Pretenţii. Decizia nr. 581/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 581/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 581/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 581
APEL
Ședința publică de la 13 mai 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte - R. G.
Judecător - G. P.
Grefier - I. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L, societate în insolvență, cu sediul în A., .. 715A, jud. Teleorman, prin lichidator judiciar D. IPURL, cu sediul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul lichidatorului judiciar în A., . A, .> județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 340 din data 23.01.2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. I., cu domiciliu în A., ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. prin lichidator judiciar D. IPURL a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. prin lichidator judiciar D. IPURL a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub numărul_ la data de 20.10.2014, reclamanta S.C. T. S. S.R.L. prin administrator judiciar D. IPURL a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta A. I., solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta și pe baza probelor administrate, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 972 lei, reprezentând contravaloare energie termică și majorări de întârziere .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat energie termică asociației de proprietari din care face pârâta, facturată la nivel de asociație, facturile fiind remise lunar de către angajații reclamantei către asociația de proprietari care a primit de fiecare dată facturile fără a avea obiecțiuni cu privire la valoarea acestora și a achitat parțial facturile emise rămânând neachitate sume pentru stingerea cărora asociația de proprietari a cesionat către reclamantă creanțele reprezentând sumele restante pe care pârâta le avea de plată către asociația de proprietari.
Reclamanta a învederat că în legătură cu notificarea cesiunii creanței prin invitația la ședința de informare privind medierea s-a notificat cesiunea pârâtei iar în subsidiar pentru cazul în care pârâta a refuzat să primească invitația ce conținea și notificarea, reclamanta a invocat prevederile art.1580 C.civ vizând comunicarea cesiunii odată cu cererea de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și urm. C.pr.civ. art.1270 și urm. din C.civ și art.969 și urm. Vechiul C.civ, art. 1566 C.civ.
Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 C..
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: interogatoriu, adresă Tribunalul Teleorman către administratorul judiciar, listă cheltuieli Condominiul nr.84, contract de cesiune nr.986 din 09.07.2014 între cedenta Asociația de proprietari și cesionara reclamantă, invitație ședință informare mediere, confirmare de primire și plicul de corespondență,, proces-verbal informare mediere.
Pârâta, legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecarea cauzei, deși a fost citată cu mențiunea prezentării personal la interogatoriu, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art.358 N.C.pr.civ..
Prin Sentința civilă nr. 340 pronunțată la data de 23.01.2015, Judecătoria A. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, a respins acțiunea având ca obiect pretenții ca fiind prescrisă și a respins acțiunea cu privire la restul pretențiilor ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că între reclamantă, în calitate de cesionar, și Asociația de proprietari nr. 84, în calitate de cedent, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 986, la data de 09.07.2014, prin care cedenta a transmis cesionarei creanța de 972 lei pe care cedenta o avea față de pârâta debitor cedat.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, cu privire la pretențiile scadente anterior datei de 20.10.2011 instanța a reținut că potrivit art. 3 din Decretul nr.167/1958 termenul de prescripție de 3 ani, care curge de la data scadenței iar, în lipsa unui termen de plată, de la data nașterii dreptului de creanță.
Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 și art. 6 alin 4 N.C.civ. prescripțiile începute și neîmplinite la data de 01.10.2011 rămân supuse legii în vigoare la data când au început să curgă, astfel că devin aplicabile dispozițiile Decretului nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, inclusiv cu privire la posibilitatea și obligația instanței de a o invoca din oficiu.
Conform actului de cesiune cedenta Asociația de proprietari –Condominiul nr.84- a cesionat în favoarea reclamantei o creanță în valoare de 972 lei reprezentând o datorie a pârâtului aferentă perioadei 30.06._11 (fila 8).
Întrucât reclamanta a sesizat instanța la data de 20.10.2014 rezultă că o parte din pretențiile invocate, și anume cele scadente între 30.06.2009 și data de 19.11.2011 (cu trei ani anterior datei sesizării instanței-20.10.2014), sunt în mod ostensibil prescrise.
Pe cale de consecință instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu privire la pretențiile scadente anterior datei de 20.10.2011 și totodată a respins acțiunea reclamantei cu privire la pretențiile scadente anterior datei de 20.10.2011 ca fiind prescrisă.
Cu privire la restul pretențiilor, scadente în termenul de prescripție (respectiv între data de 20.10.2011 și 12.11.2011-conform actului de cesiune) instanța a respins acțiunea reclamantei ca vădit neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 249 C.pr.civ. „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească” iar pe de altă parte potrivit art. 969 Cod civil, ”convențiile legal făcute, au putere de lege” .
Inițial raporturile juridice s-au purtat între reclamanta . și Asociația Condominiul nr. 84, sumele reprezentând contravaloarea energiei termice fiind calculate și încasate de asociația de proprietari și virate către furnizorul . . Subsecvent, asociația de proprietari din care face parte pârâtul a cedat în favoarea reclamantei creanțele pe care le avea față de proprietari, inclusiv pârâtul, astfel că reclamanta a dobândit dreptul de a acționa direct împotriva debitoarei pârâte.
Din lista de întreținere depusă la dosar stabilită și afișată de către cedenta Asociația de Proprietari Condominiul nr. 84 rezultă că pârâta nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile comune de întreținere reprezentând contravaloarea energiei termice, astfel că, potrivit susținerilor reclamantei întemeiate pe lista emisă de Asociația de proprietari, pârâta datorează o sumă de 972 lei.
În actul de cesiune nu se face referire la natura creanței. În acest context instanța de fond a constatat că, deși, din actul de cesiune se face referire la suma de 972 lei fără a se face referire la natura acestei creanță și care într-adevăr poate reprezenta orice fel de datorii pe care pârâta le-ar avea față de Asociația de proprietari, în cauză din lista de cheltuieli rezultă cu evidență că sume reprezintă cheltuieli pentru agentul termic.
Actul de cesiune nu face nici o referire la natura creanței pentru a putea conferi instanței criterii de verificare a acesteia.
Lista de cheltuieli invocată de cesionara reclamantă este una incompletă,lipsită de alte înscrisuri care să o susțină, care s-ar impune raportat la specificitatea raporturilor juridice dintre proprietari și asociația de proprietari, din perspectiva exigențelor Legii nr.230/2007. Astfel, nu se prevede perioada pentru care se datorează suma afișată, nu există procesul verbal prin care Adunarea generală a proprietarilor a hotărât aplicarea de penalități și procentul acestora stabilit.
Cesionara nu își probează creanța invocată în condițiile exigențelor cesiunii de creanță. Cesionara reclamantă nu exhibă înscrisuri suficiente pentru a face dovada existentei neîndoielnice a creanței, aceasta astfel cum rezultă din actele depuse nefiind suficient individualizată ceea ce este contrar dispozițiilor legale potrivit cărora în măsura în care cesionara poate invoca față de debitorul cedat orice pretenție pe care o putea invoca cedenta și care fost transmisă prin actul de cesiune tot astfel, cesionara trebuie să justifice și să facă dovada oricărui element al creanței pe care o invocă în raport cu pârâtul-debitor cedat.
Nu poate fi acceptată solicitarea reclamantei ca instanța ar putea solicita înscrisurile probatorii de la cedenta-Asociația de proprietari.
Instanța de fond a reținut că orice reclamant trebuie să-și probeze susținerile conform art. 249 C.pr.civ iar în contextul specific al cesiunii creanțelor, cesionarul trebuie să facă dovada creanței în absolut aceleași condiții care s-ar fi impus în cazul în care împotriva pârâtei ar fi acționat cedenta.
A mai rețintu că eventualele trimiteri ale reclamantei la dispozițiile art. 297 C.pr.civ sunt complet lipsite de fundament și ignoră rațiunea acestui text precum și principiul rolului activ al instanței. Acest text este inaplicabil în condițiile în care cesionara reclamantă a preluat o creanță prin cesiune fără a se asigura că aceasta este una certă, întemeiată și susținută cu înscrisuri justificative, pe care să le poată exhiba în exact aceleași condiții care s-ar impune cedentei cu atât mai mult cu cât cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.
Mai mult, nimic nu a împiedicat reclamanta cesionară să facă demersuri și să solicite ea însăși de la cedentă toate înscrisurile necesare a susține existența creanței.
Solicitarea cesionarei ca instanța să se substituie acesteia în obținerea de înscrisuri încalcă principiul egalității juridice și al bunei –credințe în exercitarea drepturilor procesuale
A încerca reclamanta cesionară să suplinească lipsa sa de diligență în încheierea actului juridic al cesiunii prin solicitarea către instanță de a face demersuri pentru a-i crea reclamantei un suport juridic creanței sale, este contrar principiilor esențiale aplicabile atât în materia probatorie precum și în planul bunei-credințe (art. 12 C.pr.civ) care se impune în exercitarea drepturilor procesuale.
Mai mult, a constatat instanța, dacă s-ar substitui cesionarei-reclamante în demersul său de a obține și furniza înscrisuri doveditoare în susținerea creanței, ar încălca flagrant principiul egalității juridice dintre părți în raporturile civile care trebuie respectat inclusiv și îndeosebi în plan probator.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat în termen, apel, reclamanta . solicitând în principal trimiterea spre rejudecare iar în subsidiar schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că în cauză instanța de fond a făcut o greșită apreciere a situației de fapt și de drept precum și o greșită apreciere a ansamblului probator administrat în cauză.
A motivat apelanta că instanța de fond în mod greșit a refuzat să facă aplicarea art. 297 Cod procedură civilă, pentru soluționarea cauzei fiind necesar un înscris deținut de un terț, în speță, asociația de proprietari din care face parte pârâtul.
S-a mai susținut că dispozițiile legale avute în vedere de instanța de fond nu își găsesc aplicabilitatea în speță deoarece apelanta a depus toate înscrisurile pe care i le-a înmânat cedenta asociație de proprietari, iar aceasta era obligată să depună restul de înscrisuri cerute de instanță atât ca terț deținător al înscrisurilor dar și ca cedent al creanței, răspunzător față de apelantă pentru evicțiune, conform art.1586 Cod civil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță, deși a fost legal citată.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, tribunalul, va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
În ce privește motivul de apel prin care, apelanta a susținut că prima instanță a făcut o greșită apreciere a situației de fapt și de drept în cauza dedusă judecății, se constată că este nefondat.
Potrivit art. 1566 alin. 1 Cod civil, cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț.
Ca urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanță, cedentul este obligat, potrivit dispozițiilor art. 1574 Cod civil, să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis, iar în caz de cesiune parțială, cesionarul are dreptul la o copie legalizată a acestora.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate și prevederile art. 249 Cod procedură civilă, potrivit cărora, „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”, Tribunalul, reține că apelanta-reclamantă nu a făcut dovada existentei neîndoielnice a creanței, nefiind suficient individualizată în înscrisurile depuse în susținerea cererii formulate.
Nici critica referitoare la refuzul instanței de fond de a face aplicarea art. 297 Cod procedură civilă nu este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 254 alin. 6 Cod procedură civilă conform cărora instanța are dreptul și nu obligația de a administra probe din oficiu și împrejurarea că, Asociația proprietarilor de apartamente condominiul nr. 84 are calitatea de cedent a creanței invocată de reclamanta cesionară nefiind un terț față de raportul juridic dedus judecății.
Pe de altă parte apelanta nu făcut dovada demersurilor întreprinse în vederea obținerii înscrisurilor care să facă dovada pretențiilor solicitate, a nerespectării de către Asociația de proprietari a obligației prevăzute de art. 1574 cod civil și art. 9 din contractul de cesiune nr. 986/09.07.2014 și nici a refuzului asociației de înmâna înscrisurile solicitate.
Întrucât apelanta - reclamantă, nu s-a asigurat în momentul preluării creanței prin cesiune, că aceasta este una certă, întemeiată și susținută cu înscrisuri justificative, pentru a le putea exhiba în aceleași condiții care s-ar impune cedentei, se apreciază, contrar susținerilor acesteia, că în speță textul legal invocat - art. 297 Cod procedură civilă nu își găsește aplicabilitatea.
Reținând, ca și instanța de fond, că tabelul nominal depus la fila 7 din dosar nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a avea valoare probatorie, acesta reprezentând un simplu înscris sub semnătură privată emanând de la cedentul asociația de proprietari, în care este înscrisă o sumă globală pe care aceasta susține că pârâtul o datora către asociație, Tribunalul, va respinge ca nefondat apelul declarat în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L, societate în insolvență, cu sediul în A., .. 715A, jud. Teleorman, prin lichidator judiciar D. IPURL, cu sediul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul lichidatorului judiciar în A., . A, .> județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 340 din data 23.01.2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. I., cu domiciliu în A., ., ., județul Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. G. P. I. M.
Red. GP.- 25.05.2015
Th-red. I.M. -25.05.2015- 4 ex.
D.f._, Judecătoria A.
J.f. V. B.
. .2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 573/2015. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 1042/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
