Contestaţie la executare. Decizia nr. 33/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 33/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TIMIS
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 33/R
Ședința publică din 13.02.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. C.
JUDECATOR –L. V.
GREFIER – F. S. H.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul contestator M. M., in nume propriu si in calitate de pretins reprezentant al contestatorilor M. R., H. C. si H. E. impotriva sentintei civile_/02.07.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimatii M. C. I., B. C. C., . si M. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul M. M. personal, pentru recurentii M. R., H. C., H. E. lipsa, pretins mandatar M. M., pentru intimatul M. C. I. lipsa, av.A. Girbovean, lipsa fiind chematii in garantie si intimatul B. C. C..
Procedura legal indeplinita.
A fost expus referatul cauzei de către grefier care invedereaza ca prin registratura la data de 09.02.2015 recurentii contestatori au depus o cerere de suspendare a judecarii recursului pana la solutionarea dosarului nr._/325/2012 insotita de un set de inscrisuri in copie respectiv: certificat de grefa emis in dos.434/A/04.02.2015, actiune inregistrata la Jud. Timisoara la data de 02.10.2014, incheierea nr._ emisa de OCPI Timis, extras CF nr.3033 Timisoara, extras CF_ Timisoara, publicatie de vanzare imobiliara emisa la data de 07.07.2014 de B. Opritescu B., proces-verbal emis in data de 20.08.2014 de B. Opritescu B., certificat de grefa emis in dos.468/A/05.02.2015 al Jud. Timisoara, decizia civila nr.372/09.12.2014 emis in dos._/325/2012 al Tribunalului Timis-Sectia a II.a civila, decizia civila nr.362/ 25.11.2014 emis in dos._/325/2012 al Tribunalului Timis-Sectia a II.a civila, apel inregistrat pe rolul Jud. Timisoara la data de 24.07.2014.
Recurentul M. M. invedereaza ca exista la dosar dovada calitatii sale de reprezentant al celorlalti recurenti, aratand ca in decizia nr.362/07.05.2014 pronuntata de Tribunalul Timis in dos._ /a2 i-au fost recunoscute atat calitatea de avocat, cat si chitanta. De asemenea, arata ca, desi detine si procuri speciale de reprezentare pentru ceilalti contestatori, nu intelege sa le depuna, apreciind ca nu sunt necesare, avand calitatea de avocat si arata ca la filele 20-40 vol. I din prima instanta a depus actele de stare civila.
Apreciaza totodata ca instanta nu a infirmat nota de sedinta depusa prin registratura la data de 06.01.2015 in dosarul nr._, prin care arata ca a facut dovada calitatii sale de avocat.
Instanta comunica aparatorului intimatului M. C. un exemplar al cererii de suspendare a judecarii recursului pana la solutionarea dosarului nr._/325/2012 si acorda cuvantul asupra acestei cereri.
Recurentul M. M. solicita admiterea cererii de suspendare si reitereaza sustinerile din notele scrise, invederand ca solicita suspendarea judecarii recursului pana la solutionarea dosarului nr._/325/2012 si ca societatea ., H. C., H. D. S., H. M. N., M. M. si M. R., conform publicatiei de vanzare din 07.07.2014, CF_ emis la 13.10.2014, Incheierii nr._/13.10.2014 emisa de OCPI Timis si procesul verbal din 20.08.2014 al B. Opritescu B., acestia au calitatea de creditori pentru o creanta de peste 30.0000 lei fata de debitorul M. C. I..
Aparatorul intimatului M. C. solicita respingerea cererii de suspendare, invederand ca niciunul dintre actele invocate nu au legatura cu dosarul de fata, cererea de suspendare fiind formulata cu rea credinta; apreciaza de asemenea ca recurentul M. M. nu are calitate de reprezentant al celorlalte persoane, ci poate formula concluzii doar in nume propriu.
Instanta respinge cererea de suspendare formulata de recurentul contestator M. M., in baza art. 244 al.1 pct. 1 C.p.c., apreciind ca solutia dosarului de fata nu atarna de solutia ce va fi data in dosarele_/325/2012 si_/325/2014.
Instanta invoca exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant al recurentului M. M. in privinta recurentilor contestatori M. R., H. C. si H. E. si acorda cuvantul asupra acestei exceptii si asupra recursurilor formulate in dosarul de fata si in dosarul conexat nr._/325/2014.
Recurentul M. M. solicita admiterea ambelor recursuri si trimiterea cauzei spre rejudecare, reiterand sustinerile din recurs si din notele scrise depuse in fata instantei de recurs. Arata ca instanta de fond nu a luat in considerare exceptia autoritatii de lucru judecat si pe cea a puterii de lucru judecat invocate in cererea de recurs, in sensul ca dosarul executional nr. 435/EX/2011 al B. C. C. si dosarul nr.360/EX/2012 al B. C. C. au acelasi obiect si cauza. De asemenea recurentul M. M. a aratat ca instanta de fond nu a avut in vedere prevederile Lg. 188/2000, art.3, pct. 2, incalcand normele de aplicare a onorariilor de executare si a depus cu titlu de practica judiciara - decizia civila nr.362/ 25.11.2014 emis in dos._/325/2012 al Tribunalului Timis-Sectia a II.a civila. Invedereaza ca cererea de executare silita formulata in dosarul executional nr. 360/EX/2012 a fost inregistrata la B. C. C. de catre o persoana fara calitate procesuala activa, care nu avea mandat. Arata ca instanta de fond a fost investita cu solutionarea cererii privind existenta unei creante a contestatorilor fata de intimatul M. C., creanta mai mare decat creanta cu care intimatul a adjudecat imobilul.
Recurentul contestator M. M. solicita a se amana pronuntarea.
Aparatorul intimatului M. C. solicita respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecata si depune chitanta nr. 468/13.11.2014 in cuantum de 1500 lei reprezentand onorariu avocatial, invederand ca nu exista legatura a celor expuse de recurentul contestator M. M. in fata instantei cu motivele din cererea de recurs.
De asemenea aparatorul intimatului M. C. solicita admiterea exceptiei lipsei dovezii calitatii de reprezentant in privinta celorlalti contestatori-recurenti M. R., H. C. si H. E. fata de lipsa mandatului acordat lui M. M..
Instanta retine pricina spre solutionare, nesocotind necesara amanarea pronuntarii pentru ca recurentul sa formuleze concluzii scrise cata vreme a beneficiat de un interval de timp suficient pentru a formula si depune astfel de concluzii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr._/02.07.2014 pronuntata in dosarul_ Judecatoria Timisoara a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a B. C. C., a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulata și precizată de contestatorii M. M.,M. R.,H. Cătalina si H. E. în contradictoriu cu intimatul M. C. I., a mentinut formele de executare emise în dosar execuțional nr. 360/2012 al B. C. C. ca temeinice si legale, a respins ca inadmisibile cererile de chemare în garanție a . și a lui M. G., a respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de contestatori, de intimatul M. C. I. precum și de B. C. C..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut urmatoarele:
Executorul judecătoresc are calitate procesuală pasivă în contestația la executare doar în situațiile în care acesta ar refuza începerea sau continuarea executării, ar omite sau ar îndeplini actele de executare în mod neregulat, ar interpreta greșit titlul executoriu, atribuindu-i alt înțeles, ajungând la diminuarea creanței, ar indisponibiliza un număr insuficient de bunuri ale debitorului, ar fixa termene de îndeplinire a actelor de procedură peste limitele maxime prevăzute de lege, situații în care, de regulă, promovarea contestației la executare se face de către creditor. Prin urmare, executorul judecătoresc poate dobândi calitate procesuală doar atunci când refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare, când partea interesată are la îndemână, fie calea contestației la executare, fie calea plângerii, după caz. În toate celelalte situații, biroul executorului judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă, această calitate aparținând persoanelor implicate în executare, respectiv creditorul și debitorul, dar hotărârea ce se va da fiindu-i opozabilă executorului, chiar dacă nu a fost parte în proces.
Examinând contestația la executare astfel cum a fost formulată apoi precizată,apărările formulate de contestatori și intimat, raportat la probatoriul administrat și la dosarul execuțional nr. 360/2012 al B. C. C., instanța a reținut ca în dosarul execuțional nr. 360/2012 la data de 13.12.2012 a fost emisă somația nr. 4168 prin care debitorii M. M., M. R., H. C. și H. E. au fost somați în temeiul art.578 C.pr.civ ca în termen de 5 zile de la data primirii somației să evacueze imobilul situat în Timișoara, ., nr.18,jud. T., înscris în CF nr.3033/Timișoara,nr. cadastral 1896, 1897 și în temeiul art. 387 și 411 C.pr.civ ca în termen de 1 zi de la data primirii somației să achite suma de 8646,85 lei către B. C. C. cu titlu de onorariu avocat, cheltuieli de judecată, onorariu și cheltuieli de executare silită .
Această somație a fost comunicată contestatorilor prin afișare la data 21.12.2012 împreună cu procesul verbal nr. 4167/13.12.2012 prin care au fost stabilite cheltuielile ocazionate de desfășurarea executării silite ,cu copia sentinței civile nr. 3646/04.04.2006, copia deciziei civile nr. 738/A/25.10.2012 și copia încheierii civile nr._/11.12.2012.
S-a reținut că executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 360/2012 a fost încuviințată prin încheierea civilă nr._/11.12.2012 pronunțată în dosar nr._/325/2012 la cererea creditorului M. C. I. în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3646/04.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 1869/06.02.2006 și a Deciziei civile nr.738/A/25.10.2012 pronunțată în dosar nr._ prin care s-a dispus evacuarea numiților M. M., M. R., H. C. și H. E. din imobilul situat în Timișoara, . nr.18, înscris în CF nr. 3033 Timișoara nr. cadastral 1896 și 1897.
Potrivit art. 399 alin1. C.pr.civ ,, împotriva executării silite ,precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare „.A..2 al aceluiași articol prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal”.
Raportat la aceste dispoziții legale rezultând că instanța de executare învestită cu soluționarea unei contestații la executare, în funcție de ceea ce se solicită, trebuie să verifice dacă executarea silită sau actele de executare contestate au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită .
Somația nr. 4168/13.12.2012 a cărei anulare este solicitată a fost emisă în temeiul art. 578 C.pr.civ .Titlul executoriu care a stat la baza emiterii acestei somații a fost sentința civilă nr. 3646/04.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 1869/06.02.2006 rămasă definitivă prin Decizia nr.738/A/25.10.2012, investită cu formula executorie conform art.376 C.pr.civ raportat la art.269 alin1 Cpr.civ .
Chiar dacă la momentul emiterii somației această hotărâre nu era irevocabilă ,aceasta nu înseamnă că nu a reprezentat titlu executoriu ,din conținutul art. 376 C.pr.civ reieșind că se învestesc cu formula executorie hotărârile care au rămas definitive, art.377 C.pr.civ stabilind la alin.1 pct.3 că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel .Prin urmare, sentința civilă nr. 3646/04.04.2006 rămasă definitivă prin Decizia nr. nr.738/A/25.10.2012 ,a fost învestită cu formula executorie și astfel a devenit titlu executoriu care a stat la baza emiterii somației.
Referitor la faptul că din imobil nu pot fi evacuați minorii H. D. S. și H. M. N. deoarece creditorul nu are titlu executoriu împotriva acestora, instanța a reținut că această apărare pe calea contestației la executare este superflua și străină de obiectul executării ,întrucât prin somația contestată numai contestatorii care au avut calitatea de pârâți în dosarul nr. 1869/06.02.2006 în care s-a pronunțat sentința prin care s-a dispus evacuarea ,au fost somați să predea imobilul în termen de 5 zile.
Prin emiterea somației nr. 4168 ,executorul judecătoresc nu a încalcat dispozițiile art. 578 C.pr. civ.Prin sentința civilă sus menționată s-a dispus evacuarea contestatorilor ,astfel că aceștia aveau obligația să părăsească imobilul, lucru pe care nu l-au făcut ,de aceea creditorul M. C. I., fiind îndreptățit să i se predea imobilul ,a apelat la executarea silită.
Cererea de executare silită formulată de creditorul M. C. I. prin avocat C. M. nu este nulă de drept așa cum susțin contestatorii. În dosarul de executare silită există împuternicirea avocațială prin care M. C. I. a împuternicit în baza contractului de asistență juridică nr._/3.12.2012 pe avocatul C. M. să exercite activități de asistență juridică la executarea silită a titlurilor executorii :sentința civilă nr. 3646/4.04.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara și Decizia nr.738/A/25.10.2012 pronunțată de Tribunalul T..
Referitor la contractul de asistență juridică nr._/3.12.2012 prezentat spre vedere instanței ,așa cum s-a reținut în încheierea de ședință din 26.06.2013, acesta a fost semnat de avocatul C. M. și numitul Ungar E. I. ,la acel termen de judecată intimatul M. C. I. precizând că numitul Ungar E. I. a semnat în numele său respectiv în baza unui mandat acordat și că înțelege să se folosească de cererea de executare silită,împuternicirea avocațială nr._ emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/3.12.2012 și chitanța nr. 1568/3.12.2012.
În literatura juridică se arată că mandatul nu este supus unei forme speciale ,astfel că el poate fi dat în formă scrisă sau chiar verbală ori în mod tacit. Această idee rezultă din dispozițiile art. 1533 vechiul cod civil sau ale art. 2013 și 2014 Noul Cod civil.
Având în vedere că împuternicirea avocațială nr._ și contractul de asistență juridică nr._ au fost încheiate la data de 03.12.2012 ,instanța a analizat valabilitatea acestor acte semnate de numitul Ungar E. I. în numele intimatului M. C. I. prin prisma dispozițiilor art. 2013 și următoarele Noul Cod civil.
Instanța a apreciat că pentru semnarea celor două înscrisuri, Ungar E. I. nu avea nevoie de un mandat scris din partea intimatului M. C. I. ,deoarece numitul Ungar E. I. și-a oferit serviciile în mod public ,știind că aceste înscrisuri vor fi folosite în procedura de executare silită care se efectuează de un executor judecătoresc învestit să îndeplineasca un serviciu de interes public, ale cărui acte purtand stampila si semnatura sa, precum si numarul de inregistrare si data, sunt acte de autoritate publica si au forta probanta prevazuta de lege( art. 2 din Legea nr. 188/2000).
În literatura juridică se mai arată de asemenea că, atât conferirea cât și acceptarea mandatului tacit poate rezulta din împrejurări de fapt care fac neîndoielnică intenția părților, iar dovada acestor fapte se poate face prin orice mijloc de probă admis de lege ,indiferent de valoarea actului încheiat sau care urmează a fi încheiat de mandatar.
În speță ,intimatul M. C. I. a recunoscut în fața instanței că numitul Ungar E. I. a semnat cele două înscrisuri în numele său în baza unui mandat acordat ,astfel că această recunoaștere reprezintă o mărturisire expresă și simplă cu privire la conferirea lui Ungar E. I. de către intimatul M. C. I. a mandatului tacit de a semna înscrisurile în baza cărora avocatul C. M. a dobândit dreptul de reprezentare a intimatului M. C. I. în procedura de executare silită respectiv de a formula cererea de executare silită .
Punerea în mișcare a executării silite se face prin sesizarea executorului judecătoresc cu o cerere de executare silită( art. 373 indice 1 alin.1 C.pr.civ) .În contextul celor de mai sus, instanța a concluzionat că executarea silită efectuată de B. C. C. este legală și a fost pornită în mod corect la cererea de creditorului M. C. I. ,cerere formulată prin reprezentant convențional al cărui drept de reprezentare rezultă din împuternicirea avocațială nr._ și contractul de asistență juridică nr._ încheiate la data de 03.12.2012.
Așa fiind ,s-a reținut că și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 4167/13.12.2012 precum și încheierea civilă nr._/11.12.2012 prin care s-a dispus încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. 360/2012 sunt temeinice și legale, neexistând motive de anulare a lor.
Referitor la procesul verbal de stabilire cheltuielilor de executare silită nr. 4167/13.12.2012 s-a constatat că acesta a fost emis în temeiul art. 371 indice 7 C.pr.civ avându-se în vedere titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3646/04.04.2006 rămasă definitivă prin decizia nr. 738/A/25.10.2012 și încheierea civilă nr._/11.12.2012, și în cuprinsul său sunt detaliate și explicitate sumele ce urmează a fi plătite de debitori, acest act de executare constituind titlu executoriu.
Solicitarea contestatorilor privind lămurirea și întinderea titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare nr. 110/03.11.2005 apare ca neavenită în condițiile în care nu actul de adjudecare nr. 110/3.11.2005 este titlul executoriu în baza căruia a fost pornită executarea silită în dosar nr. 360/2012 ,ci sentința nr. 3646/04.04.2006 rămasă definitivă prin decizia nr. 738/A/25.10.2012 ,astfel că instanța a respins-o ca neîntemeiată .
Pentru toate aceste considerente ,în temeiul art. 399 si urmatoarele C.pr.civ, instanța a respins ca neîntemeiată contestatia la executare astfel cum a fost formulată și precizată.
Referitor la cererile de chemare în garanție,instanța reține că între debitorii contestatori din cauza dedusă judecății și chemații în garanție . și M. G. nu există o obligație de garanție sau de despăgubire iar pe calea contestației la executare se urmărește valorificarea oricărei nemulțumiri vizând formele de executare dintr-un dosar execuțional și nicidecum satisfacerea unor pretenții față de terți .
Mai mult ,raportat la probatoriul administrat apare ca nedovedită chemarea în garanție de către contestatori a . și M. G., din actele dosarului reieșind faptul că au existat raporturi juridice între ., pe de o parte și . și M. G. ,pe de altă parte, și nicidecum între contestatori și chemații în garanție .Ceea ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar este faptul că contestatorul M. M. a fost asociat unic și reprezentant al . ce a fost obligată prin ordonanța nr.442/12.02.2002 a Tribunalului T., definitivă și irevocabilă ,să achite . suma de_ lei cu titlu de pretenții și 11.303.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ,iar în baza acestei hotărâri judecătoresti a fost pornită de către executorul judecătoresc M. G. executarea silită împotriva .,executare ce face obiectul dosarului de executare nr.110/EX/2004 .
Constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă, instanța a respins cererile de chemare în garanție ca inadmisibile.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, a respins cererea contestatorilor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Ținând cont de prevederile art. 274 C.pr.civ, instanța a respins cererea intimatului M. C. I. precum și cererea B. C. C. de acordare a cheltuielilor de judecata, la dosarul cauzei neexistând dovezi referitoare la acestea.
Impotriva hotararii a declarat recurs contestatorul M. M., in nume propriu si in calitate de pretins reprezentant al contestatorilor M. R., H. C. si H. E., solicitand desființarea formelor de executare silita emise de către B. C. C..
In motivarea recursului, s-a aratat ca hotararea pronuntata de instanta de fond nu a tinut cont de autoritatea lucrului judecat a sentinței civile nr.2943/04.09.2012 a Judecatoriei Timisoara, irevocabila prin decizia civila nr.1265/13.11.2012 pronunțata in dosar nr._/325/2011 prin care s-a respins cererea de evacuare formulata de către M. C. I. prin av.C. M.. In acest sens, exista autoritate de lucru judecat prevazuta de art. 1201 c.c. in dosarul nr._ fata de același obiect, parti, cauza. Instanța de fond in dosarul nr._ nu s-a pronunțat in nici-un fel fata de excepția invocata.
S-a mai aratat in cererea de recurs ca este dovedita excepția puterii lucrului judecat intrucat același act de adjudecare nr.110/03.11.2005 a făcut obiectul dosarului executional nr.435/EX/2011 al aceluiași executor C. C.. Nici fata de aceasta excepție instanța de fond in prezenta cauza nu s-a pronunțat. S-a invocat nerespectarea procedurii de executare silita prin faptul ca s-au incalcat prev.art.373 ind.4 c.pr.civila in sensul emiterii de către executorul judecătoresc a somatici si procesului-verbal in dosarul nr.360/EX/2012, percepand cheltuieli de executare . dosar de către același executor având același obiect si cauza ca si dosarul nr.435/EX/2011. Mai mult, actele executorului privitor la onorariu de executare in suma de 5000 lei + TVA 24% = 6200 lei exceed cadrului legal, respectiv Normelor de stabilire a cheltuielilor cu executarea prevazute de Legea 188/2000 art.3 pct.2 care stabilesc onorariile maximale privind evacuarea debitorului persoana fizica la maxim 2200 lei. Or, in dosarul nr.435/EX/2011 executorul a emis acte de executare stabilind cheltuieli de 9000 lei, iar in dosarul nr.360/EX/2012 stabilește cheltuieli cu executarea in suma de 8400 lei, obiectul fiind același, evacuare.
S-a mai invederat prin cererea de recurs ca in cadrul dezbaterilor privind cercetarea temeiniciei executării in dosar nr.360/EX/2012 al executorului C. C., au fost administrate probe privitoare la calitatea persoanei care a angajat si declanșat executarea silita prin evacuarea imobilului in dosar nr.360/EX/2012 care face obiectul contestației la executare, in condițiile in care la același executor s-a demarat executarea prin evacuare in dosarul nr.435/EX/2011. Cu ocazia audierii de către instanța a avocatului C. M.-semnatarul cererii de executare in dosarul nr.360/EX/2012-s-a stabilit faptul ca acesta a fost angajat de către numitul Ungar E. I., achitând un onorariu de 1000 lei pentru ca executorul judecătoresc C. C. sa procedeze la executarea silita prin evacuarea imobilului domiciliat de către persoanele reclamante. La data de 03.12.2012, Ungar E. I. nu avea niciun drept de a demara o noua executare silita . care nu a fost parte, nu a dovedit calitatea de mandatar legal si nici nu avea domiciliu in România la acea data. Același Ungar E. I. a angajat si apărător in dosarul nr._ in persoana av.Balita I.-A.. Ulterior, abia in data de 03.04.2013, paratul M. C. I. l-a mandatat pe Ungar E. I. sa il reprezinte in dosarul nr._, prin declarația autentificata sub nr.753/03.04.2013 la Biroul Notarial L. si abia la data de 28.02.2013 Ungar E. a primit viza de reședința in România. Or, fata de aceasta data, 28.02.2013, cererea de executare silita din 03.12.2012 intocmita de av.C. M. este nula de drept, fiind făcuta la cererea unei persoane fara calitate procesuala activa in dosar. Pentru aceste motive, a fost formulata plangere penala impotriva lui Ungar E. I., conexata la dosarul 3092/P/2013 in care s-a inceput urmărirea penala pentru faptele denunțate in dosarele 435/EX/2011 si 360/EX/2012.
In aceeasi cerere de recurs s-a mai aratat ca instanța de fond a fost investita cu soluționarea cererii privind dovada deținerii unei creanțe certe, lichide si exigibile fata de paratul M. C. I., creanța recurentilor contestatori fata de parat fiind mult superioara celei cu care paratul a adjudecat imobilul in baza actului de adjudecare nr.110/03.11.2005. Prima instanta nu a motivat in fapt si in drept hotărârea pronunțata.
In drept, recursul a fost motivat prin dispozitiile art. 304 pct. 5, 7, 8 si 9 si art. 304 ind 1 C. 1865.
Intimatul M. C. I. a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului si obligarea la cheltuieli de judecata.
In motivarea intampinarii, intimatul M. C. I. a aratat ca recursul formulat este vădit nefondat, pur formal si fara nicio legătura cu obiectul dosarului executional, dar mai cu seama cu hotărârea instanței de fond.
S-a aratat de catre intimat ca nu sunt indeplinite condițiile excepției autorității de lucru judecat, obiectul cererii nefiind evacuarea, ci contestație in raport cu formele de executare indeplinite de executor in punerea in executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile ce reprezintă titlul executoriu. Pe calea contestației la executare nu poate fi desființat titlul executoriu, respectiv nu se poate desființa hotărârea judecătoreasca de evacuare, iar impotriva acestor hotărâri s-au formulat toate caile extraordinare de atac care au fost respinse.
Si excepția puterii de lucru judecat in raport cu actul de adjudecare invocat este vădit neîntemeiata, a mai aratat intimatul. Titlul executoriu in dosarul executional 360/EX/2012 nu este actul de adjudecare, ci hotărârea judecătoreasca. Susținerea privind cuantumul cheltuielilor de executare nu poate face obiectul cererii in recurs, cata vreme instanța in fond nu a fost investita legal cu o astfel de cerere.
Intampinarea nu a fost intemeiata in drept.
Prin sentința civilă nr._/17.09.2014 pronuntata in dosarul_/325/2014 Judecatoria Timisoara a respins cererea formulată de contestatorii M. M., M. R., H. Cătalina si H. E., prin care s-a solicitat lamurirea si completarea sentintei civile_/02.07.2014 si a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că referitor la cheltuielile de executare, instanța s-a pronunțat în sentința nr._/2.07.2014 (pagina 7 paragraful 2). În concluziile scrise depuse în termenul pentru amânarea pronunțării din 25.06.2014 contestatorii au vorbit despre cuantumul cheltuielilor de executare efectuate în dosarul execuțional nr.435/Ex/2011, dar pe parcursul judecării contestației la executare nu au făcut nicio mențiune despre acestea. Instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, cuantumul cheltuielilor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 435/EX/2011 nu a fost pus în dezbatarea contradictorie a părților iar atașarea acestui dosar de executare a fost dispusă prin încheierea de ședință din 06.03.2013, întrucât la dosarul cauzei există înscrisuri legate de acest dosar.
Excepția autorității de lucru judecat menționată în concluziile scrise pentru termenul din 25.06.2014 și pentru termenul din 2.07.2014 nu a fost invocată în cursul soluționării contestației la executare pentru a fi pusă în discuția părților. Nu a fost invocată nici în contestația la executare, nici în completarea la aceasta depusă pentru termenul din 23.01.2013 și nici în notele de ședință ulterioare .
Toate excepțiile și apărările contestatorilor invocate pentru pentru prima dată în cuprinsul concluziilor scrise nu au fost luate în considerare de instanță și nu au fost analizate, pentru că astfel de apărări și excepții invocate doar în cuprinsul concluziilor scrise nu pot avea nicio semnificație juridică, acestea trebuind sa fi fost formulate, față de principiul contradictorialității ce caracterizează procesul civil, înainte de închiderea dezbaterii în fond a pricinii. Concluziile scrise, care au ca sediu al materiei art.146 C.pr.civ., reprezintă un înscris redactat și semnat de parte sau mandatarul acesteia, înscris care conține prezentarea sistematica a susținerilor și apărărilor formulate oral de partea respectivă cu ocazia dezbaterii fondului pricinii. Dispozițiile art.146 C.pr.civ. nu sunt de natura să suplinească concluziile orale, deoarece s-ar încălca, în mod inadmisibil, principiul oralității și contradictorialității dezbaterilor. Valoarea juridica a concluziilor scrise este doar aceea de a fixa cu mai multă rigoare elementele de bază ale apărării.
Față de toate cele ce preced, având în vedere că, potrivit art.281 ind.2 al.1 C.pr.civ., o cerere de completare a unei hotărâri judecătorești se poate formula numai dacă prin hotărârea respectivă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, situații ce nu se regăsesc în speță, instanța a respins cererea contestatorilor.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, a respins cererea contestatorilor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Impotriva sentinței civile nr._/17.09.2014 a Judecatoriei Timisoara a declarat recurs contestatorul M. M., in calitate de pretins reprezentant al contestatorilor H. C., H. D.-S., H. M.-N. si M. R., solicitand admiterea recursului, cu cheltuieli de judecata. De asemenea, s-a solicitat conexarea dosarului nr._/325/2014 la dosarul nr._ .
In motivarea recursului, s-a aratat ca sunt mentinute excepțiile invocate in recursul formulat si inregistrat la 13.08.2014, solicitandu-se suspendarea judecării cauzei in baza art.244 alin(1) pct.2 ind.1 cod pr.civila/1865 si, pe fond, admiterea recursului si sa se dispuna casarea sentinței si trimiterea spre rejudecare in vederea cercetării si administrării probelor de fond in vederea pronunțării unei hotărâri temeinice si legale. Atat prin sentința nr._/02.07.2014 cat si prin sentința nr._/17.09.2014, prima instanța trecut cu ușurința peste probele care conduceau la pronunțarea unei hotărâri care sa lămurească litigiu dintre parti privitor atat la excepțiile care trebuiau obligatoriu avute in vedere de către instanța, cat si la pretențiile dintre parti. Contestatarii din dos.nr._ dețin in prezent si la data pronunțării sentinței o creanța certa, lichida si exigibila dubla fata de creanța deținuta de creditorul M. C. I.. Nelămurirea acestor raporturi juridice dintre parti in cadrul contestației la executare, conduce, in opinia contestatorilor recurenti, la casarea sentinței de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cat priveste exceptiile invocate prin concluziile scrise depuse la 23 iunie 2014 pentru termenul din 25.06.2014 cand s-a amânat pronunțarea, precum si in concluziile scrise inregistrate la 30 iunie 2014, pentru termenul din 02.07.2014 cel de-al doilea termen de amânare a pronuntarii, conform art.134 raportat la art.132 aln.(1) c.pr.civila 1865, primul termen este considerat atunci cand părțile prezente pot pune concluzii, iar pe de alta parte, fiind vorba de excepții de procedura, instanța era obligata sa le cerceteze din oficiu, sa le admită sau sa le respingă motivat. Totodată, instanta avea obligația de a redeschide dezbaterile in vederea discutării in contradictorialitate a părtilor si asta cu atat mai mult cu cat cauza fusese suspendata iar prin recursul formulat de către creditor, instanța a admis recursul si a repus cauza pe rol. La primul termen s-a solicitat instanței de fond un termen, pentru a face apărările, având in vedere volumul mare de acte aflate la dosar, dar, mai ales, probele administrate si excepțiile pe care instanța era obligata sa le aiba in vedere, plecând de la faptul ca aceste probe si excepții au fost dovedite dupa inregistrarea acțiunii principale. Instanța de fond, la primul termen din 18.06.2014, dupa repunerea cauzei pe rol, a respins probele si excepțiile invocate, dar a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 25.06.2014 si ulterior la 02.07.2014 tocmai pentru a se depune concluzii scrise. Pentru motivele arătate, motivarea sentinței nr._/17.09.2014 in sensul ca excepția autorității de lucru judecat nu ar fi fost invocata anterior depunerii concluzilor scrise, nu corespunde prevederilor art.137 alin.(1) c.pr.civila.
In drept, recursul a fost motivat prin art. 304 pct. 5, 7, 8 si 9 si art. 274 C..
Intimatul M. C. I. a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea intampinarii, intimatul M. C. I. a aratat ca susținerile formulate in recurs sunt lipsite de logica, iar acțiunile formulate nu au un suport juridic subiectiv. Procesul de fata se pretinde a fi un recurs la hotărârea pronunțata de instanța la o cerere de lămurire a dispozitivului. Cu toate acestea, in mod inadmisibil recurentul a menționat in recursul de fata in acest dosar ca isi menține si susține excepțiile din alt dosar, respectiv_ . Analizând conținutul recursului in raport cu cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii, rezulta ca pe aceasta cale recurentul a criticat modul in care instanța a analizat si soluționat apărările contestatorului din dosarul de fond. Aceasta nemulțumire nu poate face obiectul unei cereri in lămurire a dispozitivului cu atat mai puțin poate fi admisibil un recurs care critica o hotărâre ce a soluționat cererea in cauza.
Intimatul M. C. I. a solicitat respingerea recursului si obligarea recurentului la cheltuieli de judecata, iar in privința conexării si a celorlalte cereri formulate, a solicitat a respingerea ca neîntemeiate si nelegale.
In drept, intimatul M. C. I. si-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205-208 NCPC.
La termenul de judecata din data de 13.02.2015, instanta, avand in vedere dispozitiile art. 164 al.1 si 4 C.p.c. a dispus conexarea dosarului nr._/325/2014 la dosarul nr._, retinand ca dosarele au aceleasi parti si vizeaza critici aduse aceleiasi hotarari judecatoresti (sentinta civila nr._/17.09.2014 a Jud. Timisoara), unul pe calea recursului impotriva hotararii judecatoresti aratate, celalalt pe calea cererii de lamurire si completare a aceleiasi hotarari.
Restul intimatilor, legal citati, nu au formulat intampinari si nu s-au prezentat in instanta pentru a-si sustine apararea.
In recurs, instanta a administrat pentru parti proba cu inscrisuri, in afara acestei probe nefiind solicitate probe noi.
La termenul de judecata din 13.02.2015, instanta a invocat exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a lui M. M. in privinta recurentilor M. R., H. C. si H. E..
Deliberand prioritar asupra acestei exceptii, tribunalul retine ca, potrivit art. 1 alin 2 din Legea 51/1995, „profesia de avocat se exercita numai de avocatii inscrisi in tabloul baroului din care fac parte, barou component al UNBR”. Avand in vedere ca domnul M. M. nu se regaseste in tabloul avocatilor intocmit de UNBR si comunicat periodic instantelor judecatoresti, nu are dreptul sa asiste si sa reprezinte persoanele fizice si persoanele juridice in fata instantelor judecatoresti decat in baza unei procuri speciale legalizate, conform art. 68 alin 1 C. 1865. Or, cata vreme domnul M. M. nu a depus o astfel de procura (la solicitarea tribunalului de a face dovada calitatii de reprezentant al celorlalte persoane mentionate ca recurenti in cererile de recurs aratand instantei ca nu considera necesara o astfel de dovada, conform sustinerilor consemnate in practicaua prezentei hotarari), aesta nu a facut dovada calitatii sale de reprezentant, instanta urmand a admite exceptia invocata si, in temeiul art. 161 C., a anula recursul declarat de M. M. in numele lui M. R., H. C. si H. E. atat impotriva sentintei civile_/02.07.2014 cat si impotriva sentintei civile_/17.09.2014, ambele ale Judecatoriei Timisoara.
Cat priveste recursul declarat de recurentul M. M. impotriva sentintei civile_/02.07.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, deliberand asupra acestuia atat prin prisma motivelor invocate cat si din perspectiva art. 304 ind 1 C., tribunalul retine urmatoarele:
In dosarul_, contestatorul M. M. a investit instanta cu o contestatie la executare impotriva somatiei 4168/13.12.2012 emisa de B. C. C. in dosarul 360/ex/2012, impotriva procesului-verbal 4167/13.12.2012 privind stabilirea cheltuielilor de executare silita intocmit de executorul judecatoresc in acelasi dosar si impotriva incheierii_/11.12.2012 data de Judecatoria Timisoara vizand incuviintarea executarii silite in dosarul 360/ex/2012, in baza titlului executoriu reprezentat de sentinta civila 3646/04.06.2006 a Judecatoriei Timisoara, definitiva prin decizia civila 738/A/25.10.2012 a Tribunalului Timis.
Contestatia la executare a fost depusa la data de 28.12.2012, prin intermediul sau solicitandu-se anularea actelor anterior aratate, motivat de faptul ca intimatul-creditor M. C. I. nu are titlu executoriu pentru evacuarea din imobil a minorilor H. D.-S. si H. M.-N., de lipsa caracterului irevocabil al deciziei civile 738/A/25.10.2012 a Tribunalului Timis, de faptul ca aceasta decizie, pronuntata in dosarul_, nu poate infrange decizia civila 67/2007 a Curtii de Apel Timisoara, prin care, potrivit contestatorului, s-a dispus suspendarea judecatii in dosarul_ . In aceeasi contestatie s-a aratat ca, pentru a repune pe rol dosarul_, creditorul a uzat de decizia 849/02.07.2012, decizie care a fost ulterior anulata prin decizia 1383/04.12.2012, data pe calea contestatiei in anulare, precum si faptul ca debitorii-contestatori au un drept de retentie impotriva creditorului M. C. I. pentru imbunatatirile aduse imobilului de catre debitori si ca aceiasi debitori au formulat o cerere in despagubire impotriva executorului M. G. pentru executarea silita efectuata in dosarul 110/ex/2004, in care creditorul M. C. I. a adjudecat imobilul din care se incearca a fi evacuati. In fine, contestatorii au invederat si faptul ca pe rolul Tribunalului Timis-Sectia Comerciala, a fost inregistrata o contestatie privind lamurirea si intinderea titlului in baza caruia s-a vandut imobilul.
Conform art. 399 alin 1 si 2 C. 1865 raportat la art. 401 alin 1 lit a si c din acelasi act normativ, invocarea nerespectarii dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal, sub conditia ca aceasta neregularitate sa fie invocata in termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care il contesta sau, in situatia in care se contesta executarea silita insasi, de la data la care debitorul a primit somatia ori de la data cand a luat cunostinta de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somatia sau executarea se face fără somatie.
In speta, contestatorilor le-a fost comunicata somatia si actele de executare pe care le contesta in data de 21.12.2012, dupa cum rezulta din dovada depusa in dosarul executional, fapt de altfel necontestat de catre acestia. Astfel fiind, doar criticile aduse prin contestatia depusa in data de 28.12.2012 au fost formulate in termen, iar nu si multiplele precizari si completari ulterioare ale contestatiei. F. de aceste considerente, prima instanta trebuia sa analizeze actele de executare silita contestate exclusiv prin prisma motivelor de nelegalitate invocate in termenul de declarare a contestatiei la executare, intrucat, astfel cum am aratat anterior, doar neregularitatile invocate in termen pot conduce la anularea actului contestat sau a executarii silite insesi. Pentru aceleasi considerente, in fata instantei de recurs pot fi invocate drept critici ale actelor de executare doar motivele de nelegalitate invocate in termenul de declarare a contestatiei inaintea primei instante.
Sub acest aspect, tribunalul constata ca in recursul declarat impotriva sentintei civile_/02.07.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, contestatorul a invocat autoritatea de lucru judecat a sentintei civile 2943/2012 a Judecatoriei Timisoara, irevocabila prin decizia civila 1265/13.11.2012 a Tribunalului Timis. De asemenea, a fost invocata puterea de lucru judecat, aratand ca acelasi act de adjudecare a facut obiect si al dosarului de executare silita 435/ex/2011 al B. C. C., au fost aduse critici modalitatii de stabilire a onorariului executorului si cheltuielilor de executare silita si s-a invocat lipsa mandatului avocatului C. M., angajat de catre Ungar E. I., in demararea executarii silte in dosarul 360/ex/2012 al B. C. C.. In fine, ultimele motive de recurs invocate au vizat nepronuntarea judecatoriei asupra cererii cu care a fost investita, privind existenta unei creante certe, lichide si exigibile a debitorilor fata de creditorul M. C. I., creanta pretins superioara celei in baza careia creditorul a adjudecat imobilul precum si nemotivarea in fapt si in drept a solutiei primei instante.
Tribunalul constata ca in privinta modalitatii de stabilire a onorariului executorului si cheltuielilor de executare silita si in privinta mandatului avocatului C. M., angajat de catre Ungar E. I. in demararea executarii silte in dosarul 360/ex/2012 al B. C. C., contestatorul a formulat critici in afara termenului de declarare a contestatiei la executare, fiind tardive, chiar daca prima instanta s-a pronuntat asupra lor, respingandu-le ca nefondate.
Sub invocatul aspect al nepronuntarii judecatoriei asupra cererii privind existenta unei creante certe, lichide si exigibile a debitorilor fata de creditorul M. C. I., creanta pretins superioara celei in baza careia creditorul a adjudecat imobilul, tribunalul retine ca, invocand creantele pe care le detin impotriva creditorului, creante care fac obiectul executarilor silte desfasurate in dosarele executionale 2/2013 si 3/2013 ale B. Opritescu B. (si mai apoi in dosarul executional 71/2013 al aceluiasi executor-fila 20 din dosarul_ /a2 al Tribunalului Timis), creditorii au solicitat aplicarea art. 523 C. 1865 (fila 187 din suplimentul la dosarul_ al Judecatoriei Timisoara).
Potrivit art. 523 C. 1865, „(1) În tot cursul executarii silite asupra bunurilor imobile, debitorul sau altă persoană interesata poate obtine desfiintarea masurilor asiguratorii sau de executare, consemnand la dispoziția creditorului urmaritor întreaga valoare a creantei, cu toate accesoriile și cheltuielile de executare.
(2) Dispozitiile art. 428 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.
(3) În cazul în care cererea este admisa, instanța, cu acordul debitorului, va dispune și eliberarea sumei în mainile creditorului.”
Pentru a obtine deci desfiintarea masurilor de executare, era necesar ca debitorul sa puna la dispozitia creditorului urmaritor întreaga valoare a creantei, cu toate accesoriile și cheltuielile de executare, inca inainte de adjudecarea de catre acesta a imobilului. In punerea in executare a hotararii judecatoresti de evacuare din imobil, hotarare data urmare a actului de adjudecare, debitorii urmariti nu mai pot fi lasati in posesia imobilului chiar daca ar invoca fata de creditorul urmaritor o creanta superioara pretului la care acesta a ajudecat imobilul, cata vreme proprietatea asupra bunului a fost deja stramutata la adjudecatar, urmare a actului de adjudecare, act care nu a fost anulat, producandu-si in continuare efectele, adjudecatarul figurand in calitate de proprietar tabular.
Cat priveste autoritatea de lucru judecat si puterea lucrului judecat, acestea, fiind exceptii de ordine publica, puteau fi invocate de catre contestator oricand in timpul procesului, dar inainte de inchiderea dezbaterilor in fata primei instante. Contestatorul le-a invocat insa dupa momentul aratat, prin concluziile scrise depuse in termenul de amanare a pronuntarii. Cu toate acestea, fiind exceptii de ordine publica, ele pot fi invocate si in calea de atac, tribunalul urmand a face analiza lor.
Astfel, recurentul a invocat autoritatea de lucru judecat a sentintei civile 2943/04.09.2012 a Judecatoriei Timisoara, irevocabila prin decizia civila 1265/13.11.2012 a Tribunalului Timis, incidenta in cauza a acestei exceptii neputand fi insa retinuta.
Prin hotararea aratata a fost respinsa cererea formulata de reclamantul M. C. I. impotriva paratilor M. M., M. R., H. C. si H. D. S. si H. M. N., privind evacuarea paratilor, pe cale de ordonanta presedintiala, din imobilul situat in Timisoara, ., nr. 28, retinandu-se ca nu sunt intrunite conditiile ordonantei presedintiale.
Tribunalul retine, pe de-o parte, ca cererea de ordonanta presedintiala nu are autoritate de lucru judecat pentru actiunea de drept comun, iar pe de alta parte exceptia ar fi trebuit invocata cu prilejul solutionarii actiunii de evacuare de drept comun, iar nu in faza executarii silite.
Referitor la puterea de lucru judecat, recurentul a motivat aceasta exceptie prin faptul ca acelasi act de adjudecare a facut obiect si al dosarului de executare silita 435/ex/2011 al B. C. C..
Puterea de lucru judecat presupune ca . instanta sa fi transat irevocabil asupra anumitor chestiuni de fapt si de drept readuse in discutie in litigiul de fata. Or, in speta, nu s-a invocat o astfel de situatie, faptul ca acelasi act de adjudecare ar fi facut obiect si al dosarului de executare silita 435/ex/2011 al B. C. C. neputand fi asimilat puterii de lucru judecat. Mai mult, un asemenea aspect nu corespunde realitatii. In dosarul de fata nu se pune in executare actul de adjudecare a imobilului, ci titlu executoriu este o hotarare judecatoreasca de evacuare, respectiv sentinta civila 3646/04.06.2006 a Judecatoriei Timisoara, definitiva prin decizia civila 738/A/25.10.2012 a Tribunalului Timis.
In fine, ultimul motiv de recurs invocat, privind pretinsa nemotivare a hotararii primei instante, este vadit nefondat. Judecatoria a expus pe larg considerentele de fapt pentru care a inlaturat criticile contestatorilor si a aratat temeiurile de drept pentru care acestea nu pot fi primite, hotararea primei instante respectand intrutotul cerintele art. 261 C..
Intrucat hotararea primei instante a fost criticata exclusiv sub aceste aspecte, tribunalul a analizat sentinta doar in limita criticilor invocate, nefiind identificate motive de ordine publica pentru a fi puse in discutie din oficiu.
Avand in vedere toate aceste considerente, in baza art. 312 alin 1 C., tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul-contestator M. M. impotriva sentintei civile_/02.07.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, nefiind incidente motivele de modificare si de casare invocate de recurent.
Cat priveste recursul declarat de recurentul-contestator M. M. impotriva sentintei civile_/17.09.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_/325/2014, tribunalul retine ca motivele invocate-mentionate la paginile 10-11 din prezenta hotarare si care nu vor mai fi aici reluate-sunt, de fapt, critici aduse pe fondul solutiei date in contestatia la executare. Reclamantul nu a solicitat lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea sentintei civile_/02.07.2014 a Judecatoriei Timisoara, data in dosarul_, neinvocand existenta unor dispozitii potrivnice, ci pe calea cererii intitulate „de lamurire si completare” a criticat insasi modalitatea de administrare si apreciere a probelor in dosarul aratat. Aspectele asupra carora reclamantul pretinde ca instanta investita cu solutionarea contestatiei la executare ar fi omis a se pronunta, respectiv exceptia autoritatii de lucru judecat, exceptia puterii de lucru judecat si compensarea creantelor intre parti (o astfel de cerere de operare a compensatiei judiciare, nefiind, de altfel formulata, contestatorul solicitand doar aplicarea dispozitiilor art. 523 C.), nu constituie capete de cerere principale sau accesorii ori cereri conexe sau incidentale, astfel cum pretind dispozitiile art. 281 ind 2 C. 1865. Toate aceste critici trebuiau si puteau fi invocate pe calea recursului impotriva sentintei civile_/02.07.2014 a Judecatoriei Timisoara, in termenul de recurs. Cata vreme in recursul declarat impotriva sentintei civile_/17.09.2014 a Judecatoriei Timisoara recurentul a reluat aceleasi aspecte legate de modalitatea de solutionare a exceptiilor de catre instanta investita cu judecata contestatiei la executare si de modalitatea in care aceeasi instanta a analizat probele si a administrat dosarul, apreciind ca aceste critici nu pot fi invocate pe calea cererii de lamurire si completare a hotararii, in baza art. 312 alin 1 C. tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul-contestator M. M. impotriva sentintei civile_/17.09.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_/325/2014.
In baza art. 274 alin 1 C., va fi respinsa cererea recurentului, aflat in culpa procesuala, privind obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata si va fi obligat recurentul M. M. la plata sumei de 1500 lei catre intimatul M. C. I., cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, respectiv onorariu avocatial dovedit de chitanta de plata depusa la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a lui M. M. in privinta recurentilor M. R., H. C. si H. E..
Anuleaza recursul declarat de M. M. in numele lui M. R., H. C. si H. E. impotriva sentintei civile_/02.07.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_ si impotriva sentintei civile_/17.09.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_/325/2014.
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator M. M. impotriva sentintei civile_/02.07.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_ si impotriva sentintei civile_/17.09.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_/325/2014, in contradictoriu cu intimatii M. C. I., B. C. C., . si M. G..
Respinge cererea recurentului privind obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata.
Obliga recurentul M. M. la plata sumei de 1500 lei catre intimatul M. C. I., cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR
M. R. A. C. L. V.
GREFIER
F. S. H.
Red MR
Tehnored. MR/FSH
2 ex
Prima instanță – jud. G. D.
| ← Cereri. Decizia nr. 117/2015. Tribunalul TIMIŞ | Reziliere contract. Hotărâre din 16-02-2015, Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
