Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 22/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 253/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE NR. 253/A/2015
Ședința publică din data de 17 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător D. J.
Grefier R. C.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta apelantă B. F. împotriva sentinței civile nr._/22.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu intimații B. Ș. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se ia act că mersul dezbaterilor si concluziile parților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 17.02.2015, când din lipsa de timp pentru a delibera a fost amânata pronunțarea pentru termenele de judecata din data de 24.02.2015, 03.03.2015,10.03.2015 și apoi pentru termenul de judecată de astăzi, încheierile de amânare a pronunțării făcând parte integranta din prezenta decizie.
S-a constatat că la data de 24.02.2015 s-au depus, prin Serviciul registratură, concluzii scrise din partea apelantei.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cerere reconvențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ /09.07.2013, disjunsă din dosar nr._/325/2012, reclamanta B. F. în contradictoriu cu pârâții B. Ș. și A.F.P. Timișoara a solicitat instanței prin cererea reconvenționala formulată de pârâta B. F. să dispună sistarea stării de codevălmășie a acesteia și a soțului său B. Ș., cu privire la următoarele imobile, achiziționate sub durata căsătoriei cu contribuția pârâtei de 80% și a soțului de 20%: teren extravilan în suprafață de 20.400 mp, situat în ., înscris în C.F. nr._ G., teren extravilan în suprafață de 15.500 mp, situat în ., înscris în C.F. nr._ G., teren extravilan în suprafață de 5.000 mp, situat în ., înscris în C.F. nr._ G., teren extravilan în suprafață de 5.000 mp, situat în ., înscris în C.F. nr._ G., teren extravilan în suprafață de 933 mp, situat în ., înscris în C.F. nr._ G., să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilelor mai sus identificate prin formarea a două loturi și atribuirea lor, potrivit cotelor de contribuție și după caz să se stabilească sulta corespunzătoare; să se dispună intabularea în cartea funciară a imobilului a dreptului de proprietate pârâtei și al soțului acesteia asupra bunurilor incluse în lotul atribuit fiecăruia dintre pârâți, cu titlu de ieșire din indiviziune; anularea măsurilor asigurătorii, constând în sechestrul asigurător înființat asupra bunurilor care urmează a fi incluse în lotul său, precum radierea acestui sechestru și a ipotecii legale înscrise în cărțile funciare ale acestor bunuri.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 400 ind. 1, art. 493, art. 673 ind.5 cpc, art. 669, art. 678, art. 680 Cod civil.
Prin sentința civilă nr._/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B. F., în contradictoriu cu pârâții B. Ș. și A.F.P. Timișoara.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Față de capătul de cerere dedus judecății s-a constatat că raportat la cererea de chemare în judecată formulată pe calea acțiunii oblice (subrogatorii) de partaj judiciar, aceasta a fost îndreptată împotriva reclamantei și a soțului acesteia în calitate de codebitori bugetari.
Deși creanța pârâtei a fost îndreptată strict împotriva soțului reclamantei, fiind una certă, lichidă și exigibilă, măsurile asiguratorii constând în sechestrul asupra bunurilor ce urmează a fi supuse partajului între părți au fost luate strict pentru garantarea îndestulării pârâtei creditoare, reclamanta împreună cu soțul acesteia având calitate de codebitori bugetari.
Conform art. 151 C.p.c. „de la data întocmirii procesului verbal de sechestru bunurile sechestrate sunt indisponibilizate, (…), debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată potrivit legii de organul competent.”
Câtă vreme sistare comunității de bunuri nu a avut loc, iar recuperarea creanței certe, lichide și exigibile nu s-a efectuat, raportat la OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală cu aplicarea art. 673 C.p.c. și urm. instanța a respins acțiunea cu această motivare.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a declarat apel reclamanta apelantă B. F., solicitând admiterea apelului, în principal anularea sentinței pronunțate de Judecătoria Timișoara și în rejudecare a se lua act de tranzacția parțială încheiată, precum și admiterea petitului formulat care nu face obiectul tranzacției, iar în subsidiar schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii introductive.
In motivarea apelului, apelanta a arătat că, în mod greșit Judecătoria Timișoara a respins acțiunea, prin care a solicitat sistarea comunității de bunuri cu soțul său, pârâtul 1, cu privire la imobilele indicate, achiziționate sub durata căsătoriei părților cu contribuția apelantei de 80% și a soțului său de 20%. Pronunțând această soluție, instanța de fond a respins implicit cererea sa de a se lua act de tranzacția parțială semnată la termenul din 08.09.2014 de reclamantă și pârâtul 1. Pe cale de consecință, Judecătoria Timișoara a respins petitul prin care a solicitat constatarea inopozabilității față de ea a măsurilor asigurătorii constând în sechestrul înființat asupra bunurilor care urmează a fi incluse în lotul apelantei precum și radierea acestui sechestru și a ipotecii legale înscrise în cărțile funciare ale acestor bunuri.
Soluția este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Cererea introductivă ce face obiectul prezentului dosar reprezintă cererea reconvențională formulată de reclamantă în dosarul nr._/325/2012 al Judecătoriei Timișoara, soluționat anterior pe cale separată ca urmare a respingerii cererii de partaj depuse de A.F.P. Timișoara (actuală A.J.F.P. T.) ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
In motivarea cererii reconvenționale din acel dosar (devenită cerere introductivă în prezentul dosar) a arătat că a dobândit bunurile care formează obiectul cererii prin cumpărare, sub durata căsătoriei cu pârâtul 1. Contribuția la dobândirea lor a fost de 80% din partea sa și 20% din partea soțului său, cotele lor de proprietate asupra acestor bunuri fiind aceleași.
Urmare a acordului exprimat de pârâtul 1 în vederea admiterii acțiunii, s-au prezentat la termenul din 08.09.2014 pentru a semna tranzacția depusă la dosarul cauzei, ce vizează primele trei petite ale cererii introductive. Instanța de fond a rămas în pronunțare la acel termen, însă ulterior în mod nejustificat a respins acțiunea, fără a lua așadar act de tranzacția parțială conform art. 271 C. Proc. Civ.
In cuprinsul considerentelor sentinței, prima instanță a reținut în mod greșit că reclamanta ar avea calitatea de codebitor bugetar alături de soțul său, în dosarul nr._ al A.J.F.P. T.. In acel dosar execuțional a fost înființat sechestrul asigurător asupra tuturor imobilelor ce fac obiectul prezentului dosar de partaj, intabulate la momentul respectiv în proprietatea devălmașă a sa și a soțului său. În realitate, doar soțul său este debitor în respectivul dosar execuțional, împrejurare confirmată chiar de depunerea cererii de partaj de către această instituție, cerere ce a făcut obiectul dosarului_/325/2012 al Judecătoriei Timișoara. Or, dacă reclamanta ar fi fost codebitor bugetar, nu ar mai fi fost necesară partajarea bunurilor lor comune în vederea valorificării acestora.
Deși nu a motivat în niciun fel refuzul de a lua act de tranzacția încheiată, Judecătoria Timișoara a făcut trimitere la art. 151 Cod Procedură Fiscală, care prevede că de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru bunurile sechestrate sunt indisponibilizate, iar debitorul nu poate dispune de ele decât cu aprobarea organului competent. Or, în speța dedusă judecății reclamanta nu poate fi împiedicată de a dispune de bunurile ce ar fi incluse în lotul său ca urmare a partajului, câtă vreme după cum a arătat, nu are calitatea de debitor în dosarul de executare fiscală. Mai mult, textul de lege indicat se referă la executarea silită mobiliară și nu la cea imobiliară.
Pentru aceste considerente, apelanta a apreciat că s-ar fi impus ca instanța de fond să ia act de tranzacția parțială încheiată.
Soluția este greșită și în privința respingerii ultimului petit al cererii sale reconvenționale, care nu face obiectul amintitei tranzacții, petit formulat prin precizarea de acțiune depusă la termenul din 30.09.201 prin care a solicitat constatarea inopozabilității față de ea a măsurilor asigurătorii constând în sechestrul înființat asupra bunurilor care urmează a fi incluse în lotul său, precum și radierea acestui sechestru și a ipotecii legale înscrise în cărțile funciare ale acestor bunuri, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara.
Această pârâtă a fost împrocesată doar în acest ultim petit al cererii introductive, așa cum a fost precizat prin înscrisul de față, în celelalte petite care vizează partajul dintre reclamantă și soțul său, ea neavând calitate.
Executarea silită demarată împotriva soțului său nu poate fi de natură a-i afecta dreptul de proprietate asupra imobilelor dobândite în urma partajului pronunțat în conformitate cu art. 673 ind. 5 C.. D. urmare, contrar considerentelor sentinței apelate, câtă vreme creditoarea soțului său nu deține și împotriva reclamantei o creanță bugetară certă, lichidă și exigibilă consfințită printr-un titlu executoriu care să întrunească condițiile art. 141 din O.G. nr. 92/2003 republicată, apelanta a apreciat drept inopozabile măsurile de indisponibilizare luate în dosarul execuțional amintit față de imobilele dobândite în urma partajului.
Pentru considerentele arătate, s-a solicitat admiterea apelului, în principal anularea sentinței pronunțate de Judecătoria Timișoara și în rejudecare să se ia act de tranzacția parțială încheiată, precum și admiterea petitului formulat care nu face obiectul tranzacției, iar în subsidiar schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii introductive.
In drept, apelul a fost întemeiat pe disp. art. 297 și urm C. Proc. Civ.
In probațiune, apelanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, încuviințarea probei testimoniale cu martorii F. S. și M. V. G..
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
S-a solicitat judecata în condițiile art. 242 alin. 2 C. Proc. Civ.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat si menținerea sentinței civile nr._/22.09.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata.
In motivarea întâmpinării s-a arătat că, prin cererea de chemare in judecata ( cererea reconventionala) formulata B. F. a solicitat sa se dispună sistarea stării de codevalmasie a bunurilor reclamantei si a soțului acesteia, B. Ș., cu privire la următoarele imobile:
-teren extravilan in suprafața de 20.400 mp, situat in loc. G., Jud. T., inscris in CF_;
-teren extravilan in suprafața de 15.500 mp, situat in loc. G., Jud. T., inscris in CF_;
-teren extravilan in suprafața de 5000 mp, situat in loc. G., Jud. T., inscris in CF_;
-teren extravilan in suprafața de 5000 mp, situat in loc. G., Jud. T., inscris in CF_;
-teren extravilan in suprafața de 933 mp, situat in loc. G., Jud. T., inscris in CF_, bunuri achiziționate in timpul căsătoriei cu contribuția de 80% din partea reclamantei si 20% din partea soțului B. Ș..
De asemenea, reclamanta a solicitat formarea a doua loturi si atribuirea lor, conform cotelor mai sus amintite, si intabularea lor in cartea funciara in cotelor de proprietate mai sus menționate precum si: anularea masurilor asigurătorii constând in sechestru asigurător infiintat asupra bunurilor care urmează a fi incluse in lotul reclamantei si radierea acestui sechestru si a ipotecii legale înscrise in cărțile funciare ale acestor bunuri.
Soluția instanței de fond, prin care s-a respins acțiunea formulata de reclamanta este întemeiata având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea reconventionala reclamanta și-a motivat acțiunea pe faptul că bunurile mai sus menționate ar fi fost dobândite prin cumpărare în timpul căsătoriei, contribuția reclamantei în cererea reconvențională fiind de 80%, iar a soțului acestei B. Ș. de doar 20% și pe cale de consecință cotele de proprietate asupra acestor bunuri fiind aceleași, însă nu a înțeles să facă în nici un fel dovada celor susținute cu mijloace de proba concludente, sens în care s-a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca fiind neîntemeiată și nedovedită.
In ceea ce privește capătul de cerere privind anularea măsurilor asigurătorii constând în sechestru asigurător înființat asupra bunurilor care urmează a fi incluse în lotul reclamantei și radierea acestui sechestru și a ipotecii legale înscrise în cărțile funciare ale acestor bunuri, în speță, este vorba de o contestație la executare, contestație care ar trebui să constituie obiectul altui dosar aflat pe rolul instanței de judecată, motiv pentru care se impune disjungerea prezentei cauze și constituirea unui nou dosar, având ca obiect anularea măsurilor asigurătorii constând în sechestru asigurător înființat asupra bunurilor care urmează a fi incluse în lotul reclamantei.
De asemenea s-a solicitat instanței de judecata să pună în vedere reclamantei reconvenționale să precizeze cu exactitate care sunt actele de executare pe care înțelege să le conteste, urmând ca ulterior comunicării acestor acte să se formuleze apărări și referitor la acest capăt de cerere.
Având în vedere cele mai sus menționate s-a solicitat respingerea apelului formulat si menținerea sentinței civile nr._/22.09.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
S-a solicitat judecarea cauzei și conform art. 411 alin. ultim C.pr.civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor formulate precum și raportat la prev. art. 282-297 C.pr.civ., instanța îl va admite ca fiind întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Prima instanță a procedat la respingerea acțiunii formulate de reclamanta B. F. în contradictoriu cu pârâții B. Ș. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. reținând faptul că, creanța pârâtului B. Ș. deși îndreptata strict împotriva soțului reclamantei fiind una certă, lichidă și exigibilă, măsurile asigurătorii constând în sechestru asupra bunurilor ce urmează a fi supuse partajului între părți au fost luate strict pentru garantarea îndestulării pârâtei creditoare, reclamanta împreună cu soțul său având calitatea de codebitori bugetari. S-a reținut aplicabilitatea prev.art. 151 Cod procedură fiscală conform cu care „de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru bunurile sechestrate sunt indisponibilizate(…), debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată potrivit legii de organul competent”.
Soluționând în această modalitate cauza prima instanță nu a procedat la evocarea fondului cauzei atât timp cât prin cererea reconvențională disjunsă și înregistrată ca cerere principală în dosar nr._ al Judecătoriei Timișoara, reclamanta B. F. a solicitat sistarea comunității de bunuri dobândite împreună cu pârâtul B. Ș. și ca urmare a sistării comunității de bunuri între pârâții B. Ș. și B. F. să se ia act de tranzacția parțială între acești pârâți și totodată să se constate inopozabilitatea față de reclamantă a măsurilor asigurătorii constând în sechestrul înființat asupra bunurilor ce urmează să fie incluse în lotul reclamantului precum și radierea acestui sechestru și a ipotecii legale înscrise în cărțile funciare aferente acestor bunuri. Neprocedând la soluționarea petitelor mai sus menționate, instanța a pronunțat o soluție prin care nu a soluționat fondul cauzei fiind aplicabile astfel în cauză prev.art.297 ind.2 al.1 C. conform cu care „În cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe… dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare”. Ori, prin prezenta cauză, reclamanta apelantă B. F. a solicitat admiterea apelului și anularea hotărârii apelate cu rejudecarea fondului cauzei.
Pentru considerentele expuse mai sus instanța va admite apelul formulat de reclamanta apelantă B. F. împotriva sentinței civile nr._/22.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu intimații B. Ș. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice T..
Va anula în tot hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecarea fondului primei instanțe, Judecătoria Timișoara.
În baza art.274 C. ca urmare a faptului că în prezenta cauză nu s-a dezlegat fondul litigiului, instanța omite a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată, acest petit urmând a fi soluționat odată cu soluționarea în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de reclamanta apelantă B. F. cu domiciliul procedural ales în Timișoara, P-ța Ț. V. nr. 1, . L. N. împotriva sentinței civile nr._/22.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu intimații B. Ș. domiciliat în G., ., jud. T. și A. T. cu sediul în Timișoara, .. 9b, jud. T..
Anulează în tot hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecarea fondului primei ins6anțe, Judecătoria Timișoara.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2015.
Președinte, A. I. | Judecător, D. J. | |
Grefier, R. C. |
Red.I.A.
Tehn.I.B.
Ex.4-19.06.2015
Prima instanță - Judecător: N. T. - Judecătoria Timișoara
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2099/2015. Tribunalul TIMIŞ | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
