Pretenţii. Decizia nr. 155/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 155/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 155/A
Ședința publică din 24 februarie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: L. Ș.
GREFIER: A. D.
S-au luat în examinare apelurile declarate de apelanții O. L., O. F. și . Timișoara în contradictoriu cu intimata C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – D.R.D.P Timișoara, având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din 03.02.2015 și 17.02.2015, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele :
Prin sentința civilă nr._/02.10.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de către pârâți prin întâmpinare ca neîntemeiată. A respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâți prin întâmpinare ca neîntemeiată. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și, pe cale de consecință, a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanții O. L. și O. F. în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-DRDP Timișoara cu sediul în Timișoara, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis în parte acțiunea civila formulata de către reclamanții O. L. și O. F. in contradictoriu cu pârâta . și pe cale de consecință: A obligat pârâta . la plata către reclamanți a sumei de 10.465,92 Euro echivalent în lei la data plății efective reprezentând contravaloarea cotei de 1/5 parte deținută de către reclamanți din cuantumul despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 255/2010 și la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective. A respins în rest pretențiile reclamanților ca neîntemeiate. A obligat pârâta . la plata sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de către pârâți prin întâmpinare instanța a apreciat că potrivit hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 73/10.04.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a stabilit că sunt aparent îndreptățiți la despăgubire numiții O. V., O. C., O. I., O. M., O. F. și O. L..
Având în vedere că reclamanții apar ca și persoane aparent îndreptățite la despăgubiri și că pretențiile acestora din prezenta cauză se întemeiază pe acest act, instanța a reținut că aceștia au calitate procesuală activă în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 248 raportat la art. 36 Noul cod de procedură civilă instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților ca neîntemeiată.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA invocată de către aceasta prin întâmpinare, instanța a reținut că reclamanții din acțiunea introductivă au arătat că despăgubirile solicitate au fost plătite integral în mod greșit de către pârâta CNADR pârâtei . astfel că instanța reține că pârâta CNADR și-a îndeplinit obligația de plată a sumei stabilite prin Hotărârea nr. 73/10.04.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, pârâta 2, . fiind cea care a încasat întreaga sumă aferentă suprafeței de teren expropriate.
Instanța a reținut că această Comisie pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 are atribuții limitate în a ceea ce privește stabilirea persoanei căreia îi sunt acordate despăgubirile, atribuțiile comisiei nefiind specifice unui organ cu activitate jurisdicțională astfel că revine instanței de judecată să stabilească persoanele titulare ale dreptului la despăgubiri.
Pentru aceste considerente, instanța în temeiul art. 248 raportat la art. 36 Noul cod de procedură civilă instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CNADR.
Analizând excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâți prin întâmpinare, excepție de fond, peremptorie și absolută, instanța a reținut că în cauză nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză în raport de hotărârile judecătorești anterior pronunțate.
Astfel, judecătoria a reținut că în dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara cauza pretențiilor reclamanților împotriva pârâtei . a constituit-o partajul bunurilor deținute în coproprietate, în timp ce în prezenta cauză reclamanții solicită restituirea sumei de 13.954,56 Euro cu titlu de despăbuiri încasate de către pârâtă în baza Legii nr. 198/2004 abrogată prin Legea nr. 255/2010, în mod nelegal.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 430 Noul cod de procedură civilă, s-a respins excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată.
In ceea ce privește temeinicia cererii de chemare in judecata, instanta - din analiza actelor si lucrărilor de la dosarul cauzei - a reținut următoarele:
Din cuprinsul Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 73 din 10.04.2009 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 rezultă că pentru suprafața de 7110 mp. situată în localitatea Pișchia având nr. cadastral A 366/2/1/2 a fost consemnată pe numele reclamanților și pârâtei suma de 52.329,6 Euro.
Din cuprinsul sentinței civile nr._/12.05.2011 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul nr._, a deciziei civile nr. 968/A/28.11.2011 a Tribunalului T. și a deciziei civile nr. 1847/R/19.09.2012 a Curții de Apel Timișoara, instanța a reținut că între reclamanți și pârâta a intervenit partajul judiciar în natură asupra suprafeței de teren rămase în urma exproprierii.
În ceea ce privește suprafața de 7110 mp expropiată, instanța a reținut că aceasta nu a făcut obiectul partajului, întrucât la data efectuării partajului aceasta aparținea în proprietate Statului Român cu titlu de expropiere. De asemenea, s-a reținut și împrejurarea că nici suma de 52.329,6 Euro nu a făcut obiectul partajului întrucât s-a stabilit că la momentul partajului această sumă nu se afla încă în coproprietatea părților.
Din adresa nr._ a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, rezultă că ulterior partajului judiciar, pârâtei i-a fost eliberată la data de 12.12.2012 întreaga sumă de 52.329,6 Euro în considerarea faptului că în urma partajului cotele de proprietate ale pârâtei s-au diminuat.
Analizând acest aspect, judecătoria a constatat că prin hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea partajului s-a stabilit cota de proprietate a fiecăruia, respectiv 1/5 parte reclamanții și 4/5 parte societatea pârâta.
Având în vedere că partajul judiciar purtat anterior a fost efectuat asupra suprafețelor de teren rămase în urma expropierii fără a menționa în cuprinsul acestora despre o eventuală partajare inegală care eventual putea fi acoperită prin sultă, s-a constatatde către judecătorie că raționamentul juridic prin care a fost eliberată întreagă sumă consemnată cu titlu de despăgubiri pârâtei este unul greșit.
Astfel, prin hotărârile judecătorești antemenționate s-a stabilit cota de coproprietate, aceeași cotă urmând a se aplica și asupra despăgubirilor la momentul nașterii dreptului de creanță al părților asupra acestora .
Având în vedere că pârâta a încasat în totalitate suma de 52.329,6 Euro, inclusiv echivalentul cotei de 1/5 parte aparținând reclamanților, potrivit art.1345 și urm. Noul Cod Civil, reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea sumei de 10.465,92 Euro în echivalent în lei la data plății.
Pentru aceste considerente, s-a admis în parte acțiunea civila formulata de catre reclamanții în limita sumei antemenționată respingând cererea pentru restul pretențiilor lor. În temeiul art. 443 Noul Cod procedură civilă, s-a reținut ca reclamanții au solicitat cheltuieli de judecata astfel ca pârâta . fiind cea care a căzut în pretenții este obligată a le suporta.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții O. L. și O. F. și parata ..
Apelanții O. L. și O. F. au solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în intregime și obligarea paratei C.N.A.D.N.R. la plata despăgubirilor solicitate, cu cheltuielilor de judecata.
Apelanții au apreciat, în parte, nelegala hotărârea atacata pentru următoarele motive:
Potrivit art. 19 si următoarele din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica si dispozițiilor Legii nr.198/2004, expropriatorul este cel in sarcina căruia cade obligația de a despăgubi persoanele expropriate pentru cauza de utilitate publica. Potrivit acestor prevederi legale, raportul juridic a luat naștere, la data exproprierii si emiterii actului administrativ intre C.N.A.D.N.R. - SA si proprietarul terenului, respectiv reclamanții. In consecința, în cazul existentei unei culpe în procedura distribuirii sau calculării despăgubirilor civile, obligația de dezdăunare aparține în exclusivitate expropriatorului și nu celelalte persoane fizice sau juridice - coproprietar.
Textele legale ce reglementează aceasta obligație sunt de stricta interpretare, nefiind aplicabile în speța de fata prevederile art.1345 N.C.civil care guvernează instituția îmbogățirii fără just temei.
Apelanții reclamanți au apreciat ca obligația de despăgubire a expropriatorului prevalează înaintea oricărei alte instituții de drept civil, pentru ca în situația (deloc imposibila) in care cealaltă persoana expropriata ar cădea in pretenții si ar deveni ulterior insolvabilă, reclamanții ar ajunge în situația paradoxală de a fi expropriați și despăgubiți.
Reclamanții au considerat ca nelegală interpretarea dată de instituția parata CNADNR SA, văzând dispozițiile legale în materie și considerentele deciziei nr. 968/A/28.11.2011 pronunțata de Tribunalul T. considerente în care se arată în mod expres ca terenul cu nr. cadastral A366/2/1/2 în suprafață de 7110 mp nu a putut să facă și nu a făcut obiectul partajului judiciar neaflându-se în masa partajabilă de la data introducerii acțiunii, împreuna cu Hotărârea nr. 73/10.04.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 ca se poate reține ca, cota de 4/15 pe care reclamanții au deținut-o asupra terenului anterior exproprierii se menține si asupra sumei ce reprezintă despăgubirea pentru aceasta suprafața expropriată.
Reclamanții apelanții au considerat că acordarea întregii sume cu titlu de despăgubiri către . este total nelegală și contravine atât conținutului Hotărârii nr. 73/10.04.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 cat și a hotărârilor judecătorești anterior menționate.
În drept, s-au invocat disp. art. 19 și urm. din Legea nr. 255/2010, Legea nr. 198/2004, art. 728 C.civ., art. 480 Cp.civ.
Apelanta . a apreciat că hotărârea pronunțată de Judecătoria Timișoara este netemeinică și nelegală, motiv pentru care, urmare a rejudecării fondului, a solicitat schimbarea hotărârii apelate, în sensul respingerii în totalitate a cererii reclamanților, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanta a reiterat starea de fapt și de drept expusă, pe larg, în acțiunea introductivă - care nu va mai fi reluată de către tribunal - și a apreciat că instanța de fond, contrar probelor administrate în dosarul cauzei a reținut eronat starea reală de fapt existentă, a aplicat greșit legea, cu consecința admiterii în parte a acțiunii reclamanților.
În primul rând, din considerentele hotărârii pronunțate, rezultă că instanța de fond a făcut totală abstracție de apărările din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, nefăcând nici o referire la acestea și nici la înscrisurile anexate acesteia (nici măcar nu au făcut obiectul analizei instanței apărările subscrisei, neexistând nici o referire la acestea). astfel, apelanta a menționat că există în tot cuprinsul hotărârii, o singură „constatare" rezumată în fraza din pag. 5 a hotărârii, alin. 2 în care se consemnează: „Pârâta S.C. D. C. S.R.L., legal citată a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția autorității de lucru judecat, iar, pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată".
A precizat că pârâta de rang 1 a avut în vedere atât la emiterea adreselor către apelantă. cât și la acordarea despăgubirilor cuprinsul hotărârii judecătorești irevocabile de ieșire din indiviziune și materializarea acesteia, ca urmare a intabulării ei în cartea funciară, inclusiv Raportul de expertiză întocmit în dosarul cauzei de dl. expert tehnic în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, P. G..
Astfel, dacă anterior exproprierii unei porțiuni din teren (7110 mp expropriat de pârâta de rang 1) din suprafața de 5 ha de pe raza corn. Pișchia, dețineau 4 ha din cele 5, reclamanții O. F. și O. L. dețineau 1 h teren, ca urmare a soluționării cererii de ieșire din indiviziune (a se lectura dispozitivul deciziei Tribunalului T. care a schimbat sentința civilă nr._/12.05.2011 a Judecătoriei Timișoara - recursul fiind admis de Curtea de Apel Timișoara doar în ceea ce privește cheltuielile de judecată) subscrisei i-a fost atribuită .. A 440/24/2 în suprafață de 8.998 mp precum și .. A366/2/1/1 în suprafață de_ mp înscrisă în CF_ Pișchia (deci în total fiindu-i atribuite 31.629 mp, deci 3,1629 ha teren) iar reclamanților fiindu-le atribuită .. A 440/24/1 în suprafață de_ mp deci 1 ha și 1402 mp, rezultă că după ieșirea din indiviziune operată după expropriere, subscrisa apelantă deține în loc de 4 ha numai 3,1629 ha, iar reclamanții în loc de 1 ha, 1,1402 ha, fapt ce se reflectă în cuprinsul cărților funciare depuse după intabularea hotărârii de ieșire din indiviziune și anexate întâmpinării. Prin urmare, apelanta a arătat că suprafața lipsă din lotul său este cea expropriată.
Pentru a se putea acorda despăgubiri de către pârâta de rang 1 a fost necesar, la solicitarea acesteia, să promoveze procesul de ieșire din indiviziune fără de care nu se puteau acorda despăgubirile.
În concluzie, apelanta a solicitat rejudecarea cauzei prin prisma tuturor actelor și apărărilor formulate în primă instanță de către această parte, având în vedere efectul devolutiv al apelului.
În drept, s-au invocat disp. art. 466 și urm NCPC, Legea nr. 255/2010, Legea nr. 198/2004, art. 453 NCPC.
Prin întâmpinarea depusă de intimata C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara s-a solicitat, respingerea apelului formulat împotriva Sentinței civile nr._/02.10.2013 a Judecătoriei Timișoara și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
În motivare, a reiterat apărările formulate în primă instanță și a menționat că a avut în vedere la acordarea despăgubirilor: documentele avute la dispoziție, precum și hotărârile judecătorești din care s-a constatat că suprafețele rămase în proprietate privată au fost împărțite astfel . 73%, respectiv O. F. și O. L. 27 %, fapt care nu corespunde cu situația cotelor deținute înainte de ieșirea din indiviziune de 80 %, respectiv 20 %. In consecință, deși instanța nu s-a pronunțat asupra modului de achitare a despăgubirilor, modul de împărțire a terenului rămas în proprietate privată arată cu certitudine că suprafața expropriată aparține cotei de proprietate a . reprezentând diferența între cota actuală de 73 % și cota deținută înainte de ieșirea din indiviziune de 80 %.
Potrivit Hotărârii nr. 73/10.04.2009 â Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/ 2004, pârâta . a încasat întreaga sumă aferentă suprafeței de teren expropriată, astfel că toate activitățile Comisie pentru aplicarea Legii 198/2004, precum și demersurile efectuate de societatea intimatei cu privire la imobilul expropriat având nr. cadastral H66/2/ 1/2 și despăgubirile acordate au fost conforme prevederilor legale în vigoare.
În drept, s-au invocat disp. art. 205-206 C..
Tribunalul T. - Secția I civilă, prin încheierea nr. 107/A/11.02.2014 a trimis cauza Secției a II- civilă, conform art. 99 a HCSM nr. 387/2005 modificata si completată.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul T. - Secția a II-a care prin decizia civila nr. 136/A/28.03.2014 a declinat competența de soluționare a cauzei Secției I civila a Tribunalului T., a suspendat judecata si a trimis dosarul Curții de Apel Timișoara în temeiul art. 134 cu referire la 136 C..
Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civila nr. 10/CC/17.06.2014 a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului T. - Secția I civila.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul T.-Sectia I civila sub dosar nr._/325/ 2013**.
Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor căii de atac,tribunalul constată următoarele :
Criticile formulate de către apelanți sunt întemeiate în ceea ce privește: eronata admitere a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei CNADNR SA, eronata reținere a
stării de fapt și aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materia exproprierii.
În primul rând, se reține că prin acțiunea introductivă, reclamanții O. L. și O. F. au solicitat doar obligarea paratei 1, adică a pârâtei CNADNR-DRDP Timișoara la plata sumei de 13.954,56 Euro cu dobânda legala calculata de la data introducerii acțiunii pana la data plații efective, reprezentând cota reclamanților . din despăgubirile în cuantum de 52.329,60 Euro stabilita cu titlul de despăgubire în favoarea proprietarilor expropriați prin Hotărârea nr. 73/10.04.2009 a comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.
Temeiul de drept al acțiunii l-au constituit dispozițiile art. 19 și urm. din Legea nr. 255/2010, Legea nr. 198/2004 și art. 728 C civ.
Contrar acestei solicitări, judecătoria a admis excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei CNADNR SA, respingând acțiunea față de această parte și a obligat pârâta . la plata sumei considerate ca fiind cea reală, deși nu exista un cadru procesual în acest sens, instanța nefiind investită cu un asemenea petit, iar raportat la temeiul de drept invocat, pârâta . nici nu avea calitate procesual pasivă.
Mai mult, se constată că - deși reclamanții nu au formulat, în fapt, nici un fel de pretenție față de pârâta . - acțiunea a fost admisă în parte doar față de această parte, cu obligarea sa și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, încălcându-se principiului disponibilității părților, instanța a acordat altceva decât s-a cerut, astfel că sunt întemeiate criticile apelantei . privind netemeinicia sentinței apelate.
Acțiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prin care, în cadrul procesului civil, se asigură protecția dreptului subiectiv civil – prin recunoașterea sau realizarea lui, în cazul în care este încălcat sau contestat – ori a unei situații juridice ocrotite de lege. Pentru exercițiul acțiunii civile trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții: drept, interes, capacitate procesuală și calitate procesuală.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul al dreptului în raportul juridic dedus judecății - calitatea procesuală activă – și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic – calitate procesual pasivă.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesual activă, cât și calitatea procesual pasivă a pârâtului. Sancțiunea privind lipsa calității procesuale este respingerea acțiunii.
În speța dedusă judecății, tribunalul constată că pârâta C.N.A.D.N.R. - SA justifică o calitate procesual pasivă, definită de disp. art. 2 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica ce stabilesc că: „(2) Expropriator este statul român pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru obiectivele de interes local. (3) În aplicarea prevederilor prezentei legi, expropriatorul prevăzut la alin. (2) este reprezentat de: a) Ministerul Transporturilor, direct sau prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. pentru lucrările de construcție de drumuri de interes național ……”.
Conform disp. art. 19 din Legea nr. 255/2010: „(1) Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim…. 6) În cazul în care despăgubirile referitoare la același imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane aparent îndreptățite, despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor, urmând să fie împărțite potrivit legii civile. Despăgubirea va fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice și hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau prin certificatul de moștenitor eliberat de notarul public. Eventualele litigii amână eliberarea despăgubirilor consemnate.”.
Din examinarea acestor dispoziții legale, rezultă că expropriatorul este cel care este titularul raportului juridic de la care expropriatul poate pretinde despăgubiri, în condițiile legii speciale.
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 73/10.04.2009 - fila 8 dosar fond - au fost nominalizate 6 persoane ca fiind îndreptățite la despăgubire, printre care se regăsesc reclamanții, dar nu și pârâta . ( numele acesteia este consemnat olograf, dar mențiunea nu este certificată printr-o semnătură autorizată).
Cu toate acestea, în mod nelegal, cu nesocotirea normelor mai sus invocate, pârâta intimata CNADNR SA a procedat la consemnarea întregii sume cuprinse în Hotărârea nr. 73/10.04.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, doar la dispoziția apelantei pârâte ., în condițiile în care imobilul expropriat nu a fost supus partajului între părți, iar cererea de partajare a sumei ce a fost stabilită drept despăgubire a fost respinsă ca prematură.
În ceea ce privește cota de proprietate a reclamanților asupra imobilului expropriat, se reține din examinarea CF_ Pișchia cad. A1_ suprafața de_ mp - depus la fila 15 dosar fond - că reclamanții au deținut cota parte de 4/15, pârâta . de 11/15 parte, iar parcelele obținute de părți, în urma dezmembrării, au fost cele evidențiate de expertiza tehnică judiciară a expertului P. G. - fila 36 dosar fond.
Prin decizia civilă nr. 968/A/28.11.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ - filele 23, 24 dosar fond - s-a reținut că terenul identificat prin CF nr._ Pișchia nr. cad. A 366/2/ 1/2 în suprafață de 7110 mp, expropriat din .. top. A 366/2/1, nu face obiectul partajului, deoarece este în proprietatea Statului român. Or, este firesc ca și asupra terenul expropriat și nepartajat - cu privire la care părțile erau coproprietare - cotele lor părți de proprietate să rămână aceleași.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite apelurile formulate de apelanții O. L., O. F. și . împotriva sentinței civile nr._/ 02. 10.2013 pronunțata de Judecătoria Timișoara în dosar numărul_ .
Va schimba, în parte, sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea reclamanților în contradictoriu cu parata . ca fiind neîntemeiată.
Va admite, în parte, acțiunea reclamanților si, în consecință, va obliga parata CNADNR-DRDP Timișoara la plata sumei de 13.954,56 Euro cu dobânda legala calculata de la data introducerii acțiunii pana la data plații efective, reprezentând cota reclamanților . din despăgubirile în cuantum de 52.329,60 Euro stabilita cu titlul de despăgubire în favoarea proprietarilor expropriați prin Hotărârea nr. 73/10.04.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.
Va obliga parata CNADNR-DRDP Timișoara - ca parte aflată în culpă procesuală - la plata către reclamanți a sumei de 1650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat în primă instanță și apel, conform chitanțelor justificative depuse la dosarul cauzei.
Va obliga reclamanții la plata către parata . a sumei de 4500 lei cheltuieli de judecata - în primă instanță și apel - reprezentând onorariul de avocat, conform actelor justificative depuse la dosarul cauzei.
Se vor menține, în rest, dispozițiile sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelurile formulate de apelanții O. L., O. F. și . împotriva sentinței civile nr._/02.10.2013 pronunțata de Judecătoria Timișoara în dosarul numărul_ .
Schimba, în parte, sentința apelată, în sensul că:
Respinge acțiunea reclamanților în contradictoriu cu parata ..
Admite, în parte, acțiunea reclamanților si, în consecință:
Obliga parata CNADNR-DRDP Timișoara la plata sumei de 13.954,56 Euro cu dobânda legala calculata de la data introducerii acțiunii pana la data plații efective, reprezentând cota reclamanților . din despăgubirile în cuantum de 52.329,60 Euro stabilita cu titlul de despăgubire în favoarea proprietarilor expropriați prin Hotărârea nr. 73/10.04.2009 a comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.
Obliga parata CNADNR-DRDP Timișoara la plata către reclamanți a sumei de 1650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obliga reclamanții la plata către parata . a sumei de 4500 lei cheltuieli de judecata.
Menține, în rest, dispozițiile sentinței apelate.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică din 24 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. P. L. Ș.
GREFIER,
A. D.
Red.C.P./Tehnored. A.D.
6 ex./4 .
Prima instanță - judecător A. R.
| ← Reexaminare anulare cerere. Încheierea nr. 300/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 444/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
