezenta cauză o avea către Asociația de proprietari Condominiul nr.8 în contul debitului restant pe care asociația îl înregistra la data de 10.09.2014, către reclamantă. Valoarea creanței transmise a fost stabilită de către părți în art. 2 din contract, respectiv 315 lei.
Conform dispozițiilor art. 1574 C. civ., cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis. Așa fiind, apelantul din prezenta cauză este în culpă prin preluarea unui debit fără a pretinde și înscrisurile doveditoare, actul juridic fiind astfel încheiat pe riscul său; listele de plată cărora Legea 230/2007 le recunoaște forță probantă trebuiau remise la momentul cesiunii.
Mai mult decât atât, obligația părții de a-și proba pretențiile afirmate este ridicată la rangul de principiu mărturie în acest sens stând dispozițiile art. 10 C. proc. civ.
Incidența disp. art. 297 C. proc. civ. s-ar putea justifica în acele situații în care între părți nu ar exista o obligație legală de remitere a acelor înscrisuri constatatoare, ori așa cum am văzut în cauză această obligație este expres stipulată de lege în sarcina cedentului, născând în mod corelativ o obligație similară și în patrimoniul apelantului cesionar.
La susținerea acestui raționament, instanța se raportează totodată și la prevederile contractuale din care rezultă că cedentul garantează cesionarului existența creanței, precum și caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia, angajându-se totodată la remiterea înscrisurilor doveditoare – art. 5, 6, 7 contract – f. 8.
Textul de lege instituie, așadar, în sarcina magistratului numai o posibilitate legală de a dispune citarea ca martor a deținătorului unui înscris, urmând ca aprecierea acestei măsuri să se dispună diferențiat în funcție de particularitățile fiecărei speță.
Intervenția instanței de judecată este numai excepțională și impusă numai atunci când demersurile părților sunt limitate astfel că se împiedică aflarea adevărului în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman – prin administrator judiciar D. IPURL cu sediul în A., . A, . Teleorman împotriva sentinței civile nr. 730 din 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-pârât O. G. domiciliat în A., .. F11, ., județul Teleorman .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. A. L. N. Bînciue E.
Red.thred. A.L.N./4.ex./24.06.2015
D.f._
J.f. V. B.
...2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 626/2015. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 86/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
