Grăniţuire. Decizia nr. 121/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 121/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.121 /A
Ședința publică din data de 16.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ș. L.
JUDECĂTOR: P. C.
GREFIER: R. K.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanții reclamanți V. E., V. E. I. și V. M. A., împotriva Sentinței civile nr.7081/08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți O. S., S. M., S. G., D. C. D. și D. L. E., precum și apelul formulat de apelanții pârâți O. S., S. M., S. G. și D. C. D., împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimații reclamanți V. E., V. E. I. și V. M. A. și intimata pârâtă D. L. E..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate in încheierea de ședința din 9 februarie 2015, când în condițiile art. 260 Cod.pr.civilă, pronunțarea a fost amânata pentru data de 16.02.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ 6.10.2009, reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A., în contradictoriu cu pârâții O. S., S. M., S. G., D. C. D. și D. L. E., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților, conform expertizei ce va fi efectuată în cauză; să oblige pârâții să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de aproximativ 20 mp pe care în prezent o ocupă în mod abuziv; să oblige pârâții să ridice gardul aflat la frontul stradal pe o suprafață de aproximativ 2 metri liniari, gard edificat cu depășirea liniei de hotar dintre proprietăți; să oblige pârâții să ridice contorul de curent aflat pe tot frontul stradal al imobilului, dar pe suprafața de teren revendicată de reclamanți, să oblige pârâții să ridice toate branșamentele de apă etc, aflate pe terenul proprietatea reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că reclamanta V. E. este mama respectiv soacra reclamanților V. E. și M. iar, înainte de anul 1957, suprafața de teren aflată în proprietatea celor două părți litigiante a aparținut bunicului patern al reclamantului V. E.. În data de 21.11.1957, bunicul patern le-a vândut reclamantei și soțului acesteia suprafața de 400 stp din totalul de 800 stp înscriși în CF 29 Dumbrăvița, conform contractului de vânzare cumpărare autentic. La data autentificării contractului de vânzare cumpărare, . 800 mp a fost dezmembrată în două părți egale. Lotul din partea stângă i-a revenit reclamantei și soțului său, fiind înscrisă în CF 1246 Dumbrăvița, iar lotul din partea dreaptă a fost înstrăinată succesiv, astăzi fiind în proprietatea pârâților. Întotdeauna cele două parcele învecinate au avut suprafețe egale atât la frontul stradal cât și pe lungimea lor. Conform obiceiului locului, reclamanții au edificat imobilul casă la o distanță de aprox. 2 m față de granița cu vecinii din dreapta lor, pentru picătura streșinii și pentru a avea acces pe proprietatea lor în vederea efectuării eventualelor reparații la casă. De-a lungul timpului, între reclamanți și pârâți nu au existat nici un fel de discuții, părțile respectând linia de graniță ce a fost delimitată la frontul stradal cu o platbandă îndoită în pământ. După ce nepoții pârâților, și ei pârâți în prezenta cauză, au început să își construiască o casă în spatele imobilului, au montat contorul de curent electric pe terenul proprietatea reclamanților. Au început numeroase discuții în ceea ce privește linia de graniță din proprietăți, pârâții nerecunoscând, cu rea credință, vechiul semn de hotar. Certurile au degenerat în violențe fizice din partea pârâților.
Pârâții au depus la data de 12.02.2010 cerere reconvențională, prin care au solicitat respingerea acțiunii, iar pe calea cererii reconvenționale au solicitat obligarea reclamanților pârâți reconvenționali la refacerea streșinii astfel încât apele rezultate din precipitații să nu cadă pe terenul lor. În fapt, așa cum au precizat și reclamanții, imobilul din Dumbrăvița înscris inițial în CF nr. 29 Dumbrăvița a avut în anul 1957 suprafața de 800 mp. Acest imobil a fost dezmembrat în două părți egale respectiv 400 stp – 1439 mp. De asemenea, tot reclamanții au depus la dosarul cauzei contractul de vânzare cumpărare din 21.11.1957, în care s-a realizat dezmembrarea inițială a imobilului în suprafață totală de 800 stp. în două parcele egale, a câte 400 stp fiecare. Din schița existentă la contractul de vânzare cumpărare rezultă că pe lotul 2, care actualmente aparține pârâților, există o construcție încă din anul 1957, iar până la linia parcelei care forma lotul 1 există o porțiune de teren. Totodată, conform schiței respective, în anul 1957 nu exista nici o construcție pe lotul 1 care actualmente aparține reclamanților. Acest fapt rezultă și din mențiunea făcută în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 21.11.2007, în care se arată că „ susnumiții cumpărători cumpără porțiunea din terenul viran arătat la punctul1…”. Această porțiune de teren este cea revendicată de reclamanți, porțiune care este singura cale de acces atât la imobilul înscris în CF nr. 29 Dumbrăvița cu nr. cad. 29/2/1 cât și la imobilul înscris în CF nr._ Dumbrăvița cu nr. cad. 29/2/2. Prin succesiune, pârâții O., S. și S. au devenit proprietarii imobilului în suprafață de 1439mp, înscris în CF nr. 29 Dumbrăvița cu nr. cad. 29/2. La data de 05.08.2008 au dezmembrat imobilului proprietatea lor, în două parcele și au înstrăinat una dintre aceste parcele în suprafață de 677 mp, cu nr. cad nou 29/2/2 înscrisă în CF nr._ Dumbrăvița, soților D.. Pe această suprafață de teren pârâții D. au construit o casă familială parter + mansardă, garaj și împrejmuire, conform autorizației de construcție nr. 478/2009. Totodată, a fost instituită și o servitute de trecere cu piciorul și autoturismul în suprafață de 194 mp în favoarea imobilului pârâților O. și în sarcina imobilului înscris în Cf nr. 29 Dumbrăvița cu nr. cad. 29/2/1 în suprafață de 762 mp. Tabloul de curent electric se află pe trotuar, în fața stâlpului porții pârâților și nicidecum pe terenul reclamanților. Cât privește granița dintre cele două proprietăți, ea a fost din anul 1957 aceeași ca și în prezent, reclamanții pârâți reconvenționali sau antecesorii lor au construit casa chiar pe linia de hotar astfel încât apele rezultate din precipitații cad pe terenul pârâților reclamanți reconvenționali..
Reclamanții au formulat precizare de acțiune prin care au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a numitei D. L. E., arătând că numele corect al pârâtului Dunitrescu C. este D. C. D.. S-a mai arătat că contravaloarea suprafeței de teren revendicată este de 1.000 lei.
La data de 31.03.2010, prin notele scrise depuse la fila 62 din dosar s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Prin sentința civilă nr._ pronunțată la data de 30.06.2010, în dosarul nr._, s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâții reclamanți reconvenționali O. S., S. M., S. Cafte; D. C. D. și D. L. E., în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali V. E., V. E. I. și V. M. A., cererea reconvențională urmând a fi înaintată serviciului Registratură în vederea formării unui dosar distinct, având ca obiect obligația de a face și a repartizării acestuia pe rolul aceluiași complet de judecată.; s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și s-a respins cererea formulată de reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A. în contradictoriu cu pârâții O. S., S. M., S. Cafte; D. C. D. și D. L. E..
La data de 17.09.2010, reclamanții au formulat recurs împotriva Sentinței civile nr._/30.06.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara, iar prin Decizia civilă nr. 350/A/30.05.2011, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalului T. a respins apelul reclamanților, iar la data de 19.07.2011 reclamanții au formulat recurs împotriva sentinței civile nr._/30.06.2010 și a deciziei civile nr. 350/A/30.05.2011 pronunțate în dosarul nr._ .
Prin decizia civilă nr. 401/08.02.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Timișoara s-a admis recursul și s-a casat decizia recurată în sensul că s-a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr._/23.06.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 14.03.2012, sub nr._ .
Pe parcursul procesului, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, a fost încuviințată proba cu expertiză tehnică în specialitatea topografie și contraexpertiză în specialitatea topografie.
Prin sentința civilă nr.7081/08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civila formulată de reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A. în contradictoriu cu pârâții O. S., S. M., S. Cafte; D. C. D. și D. L. E..
S-a dispus grănițuirea proprietatilor părtilor conform schitei –planul de situație propus anexat la răspunsul la obiecțiuni punctele indicate 7-28-27- A –B -culoarea verde.
A fost respinsă în rest cererea .
Au fost compensate cheltuielile de judecata si obligați pârâții la plata sumei de 377 lei către reclamanți.
Examinând acțiunea principală astfel cum a fost formulată și apărările pârâților, potrivit motivelor de fapt și de drept arătate, raportat la probatoriul administrat, instanța a reținut următoarele:
Conform actelor de carte funciară aflate la dosar filele 60/55-59 dosar vol.I, reclamanții sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr._ Dumbrăvița top 29/1, pârâții D. D. C. și D. L. E. sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr._, top_ și top_ –C1 iar pârâții O. S., S. G. și S. M., sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr._ Dumbrăvița ,nr.top 29/2/1 și nr. top 29/2/1-C1.Imobilele părților se învecinează, astfel că reclamanții au solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietății, pârâții nerecunoscând vechiul semn de hotar.
În cauză au fost efectuate o expertiză și o contraexpertiză în specialitatea topografie, instanța urmând să omologheze raportul de contraexpertiză, răspunsul la obiecțiuni (f.284 dosar), precum și răspunsul la obiecțiuni depus pentru termenul din 9.04.2014 (f.345).
Conform raportului de contraexpertiză (f.230-233), schița de plan de la dezmembrarea din anul 1957 nu conține nicio dimensiune liniară, numai repartiția numerelor topografice rezultate din dezmembrare cu suprafețele aferente. În acest raport ,experții precizează că linia de hotar ce desparte acum cele două proprietăți este materializată prin punctele 7-28-27-26-25-24-23-22-21-20-19-16, iar în răspunsul la obiecțiuni, experții propun ca limită de hotar punctele 7-28-27-A-B (culoarea verde conform planului de situație propus).
Cu privire la capătul de cerere privind granituirea, din schița depusă cu răspunsul la obiecțiuni (f.284, 285) rezultă că aceasta este posibila ,astfel încât in baza art. 584 Codul civil s-a dispus granituirea proprietatilor partilor conform schiței –planul de situație propus (f.285) punctele indicate 7-28-27-A–B culoarea verde.
Cu privire la suprafețele de teren deținute de părți ,experții au indicat în raportul întocmit suprafețele folosite de părți comparativ cu suprafețele evidențiate în cartea funciară, însă în răspunsul la obiecțiuni au precizat că se compensează minusul de suprafață de la reclamanți cu plusul de suprafață de la pârâți,experții neprecizând suprafața de teren pe care pârâții o ocupă abuziv. În concluzie, instanța a respins ca neîntemeiat petitul având ca obiect revendicare.
Cu privire la capătul de cerere constând în obligarea pârâților să ridice gardul aflat la frontul stradal pe o suprafață de aproximativ 2 m liniari ,instanța a reținut că este neîntemeiat având în vedere răspunsul experților la obiecțiunile formulate potrivit căruia frontul stradal al reclamanților cât și al pârâților este de aproximativ 19,00 m, aceștia sugerând ca amplasamentul actual al gardului să rămână așa cum a fost construit de reclamanți.
Referitor la cererea reclamanților de obligare a pârâților să ridice contorul de curent aflat pe frontul stradal al imobilului, instanța a respins-o cu motivarea că acesta se află parțial pe proprietatea reclamanților și parțial pe domeniul public din dreptul proprietății reclamanților, astfel cum rezultă din concluziile raportului de contraexpertiză și din conținutul răspunsului la obiecțiuni.Ridicarea acestui contor, demontarea acestuia se face numai cu respectarea dispozițiilor legale în materie (HG.nr.1007/2004, pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori-art.104), întrucât acesta nu este proprietatea pârâților și o astfel de operațiune se realizează numai de către operatorul de rețea la cererea consumatorului.
Reclamanții prin reprezentant convențional au renunțat la cererea de obligare a pârâților să ridice toate branșamentele de apă, canal aflate pe terenul proprietatea reclamanților,astfel că instanța a luat act de această împrejurare.
În baza art.274 C.pr.civ ,în urma compensării cheltuielilor de judecată, pârâții au fost obligați la plata sumei de 377 lei, către reclamanți.
Împotriva Sentinței civile nr.7081/08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, au declarat recurs (recalificat ulterior de instanță ca fiind apel), pârâții O. S., S. M., S. G., D. C. D. și reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A..
Prin recursul formulat (recalificat ulterior ca fiind apel), pârâții O. S., S. M., S. G., D. C. D., au solicitat modificarea în parte a Sentinței nr. 7081/08.05.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar_ Secția a a II-a Civilă, în sensul de a stabili granița dintre proprietăți în punctele indicate de contraexpertiză 7-28-27-26-25-24-23-22-21-20-19-16 ( la punctul 3 din răspunsuri) puncte care sunt legale și menținerea în rest a sentinței, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și în calea de atac.
În motivarea căii de atac, pârâții au arătat că deși s-au judecat după casare cu trimitere spre rejudecare, instanța a reținut cererea reclamanților și apărarea pârâților din cererea înregistrată în procesul din 2009 și nu apărările și intervențiile pârâților din cadrul acestei instanțe, că în mod greșit s-a susținut că pârâții nu au recunoscut vechiul semn de hotar și faptul că reclamanții au edificat imobilul,,conform obiceiului locului" în condițiile în care niciodată nu s-au construit imobilele fără planuri, măsurători, autorizații, lege și nu după obiceiul locului, că prima expertiză nu a fost acceptată de pârâți, aceasta nefiind conformă cu realitatea din teren, fapt dovedit în contraexpertiză, că la pagina 2 din Sentința recurată se susține că au existat certuri care au degenerat în violențe fizice din partea pârâților, că aceste afirmații nu au nici un suport, ele nefiind dovedite în nici un fel și că s-a menționat frecvent în cuprinsul Sentinței imobilul cu nr.29, ori acesta nu există pe partea pârâților, el fiind cu nr. impar se află vis-a-vis.
Pârâții apelanți au solicitat a se observa că în considerentele Sentinței se indică doar apărările din 2009 respectiv 2010 nu cele din 2014. În contraexpertiză experții stabilesc linia de hotar, respectiv punctele 7-28-27-26-25-24-23-22-21-20-19-16. Pârâții apelanți sunt de acord cu această limită, deoarece respectă punctul 7 indicat și de reclamanți și gardul de sârmă, colțurile anexelor picătura streașinii (punctele 19 și 16).Consideră că aceasta este limita legală, avizată de OCPI și nu răspunsul la obiecțiuni care în realitate contrazice ambele expertize anterioare si nu are aviz OCPI.Nu poate fi luată în calcul linia verde din răspunsul la obiecțiuni, deoarece în aceasta se menționează „s-au cerut autorizațiile casei cu nr.26, în realitate 28 în mod greșit s-a indicat 26, deoarece această casă nu a apărut pe planul de dezmembrare din 1957 lot 1 400 st. Porțiunea vândută lot 2 casa cu nr.29 eroare cum s-a mai precizat casa cu nr.29 este vis-a-vis și nu pe acest rând de case.
S-a solicitat a se observa afirmația experților în răspunsul la obiecțiuni ,,ori dacă, casa a fost construită fără autorizație și fără planuri atunci cum poți să stabilești o limită de proprietate legală când nu s-a respectat cadrul legal de atunci”.Al doilea plan s-a întocmit ținând cont de o împărțeală matematică a suprafețelor de teren asigurând 1439 mp, pentru nr.top 29/1. Instanța, deși este foarte important acest răspuns la obiecțiuni, nici nu face vorbire despre conținutul lui. El a fost depus pentru termenul din 09.04.2014 și privește obiecțiunile formulate de pârâți. Actuala graniță, gardul și stâlpii au fost montați de reclamanți acum 60 ani.
Pârâții au mai arătat că prin răspunsul la obiecțiuni, urmare a contraexpertizei, experții au stabilit altă linie de hotar menținând-o de la 0,67m (picătura streșinii) la 1,24m fără nici o bază legală, fără măsurătoare, aviz OCPI ci doar printr-un calcul matematic din birou prejudiciindu-se . creând precedentul de a se muta ulterior toate limitele de proprietate din .> S-a menționat că potrivit planului imobilului cu nr.2, . aibă 20 m lățime și nu 19, cât au stabilit experții. Datorită imperfecțiunilor măsurătorilor din acele vremuri pe frontul din spate recunoscut drept bun de reclamanți și conform celor 4 experți pârâții nu au 20 m, ci 19,43.Instanța nu a ținut cont că legea permite încadrarea într-o eroare de 10%.
Se consideră, de asemenea, că prin respingerea revendicării ( care nici nu a fost timbrată), trebuia respinsă și grănițuirea și menținute limitele actuale, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu sunt proprietari pe întreaga suprafață. Instanța nu a sesizat că în actul de vânzare-cumpărare prezentat de reclamanți, obiect este imobilul cu nr.29, imobil care nu este în discuție.
Pârâții apelanți susțin că prin stabilirea liniei verzi cei 3 experți și-au modificat propriul raport, fără viza OCPI. Instanța nu a ținut cont de faptul că reclamanții nu au prezentat nici un act sau autorizație de construire a casei și anexelor deși acestea trebuie să existe, motiv pentru care experții au susținut că nu pot stabili o limită legală în această situație. Din planul cadastral depus la dosar se vede clar că linia de hotar este spatele casei care merge perpendicular pe anexă și se continuă în spatele anexelor până în punctul 7 recunoscut de reclamanți.
Totodată, s-a menționat că și anexele reclamanților au streașină spre proprietatea pârâților, iar picătura lor la circa 0,40m nu a fost observată de experți și nici nu au răspuns la întrebare.În loc să răspundă la întrebările pârâților, experții au stabilit o linie de hotar ilegală (cea verde), contrazicând propria expertiză avizată de OCPI.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art.304 ind.2 pct. 7 și 9 sau recalificare Cod.proc.civ 282 c.proc.civ.
Prin apelul formulat, reclamanți V. E., V. E. I. și V. M. A., au solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, iar rejudecând pe fond, admiterea în tot a acțiunii principale astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea apelului, reclamanții apelanți au arătat că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, cei trei reclamanți au solicitat ca instanța să dispună stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea acestora și cea a pârâților, să oblige pârâții să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren pe care o ocupă în mod nelegal, să oblige pârâții să ridice gardul aflat la frontul stradal pe o suprafață liniară pe care o ocupă în mod nelegal, gard edificat cu depășirea liniei de hotar dintre proprietăți, să oblige pârâții să ridice contoarul de curent situat pe proprietatea reclamanților, să oblige pârâții să ridice toate branșamentele de apă, canal, etc., aflate pe terenul proprietatea reclamanților, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la ridicarea branșamentelor de apă, canal, etc, reclamanții au renunțat la cerere, având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, motiv pentru care au solicitat ca instanța să ia act de renunțarea la judecată a reclamanților, cu privire la acest capăt de cerere.
Apelanții înțeleg să critice sentința civilă apelată în parte, în primul rând în ceea ce privește hotărârea instanței de respingere a capătului de cerere privind revendicarea suprafeței de teren aflată în proprietatea apelanților, pe care pârâții intimați o ocupă în mod nelegal.
Instanța a admis capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți în mod corect și legal conform raportului de contraexpertiză întocmit de cei trei experți, dar a respins capătul de cerere privind revendicarea cu motivația că „ experții au indicat în raportul de expertiză întocmit suprafețele folosite de părți comparativ cu suprafețele evidențiate în cartea funciară, însă în răspunsul la obiecțiuni au precizat că se compensează minusul de suprafață de la reclamanți cu plusul de suprafață de la pârâți, experții neprecizând suprafața de teren pe care pârâții o ocupă în mod abuziv."(alin. 1 pag. 4 din sentință).
Apelanții apreciază că prima instanță a săvârșit o eroare de lecturare a răspunsului la obiecțiuni depus la dosar în data de 12.03.2014, răspuns în care la Iiniuța 8, experții menționează „față de raportul de expertiză depus la dosar se compensează minusul de suprafață de la reclamanți cu plusul de suprafață de Ia pârâți". Apreciem că aceasta concluzie a experților a fost făcută, astfel cum rezultă din însăși răspunsul ia obiecțiuni, în aliniatul de unde încep liniuțele, „Conform acestei propuneri" adică după stabilirea limitei de hotar în punctele 7-28-27-A-B (linia verde) astfel cum a și dispus instanța, respectiv minusul de suprafață de la reclamanți se va compensa cu plusul de Ia pârâți, după stabilirea liniei de hotar, pe linia propusă de experți, cea verde.
S-a menționat că prima instanță a respins capătul de cerere privind revendicarea motivat de faptul că minusul de la reclamanți se compensează cu plusul de la pârâți, dar aceste plusuri și minusuri de suprafețe se vor compensa doar după stabilirea liniei de hotar astfel cum a fost ea marcată de experți prin linia verde și nu în situația actuală în care clar intimații folosesc în plus o suprafață de teren de la apelanți. Toate liniuțele din răspunsul la obiecțiuni vizează situația proprietăților părților după stabilirea liniei de hotar pe linia verde.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii capătului de cerere privind revendicarea suprafeței de teren aflată în proprietatea apelanților, dar folosită de intimați în mod abuziv și nelegal.
Cu privire la gardul de la frontul stradal, reclamanții apelanți au menționat că prima instanță a respins acest capăt de cerere cu aceiași motivație eronată, reținând că experții au reținut că frontul stradal al reclamanților cât și al pârâților este de aproximativ 19,00 m.
Apelanții reclamanți critică și din acest punct de vedere sentința deoarece, din nou, după stabilirea liniei de hotar pe linia verde, frontul stradal al proprietății apelanților și al intimaților va fi aproximativ de 19,00 m, astfel cum este și legal conform planului de dezmembrare întocmit de autorul părților în anul 1957 și în situația actuală. Rezultă clar din raportul de expertiză faptul că Ia data efectuării expertizei frontul stradal al proprietății reclamanților a fost mai mic decât cel al pârâților. Acest front stradal va deveni egal doar după stabilirea liniei de hotar în mod irevocabil pe linia verde.Aceleași concluzii a reținut și primul expert numit în cauză, dl. S. A., care a concluzionat că linia de hotar dintre proprietățile părților litigante, în prezent nu este legal stabilită. Dl. expert a stabilit că linia de hotar ce există între proprietăți nu respectă suprafețele de 1439 mp. pentru fiecare parte, suprafețe rezultate din dezmembrarea parcelei topografice inițiale 29 în 29/1 și 29/2. A mai stabilit dl. expert că pârâții folosesc în mod nelegal o parte din suprafața de teren ce se află în proprietatea reclamanților, cuprinsă între punctele B, 22, 23, 8. Prin raportul de expertiză s-a stabilit linia de hotar ca fiind cuprinsă între A și B.
S-a mai arătat că deși prin raportul întocmit de cei trei experți aceștia erau obligați să stabilească dacă pârâții ocupă o suprafață de teren din proprietatea reclamanților (obiectivul 4), aceștia menționează doar suprafețele deținute de fiecare parte, recunoscând „printre rânduri" că reclamanții folosesc în minus suprafața față de cea menționată în CF, iar pârâții folosesc, fiecare, câte 13 mp, în plus față de suprafața menționată în CF, că au formulat obiecțiuni în termen legal și că cei trei experți răspunzând după mai multe termene, au indicat expres linia de hotar între punctele 7-28-27-A-B (culoarea verde pe planul de situație propus) și au stabilit că distanța legală dintre casa reclamanților și linia de hotar trebuie să fie de 1,24 m pentru că în această situație se va compensa minusul de suprafață al reclamanților cu plusul de suprafață al pârâților. Raportul depus de cei trei experți prin răspunsul la obiecțiuni a fost avizat de OCPI T..
Pârâții au formulat obiecțiuni, iar pentru termenul de judecată din 09.04.2014 cei trei experți stabilesc că limita de la frontul stradal este punctul propus planului de grănițuire, întocmit prin răspunsul la obiecțiuni din data de 10.03.2014 pentru termenul de judecată din 12.03.2014.Au reținut însă cei trei experți în mod eronat că reclamanții au menționat că punctul 7 este limita de hotar, aspect care însă nu interesează în cauză. Erorile materiale existente în răspunsul la obiecțiuni depus la termenul de judecată din 09.04.2014, cu privire la nr. top și nr. de conscriere ale imobilelor părților, erori observate de reprezentanta pârâților, sunt evidente, dar nu conduc la nelegalitatea raportului de expertiză. Mai mult, pârâții, prin reprezentant, nici nu au solicitat îndreptarea acestor erori.
În ceea ce privește obligarea pârâților la ridicarea contoarului de curent, reclamanții apelanți au menționat că prima instanță pronunță o hotărâre nelegală, reținând că nu pârâții pot fi obligați la ridicarea contoarului ci doar instituția care a montat contoarul. Din motivarea instanței se reține că în legătură cu acest capăt de cerere pârâții nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Reclamanții apelanți înțeleg să critice sentința primei instanțe în primul rând pentru că nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților cu privire la acest capăt de cerere, deși la data formulării cererii de chemare în judecată dispozițiile legale permiteau invocarea excepției de către instanță din oficiu, pronunțându-se direct prin sentință cu privire la această excepție iar în cel de-al doilea rând pentru că în mod legal pârâții sunt cei în măsură să fie obligați la ridicarea contoarului, bineînțeles în urma unei cereri adresată instituției de resort, raportat la sentința ce se va pronunța. Este inadmisibil ca odată ce linia de hotar a fost stabilită pe linia verde, contoarul de curent să rămână pe același amplasament pe care este astăzi, deoarece ar însemna că apelanților nu le-a fost lăsată în deplină proprietate și posesie suprafața pe care o au în proprietate și pe care au revendicat-o în prezenta cauză.
Față de admiterea cererii apelanților apelanții reclamanți au apreciat că se impune ca instanța să oblige intimații, mai ales față de opoziția la admiterea acțiunii și reaua credință cu care și-au formulat apărările, la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru, onorariu avocat în toate instanțele, înainte și după casare, precum și onorariul achitat expertului S. D. A..
Reclamanții apelanți V. E., V. E. I. și V. M. A., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea căii de atac formulată de pârâți, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, reiterând aspectele invocate în susținerea cererii de apel.
Totodată, pârâții apelanți O. S., S. M., S. G., D. C., au formulat concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea apelului reclamanților V., arătând că într-o acțiune în grănițuire judecătorul nu are a se pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate ci asupra formei terenului în partea din litigiu al cărui contur este fixat, decisiv prin linia hotarului despărțitor determinată prin semne vizibile ( ICCJ Secția Civilă și de proprietate intelectuală decizia 2153/18.06.2005).Stabilirea pe cale judiciară a liniei de hotar nu implică asigurarea în totalitate a suprafețelor înscrise în CF, deoarece cartea funciară garantează existența dreptului, dar nu și întinderea exactă a acestuia. Când din compararea amplasării în concret a unor suprafețe de teren delimitate de linii de hotar vechi cu ceea ce ar rezulta din respectarea exactă a suprafețelor înscrise în CF rezultă neconcordanțe trebuie să se dea prioritate situației juridice din prima ipoteză. Când prin acțiunea în grănițuire se cere o parte importantă din teren limitrof acțiunea implică o revendicare, iar reclamantul trebuie să-și dovedească dreptul ceea ce în cazul de față nu s-a întâmplat (Tribunalul Suprem, Secția Civilă decizia 15 din 07.01.1970publicată în Repertoriu de practică judiciară în materia civilă a Tribunalului Suprem și a altor instanțe 1969-1975).
În ceea ce privește contorul electric, pârâții au solicitat a se observa că acesta este amplasat pe domeniul public.
La termenul de judecată din data de 06.10.2014, tribunalul, făcând aplicarea dispozițiilor art.282 și art.282 ind.1 C.pr.civ, a calificat calea de atac formulată de pârâții O. S., S. M., S. G. și D. C. D., ca fiind apel și nu recurs.
Analizând apelurile formulate, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art.295 C.pr.civ, tribunalul a constatat următoarele:
Reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A., prevalându-se de dispozițiile art.584, art.480, art.1075, art.1076 și art.1077 C.civ, au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții O. S., S. M., S. G., D. C. D. și D. L. E., să constate și să dispună următoarele:
- să dispună stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților, conform expertizei ce va fi efectuată în cauză;
- să oblige pârâții să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de aproximativ 20 mp pe care în prezent o ocupă în mod abuziv;
- să oblige pârâții să ridice gardul aflat la frontul stradal pe o suprafață de aproximativ 2 metri liniari, gard edificat cu depășirea liniei de hotar dintre proprietăți;
- să oblige pârâții să ridice contorul de curent aflat pe tot frontul stradal al imobilului, dar pe suprafața de teren revendicată de reclamanți;
- să oblige pârâții să ridice toate branșamentele de apă etc, aflate pe terenul proprietatea reclamanților;
- să oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința apelată, instanță a admis în parte acțiunea civila formulată de reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A. în contradictoriu cu pârâții O. S., S. M., S. Cafte, D. C. D. și D. L. E. și a dispus grănițuirea proprietăților părților conform schitei-planul de situație propus anexat la răspunsul la obiecțiuni punctele indicate 7-28-27-A-B -culoarea verde, respingând în rest cererea formulată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a dispus compensarea parțială a acestora, pârâții fiind obligați la plata sumei de 377 lei, către reclamanți.
Atât reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A., cât și pârâții O. S., S. M., S. G. și D. C. D., critică hotărârea pronunțată, pârâții invocând greșita stabilire a liniei de hotar, iar reclamanții greșita soluționare a petitelor privind revendicarea terenului, ridicarea de către pârâți a gardului aflat la frontul stradal și ridicarea contorul de curent aflat pe frontul stradal al imobilului.
Cât privește grănițuirea proprietăților, este de menționat că reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A., sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr._ Dumbrăvița, nr.top. 29/1, constând în teren în suprafață de 1439 mp și casa situată în Dumbrăvița, ..28, pârâții D. D. C. și D. L. E., sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr._ Dumbrăvița, nr.top_, constând în teren în suprafață de 686 mp și casa situată în Dumbrăvița, . nr.26 A, iar pârâții O. S., S. G. și S. M., sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr._ Dumbrăvița, nr.top 29/2/1, constând în teren în suprafață de 762 mp și casa situată în Dumbrăvița, ..26.
Imobilele proprietatea pârâților O. S., S. G. și S. M., D. D. C. și D. L. E., se învecinează pe aceeași latură cu imobilul proprietatea reclamanților V. E., V. E. I. și V. M. A..
În vederea stabilirii liniei de hotar dintre imobilele anterior menționate, prima instanță a încuviințat efectuarea unei expertize topografice de către expertul tehnic judiciar S. D. A..
Potrivit concluziilor acestui raport de expertiză, suprafața folosită de reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A., este de 1.414 mp, iar cea folosită de pârâți este de 1.475 mp, cu toate că fiecare dintre părțile din proces au avut suprafețe egale de 1.439 mp, rezultate din dezlipirea parcelei cu nr.top.29, în ..29/1 și respectiv 29/2.
Expertul S. D. A. a stabili că pârâții ocupă o suprafață de 18 mp, din terenul proprietatea reclamanților și a propus ca linie de hotar, linia ce trece prin punctele A,B, materializată în planșa nr.1, suprafețele de teren fiind după stabilirea liniei de hotar de 1.440 mp - pentru reclamanți și de 1.449 - pentru pârâți.
Pârâții O. S., S. G. și S. M., D. D. C. și D. L. E., au contestat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul S. D. A., solicitând încuviințarea efectuării unei contraexpertize.
Prima instanță a admis solicitarea pârâților și a încuviințat efectuarea unei contraexpertize de către experții tehnici judiciari L. G., A. F. și N. B..
Conform raportului de contraexpertiză efectuat în cauză (f.230-234-vol.II), imobilul cu nr.top.29, înscris inițial în CF nr.29 Dumbrăvița, a fost dezmembrat în două subparcele, respectiv nr.top.29/1 și nr.top.29/2, ambele în părți egale de 400 stj., adică 1439 mp, conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 21.11.1957, care conține o schiță cu numerele topografice, pe care nu este menționată nicio dimensiune.
..29/2, a fost dezmembrat ulterior în nr.top.29/2/1 (nr.top._), în suprafață de 762 mp - proprietatea pârâților O. S., S. G. și S. M. și nr.top.29/2/2 (nr.top._), în suprafață de 677 mp-proprietatea pârâților D. D. C. și D. L. E., conform documentației cadastrale recepționată de OCPI T., cu avizul tehnic nr._/21.07.2008.
Potrivit aceluiași raport de contraexpertiză, imobilul cu nr. top.29/1 (nr.top_), proprietatea reclamanților are în componență două corpuri de clădire (A și B), aflate la nr.poștal 28, imobilul cu numărul top.29/2/1 (nr.top._), proprietatea pârâților O. S., S. G. și S. M., are în componență casa de la nr.postal 26, iar imobilul cu numărul nr.top. top.29/2/2 (nr.top._)- proprietatea pârâților D. D. C. și D. L. E., are în componență casa P+M de la nr.postal 26 A.
Cei trei experți au stabilit că, în fapt, reclamanții dețin suprafața de 1.424 mp, față de 1.439 (cu 15 mp mai puțin decât suprafața tabulară), pârâții O. S., S. G. și S. M., suprafața de 775 mp, față de 762 mp (cu 13 mp mai mult decât suprafața tabulară), iar pârâții D. D. C. și D. L. E., suprafața de 690 mp, față de 677 mp (cu 13 mp mai mult decât suprafața tabulară).
Potrivit concluziilor raportului de contraexpertiză (f.231-vol.II dosar nr._ ), linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților și imobilele proprietatea pârâților, este materializată prin punctele 7-28-27-26-25-24-23-22-21-20-19-16, din planul de situație anexat raportului.
În susținerea acestui punct de vedere, experții au menționat că punctul 7 este „stâlp gard sârmă” și a fost indicat de către reclamanți, punctele 28,27,26,25,24, „sunt punctele luate pe gardul de sârmă”, punctele 23,22,21,20 „sunt colțurile anexelor”, iar punctele 19 și 16 este „protecția steșinii”, fără a prezenta alte argumente.
Reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A. au formulat obiecțiuni la concluziile raportului de contraexpertiză, iar prin răspunsul la obiecțiuni, întocmit pentru termenul de judecată din data de 12.03.2014, depus la fila 284-285, în dosarul nr._ -vol.II, experții au stabilit că linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților și imobilele proprietatea pârâților este dată de punctele 7-28-27-A-B (culoarea verde pe planul de situație anexat răspunsului la obiecțiuni).
Cu privire la suplimentul întocmit de către experți (răspunsul la obiecțiuni întocmit pentru termenul de judecată din data de 12.03.2014), pârâții au formulat obiecțiuni, iar prin răspunsul la obiecțiuni depus pentru termenul de judecată din data de 09.04.2014, experții au menționat că planul de situație din cadrul raportului de contraexpertiză, reprezintă situația actuală, iar planul de situație depus la dosar ca răspuns la obiecțiunile reclamanților reprezintă propunerea de grănițuire.
Al doilea plan, potrivit susținerilor experților s-a întocmit ținând cont de o împărțire matematică a suprafețelor de teren asigurând o suprafață de 1439 mp, pentru nr.top.29/1.
Prin urmare, atât prin raportul inițial întocmit de către expertul tehnic judiciar S. D. A., cât și ulterior, prin suplimentul la raportul de contraexpertiză (răspunsul la obiecțiuni depus pentru termenul de judecată din întocmit de 12.03.2014), experții au concluzionat că linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului și imobilele proprietatea pârâților, nu corespunde folosinței actuale, propunându-se o altă linie de hotar.
Susținerea pârâților apelanți O. S., S. M., S. G. și D. C. D., în sensul că prima instanța trebuia să stabilească linia de hotar potrivit planului de situație anexat raportului de contraexpertiză întocmit de cei trei experți și nu potrivit planului de situație anexat răspunsului la obiecțiuni, nu poate fi reținută ca întemeiată, având în vedere că cei trei experți, ca urmare a obiecțiunilor formulate de către reclamanți, au revenit asupra concluziilor inițiale și au propus o altă linie de hotar, respectiv linia ce unește punctele indicate 7-28-27- A –B, astfel cum acestea sunt materializate în planul de situație anexat răspunsului la obiecțiuni.
Cât privește critica pârâților apelanți O. S., S. M., S. G. și D. C. D., referitoare la absența avizului OCPI în ceea ce privește răspunsul la obiecțiuni, este de menționat că potrivit procesului verbal de recepție nr.241/12.02.2014 (f.286-vol.II-dosarul nr._ ), datele topografice prezentate de către experți în raportul de expertiză întocmit inițial, sunt corecte și se încadrează în normele privind efectuarea expertizei topografice, amplasamentul imobilelor corespunde cu planul cadastral și planul de carte funciară, iar vecinătățile precizate pe planul de amplasament corespund cu cele din planul cadastral.
În ceea ce privește avizarea planului anexat răspunsului la obiecțiuni, experții au comunicat instanței, în calea de atac (f.52), că potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Ordinul nr.1882/C/2011, pentru aprobarea regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, OCPI avizează tehnic expertizele judiciare efectuate de experții judiciar în specialitatea topografie, exclusiv cu privire la corectitudinea datelor topografice, astfel că avizele depuse la dosar, reprezintă admiterea de către OCPI T. a măsurătorilor din teren (datele topografice din planul de situație actual) și nu a propunerilor de grănițuire făcute de către experți.
Prin urmare, raportat la probatoriul administrat în cauză, în mod corect prima instanță a omologat concluziile răspunsului la obiecțiuni întocmit de către experții L. G., A. F. și N. B., pentru termenul de judecată din data de 12.03.2015, dispunând grănițuirea proprietăților părților conform planului de situație anexat la răspunsul la obiecțiuni.
Astfel fiind, în temeiul prevederilor art.296 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul formulat de pârâții apelanți O. S., S. M., S. G. și D. C. D. și va menține hotărârea primei instanțe, sub aspectul soluției pronunțate în privința grănițuirii.
Cât privește apelul formulat de reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A., tribunalul constată că acesta este întemeiat în ceea ce privește cererea de revendicare și cererea având ca obiect mutarea gardului de pe frontul stradal.
Referitor la cererea de revendicare formulată de reclamanții apelanți V. E., V. E. I. și V. M. A., prima instanță a dispus respingerea acesteia, reținând că în răspunsul la obiecțiuni, experții au precizat că se compensează minusul de suprafață de la reclamanți cu plusul de suprafață de la pârâți, experții neprecizând suprafața de teren pe care pârâții o ocupă abuziv.
Corespunde realității că experții nu au menționat în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni care este suprafața de teren pe care pârâții o ocupă abuziv și că mențiunea acestora din cuprinsul răspunsului la obiecțiuni, în ceea ce privește compensarea suprafeței de teren este confuză, experții precizând că „față de raportul de expertiză, depus la dosar, se compensează minusul de suprafață de la reclamanți cu plusul de suprafață de la pârâți”, însă aceste precizări nu pot fi înțelese decât în sensul că minusul de suprafață de la reclamanți se va compensa cu plusul de Ia pârâți, după stabilirea liniei de hotar, pe linia propusă de experți adică după stabilirea limitei de hotar în punctele 7-28-27-A-B (linia verde), fiind evident că pârâții ocupă o parte din terenul reclamanților, atâta timp cât experții stabilesc o altă linie de hotar situată înspre proprietatea pârâților.
Cât privește suprafața efectiv ocupată de către pârâți din terenul reclamanților este de observat că, raportat la limita de hotar propusă de către experți, pârâții ocupă în plus suprafața de teren care este situată între punctele 20-19-16-B și 25-24-23-22-21, astfel cum acestea sunt evidențiate în planul de situație anexat răspunsului la obiecțiuni întocmit de către experții L. G., A. F. și N. B. (f.255-vol.II), iar potrivit răspunsului întocmit de către experți la solicitarea instanței, în calea de atac a apelului (f.52), terenul astfel delimitat are suprafața de 14 mp, suprafață de teren pe care pârâții au obligația de a o lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie.
Tot astfel, raportat la modalitatea de grănițuire propusă de experți și admisă de prima instanță, se impune ca pârâții O. S., S. M., S. G., D. C. D. și D. L. E. să-și retragă gardul de la frontul stradal de pe suprafața cuprinsă între punctele 16-B, evidențiate în același plan de situație, terenul situat între punctele 16-B, fiind proprietatea reclamanților.
Cât privește ridicarea contorul de curent (aflat potrivit aceluiași răspuns la obiecțiuni, parțial pe domeniul public și parțial în dreptul proprietății reclamanților), tribunalul reține că apelul formulat de reclamanți este neîntemeiat, prima instanță reținând în mod corect că ridicarea și demontarea contorului se poate efectua doar cu respectarea dispozițiilor legale în materie (HG.nr.1007/2004, pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori - art.104, în vigoare la data formulării acțiunii), de către operatorul de rețea.
Totodată, sunt neîntemeiate criticile reclamanților apelanți în ceea privește plata cheltuielilor de judecată, prima instanță dispunând în mod întemeiat compensarea acestora, raportat la prevederile art.584 C.civ, potrivit cărora „cheltuielile grănițuirii de vor face pe jumătate”.
Ca atare, pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art.296 Cod.pr.civ, tribunalul va admite apelul formulat de apelanții reclamanți V. E., V. E. I. și V. M. A. și va schimba în parte apelată, în sensul că va obliga pârâții O. S., S. M., S. G., D. C. D. și D. L. E. să lase reclamanților V. E., V. E. I. și V. M. A., în deplină proprietate și posesie, suprafață de teren de 14 mp, cuprinsă între punctele 20-19-16-B și 25-24-23-22-21, astfel cum acestea sunt evidențiate în planul de situație anexat răspunsului la obiecțiuni, întocmit în cauză de către experții tehnici judiciari L. G., A. F. și N. B. și să-și retragă gardul de la frontul stradal de pe suprafața cuprinsă între punctele 16-B, evidențiate în același plan de situație.
Totodată, în temeiul prevederilor art.246 Cod.pr.civ, tribunalul va lua act de renunțarea reclamanților V. E., V. E. I. și V. M. A., la judecata petitul având ca obiect obligarea pârâților la ridicarea branșamentelor de apă și canal, prima instanță neluând act de această renunțare, deși în considerentele hotărârii a menționat că reclamanții prin reprezentant convențional au renunțat la cererea de obligare a pârâților să ridice toate branșamentele de apă, canal aflate pe terenul proprietatea reclamanților.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza prevederilor art.274 C.pr.civ, intimații O. S., S. M., S. G. și D. C. D., fiind în culpă procesuală vor fi obligați să plătească apelanților V. E., V. E. I. și V. M. A., suma de 558,65 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând timbru judiciar (1,5 lei), taxa judiciară de timbru (57,15 lei) și onorariu de avocat (500 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții reclamanți V. E., V. E. I. și V. M. A., toți cu domiciliul în Dumbrăvița, nr.28, județ T., împotriva Sentinței civile nr.7081/08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți O. S., S. M., S. G., D. C. D. și D. L. E., toți cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat P. D., in Timișoara, ., nr.4, ., județ T..
Respinge apelul formulat de apelanții pârâți O. S., S. M., S. G. și D. C. D., împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimații reclamanți V. E., V. E. I. și V. M. A. și intimata pârâtă D. L. E., cu domiciliul in Dumbrăvița, nr.30, județ T..
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Obligă pârâții O. S., S. M., S. G., D. C. D. și D. L. E. să lase reclamanților V. E., V. E. I. și V. M. A., în deplină proprietate și posesie, suprafață de teren de 14 mp, cuprinsă între punctele 20-19-16-B și 25-24-23-22-21, astfel cum acestea sunt evidențiate în planul de situație anexat răspunsului la obiecțiuni, întocmit în cauză de către experții tehnici judiciari L. G., A. F. și N. B..
Obligă pârâții O. S., S. M., S. G., D. C. D. și D. L. E., să-și retragă gardul de la frontul stradal de pe suprafața cuprinsă între punctele 16-B, evidențiate în același plan de situație.
Ia act de renunțarea la judecată a reclamanților V. E., V. E. I. și V. M. A., cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâților la ridicarea branșamentelor de apă și canal.
Menține în rest sentința apelată.
Obligă intimații O. S., S. M., S. G. și D. C. D., să plătească apelanților V. E., V. E. I. și V. M. A., suma de 558,65 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. Ș. C. P.
GREFIER
R. K.
Red.L.Ș.
Tehn.IB
10 ex.-05.03.2015
Prima instanță:
Judecător: G. D.
| ← Evacuare. Sentința nr. 2305/2015. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 308/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
