Legea 10/2001. Sentința nr. 137/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 137/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 137/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TIMIS
SECTIA I CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ NR.137
Ședința publică din 23.01.2015
PREȘEDINTE – M. R.
GREFIER – F. S. H.
Pe rol se afla solutionarea cererii de chemare în judecată formulata de reclamanta P. M. M. impotriva paratului P. M. Timisoara.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in data de 16.01.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, cand instanța, in temeiul art. 260 C.p.c., a amânat pronunțarea pentru azi, 23.01.2015, dând următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea formulata la data de 07.05.2010, inregistrata pe rolul Tribunalului Timis sub nr._, reclamanta P. M. M. a solicitat, in contradictgoriu cu paratul P. M. Timisoara, să se anuleze dispoziția Primarului M. Timișoara nr. 478 din data de 18.03.2010, privind respingerea notificării referitoare la restituirea in natură a imobilului situat în Timișoara, . nr. 11, înscris în CF 8243 Timișoara, nr. top_-_; sa se soluționeze pe fond contestația formulată, în baza Deciziei XX/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și să se dispuna restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, . nr. 11, înscris în CF 8243 Timișoara, nr. top_-_, compus din 256 mp, grădină și 590 mp casă și curte.
Reclamanta arata ca retrocedarea bunului imobil a fost solicitată prin notificarea nr. 619/2001, înregistrată la Primăria M. Timișoara sub nr. DO6X1004349 din 07.08.2001, imobil situat administrativ în Timișoara, . nr. 11, înscris în CF 8243 Timișoara, nr. top_-_.
Reclamanta a invederat are calitatea de persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr. 10/2001, art. 3 alin. (1), la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, în calitate de moștenitoare a părinților sai Hajdu Armin și Hajdu Ernestina (născ. Faibovici), care au fost proprietari tabulari ai imobilului indicat mai sus care a fost trecut abuziv în proprietatea statului prin. D. nr. 111/1951.
Conform art. 2 și art. 6 alin (1) din Legea nr. 10/ 2001, imobilul situat în Timișoara, . nr. 11, înscris în CF 8243 Timișoara, nr. top_-_, face parte din categoria imobilelor considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpâni, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În data de 07.08.2001, reclamanta, prin intermediul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați J. C. și D. D., a formulat Notificarea nr. 619/2001, înregistrată la Primăria M. Timișoara cu nr. DO6X1004349 din 07.08.2001 prin care a solicitat, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, . nr. 11, înscris în CF 8243 Timișoara, nr. top_-_, compus din 256 mp grădină și 590 mp casă și curte.
În urma analizei actelor depuse la dosarul intern nr. 865, aferent notificării, s-a constatat că nu ar fi fost depuse la dosar actul de identitate în copie legalizată, certificatul de moștenitor sau certificatul de calitate de moștenitor și actul doveditor al schimbării de nume, original sau copie legalizată, in forma solicitată în conformitate cu prevederile O.G. nr. 66 din 1999 pentru aderarea României la Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, aprobată prin Legea nr. 52/2000.
Susținerile pârâtului cu privire la nedepunerea de către reclamanta a documentelor enumerate mai sus sunt cu totul nefondate, reclamanta a dorit să învedereze instanței că în ciuda faptului că sunt depuse la dosar documentele enumerate mai sus, pârâtul susține în mod cu totul nefondat că nu le-ar fi depus.
Astfel, actul de identitate în copie legalizată, certificatul de moștenitor sau certificatul de calitate de moștenitor și actul doveditor al schimbării de nume, original sau copie legalizată, sunt depuse la dosar și apostilate, așa cum se poate observa din dosarul administrativ, care urmeaza a fi acvirat dosarului în cadrul căruia urmeaza a se judeca prezenta contestație.
Cu toate acestea, cu totul nefondat, în dispoziția atacată s-a susținut că documentele nu ar fi depuse în forma cerută, respectiv cea prevăzută în O.G. nr. 66/1999.
Referitor la forma prevăzută de O.G. nr. 66/1999, reclamanta a depus documentele solicitate și enumerate în dispoziția atacată, apostilate, iar în aceasta susținandu-se că nu ar avea forma prevăzută de O.G. nr. 66/1999, fără a se specifica anume, care este această formă pe care nu ar îndeplini-o.
Mai mult, chiar dacă se invocă încălcarea prevederilor O.G. 66/1999, nu se indică totuși care sunt prevederile din acest act normativ care au fost încălcate, nefăcându-se referire la prevederile vreunui articol.
A învederat instanței că la art. 3 din O.G. nr. 66/1999 se prevede:
"Singura formalitate care ar putea fi cerută pentru a atesta veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei definite la art. 4, eliberată de către autoritatea competentă a statului din care emană documentul.
Totuși formalitatea menționată în alineatul precedent nu poate fi cerută atunci când fie legile, regulamentele sau uzanțele în vigoare în statul în care actul urmează să fie prezentat, fie o înțelegere între două sau mai multe state contractante o înlătură, o simplifică sau scutește actul de supralegalizare" și potrivit art. 4 din același act normativ:
"Apostila prevăzută la art. 3 alin. 1 se aplică chiar pe act sau pe o prelungire a acestuia; ea trebuie să fie conformă cu modelul anexat la prezenta convenție.
Totuși ea poate fi redactată în limba oficială a autorității care o eliberează. Mențiunile care figurează în conținutul ei pot fi date și într-o a doua limbă. Titlul "Apostille (Convention de la Haye du 5 octobre 1961)" va fi menționat în limba franceză".
După cum reiese din articolele citate mai sus, prevederile din O.G. nr. 66/1999 nu fac distincție între un loc sau altul de pe document unde ar trebui aplicată apostila, ci pur și simplu menționează că apostila „se aplică chiar pe act sau pe o prelungire a acestuia", iar unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem, conform principiului consacrat prin adagiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Reclamanta a mai menționat că a depus la dosar documentele solicitate de către pârât apostilate.
Conform prevederilor art. 4 din O.G. nr. 66/1999 citat mai sus, apostila se aplică chiar pe act sau pe o prelungire a acestuia. Astfel, actele depuse de către reclamanta sunt apostilate și pe cale de consecință, îndeplinesc condițiile prevăzute de articolul indicat mai sus.
În ceea ce privește locul pe document în care este aplicată apostila, a învederat instanței că notarul public din Israel care a legalizat documentele și a aplicat apostila a dat declarație pe proprie răspundere, care e depusă la dosarul administrativ al Primăriei Timișoara, prin care a arătat că apostila a fost aplicată conform prevederilor legii israeliene.
Având în vedere cele arătate de către reclamanta mai sus, a considerat că în mod cu totul netemeinic și nelegal a fost respinsă cererea reclamantei prin dispoziția atacată, motivându-se că reclamanta nu ar fi depus documentele solicitate în forma prevăzută de O.G. nr. 66/1999.
Referitor la dovada preluării abuzive, în dispoziția atacată s-a aratat că reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului de către stat, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. e din Legea nr. 10/2001, întrucât nu a depus la dosar dispoziția administrativă sau hotărârea judecătorească pronunțată în temeiul Decretului nr. 111/1951 prin care imobilul notificat să fi fost considerat abandonat.
Articolul invocat nu prevede obligativitatea depunerii dovezii preluării abuzive a imobilului de către notificator.
Astfel, la art. 2 alin. 1 lit e din Legea nr. 10/2001 se prevede că „In sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se înțelege:... imobilele considerate a fi fost abandonate, in baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate in temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fara moștenitori sau fara stapan, precum si a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989".
Așadar, pârâtul în dispoziția atacată a susținut că în baza art. 2 alin. 1 lit e din Legea nr. 10/2001, reclamanta ar fi trebuit să depuna la dosar dispoziția administrativă sau hotărârea judecătorească pronunțată în temeiul Decretului nr. 111/1951, însă așa cum reiese din acest articol, citat mai sus, acesta cuprinde doar ,enumerarea imobilelor care în sensul Legii nr. 10/2001 sunt considerate ca fiind preluate în mod abuziv, fără a fi stipulată în sarcina notificatorilor obilgatia de a face dovada încadrării acestora.
Reclamanta a mai invederat ca nu i s-a pus în vedere de către pârât să depuna la dosar dovada preluării abuzive a imobilului
.Având în vedere faptul că Legea nr. 10/2001 nu prevede la articolul invocat de către pârât, respectiv art. 2 alin. 1 lit. e), obligația notificatorilor de a depune dovada încadrării imobilului într-una dintre categoriile enumerate la acest articol, a considerat că în mod cu totul neîntemeiat, în dispoziția atacată se arată că nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului de către stat.
Așa cum rezultă din prevederile art. 27 din Legea nr. 7/1996, „înscrierile din cartea funciară devin opozabile față de terți de la data înregistrării cererii".
Momentul înregistrării este cel de la care există opozabilitate, deoarece de la această dată operează prezumția cunoașterii înscrierii de către terți.
Prin urmare, în speță, atâta timp cât actul în temeiul Decretului nr. 111/1951 prin care imobilul notificat a fost considerat abandonat este înscris în cartea funciară, se prezumă că este cunoscut de către terți, deci și de către pârât.
În drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 1 alin. (1), (2) și (3), art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum și textele legale mai sus invocate.
Paratul a formulat intampinare, solicitand respingerea cererii ca neîntemeiată.
In motivarea intampinarii, paratul a aratat ca restituirea în natură a imobilului nu este posibilă întrucât apartamentele au fost înstrăinate foștilor chiriași în temeiul Legii nr. 112/1995 încheindu-se în acest sens contractul de vânzare-cumpărare nr._/14.04.2000 în favoarea numiților Sau P. și soția Sau D. și contractul de vânzare- cumpărare nr._/20.03.1997 în favoarea numitei C. A.. Prin urmare, Statul Român nu mai este proprietar al imobilului pe care contestatoarea îl revendică.
Contestatoarea nu a facut dovada promovării unor acțiuni în anularea contractelor de vânzare-cumpărare potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Din C.F. nr. 8243 Timișoara, reiese că imobilele cu nr. top._ și nr. top_, situate în . nr. 11 au trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 111/1951 de la proprietarii tabulari Hajdu Armin A. și soția Ernestina, în părți egale ;
Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 analizând actele aflate la dosarul administrativ, a solicitat prin adresele nr. D06X - 4349/04.07.2002, D06X - 434/20.01.2003, D06X - 4349/23.03.2005 și D06X - 4349/06.11.2008 C.F. colectiv extenso la zi si timbrat, actul de identitate în copie legalizată, împuternicirea mandatarului și certificatul de moștenitor sau certificatul de calitate de moștenitor în original sau copie legalizata, actul doveditor al schimbării de nume, Perla - M., original sau copie legalizata, apostilate, în conformitate cu prevederile O.G nr. 66 din 1999 pentru aderarea României la Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizarii actelor oficiale străine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961, aprobata prin Legea nr. 52/2000. Având în vedere că până la data soluționării notificării nu au fost depuse la dosar actul de identitate în copie legalizată, certificatul de moștenitor sau certificatul de calitate de moștenitor si actul doveditor al schimbării de nume, original sau copie legalizata, în forma solicitata în conformitate cu prevederile O.G nr. 66 din 1999 pentru aderarea României la Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizarii actelor oficiale străine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961, aprobata prin Legea nr. 52/2000.
Pentru toate aceste considerente a solicitat respingerea contestației ca nelegală și menținerea Dispoziției nr. 478/18.03.2010 emisa de P. M. Timișoara ca temeinică și legală.
Ulterior, reclamanta a depus o precizare de actiune solicitand sa se anuleze dispoziția Primarului M. Timișoara nr. 478 din data de, 18.03.2010, privind respingerea notificării referitoare la restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, ., nr. 11, înscris în CF 8243 Timișoara, nr. top_-_; sa se soluționeze pe fond contestația formulată în baza Deciziei XX/l9.03.2007 a Inaltei Curți de Casației și Justiție; să se dispuna în parte, restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, ., nr. 11, înscris în CF 8243 Timișoara, nr. top_-_, compus din 256 mp, grădină și 590 mp casă și curte; să se dispuna acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în compensare cu bunuri oferite în echivalent sau compensare prin puncte ,aferente imobilelor situate în Timișoara, ., nr. 11, P, apartament 3 și 4, înscrise în CF 8243 Timișoara, nr. top_-_ în temeiul disp. art 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea precizarii de actiune, reclamanta a aratat ca pe parcursul soluționării cauzei, a aflat despre înstrăinarea apartamentelor 3 și 4 din imobilul in cauza, in temeiul Legii nr. 112/1995, foștilor chiriași, solicitând în acest sens constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare și suspendarea soluționării prezentului dosar pana la soluționarea in mod definitiv si irevocabil a celorlalte două .
În fapt imobilul în litigiu nu este apartamentat, astfel încât noii proprietari ai apartamentelor înstrăinate de către Statul Român nu sunt intabulați în Cartea funciară.
Astfel, dosarul nr._, având ca obiect constatarea nulității absolute a Contractului ce vânzare cumpărare nr._/20.03.1997 ce privea imobilul situat în Mun. Timișoara, ., nr. 11, P, . CF nr. 8243, top_-_, încheiat între RA Urbis și pârâta C. A. a fost soluționat prin Sentința civilă nr. 4847/23.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 121/A/20.02.2013 a Tribunalului T. și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 844/12.06.2013 a Curții de Apel Timișoara.
Dosarul nr._ având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr._/14.04.2000 încheiat între Primăria M. Timișoara prin Primar și Sau P. și Sau D. (antecesorii pârâtei Sau L.) ce privea imobilul situat in Mun. Timișoara, .. 11. P. . CF 8243 Timișoara, nr. top_-_ a fost soluționat prin Sentința civilă nr._/10.05.2012 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 226/20.03.2013 a Tribunalului T. și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1740/11.12.2013 a Curții de Apel Timișoara.
Ca urmare a soluționării în mod definitiv și irevocabil a celor două dosare, ambele contracte de vânzare cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 cu foștii chiriași au rămas în ființa, instanța constatând validitatea lor.
Potrivit disp. art. 7 alin 11 din Legea nr. 10/2001, nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu respectarea condițiilor cerute de lege.
Așa cum rezultă din disp. art. 7 alin 5 din Legea nr. 10/2001 nici terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, nu se restituie în natură.
Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist prevede la art. 1 alin. 2 că în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (...) precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III al legii.
Datorită imposibilității restituirii în natură a apartamenteler cu nr. 3 și 4 din imobilul situat în sur. B. D., nr. 11, Timișoara, acestea fiind înstrăinate fostilor chiriași în temeiul Legii nr. 112/1995, se impune stabilirea unor măsuri reparatorii în echivalent în temeiul disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 raportat la disp art. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și art. 7 alin. 11 și 5 din Legea nr. 10/2001.
Pentru toate aceste considerente a solicitat restituirea parțială în natură a imobilului în litigiu, precum și acordarea de măsurii reparatorii în echivalent aferent contravalorii celor doua apartamente înstrăinate.
Potrivit disp. art. 4 din Legea 165/2013, aceasta se aplică printre altele și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, la data intrării ei în vigoare.
În drept, reclamanta si-a intemeiat precizarea de actiune pe dispozițiile legale invocate supra.
Prin încheierea de ședință din 25.03.2011, tribunalul a suspendat judecata până la soluționarea irevocabilă a dosarelor_ și_, având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumparare privind apartamentele din imobil. P. a fost repusă pe rol la termenul de judecată din 30.06.2014, fiind depuse hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în dosarele arătate, prin care au fost respinse cererile de chemare în judecată.
În dovedirea cererii, respectiv în apărare, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că prin dispozitia 478/18.03.2010 (fila 23) a fost respinsa notificarea depusa de reclamanta sub nr. 619/2001 la B. Asociați J. și D., apreciindu-se ca notificatoarea nu a facut dovada calitatii de persoana indreptatita si a dreptului de proprietate invocat și nici a preluării abuzive a imobilului de către stat, în cererea de restituire a imobilului situat Timișoara, .. 11, înscris în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF 8243 Timișoara), nr. cadastral_,_.
Cat priveste situatia juridica a imobilului în litigiu, tribunalul retine că acesta a fost preluat de către Statul Român, în baza Decretului 111/1951, de la Hajdu Armin A. și soția născută Taibovici Ernestina, aspect rezultat din cartea funciară depusă la fila 10, vol. 1.
Prin decizia civilă 1740/11.12.2013, irevocabilă, Curtea de Apel Timișoara a statuat, cu putere de lucru judecat, că imobilul se supune dispozițiilor Legii 10/2001, fiind deci un imobil preluat abuziv de către stat (fila 23 vol. 2).
Conform referatelor întocmite de Comisia Tehnică de Aplicare a Legii 10/2001 și de Direcția de Patrimoniu din cadrul Primăriei M. Timișoara, apartamentele 2, 3 și 4 au fost cumpărate de către L. T., Sau P. și C. A., în baza Legii 112/1995, în vreme ce apartamentele 1, 5 și 6 au rămas în proprietatea Statului Român.
Cât privește terenul, Serviciul Banca de Date Urbane - Biroul cadastru din cadrul Primăriei M. Timișoara a avizat, din punct de vedere tehnic, retrocedarea în natură a terenului aferent apartamentelor 1, 5 și 6 precum și a terenului de sub nr. top_ în suprafața de 256 mp, cuprins în CF col. 8243 Timișoara.
Reclamanta este fiica foștilor proprietari tabulari, de la care Statul Român a preluat imobilul, după cum rezultă din extrasul din registrul de nașteri depus la fila 98 din vol. 1, precum și din extrasul de la înscrierea populației depus la fila 91 din același dosar.
Conform actelor de moștenire emise în baza sentințelor 356/B/566 și 737/B/561 de Tribunalul Rabinatelor Regional Haifa (filele 57 și 65 din vol. 1) reclamanta este singurul moștenitor al părinților săi, foști proprietari tabulari ai imobilului, având deci calitatea de persoană îndreptățită la restituire.
Reclamanta a depus o declarație conform căreia nici aceasta și nici antecesorii săi nu au primit despăgubiri pentru imobilul preluat, nici de la Statul Român, nici de la Statul Israel (fila 33, vol. 1).
În privința formei actelor depuse, tribunalul reține că acestea respectă cerința apostilării, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 3 și art. 4 din OG 66/1999.
Conform copiilor pașapoartelor depuse la fila 31, vol. 1 și fila 75, vol. 2, precum și susținerilor reclamantei făcute la fila 46 din vol. 2, reclamanta are dublă cetățenie, israeliană și română.
Tribunalul retine ca pe parcursul solutionarii prezentului litigiu a aparut Legea 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, dispozitiile acesteia aplicandu-se, conform art. 4 din lege, si cauzelor aflate pe rolul instantelor.
Legea 165/2013 pastreaza regula consfintita de Legea 10/2001 vizand restituirea in natura a imobilelor, aratand insa ca, in situatia in care nu poate fi dispusa restituirea in natura, vor fi acordate masuri compensatorii sub forma de puncte, care se determina potrovit art. 21 al. 6 si 7 din lege (art. 16 din Legea 165/2013).
Potrivit art. 7 al. 1¹ si al. 5 din Legea 10/2001 nu se restituie in natura imobilele care au fost instrainate in baza Legii 112/1995 si terenurile aferente acestora.
Avand in vedere aceste dispozitii, tinand cont de situatia juridica actuala a imobilului in litigiu, anterior expusa, in temeiul art. 26 din Legea 10/2001 tribunalul va admite in parte cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata, va anula dispozitia 478/18.03.2010 emisa de P. M. Timisoara și va dispune restituirea în natură catre reclamantă a apartamentelor 1, 5 și 6 din imobilul situat în Timișoara, .. 11, înscris în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF 8243 Timișoara), nr. cadastral_,_, a terenului aferent acestor apartamente precum și a suprafeței de 256 mp teren, identificată în CF 8243 Timișoara, nr. top_ sub destinația de grădină.
In conformitate cu prevederile art. 4 din Legea 165/2013 raportat la art. 16, art. 17 al. 1 si art. 21 al. 1 din aceeasi lege, va fi dispusa înaintarea dosarului administrativ întocmit în baza notificarii nr. 619/2001 depusă de reclamantă la B. Asociați J. C. și D. D. catre Secretariatul Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor, pentru acordarea de masuri compensatorii sub forma de puncte in privinta apartamentelor 2, 3 și 4 din imobilul situat în Timișoara, .. 11, înscris în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF 8243 Timișoara), nr. cadastral_,_, care nu pot fi restituite in natura precum și pentru terenul aferent acestora.
Va fi respinsa in rest contestatia, astfel cum a fost precizata, respectiv in ceea ce priveste restituirea in natura a apartamentului 2 din imobil (vândut către L. T., în baza contractului de vânzare-cumparare_/11.03.1997, conform datelor comunicate de Primăria M. Timișoara la fila 127, vol. 1), precum și în ceea ce privește compensarea cu bunuri în echivalent, nefăcându-se dovada existenței unor astfel de bunuri care să poată fi acordate în echivalent.
In baza art. 274 al. 1 C.pr.civ., tribunalul va constata că, în cadrul concluziilor orale formulate asupra fondului la termenul de judecată din 24.10.2014, concluzii care au fost reiterate și cu ocazia dezbaterilor din 16.01.2015, reclamanta a arătat că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta P. M. M. (cu dom. ales in Timisoara, ., nr.78, jud. Timis-la av.C. L.) impotriva paratului P. M. Timisoara (cu sediul in Timisoara,..L., nr.1, jud. Timis), astfel cum a fost precizata.
Anuleaza dispozitia 478/18.03.2010 emisa de P. M. Timisoara.
Dispune restituirea în natură catre reclamantă a apartamentelor 1, 5 și 6 din imobilul situat în Timișoara, .. 11, înscris în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF 8243 Timișoara), nr. cadastral_,_.
Dispune restituirea în natură către reclamantă a terenului aferent acestor apartamente și a suprafeței de 256 mp teren, identificată în CF 8243 Timișoara, nr. top_ sub destinația de grădină,
Dispune înaintarea dosarului administrativ întocmit în baza notificarii nr. 619/2001 depusă de reclamantă la B. Asociați J. C. și D. D. catre Secretariatul Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor, pentru acordarea de masuri compensatorii sub forma de puncte in privinta apartamentelor 2, 3 și 4 din imobilul situat în Timișoara, .. 11, înscris în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF 8243 Timișoara), nr. cadastral_,_, care nu pot fi restituite in natura precum și pentru terenul aferent acestora.
Respinge in rest contestatia, astfel cum a fost precizata.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 23.01.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. R. F. S. H.
Red MR
Tehnored MR/FSH
4 ex.
| Pretenţii. Decizia nr. 16/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
