Expropriere. Sentința nr. 289/2015. Tribunalul TIMIŞ

Tribunalul TIMIŞ - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 289/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 289/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL T.

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 289

Ședința publică din data de 11 Februarie 2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE L. D.

Grefier L. M. S.

Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții V. A., V. D., T. C. și T. N. în contradictoriu cu pârâții FARCHSCU O. și S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ AUTOSTRĂZI ȘI DURMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., având ca obiect expropriere.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamanții, prin avocat C. B., și pârâtul Statul Român prin CNADNR S.A., prin avocat P. M., și s-a constatat lipsa pârâtei F. O..

Cu participarea Ministerului Public, care a fost reprezentat de către doamna procuror L. M. Brindescu, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat și incidente de soluționat, Președintele a declarat deschise dezbaterile și a acordat cuvântul părților asupra fondului cauzei.

Reclamanții, prin reprezentant, au solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul, prin reprezentant, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Reprezentanta Ministerului Public a solicitat instanței ca, în temeiul art. 26 din Legea nr. 33/1994, să admită în parte a acțiunea având în vedere atât raportul de expertiză, cât și oferta expropriatorului.

Tribunalul, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, a declarat închise dezbaterile și a reținut cauza pentru deliberare și pronunțare.

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul T. sub nr._ la data de 16.04.2014 reclamanții V. A., V. D., T. C. și T. N. în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ AUTOSTRĂZI ȘI DURMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să constate că sunt persoanele îndreptățite la încasarea despăgubirilor acordate pentru exproprierea imobilului reprezentând teren extravilan în suprafață de 7040 mp situat în loc. G., jud. T., înscris în CF nr._ G., nr. cad_ și a imobilului reprezentând teren extravilan în suprafață de 3601 mp situat în loc. G., jud. T., înscris în CF nr._ G., nr. cad_.

- să dispună anularea hotărârilor nr. 103/23.09.2011 și nr. 104/23.09.2011 de stabilire a despăgubirilor atât în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate în urma exproprierii de utilitate publică, cât și în ceea ce privește persoanele îndreptățite la încasarea despăgubirilor, și prin urmare

- să oblige pe pârât la plata sumelor ce se cuvin cu titlul de despăgubiri aferente exproprierii celor doua parcele extravilane anterior identificate, despăgubiri ce urmează a include atât valoarea reală, de circulație, a terenurilor expropriate, cât și compensarea prejudiciului cauzat ca urmare a diminuării valorii terenului rămas în patrimoniul subsemnaților reclamanți ulterior exproprierii, la cursul de schimb leu/euro valabil la data plații efective și a dobânzii legale la această sumă.

- să oblige pe pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanții au arătat că acțiunea lor este întemeiată pentru următoarele motive de fapt și de drept:

În fapt, au arătat că sunt coproprietari asupra imobilului reprezentând teren extravilan în suprafața totală de 37.242 mp din care a fost expropriată suprafața de 7040 mp, situat în loc. G., jud. T., înscris în CF nr._ G., nr. cad_ și asupra imobilului reprezentând teren extravilan în suprafață totală de 10.268 mp din care a fost expropriată suprafața de 3601 mp. situat în loc. G., jud. T., înscris în CF nr._ G., nr. cad_, astfel cum rezultă din extrasele CF depus la dosarul cauzei.

Deși în hotărârile nr. 103/23.09.2011 și nr. 104/23.09.2011 de stabilire a despăgubirilor acordate în urma exproprierii de utilitate publică este consemnat faptul că, Comisia pentru aplicarea legii nr. 255/2010 a verificat documentația cadastrală avizată de OCPI T., a fost stabilită drept persoană îndreptățită la încasarea despăgubirilor acordate pentru exproprierea imobilului reprezentând teren extravilan în suprafață de 7040 mp, mp situat în loc. G., jud. T., înscris în CF nr._ G., nr. cad_ și a imobilului reprezentând teren extravilan în suprafață de 3601 mp, mp situat în loc. G., jud. T., înscris în CF nr._ G., nr. cad_, numita F. O., în contextul în care sunt proprietari tabulari ai terenului expropriat.

Au mai precizat că numita F. O. le-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilelor identificate mai sus încă din anul 2004, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3285/04.10.2004 de BNP Saca R. Timișoara.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin 1 din Legea nr. 255/2010 „notificarea intenției de expropriere a imobilelor, precum și lista imobilelor ce urmează a fi expropriate se transmit prin poștă către proprietari” iar conform dispozițiile art. 8 alin 2 din aceeași lege. „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri”.

Conform dispozițiilor art. 13 alin 1 din Legea nr. 33/1994 „propunerile de expropriere a imobilelor și procesul-verbal prevăzut de art. 10 alin.2 (rezultatul cercetării prealabile va fi consemnat într-un proces-verbal) se vor notifica persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale, în termen de 15 zile de la publicare" iar conform disp. art. 14 din aceeași lege „cu privire la propunerile de expropriere, proprietarii și titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză pot face întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării”.

De asemenea, au mai învederat faptul că, atât domniile lor, cât și numita F. O. nu au fost notificați nici referitor la intenția de expropriere a imobilelor reprezentând terenuri extravilane, nici referitor la propunerile de expropriere referitoare la cuantumul despăgubirilor și că nu au avut cunoștință despre prevederile Hotărârilor nr. 103/23.09.2011 și nr. 104/23.09.2011 de stabilire a cuantumului despăgubirilor, nefiindu-le comunicate.

Au menționat că au luat cunoștință despre conținutul acestor hotărâri în cursul lunii februarie 2013, când au constatat că s-au început lucrările pe terenul pe care-l dețin în coproprietate, respectiv pe o parte din suprafața tabulară pe care o dețin în proprietate. Ulterior acestei constatări, au solicitat pârâtului prin DRDP Timișoara, să îi lămurească în legătură cu această expropriere, ocazie cu care le-au fost comunicate cele două hotărâri de stabilire a despăgubirilor, fără însă a li se solicita să semneze pentru primirea acestora.

Potrivit prevederilor dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 255/2010 „în vederea realizării lucrărilor prevăzute la art. 1 și 2, expropriatorul prevăzut are obligația de a aproba ... indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor de interes național, județean și local, pe baza documentației tehnico-economice aferente, amplasamentul lucrărilor, conform variantei finale a studiului de pre fezabilitate, respectiv a variantei finale a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de finanțare, precum și declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, a listei proprietarilor așa cum rezultă din evidențele Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară sau ale unităților administrativ-teritoriale, sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici și termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziția proprietarilor de imobile. Amplasamentul lucrării se aduce la cunoștința publică prin afișarea la sediul consiliului local respectiv, prin afișare pe pagina proprie de internet a expropriatorului și va fi comunicat spre avizare și recepție Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Amplasamentul va fi materializat prin bornarea tuturor punctelor de coordonate care îl definesc pe acesta. Autoritățile administrației publice locale vor include coordonatele coridorului de expropriere în planurile urbanistice generale ale localităților. Actualizarea planurilor urbanistice generale ale localităților și a regulamentelor locale de urbanism poate fi finanțată și de către expropriator.”

În opinia reclamanților, din cuprinsul acestui text de lege rezultă că, expropriatorul avea obligația întocmirii documentației cadastral-juridice pentru fiecare din imobilele supuse exproprierii, iar la identificarea imobilelor în cauza și a proprietarilor acestora, ținând seama că imobilul în litigiu este evidențiat în regim de carte funciară, expropriatorul avea obligația, în vederea întocmirii unei documentații corecte, să identifice în mod riguros imobilele supuse exproprierii și mai ales proprietarii acestor imobile, pentru a proteja drepturile și interesele legitime ale titularilor de drepturi reale asupra acestor imobile.

Prin urmare, au solicitat instanței să constate că pârâtul a ținut seama exclusiv de evidențele cadastrale, fără a verifica dacă imobilele supuse exproprierii sunt înscrise în cartea funciară și cine figurează ca proprietar, ceea ce a condus și la greșita stabilire a identității persoanei „aparent" îndreptățită să primească despăgubiri.

În condițiile în care nici legea speciala (nr. 255/2010) și nici legea generala în materie (nr. 33/1994) nu prevăd nici un fel de obligații în sarcina persoanelor titulare de drepturi asupra imobilelor supuse exproprierii, în ceea ce privește întocmirea vreunor lucrări cu caracter tehnic prin care să dovedească regimul faptic sau juridic a! imobilelor în cauză, reclamanții apreciază că pârâtul era obligat să stabilească în mod corect situația juridică a imobilelor și titularii dreptului de proprietate, o atitudine contrară fiind de natura a aduce prejudicii acestora.

Referitor la cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârile nr. 103 și 104/23.09.2011, au învederat instanței de judecată faptul că valoarea despăgubirii oferite de expropriator este cu mult inferioara valorii de circulație a terenurilor din zonă, precum și că, la calculul acesteia, nu s-a avut în vedere prejudiciul suferit ca urmare a diminuării valorii suprafețelor de teren ce nu fac obiectul exproprierii, în considerarea faptului că . 7040 mp expropriată se situează în interiorul lotului în suprafață totală de 37.242 mp, iar . 3601 mp expropriată se situează în interiorul lotului în suprafață totală 10.268 mp., astfel că, cele doua porțiuni aliate de o parte și de alta a terenului expropriat își diminuează posibilitățile de valorificare și exploatare, iar porțiunea ce se va găsi de cealaltă parte autostrăzii va căpăta caracterului unui loc înfundat, fiind inaccesibilă întrucât nu beneficiază de acces la un drum public.

Sub același aspect al valorii mult prea mici a despăgubirilor stabilite de pârât au arătat că, în anul 2009, le-a mai fost expropriată o suprafață de teren extravilan situată administrativ - teritorial identic cu suprafețele de teren expropriate conform Deciziei de expropriere nr. 1166/16.08.2011, însă cuantumul despăgubirilor primite a fost în sumă de 9,78 EURO/mp, față de 2,36 lei/mp, cât a fost stabilită suma despăgubirilor pentru imobile expropriate acum, deși imobilul expropriat în anul 2009 cât și imobilele expropriate în anul 2011, fac parte din același lot de teren extravilan.

Ca ultim argument, reclamanții au solicitat instanței să mai rețină că, din economia Legii nr. 255/2010 și a legii-cadru în materie, rezultă că legiuitorul a avut în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului creat proprietarilor imobilelor expropriate, prejudiciu care trebuie să cuprindă atât valoarea efectiva a imobilului, cât și celelalte daune aduse proprietarilor.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 255/2010 și ale Legii nr. 33/2004.

În probațiune, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri (extras CF nr._ G. - în copie, extras CF nr._ G. - în copie plan de amplasament imobil - în copie, hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 70/03.06.2009 - în copie hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 103/23.09.2011 - în copie hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 104/23.09.2011 - în copie - declarația autentificată sub nr. 741/08.06.2010 - în copie) și de proba cu expertiza tehnică judiciară - specialitatea topografie, expertiză prin care să fie identificat terenul expropriat, determinată valoarea de circulație a acestui teren și totodată determinată valoarea prejudiciului cauzat prin reducerea suprafeței corpului funciar ca urmare a exproprierii și prin crearea unui loc înfundat, de asemenea ca urmare a exproprierii parțiale.

Ulterior, la data de 16.10.2013, reclamanții au formulat o cerere prin care și-au precizat petitul nr. 3 din cererea de chemare în judecată în sensul că au solicitat instanței să stabilească cuantumul despăgubirii aferente exproprierii celor două parcele extravilane anterior identificate, ca fiind în sumă de 448.245,91 lei, reprezentând echivalentul sumei de 104.068,98 EURO, (10.641 mp X 9,78 euro/mp) calculat la cursul de referință de 4,3072 leu/euro, stabilit de BNR și valabil la data emiterii celor două hotărâri solicitate a fi anulate, invocând în drept dispozițiile art. 204 alin. 2 pct. 4 din Noul Cod de procedură civilă.

Pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, la data de 17.05.2013, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata. pentru următoarele motive:

În ceea ce privește primul capăt de cerere, prin care se solicita constatarea faptului ca reclamanții sunt persoanele îndreptățite la încasarea despăgubirilor acordate pentru exproprierea a doua imobile reprezentând teren extravilan cu nr. cad._, în suprafața de 7040 mp. înscris în CF_. UAT G. și teren extravilan cu nr. cad._, în suprafața de 3601 mp., înscris în CF_, UAT G., a arătat instanței că:

Legea 255/2010 prin art. 19 pct. 6 prevede ca despăgubirea va fi eliberata numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice și hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Astfel, sumele acordate de expropriator drept despăgubire sunt consemnate la dispoziția numitei F. O., persoana identificata ca proprietar la momentul întocmirii documentației cadastrale în ianuarie 2010 și vor fi liberate în condițiile legii.

Referitor la nemulțumirea reclamanților în ceea ce privește identificarea persoanei/persoanelor aparent îndreptățite la despăgubiri, a arătat că, deși numita F. O. a transmis către reclamanți dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauza încă din octombrie 2004, înscrierea în Cartea Funciara a contractului de vânzare-cumpărare s-a făcut în mai 2010.

Ca urmare, atât la întocmirea documentației cadastrale pentru exproprierea dispusa, cât și pentru exproprierea dispusa prin H.G. nr. 1230/2010 și completată prin H.G. nr. 521/2011, conform extrasului CF din 15.01.2010 aflat la documentația de dezlipire în vederea exproprierii, figurează ca proprietar F. O..

Referitor la cel de-al doilea petit, pârâtul a solicitat respingerea lui ca inadmisibil, pentru următoarele motive:

Reclamanții solicita anularea hotărârilor nr. 103/23.09.2011 și nr. 104/23.09.2011 prin care s-a dispus exproprierea și s-au acordat despăgubirile aferente, fără a preciza temeiul legal pentru care cer anularea.

Mai mult, conform art.22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 contestația expropriatului se poate face doar cu privire la cuantumul despăgubirilor consemnate, astfel ca acest capăt de cerere este inadmisibil.

Potrivit art. 22 alin. 1 „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.”

În privința capătului de cerere prin care se solicita o despăgubire raportata la valoarea reala a imobilului expropriat cât și compensarea prejudiciului cauzat ca urmare a diminuării valorii terenului rămas în proprietatea reclamanților, pârâtul a solicitat respingerea ca neîntemeiat întrucât, în opinia acestuia, valoarea despăgubirilor acordate de expropriator este o valoare corectă.

În acest sens, a mai arătat că expropriatorul, la stabilirea valorii despăgubirilor a urmat întocmai dispozițiile Legii speciale nr. 255/2010 și ale H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 și a respectat dispozițiile art. 481 din vechiul cod civil (în vigoare la dala exproprierii) și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului.

Astfel, valoarea despăgubirilor a fost stabilită de către expropriator în conformitate cu art. 11 alin. 7 - 9 din Legea nr. 255/2010 și art. 8 alin. 1 - 3 din H.G. nr. 53/2011, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, pe baza raportului de evaluare întocmit de către un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România – ANEVAR, avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Tot astfel, potrivit art. 11 alin. 9, raportul de evaluare se întocmește sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, care va pune la dispoziția evaluatorului, la cerere, expertizele întocmite de camerele notarilor publici.

Expertul evaluator care va întocmi raportul de evaluare este obligat, potrivit art. 8 alin. 1 din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Pârâtul apreciază că despăgubirile acordate prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 103 și 104 din 23.09.2011 sunt corecte și reale, fiind stabilite cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 255/2010 și H.G. nr. 53/201 1 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.

În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (documentație de dezlipire în vederea exproprierii în temeiul Legii 198/2004 cu nr. cad. nou_ (identic cu nr. cad. A 1173/1/6/1), înscrisa în CF nr._ G.. jud. T.; documentație de dezlipire în vederea exproprierii în temeiul Legii 198/2004 cu nr. cad. nou_ (identic cu nr. cad. A 1173/1/6/3), înscrisa în CF nr._ G. jud. T.).

În drept, pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile legale invocate în cuprinsul acesteia.

La data de 30.05.2013, reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției de inadminisibilitate a petitului nr. 2 din acțiune iar pe fondul cauzei au solicitat înlăturarea apărărilor pârâtului ca neîntemeiate întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit cu bună-credință obligațiile și totodată nu și-a exercitat cu diligență atribuțiile prevăzute de lege și în consecință a fost posibilă emiterea celor două hotărâri prin care a fost stabilită ca persoană îndreptățită la despăgubiri, un neproprietar, astfel încât, apărările pârâtului potrivit cărora ar fi vinovați de faptul că și-au intabulat dreptul de proprietate în CF doar în anul 2010 și în atare situație, expropriatorul este exonerat de responsabilitate, sunt în mod evident, nefondate.

Referitor la excepția de inadmisibilitate a petitului 2 invocată de pârât, reclamanții au solicitat instanței să aibă în vedere faptul că acest petit este admisibil în contextul în care, pe de o parte, cele două hotărâri atestă realizarea unor proceduri prealabile care în realitate nu au fost îndeplinite, iar, pe de altă parte, prin același hotărâri este stabilită ca persoană îndreptățită la despăgubiri, o persoană care nu are calitatea de proprietar al imobilelor expropriate.

În ceea ce privește poziția pârâtului referitoare la cuantumul despăgubirilor, au solicitat instanței să constate că este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, prin exproprierea dispusă a fost redusă valoarea terenului care le-a rămas în proprietate, iar pe de altă parte, întrucât în anul 2009, pentru un alt teren expropriat care a făcut parte din același corp funciar cu terenul litigios au fost acordate despăgubiri în cuantum de 9,78 euro/mp, iar în situația de față sunt acordate despăgubiri în cuantum de 2,36 lei/mp.

În drept, au invocat dispozițiile art. 201 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă.

La termenul de judecată din data de 10.12.2014, în temeiul art.78 C.proc.civ., Tribunalul a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a numitei F. O., persoană nominalizată în hotărârile de stabilire a despăgubirilor. Reclamanții, prin reprezentant, au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei F. O.. Aceasta a fost citată în calitate de pârâtă, fiindu-i comunicate un exemplar al cererii de chemare în judecată, întâmpinării și înscrisurilor depuse la dosar.

Pârâta F. O., deși legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.

A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile evidențiate și cu expertiza tehnica evaluatorie.

Din analiza materialului probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:

În fapt, pentru realizarea obiectivului de interes național constând în autostrada Lugoj – D., în baza hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 103/23.09.2011 și nr. 104/23.09.2011 emise de pârâtă, urmare a exproprierii imobilului reprezentând teren extravilan în suprafață de 7040 mp situat în loc. G., jud. T., înscris în CF nr._ G., nr. cad_ și a imobilului reprezentând teren extravilan în suprafață de 3601 mp situat în loc. G., jud. T., înscris în CF nr._ G., nr. cad_, expropriatorul a stabilit valoarea despăgubirilor în suma de 16.677,76 lei pentru prima parcelă expropriată și de 8.530,77 lei pentru cealaltă parcelă expropriată, rezultând astfel o valoare totală a despăgubirilor de 20.208,53 lei oferită de expropriator numitei F. O..

Reclamanții sunt coproprietari ai terenurilor expropriate, dreptul de proprietate dobândit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3285/04.10.2004 de BNP Saca R. Timișoara fiind evidențiat în cartea funciara la data de_, astfel cum rezultă din extrasele CF depus la dosarul cauzei.

Întrucât pârâta nu a făcut dovada respectării procedurii legale de notificare efectivă a intenției de expropriere a imobilelor reprezentând terenuri extravilane ori a propunerilor referitoare la cuantumul despăgubirilor nici cel puțin în privința proprietarei evidențiate în cartea funciară, în condițiile în care la filele 246 și urm. dosar exista doar dovada efectuării publicității prin procedura afișării, tribunalul urmează a constata că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la încasarea despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea imobilelor.

În materia garantării dreptului de proprietate privata, art. 44 alin. 3 din Constituția României și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană a drepturilor omului prevăd că exproprierea pentru cauză de publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire.

În plan procesual, potrivit art. 22 din legea nr.255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate, acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol urmând a se soluționa potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

În raport de aceste dispoziții legale, cererea reclamanților de anulare a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor se impune a fi respinsă.

Potrivit art. 26 alin. 1 și 2 din Legea 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului.

Tribunalul constata ca sumele oferite ca despăgubire prin hotărârile de stabilire a despăgubirilor nu reflectă valoarea reală a imobilului și a prejudiciului creat prin exproprierea terenurilor arabile situate în loc. G., jud. T., fără utilități, destinat strict pentru practicarea agriculturii, având în vedere concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza, potrivit căruia, cu luarea în considerare și a tranzacțiilor imobiliare obișnuite, pentru imobile similare, efectuate în unitatea administrativ-teritoriala, valoarea reala a terenurilor expropriate, la data expertizării, este de 33.625 lei (22.246 lei pentru prima ..379 lei pentru cea de a doua . de către expertul Ursulesu I. R. la filele 177 și urm. dosar, valoare superioara celei stabilite prin hotărârile de acordare a despăgubirilor.

Tribunalul nu a procedat la validarea valorilor stabilite de către experții G. M. A. și T. R. V. (filele 168 și urm. dosar), întrucât, pentru determinarea valorii reale de circulație a terenurilor, aceștia au aplicat și un coeficient mediu de cerere/oferta de +20%, plecând de la premisa incertă a creșterii cererii pentru acest tip de terenuri urmare a ridicării interdicției pentru străini de achiziționa terenuri (fila 173 dosar), după cum au procedat și la acordarea daunelor rezidând în cheltuieli pentru achiziția unei alte suprafețe de teren și în prejudiciul adus prin efectul vecinătății cu autostrada (filele 174-175), întrucât producerea acestor prejudicii prezintă caracter incert și nedeterminat; este posibil a fi reparat un prejudiciu viitor, fiind insa necesar sa fie sigur ca el se va produce și, subsecvent, sa fie posibila determinarea întinderii lui; totodată, experții au luat în calcul și dauna rezultând din lipsa veniturilor pe un an de zile, ca urmare a imposibilității cultivării terenului în anul exproprierii (filele 174-175).

Or, în speță, pe de o parte, reclamanții nu au probat că au cultivat anterior terenurile, nu este sigur ca vor proceda la achiziționarea unei suprafețe de teren similare, iar modalitatea în care va afecta poluarea din zona culturile agricole ale reclamanților este dificil de determinat, potrivit opiniei pertinente a expertului U. I. R..

În fine, se impune a fi făcută și mențiunea că, în mod corect și concordant, experții nu au acordat despăgubiri pentru lipsa căilor de acces, cu motivarea temeinica potrivit căreia nu sunt necesare drumuri suplimentare de acces, întrucât astfel cum rezultă din planșele cu propunerea de dezmembrare, pentru fiecare parcelă de teren rămasă în proprietate există drumuri de acces, respectiv drumurile de exploatare DE 1159/2 și DE 1174, existenta lor pe teren fiind obligatorie potrivit legislației în materie; potrivit experților, este posibil ca proiectul autostrăzii să propună o situație diferită de cea de față, însă aceasta reprezintă o situație viitoare, cu caracter incert, ce nu poate face obiectul despăgubirii la aceasta dată.

Relevanta sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite este și jurisprudența recenta a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în HOTARAREA din 12 octombrie 2010 pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României Curtea a statuat că potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1, statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despăgubire consfințite de lege - și de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative. Ceea ce prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 este ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operata de stat sa fie „în mod rezonabil în raport” cu valoarea bunului. O lipsă totală de despăgubire nu poate fi considerată ca fiind compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în cazuri excepționale. Art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garantează un drept la o compensație integrală în orice circumstanțe, o compensație numai parțială nefăcând privarea de proprietate nelegitima eo ipso în toate cazurile.

Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea formulată și va obliga pe pârât la plata unei despăgubiri în sumă de 33.625 lei pentru parcelele de teren expropriate din patrimoniul reclamanților și va respinge în rest pretențiile acestora.

În temeiul art.453 C.proc.civ., în raport de soluția de admitere în parte a acțiunii, tribunalul îl va obliga pe pârât la cheltuieli de judecată către reclamanți în sumă de 6400 lei, onorariile de experți în sumă de 5400 lei și parte din taxele judiciare, potrivit chitanțelor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții V. A. (CNP_), V. D. (CNP_1), ambii cu domiciliul în Timișoara, ., ., T. C. (CNP_), cu domiciliul în Timișoara, Calea Martirilor 1989 nr. 78, ., și T. N. (CNP_), cu domiciliul în .. 6, ., toți cu domiciliul procedural ales la sediul Societății Civile de avocați „D. și Asociații” din Sânnicolau M., .. 13, ., parter, jud. T., în contradictoriu cu pârâții F. O. (CNP_), cu domiciliul în Timișoara, ., jud. T., S. R. PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ AUTOSTRĂZI ȘI DURMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, sector 1, .. 38 și cu sediul procedural ales la sediul Direcției Regionale Drumuri și Poduri Timișoara, .. 18, jud. T..

Constată că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la încasarea despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea imobilului reprezentând teren extravilan în suprafață de 7040 mp situat în loc. G., jud. T., înscris în CF nr._ G., nr. cad_ și a imobilului reprezentând teren extravilan în suprafață de 3601 mp situat în loc. G., jud. T., înscris în CF nr._ G., nr. cad_.

Obligă pe pârât la plata către reclamanți a unei despăgubiri în sumă totală de 33.625 lei pentru parcelele de teren mai sus individualizate, ce au făcut obiectul exproprierii.

Respinge în rest acțiunea.

Obligă pe pârât la cheltuieli de judecată către reclamanți în sumă de 6400 lei.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune în mod obligatoriu la Tribunalul T..

Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2015.

Președinte,

L. D.

Grefier,

L. M. S.

Red. L.D./Tehnored. L.S. 24.02.2015/9 ex.

← Obligaţie de a face. Sentința nr. 519/2015. Tribunalul TIMIŞ		Evacuare. Sentința nr. 2305/2015. Tribunalul TIMIŞ →

Expropriere. Sentința nr. 289/2015. Tribunalul TIMIŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Expropriere. Sentința nr. 289/2015. Tribunalul TIMIŞ