Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 11/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 139/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TIMIS
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 139 /R
Ședința publică din 22.05.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. C.
JUDECATOR –L. D.
GREFIER – F. S. H.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant I. M. impotriva sentintei civile_/11.09.2013 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimatul-parat B. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsa partile.
Procedura completă.
A fost expus referatul cauzei de către grefier, dupa care instanta, din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 137 C.p.c.rap. la art.248 al.1 si art.252 C.p.c. invoca exceptia perimarii recursului si o retine spre solutionare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr._/11.09.2013 pronuntata in dosarul_, Judecatoria Timisoara a admis în parte cererea de completare a dispozitivului sentintei civile 8593/03.07.2013 a aceleiasi instante, cerere formulată de petentul I. M., în contradictoriu cu intimatul B. A., a redus onorariul de avocat de la suma de 21.932,62 lei la 2000 lei și a obligat pârâtul să achite reclamantului și aceasta sumă cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de purtarea procesului alături de suma de 4320,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și timbru legal stabilită prin sentința civilă, nr. 8593 din 03.07.2013, din dosarul nr._/325/2012*.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat instanței în concluziile asupra fondului din data de 26.06.2013 obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr._/325/2012* atât în prima instanță cât și în recurs.
Instanța, prin sentința civilă, nr. 8593 din 03.07.2013, a dispus acordarea către reclamantă a sumei de 4320,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate cu litigiul din dosarul nr._/325/2012*, reprezentând taxa judiciara de timbru în suma de 2875 lei si timbru judiciar de 3,5 lei achitate în prima instanța precum si taxa judiciara de timbru in suma de 1437 lei si timbru judiciar de 5 lei achitate in recurs omițând să se pronunțe în legătură cu cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat, în cuantum de 21.932,62 lei achitat în recurs conform facturii KOV000534/22.03.2013 si a chitanței KOV000312/22.03.2013.
Față de această împrejurare instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 281, ind. 1 V. C. pr. civ. care prevăd că: ,, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare,,.
În consecință instanța s-a pronunțat cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat în cuantum de 21.932,62 lei achitat în recurs conform facturii KOV000534/22.03.2013 si a chitanței KOV000312/22.03.2013.
Deoarece pârâtul se află in culpa procesuala, în baza dispozițiilor art. 274 C. pr. civ. care prevăd că:,, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată,, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata ocazionate de purtarea prezentului proces reprezentând onorariu de avocat, dovada achitării acestora fiind făcută cu înscrisurile aflate la dosar.
În acest sens instanța, în temeiul art. 274, alin. 3 C. pr. civ., a redus cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat de la suma de 21.932,62 lei la 2000 lei, având în vedere faptul că, raportat la valoarea pricinii, complexitatea redusă a cauzei, probele administrate în cauză și la munca depusă efectiv de avocat, suma este nepotrivit de mare, reprezentând aproximativ 40% din suma solicitată inițial de către reclamant și 100% din suma acordată de către instanță ca urmare a admiterii în parte a acțiunii.
Impotriva hotararii a declarat recurs reclamantul, solicitand modificarea in tot a acesteia in sensul admiterii in totalitate a cererii de completare a dispozitivului.
In motivarea recursului, reclamantul a aratat ca prin sentinta atacata instanta de judecata a acordat mai mult decat s-a cerut, atat timp cat cererea reclamantului privea completarea dispozitivului sentintei pronuntate in prima instanta iar paratul nu a solicitat reducerea onorariului de avocat, fondul cauzei fiind solutionat deja, iar cererea de reducere nu a fost pusa niciodata in discutia partilor.
In drept, reclamantul recurent si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art. 304 pct.6, 7 si 9, art.3041 C..
Intimatul nu a formulat intampinare.
La termenul de judecată din 22.11.2013, tribunalul a dispus suspendarea judecății în temeiul art.244 pct. 1 C.proc.civ., pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr._/325/2012*.
P. a stat în nelucrare până la termenul din 22.05.2015, când a fost repusă pe rol din oficiu, întocmindu-se referat de perimare.
La termenul astfel acordat, tribunalul, în temeiul art. 137 C.proc.civ. raportat la art. 248 alin. 1 și art. 252 C.proc.civ. a invocat excepția perimarii recursului.
Deliberând asupra acestei excepții, tribunalul reține că judecata a fost suspendată prin încheierea de ședință din 22.11.2013, în temeiul art. 244 pct.1 C.proc.civ. și de la această dată și până la termenul de azi a stat in nelucrare din vina părților, neefectuându-se niciun act de procedura in vederea judecății.
Potrivit disp. art. 248 C.proc.civ., orice cerere de chemare in judecată, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Conform art. 252 C.proc.civ., perimarea se constată din oficiu sau le cererea părții.
Întrucât pricina a rămas in nelucrare din culpa părților timp de peste un an, instanța apreciaza că sunt întrunite cerințele legale mentionate, constatând perimarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite exceptia perimarii recursului.
Constata perimat de drept recursul formulat de recurentul-reclamant I. M. impotriva sentintei civile_/11.09.2013 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimatul-parat B. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publica din 22.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR
M. R. A. C. L. D.
GREFIER
F. S. H.
Red MR
Tehnored MR/FSH
2 ex.
Prima instanță – jud. M. Cepes
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6113/2015. Tribunalul... | Expropriere. Sentința nr. 1598/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
