Legea 10/2001. Sentința nr. 161/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 161/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 161/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 161/2015
Ședința publică din data de 28 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
Președinte I.-A. D.
Grefier F. L. C.
S-a luat în examinare acțiunea civilă promovată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâții M. TIMIȘOARA PRIN PRIMAR, pârât P. M. TIMIȘOARA, având ca obiect contestație la Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reclamanta si pârâții .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Mersul dezbaterilor si concluziile parților sunt consemnate în încheierea din 14.01.2015, parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a dispus amânarea pronunțării la data de 21.01.2015, când având nevoie de timp pentru deliberare a dispus amânarea pronuntării pentru azi, 28.01.2015.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr. dosar_, la data de 26.04.2012, reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâții M. Timișoara prin Primar și P. M. Timișoara a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 93 din 19.01.2012 a M. Timișoara prin Primar având ca obiect dosarul administrativ nr. 2401 constituit ca urmare a notificării nr. 154/11.02.2002, și ca urmare a sentinței civile nr. 3314/PI din 29.11.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr. 1899._, rămasă definitivă și irevocabilă, referitoare la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001 pentru imobilul situat în Timișoara .. 23, județul T., înscris în CF_ Timișoara, cu nr. topo_ și_, constând din casă, curte și grădină în suprafață de 691 mp solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției antemenționate; să se atribuie în compensare a imobilului situat în Timișoara .. 1, înscris în CF_ Timișoara, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara cu nr. cadastral 297, constând din casa cu 2 etaje și teren intravilan în suprafață de 1335 mp sau a altui imobil pe care reclamanta o va preciza până la primul termen de judecată aflat/aflate în proprietatea privată a Primăriei M. Timișoara/M. Timișoara și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în CF corespunzător propunerii făcute în urma efectuării expertizei judiciare de specialitate topo și construcții în cauză, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a aratat că are calitatea de persoană îndreptățită de a beneficia de dispozițiile Legii 10/2001, fiind îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilului descris mai sus.
Ca urmare a formulării notificării, pârâta a emis Dispoziția 1298/16.04.2007 care a fost desființată prin sentința civilă nr. 3314/PI din 29.11.2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 639/09.06.2011 a Curții de Apel Timișoara pronunțate în dosar nr. 1899._ .
Ca urmare a anulării dispoziției sus precizate, pârâta M. Timișoara prin Primar a emis o nouă dispoziție sub nr. 93 din 19.01.2012, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul antemenționat, deținut de către antecesorii reclamantei.
Ulterior emiterii dispoziției reclamanta a aratat că a intrat în posesia unor dovezi care atestă că, M. Timișoara/Primăria M. Timișoara, deține mai multe imobile în proprietate privată, care ar fi putut fi oferite spre compensare cu vechiul imobil preluat abuziv și înstrăinat către chiriași, dar cu rea credință pârâta a refuzat să se conformeze dispozițiilor legale, susținând că nu deține astfel de imobile în proprietate privată, depunând și înscrisuri ( adrese) .
În prezent pârâtei îi revine sarcina de a trimite dosarul administrativ, Comisiei superioare de acordare a despăgubirilor, care trebuie să fie însoțit de înscrisuri care să ateste imposibilitatea atribuirii prin compensare a altor bunuri și servicii aflate în proprietate.
Întrucât pârâta deține imobile, sunt în situația imposibilității acordării de măsuri reparatorii, aspect coroborat și cu faptul că Fondul de proprietate a fost suspendat de către Guvernul României, iar acordarea de acțiuni este imposibilă, fapt care contravine dispozițiilor legii reparatorii – Legea nr.10/2001.
Ulterior anulării dispoziției, reclamanta a solicitat să se dispună rectificarea CF, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului român și înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestor imobile în cota de ½ sau asupra unei cote indivize, corespunzător valorii imobilului preluat abuziv și propunerii din expertiza tehnică judiciară.
De asemenea reclamanta a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize tehnice în construcții și a unei expertize tehnice judiciare topografice .
În drept, au fost invocate disp. art. 2, 4, 12, 24 – 27 și urm. din Legea nr. 10/2001, art. 480 – 481 C.civ, Declarația Universală a Drepturilor Omului, HG nr. 498/2003, art. 21, art. 41 Constituția României precum și celelalte texte legale invocate.
Întâmpinarea
Prin întâmpinarea depusă P. M. Timișoara a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivare pârâul a aratat că acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele revendicate în baza Legii 10/2001 se face în conformitate cu art. 26 care prevede următoarele:
„(1) Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prev. la art. 25 alin 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită”.
Dispozițiile prezentului articol prevăd în mod clar și explicit posibilitatea alegerii de către pârâtă a modalității de despăgubire a persoanei îndreptățite și anume compensarea cu bunuri sau servicii, dacă aceasta le deține ori propunerea de acordare a unor despăgubiri în baza Titlului VII din Legea 247/2005 modificată de OUG 81/2007.
Susținerile reclamantei că legea prevede obligativitatea compensării și apoi propunerea de despăgubiri este netemeinică și nelegală, legiuitorul nelegiferând acest lucru, motiv pentru care cele două forme de despăgubire sunt legate în articolul de lege prin conjuncția „ori” care conferă valoare egală ambelor forme de despăgubire.
Referitor la solicitarea reclamantei de a i se acorda în compensare imobilul din Timișoara .. 1 sau un alt imobil, pârâta arată că Primăria M. Timișoara nu deține bunuri disponibile sau servicii care pot fi acordate în compensare, fapt adus la cunoștință publică conform OUG 209/2005 prin Procesele – verbale de afișare pe care le depune la dosarul cauzei.
Pârâtul a arătat că imobilul din Timișoara, .. 1 a fost solicitat de reclamantă pentru a fi atribuit în compensarea imobilului din Timișoara, . nr. 65 și în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului T., solicitare respinsă de instanță, așa cum rezultă din soluția aflată pe portalul Tribunalului T..
A mai arată pârâta că imobilul din Timișoara, .. 1, înscris în CF_ ( provenit din CF_ Timișoara), cu nr. top. 297, este proprietatea Primăriei M. Timișoara, conform extrasului din CF_ eliberat în anul 2009 și a fost inclus în domeniul public al Statului Român, atestat prin HG 1705/2006, cu nr. MF_, iar conform art. 861 din C.civ., bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
Statul Român este reprezentat în instanță de către Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu prevederile Codului Civil, motiv pentru care se solicită introducerea acestui minister în cauză ca și pârât.
Imobilul sus menționat face obiectul următoarelor hotărâri de consiliu local: HCL 354/2000, HCL 355/2000, HCL 282/2001, HCL 89/2007, HCL 200/2007, HCL 255/2007, HCL 114/2012, HCL 158/24.04.2012 și HCL 159/24.04.2012 referitoare la închirierea unor spații cu altă destinație decât aceea de locuință din imobilul din Timișoara, .. 1.
Pârâta a arătat că s-a eliberat Autorizația de Funcționate Construcții nr. UR2011-_/16.08.2011 prin care se schimbă destinația clădirii situate în .. 1 în „spațiu pentru instituție publică S+P+2E, parțial P+1E”, conform C.U. nr. 2472/2011, spațiu în care își desfășoară activitatea o parte din Direcția Tehnică din cadrul Primăriei M. Timișoara.
În drept, au fost invocate disp. art. 115 – 118 C.proc.civ. și Legea nr. 10/2001.
Reclamanta a depus precizare în ceea ce privește capătul de cerere principal privind compensarea imobilului preluat abuziv din Timișoara .. 23, județul T., înscris în CF_ Timișoara, cu nr. topo_ și_, constând din „casa, curte și grădina în suprafață de 691 mp, cu alte bunuri imobile aflate pe raza localității Timișoara de aceeași valoare, solicitând atribuirea în compensare: a cotei părți bine determinate din imobilul situat în Timișoara, .. 1, înscris în CF_ Timișoara, provenita din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara, cu nr. cadastral 297, constând din casa cu 2 etaje și teren intravilan în suprafață de 1335 mp, imobil aflat în proprietatea privată a Primăriei M. Timișoara, după ce se va deduce din întregul imobil, cele două SAD-uri înstrăinate de către M. Timișoara, către . și . înscrise în CF col nr._ C1 Timișoara provenită din conversia CF vechi 38 Timișoara, constând din a) SAD 12, înscris în CF ind._ – C1 – U39 Timișoara, provenit din conversia CF_ Timișoara, compus din 6 spații la parter și 25/2153 mp;b) SAD 6, înscris în CF ind._-C1-U12 Timișoara, provenit din conversia CF_ Timișoara, compus din 9 spații, la mezanin din 2 spații.
Ulterior, reclamanta a mai solicitat să se dispună rectificarea CF, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului de proprietate a acesteia asupra acestor imobile în cota de ½ sau asupra unei cote indivize, corespunzător valorii imobilului preluat abuziv.
În probațiune reclamanta a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize tehnice în construcții și a unei expertize tehnice judiciare topografice.
Precizarea nu a fost motivată în drept.
Prin sentința civilă nr. 2571/06.11.2013 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâții M. TIMIȘOARA PRIN PRIMAR și P. M. TIMIȘOARA.
Împotriva sentinței civile nr. 2571/6.11.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ 2013, reclamanta B. M. a declarat recurs.
Prin Decizia civila nr. 319/27.03.2014 Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamanta B. M. formulat împotriva sentinței civile nr. 2571/6 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
A casat sentința civilă recurată și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de fond - Tribunalul T..
Considerentele reținute de Curtea de Apel Timisoara pentru pronunțarea acestei soluții:
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantă, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele dosarului, Curtea constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta B. M. a investit instanța de judecată la 26._ cu prezenta contestație împotriva Dispoziției nr. 93/19.01.2012 emisă de P. M. Timișoara în condițiile Legii nr. 10/2001,susținând nelegalitatea acesteia în ceea ce privește modalitatea de acordare de despăgubiri sub acest aspect, reclamanta a solicitat să i se atribuie în compensare a imobilului situat în Timișoara .. 1, înscris în CF_ Timișoara, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara cu nr. cadastral 297, constând din casa cu 2 etaje și teren intravilan în suprafață de 1335 mp sau a altui imobil pe care reclamanta o va preciza până la primul termen de judecată aflat/aflate în proprietatea privată a Primăriei M. Timișoara/M. Timișoara și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în CF corespunzător propunerii făcute în urma efectuării expertizei judiciare de specialitate topo și construcții în cauză.
Pornind de la obiect concret dedus judecății astfel cum el a fost susținut și precizat ulterior de reclamantă,Curtea apreciază ca întemeiat motivul de recurs invocat de reclamantă privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma compensării cu alte bunuri. Astfel, prima instanță a reținut ca pe parcursul soluționării prezentului litigiu a apărut Legea 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România, dispozițiile acesteia aplicându-se, conform art. 4 din lege, si cauzelor aflate pe rolul instanțelor, lege care păstrează regula consfințita de Legea 10/2001 vizând restituirea in natura a imobilelor, arătând însă că, în situația in care nu poate fi dispusa restituirea in natura, vor fi acordate masuri compensatorii sub forma de puncte, care se determina potrivit art. 21 al. 6 si 7 din lege (art. 16 din Legea 165/2013). Ca urmare, Tribunalul T. nu a mai soluționat pe fond petitul privind acordarea măsurii reparatorii prin compensare cu alte bunuri a imobilelor care nu pot fi restituite în natură, reținând modificarea textului legal care permitea această formă de restituire.
Însă, ulterior pronunțării hotărârii de primă instanță, prin Legea nr.368/2013 publicată în Monitorul Oficial nr.819/21.12.2013, art.1 alin.2 din Legea nr.165/2013 a fost modificat, având următorul cuprins: „În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap.III."
Conform art.4 din Legea nr.165/2013, această lege se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi. Prin urmare, se reține că art.4 din Legea nr.165/2013 se aplică tuturor cererilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, și nu numai celor care au ca obiect plata de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor, așa cum a susținut reclamanta. Confirmarea că aceasta a fost voința legiuitorului este dată chiar de modificarea mai sus menționată a art.1 alin.2 din Legea nr.165/2013 prin Legea nr.368/2013.
În consecință, modificarea legii avute în vedere la pronunțare de prima instanță și care este aplicabilă prezentului litigiu conform dispozițiilor exprese ale art.4 din Legea nr.165/2013 impune soluționarea fondului cererii reclamantei și sub acest aspect, soluționare ce presupune administrarea și evaluarea de probe de către prima instanță.
Alegerea măsurilor reparatorii pentru imobilele care intră sub incidența Legii nr. 10/2001 se supune regulilor impuse prin dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art.1 alin.2 din Legea nr.165/2013, așa cum a fost modificat de Legea 368/2013. Astfel, regula în materie o constituie restituirea în natură, apoi compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii, apoi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap.III din legea 165/2013.
În aceste condiții, acordarea măsurii reparatorii prin compensare cu bunuri depinde de situația juridică prezentă a imobilului solicitat a fi restituit în compensare și de posibilitatea concretă de a da eficiență acestei solicitări.
Deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, din cauza modificărilor legislative aplicabile speței care au intervenit între momentul pronunțării hotărârii de primă instanță și soluționarea recursului, se constată că tribunalul nu a soluționat pe fond cererea reclamantei privind acordarea măsurii compensării cu bunuri pentru imobilele ce au făcut obiectul notificării și nu au putut fi restituite în natură, fiind necesară deci casarea cu trimitere spre rejudecare conform art.312 alin.5 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 ,3 și 5 C.pr civ, Curtea a admis recursul declarat de reclamanta B. M., a casat sentința civilă recurată și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe de fond Tribunalul T..
În raport cu soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, nu au fost acordate cheltuieli de judecată din această etapă procesuală, ele nemaiavând a fi avute însă în vedere la rejudecarea pricinii de către prima instanță.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul T. la data de 2 iunie 2014 în dosarul nr. 3310/*30/2012*.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta este beneficiara Dispoziției nr. 93/19.01.2012 emisă de P. M. Timișoara prin care i-au fost acordate măsuri reparatorii pentru imobilul (casa, curte și grădină, cu suprafața de 691 mp) situat în Timișoara, .. 23 înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top._ și_.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta dorește să-i fie atribuit un alt imobil situat în municipiul Timișoara în compensarea imobilului descris mai sus și care nu poate fi restituit în natură.
Imobilul ce se dorește a fi acordat în compensare este situat în Timișoara, .. 1, înscris în CF nr._ Timișoara, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara, cu nr. cadastral 297, constând din casă cu 2 etaje și teren intravilan în suprafață de 1335 mp.
Prin decizia de casare nr. 319/27.03.2014, obligatorie în rejudecare, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 C. proc. civ. din 1865, Curtea de Apel Timișoara a arătat că reclamanta are posibilitatea de a obține un imobil în compensarea imobilului ce nu-i poate fi restituit în natură.
Anterior acestui litigiu, în dosarul nr._ soluționat de Tribunalul T. prin sentința nr. 1319/03.05.2012, irevocabilă prin respingerea recursului (f. 123-126), reclamanta a solicitat să-i fie atribuit același imobil situat în Timișoara, .. 1, înscris în CF nr._ Timișoara, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara, cu nr. cadastral 297, constând din casă cu 2 etaje și teren intravilan în suprafață de 1335 mp în compensarea unui alt imobil pentru care s-a emis în baza Legii nr. 10/2001 dispoziția nr. 637/03.03.2011 a Primarului M. Timișoara.
Tribunalul reține că în cauză nu este incidentă puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în litigiu anterior, așa cum susțin pârâții, întrucât în litigiul anterior nu a fost stabilită o anumită situație de fapt dezlegată în mod irevocabil, asupra căreia să nu se mai poată reveni într-un alt litigiu.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul M. Timișoara prin Primar a invocat faptul că imobilul pe care reclamanta dorește să-l primească în compensare a fost inclus în domeniul public al Statului Român, atestat prin H.G. nr. 1705/2006, cu nr. MF_, și, prin urmare, acest bun este inalienabil, imprescriptibil și insesizabil potrivit dispozițiilor art. 861 C. civ. din 2009.
Dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 1705/2006 au următorul cuprins „Se aprobă inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, prevăzut în anexele nr. 1 - 46*) care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, actualizate la data de 4 decembrie 2006.
------------
*) Anexele nr. 1 - 3 și 5 - 46 se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 bis în afara abonamentului, care se poate achiziționa de la Centrul pentru relații cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", București, .. Anexa nr. 4 nu se publică, fiind informație clasificată”.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că norma de drept invocată de pârâtul M. Timișoara nu are un caracter de accesibilitate suficient de ridicat care să îl scutească de a face proba acestei afirmații.
Pârâtul nu a depus la dosarul cauzei nu extras din aceste anexe care să probeze afirmația potrivit căreia bunul face parte din domeniul public al statului, și prin urmare este inalienabil.
Potrivit dispozițiilor art. 1.7 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989:
„Măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1 alin. (2) și (3) din lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită. În acest sens, entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire poate propune persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri: terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile, aflate în circuitul civil, care sunt deținute de aceasta. În cazul instituțiilor publice care au în administrare imobile disponibile, aflate în proprietatea publică a statului sau a unității administrativ-teritoriale, și se apreciază că acestea pot face obiectul compensării cu un alt imobil a cărui restituire în natură nu este posibilă potrivit legii, bunurile disponibile cu regim de proprietate publică se pot dezafecta și trece în proprietatea privată a statului sau, după caz, a unității administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, urmând ca, odată intrat în circuitul civil, imobilul respectiv să fie atribuit prin compensare ca măsură reparatorie persoanei îndreptățite la restituire. În aceste cazuri decizia/dispoziția motivată de restituire prin compensare cu alt imobil în echivalent va urma regimul prevăzut la art. 25 alin. (4) și ale art. 26 alin. (5) din lege”.
Dispozițiile art. 221 din H.G. nr. 89/2014 pentru completarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 401/2013 prevăd că „(1) Măsura reparatorie a compensării cu bunuri oferite în echivalent, prevăzută de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, se aplică de către entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și constă în acordarea de bunuri, libere de orice sarcini, în echivalent valoric.
(2) Bunurile care pot face obiectul compensării, în condițiile legii, sunt terenurile, cu sau fără construcții, și construcțiile finalizate sau nefinalizate.
(3) Echivalența valorică între bunurile care au făcut obiectul cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și bunurile care se acordă în compensare se stabilește prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare.
(4) În cazul construcțiilor nefinalizate, valoarea se stabilește proporțional cu stadiul de execuție, stabilit prin raport de expertiză tehnică, întocmit de un expert autorizat, în condițiile legii.
(5) Situația bunurilor care pot fi acordate în compensare se afișează la sfârșitul fiecărei luni atât pe site-ul entității învestite cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cât și la sediul acesteia”.
Așa cum a reținut și instanța de recurs prin decizia de casare, dispozițiile Legii nr. 165/2013 se aplică prezentului litigiu.
În rejudecarea cauzei reclamanta nu a solicitat administrarea altor probe.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 165/2013 foștii proprietari pot primi bunuri sau servicii în compensare pentru imobilele care au fost în proprietatea lor și nu mai pot fi restituite în natură. Acest lucru nu înseamnă însă că poate fi atribuit în compensare orice imobil își dorește fostul proprietar, chiar dacă ar exista o echivalență a valorilor pentru cele două imobile. În speță trebuie să fie vorba de un bun imobil disponibil și să existe un just echilibru între interesul personal al reclamantei și interesul general al comunității reprezentată de unitatea administrativ teritorială în patrimoniul căreia se află bunul ce se dorește a fi primit în compensare, aceasta din urmă având dreptul de a hotărî asupra oportunității acordării unei asemenea măsuri reparatorii prin echivalent.
Imobilul pentru care reclamanta a primit despăgubiri este compus dintr-o casă având destinația de locuință, cu anexe și curte, cu teren în suprafață de 310 mp și o grădină în suprafață de 310 mp.
Pentru acest imobil, în compensare reclamanta dorește să-i fie atribuit un alt imobil compus dintr-o construcție compusă din 3 spații comerciale și un teren în suprafață de 1335 mp. În prezent aceste spații comerciale sunt închiriate unor persoane juridice, funcționând o frizerie, Agenția Națională Antidrog și un partid politic, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză. Această clădire produce fructe civile pentru unitatea administrativ teritorială sub forma chiriile ce sunt percepute în prezent sau care ar putea fi percepute în viitor.
Reclamanta a renunțat la acordarea în compensarea a imobilului situat în Timișoara, .. 1.
Tribunalul apreciază că din probele administrate în cauză rezultă că nu este oportună acordarea de măsuri reparatorii în forma solicitată de reclamantă întrucât o astfel de măsură compensatorie contravine intereselor comunității locale. Reclamanta dorește să-i fie acordat în compensare un imobil în care funcționează mai multe spații comerciale pentru imobilul preluat abuziv care întotdeauna a avut destinația de locuință.
Susținerile acesteia potrivit cărora se află în situația imposibilității acordării de măsuri reparatorii, datorită faptului că în prezent Fondul Proprietatea este Suspendat, iar acordarea de acțiuni este imposibilă, împrejurării ce contravin dispozițiilor legii reparatorii nr. 10/2001, sunt neîntemeiate, în prezent fiind în vigoare dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care îi conferă reclamantei posibilitatea urgentării punerii în aplicare a dispoziției prin care i s-au acordat măsuri reparatorii.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul urmează să respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Cheltuieli de judecată
În temeiul art. 274 C. proc. civ. instanța nu va acorda cheltuieli de judecată reclamantei întrucât aceasta a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat Bilc M. în Timișoara, ., ., județul T., în contradictoriu cu pârâții M. TIMIȘOARA PRIN PRIMAR și P. M. TIMIȘOARA, ambii cu sediul în Timișoara, . nr. 1, jud. T., ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 Ianuarie 2015.
Președinte, I.-A. D. | ||
Grefier, F. L. C. |
Red. D.I.A./03.04.2015
Tehnoredactat F.C.
5ex
| ← Pretenţii. Decizia nr. 16/2015. Tribunalul TIMIŞ | Cereri. Decizia nr. 117/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
