Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 149/2015. Tribunalul TIMIŞ

Tribunalul TIMIŞ - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 149/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 160/2015

Acesta nu este document finalizat

ROMÂNIA

TRIBUNALUL T.

SECȚIA I-A CIVILĂ

DECIZIE NR. 160/A/2015

Ședința publică din data de 24 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. I.

Judecător D. J.

Grefier R. C.

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta apelantă T. I. (fostă S.)împotriva sentinței civile nr.149/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ în contradictoriu cu pârâtul intimat S. N. având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care s-a luat act că la data de 21.01.2015, respectiv 26.01.2015 s-au depus prin Serviciul registratură, concluzii scrise din partea părților.

S-a luat act că mersul dezbaterilor si concluziile parților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 13.01.2015 când din lipsa de timp pentru a delibera a fost amânata pronunțarea pentru termenele de judecata din data de 28.01.2015, 11.02.2015 și apoi pentru termenul de judecată de astăzi, încheierile de amânare a pronunțării făcând parte integranta din prezenta decizie.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de fata, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 27.05.2013, sub nr. dosar_, reclamanta T. I. a chemat în judecată pârâtul S. N., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța în cauză, să dispună:

- sistarea stării de devălmășie privind imobilele situate în Lugoj și evidențiate în CF nr._ Lugoj, nr. CF vechi 9968/XI, nr. top. 3776-3777/12/1/5/XI și CF nr._ Lugoj, nr. CF vechi 9968/XII, nr. Top 3776-3777/12/1/5/XII prin modalitatea partajării în natură cu atribuirea către pârât a apartamentului pe care acesta îl folosește cu nr. 11 și către reclamantă a garsonierei cu nr. 12, iar pentru egalizarea loturilor să fie despăgubită reclamanta cu sulta corespunzătoare cotei de contribuție de 1/2;

- radierea dreptului de proprietate devălmaș al pârâtului din CF nr._ Lugoj, nr. top 3776-3777/12/1/5/XII și intabularea reclamantei și pe cealaltă cotă de 1/2 din apartament, în CF mai sus menționat;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 942,5 lei ca urmare a regularizării datoriilor reprezentând cheltuielile efectuate pentru radierea sarcinilor și achitarea privilegiului ipotecar înscris în CF nr._ Lugoj nr. top 3776-3777/12/1/5/XII în favoarea Asociației de proprietari pentru cheltuielile de întreținere, cât și plata impozitului.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 16.02.1985, iar prin sentința civilă nr. 1016/2011 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei lor.

În continuare, s-a arătat că sub durata căsătoriei părțile au achiziționat prin contribuție comună și egală apartamentul situat în Lugoj, .. 4A, ., ce este evidențiat în CF nr._ Lugoj, nr. top 3776-3777/12/1/5/XI și în care locuiește în prezent pârâtul, precum și apartamentul cu o cameră situat în Lugoj, . CF nr._ Lugoj, nr. top 3776-3777/12/1/5/XII.

Reclamanta a mai arătat că a suportat cheltuielile de radiere a sarcinilor și a privilegiului ipotecar înscrise în CF, cât și a debitului restant pentru cheltuielile de întreținere la asociația de proprietari și a impozitului pe anul 2013, astfel că solicită obligarea pârâtului să suporte în totalitate debitul de 605 lei, reprezentând datoria la întreținere și jumătate din restul cheltuielilor în sumă de 193,5 lei.

În dovedirea cererii, reclamanta a atașat la dosar: sentința civilă nr. 1016/07.04.2011 a Judecătoriei Lugoj (f 9 – 12), certificat atestare fiscală (f 13), extrase CF nr._-C1-U4 Lugoj și nr._-C1-U8 Lugoj (f 16 – 19), chitanțe (f 21-22, 31-34), contract de garanție imobiliară (f 35), proces verbal informare cu privire la procedura medierii.

Prin precizarea de acțiune depusă la fila 29 dosar, reclamanta a arătat referitor la petitul 3 din acțiunea introductivă de instanță, că înțelege să-și reducă cuantumul pretențiilor la suma de 437,5 lei, ce se compune din 60 lei taxă la biroul CF pentru radierea dreptului uzufructuarei Hangrat E., 50 lei chitanță onorariu avocat, 60 lei declarația dată la notar de președintele asociației de proprietari pentru radierea privilegiului ipotecar, 37 lei onorariu notar și 488 lei impozit (60+30+60+37+488=672:2=336) și 101,5 lei debite restante la cheltuielile de întreținere.

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei privind plata sumei de 437,5 lei ca nedovedită.

Pe cale reconvențională pârâtul a solicitat instanței:

- să constate că pârâtul reclamant are o cotă de contribuție de 75%, iar reclamanta pârâtă de 25% la dobândirea bunurilor comune;

- să dispună sistarea stării de devălmășie în modalitatea partajării în natură, prin atribuirea apartamentului nr. 11, evidențiat în CF nr._-C1-U4 Lugoj, nr. top 3776-3777/12/1/5/XI către pârâtul reclamant și a apartamentului nr. 12 evidențiat în CF_-C1-U8 Lugoj, nr. top 3776-3777/12/1/5/XI către reclamanta pârâtă, cu obligarea acesteia la plata unei sulte corespunzătoare cotei sale de proprietate de 75%;

- să dispună radierea dreptului de proprietate al reclamantei pârâtă din CF nr._-C1-U4 Lugoj, nr. top 3776-3777/12/1/5/XI și intabularea sa ca unic proprietar al acestui imobil;

- să dispună radierea dreptului său de proprietate din CF nr._-C1-U8 Lugoj, nr. top 3776-3777/12/1/5/XII și intabularea reclamantei pârâtă ca unic proprietar al acestui imobil, după plata sultei.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 1016/2011 a Judecătoriei Lugoj s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți și că, anterior căsătoriei, pârâtului i-a fost atribuit, în baza contractului de închiriere, apartamentul nr. 11, pe care l-a utilat și l-a amenajat „la cheie” înainte de căsătorie.

S-a mai arătat de către pârât că, în anul 1999, imediat după ce s-a pensionat și a beneficiat de plăți compensatorii conform O.G. nr. 7/1998, la acest imobil s-au efectuat mai multe lucrări de îmbunătățire, precum și în anul 2009, din veniturile pe care le-a obținut din pensia lunară și din veniturile obținute de la asociația de proprietari și ca broker de asigurări.

În ce privește cota sa de contribuție de 75% la dobândirea bunurilor comune, pârâtul a arătat că aceasta este dovedită cu înscrisurile atașate la dosar, ce atestă veniturile sale net superioare celor obținute de reclamantă, provenite din salariul lunar, prime, plăți compensatorii acordate conform O.G. 7/1998, în sumă totală de 58.439.249 lei, din pensia lunară pentru limită de vârstă, din veniturile suplimentare obținute în cursul anului 2000 de la Asociația de proprietari nr. 1 Lugoj C. M., precum și din veniturile suplimentare obținute în perioada 2001 – 2006 de la . de Viață” SA.

În ce privește suma de 437,5 lei, pârâtul a arătat că nu s-a dovedit achitarea onorariului avocațial în baza unui contract de asistență juridică, că plata cheltuielilor de întreținere restante conform chitanței existente la dosar nu atestă existența unei datorii, câtă vreme nu a locuit în imobil în perioada octombrie 2012 – februarie 2013 și că plata impozitului pe care reclamanta o pretinde a fost efectuată de către el, conform chitanței pe care a atașat-o la dosar.

Cererii i-au fost anexate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: copii de pe cartea de identitate, documente cu regim special CEC pentru perioada 08.09.1999 – 14.09.1999, chitanță . nr._/30.01.2013 privind achitarea impozitului, situația veniturilor realizate lunar eliberată de UM_ Timișoara pentru perioada 01.09.1981 – 01.08.1999, decizia nr._ privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă din data de 14.04.2011, facturi fiscale privind încadrarea pârâtului ca angajat la Asociația de proprietari nr. 1 C. M. din data de 01.01.2000, facturi fiscale privind veniturile obținute de la ING Nederlanden pentru perioada 08.2000 – 31.12.2003 și extras din borderoul de plăți pentru perioada 31.01.2003 – 31.10.2006, decizie de impunere anuală pentru anul 2005 – 2006, adeverința de venit pe anul 2002 și 2006 eliberată de ING Nederlanden Asigurări de Viață, contract închiriere nr. 490/26.01.1982, caracterizări, contracte de împrumut, contract de vânzare cumpărare, chitanță_/09.09.1999 eliberată de CEC pentru suma de_ lei cu care s-a achitat integral apartamentul, bani proveniți din ordonanța de pensionare, chitanța nr._/19.07.2000 privind suma de 30.000 lei primită ca urmare a recalculării pensiei militare.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale.

În considerentele întâmpinării, s-a arătat că, cota de contribuție a pârâtului la dobândirea celor două imobile nu poate fi net superioară, câtă vreme apartamentul 11 s-a achiziționat în anul 1991, iar apartamentul nr. 12 în iunie 1994, deci cu mult înainte ca pârâtul să primească plățile compensatorii.

Referitor la apartamentul nr. 11, reclamanta a arătat că prețul acestuia, de 97.000 lei, a fost achitat în rate, din salariile ambelor părți, fiind contractat în acest sens și un credit la CEC.

În ce privește apartamentul nr. 12, s-a arătat că prețul acestuia, de 100.000 lei, a fost achitat cu un credit contractat de la Cooperativa de Credit Banatul Lugoj, credit ce a fost rambursat în rate, ultima rată fiind achitată în februarie 1999, iar pârâtul a primit plățile compensatorii în septembrie 1999.

În ce privește lucrările de renovare efectuate la apartamentul nr. 11, reclamanta a arătat că o parte din aceste lucrări s-au efectuat cu banii primiți ca și plăți compensatorii de pârât în sumă de 5843,92 lei, echivalentul a 1300 Euro, însă restul în sumă de 1800 euro, s-au efectuat din banii pe care i-a câștigat în urma muncii prestată în Germania.

De asemenea, reclamanta a mai arătat că în anul 2009, pe cheltuiala sa, apartamentul a fost integral renovat.

Totodată, reclamanta a arătat că pe lângă salariu, s-a ocupat de gospodăria și îngrijirea celor doi copii, a obținut venituri suplimentare din lucrările de croitorie, iar timp de 6 ani, din munca prestată în Germania, a adus acasă un venit de peste 38.000 Euro, astfel că a contribuit într-un procent mult mai mare față de pârât atât la îmbunătățiri cât și la bunurile comune.

Referitor la angajarea pârâtului la ING Nederlanden Asigurări de Viață SA, reclamanta a arătat că această angajare a însemnat declinul pe plan financiar al familiei întrucât, chiar dacă pe o anumită lună în acte era trecut un salariu mare, cheltuielile depășeau veniturile.

Astfel, pentru încheierea contractelor de asigurare, pârâtul se deplasa în diferite localități din județul C. S., cu mașina personală, benzina fiind achitată din banii comuni, iar în lunile în care nu realiza targetul, încheia contracte fictive, luând acte de identitate de la vecini și cunoștințe comune, după care depunea banii din bugetul comun în numele persoanelor care figurau în contract.

Reclamanta a mai arătat că din cauza datoriilor acumulate de pârât la bănci, despre care nu a avut cunoștință, s-a ajuns în situația disperată de a nu mai putea să achite cheltuielile de întreținere, astfel că singura soluție a fost plecarea sa în Germania, în anul 2004, iar banii câștigați în 3 luni în Germania în anul 2005, reprezentau echivalentul unui an de muncă în România.

Pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul părților (f 216 – 225), proba testimonială cu martorii K. L. (f 226), U. A. L., C. E. și Ș. A. I. (f 254 – 256) și proba cu expertiza tehnică de specialitate, raportul de expertiză întocmit de expert N. E. fiind depus la filele 237 – 244 dosar, iar raportul de expertiză întocmit de expertul pro parte Ț. R. fiind depus la fila 295 dosar.

Prin sentința civilă nr.149/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ s-a admis în parte acțiunea principală formulată și precizată de reclamanta T. I. în contradictoriu cu pârâtul S. N..

S-a admis cererea reconvențională formulată de pârât.

S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție de 25% reclamanta – pârâtă și de 75% pârâtul reclamant, următoarele bunuri: imobilul . în C.F. nr._-C1-U4 Lugoj (CF vechi nr. 9968/XI), sub nr. top 3776 – 3777/12/1/5/XI, cu o valoare actuală de circulație de 154.770 lei și imobilul . în CF nr._-C1-U8 (CF vechi 9968/XII), sub nr. top 3776 – 3777/12/1/5/XII, cu o valoare actuală de circulație de 69.466 lei, conform expertizei efectuată în cauză de expertul N. E., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

S-a dispus sistarea stării de devălmășie dintre părți, prin formarea a două loturi, după cum urmează:

-lotul nr. 1, în valoare de 154.770 lei, format din . în CF nr._-C1-U4 Lugoj, sub nr. top 3776 – 3777/12/1/5/XI s-a atribuit pârâtului reclamant S. N.;

-lotul nr. 2, în valoare de 69.466 lei, format din . în CF nr._-C1-U8, sub nr. top 3776 – 3777/12/1/5/XII a fost atribuit reclamantei pârâtă.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 6708,5 lei cu titlu de sultă, în termen de 2 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 150 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere și cheltuieli radiere privilegiu imobiliar.

Au fost respinse în rest pretențiile reclamantei.

S-a dispus radierea reclamantei din CF nr._ – C1- U4 Lugoj (CF vechi 9968/XI) nr. top 3776 – 3777/12/1/5/XI și înscrierea pârâtului S. N. în cotă de 1/1 cu titlu de cumpărare și partaj.

S-a dispus radierea pârâtului din CF nr._ C1-U8 Lugoj (CF vechi 9968/XII), nr. top 3776 – 3777/12/1/5/XII și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cotă de 1/1 cu titlu de cumpărare și partaj.

A fost obligat pârâtul la 3809,5 lei cheltuieli de judecată către reclamantă..

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Părțile în litigiu au fost căsătorite începând cu data de 16.02.1985, căsătoria lor fiind desfăcută la data de 05.07.2011 prin sentința civilă nr. 1016/07.04.2011 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, irevocabilă.

În timpul căsătoriei, părțile au dobândit în proprietate, prin cumpărare, imobilul apartament nr. 11 evidențiat în CF nr._-C1-U4 Lugoj, sub nr. top 3776-3777/12/1/5/XI, cu o valoare actuală de circulație de 154.770 lei și apartamentul nr. 12 evidențiat în CF nr._-C1-U8 Lugoj, sub nr. top 3776-3777/12/1/5/XII, cu o valoare actuală de circulație de 69.466 lei, conform raportului de expertiză în specialitatea construcții efectuat în cauză de expertul N. E., cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni.

În ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea imobilelor sus menționate, ce formează masa bunurilor comune a părților, instanța de fond a reținut că aceștia au avut o contribuție inegală, pârâtul – reclamant având o contribuție de 75%, astfel cum s-a susținut de către aceasta, iar reclamanta pârâtă o cotă de contribuție de 25%.

Această cotă de contribuție diferențiată este reținută de instanță având în vedere faptul că de la încheierea căsătoriei și până la data de în luna septembrie 1988 doar pârâtul a realizat venituri, reclamanta ocupându-se de gospodărie și de îngrijirea fiului minor al părților, iar în perioada 09.1988 – 02.2005, cât reclamanta a fost angajată, veniturile realizate de aceasta au fost net inferioare celor obținute de pârât.

Astfel, adunând sumele înscrise în carnetul de muncă al reclamantei, depus la filele 272 – 282 dosar, a reieșit că aceasta a obținut în perioada 09.1988 – 02.2005 venituri din salariu în sumă totală de_ rol, pe când veniturile realizate de pârât au totalizat suma de_ lei, fiind compuse din:

- suma de 71.222.468 lei, reprezentând venituri încasate cu titlu de salariu și prime în perioada 09.1988 – 08.1999 (data pensionării pârâtului), conform situației veniturilor realizate lunar emisă de UM nr._ Timișoara (f 63 – 64);

- suma de 5.577.870 lei, obținută pentru activitatea desfășurată în cadrul Asociației de proprietari nr. 1 în anul 2000 și dovedită cu fișa fiscală depusă la filele 69 – 70 dosar;

- suma de 58.438.249 lei, încasată în luna septembrie 1999, reprezentând plăți compensatorii conform O.G. 7/1998 și dovada cu chitanțele depuse la filele 58 – 60 dosar;

- suma de_ ROL, reprezentând sumele obținute de la „ING NEDERLANDEN ASIGURĂRI DE VIAȚĂ” SA în calitate de agent de asigurări și dovedită cu adeverințele de venit, facturile și extrasele din borderourile de plăți depuse la filele 71 – 144 dosar;

- suma de_ lei reprezentând pensia încasată de pârât în perioada 09.1999 – 02.2005, al cărei cuantum a fost dovedit pentru anii 1999 – 2002 cu decizia de pensionare nr._/10.08.1999 (f 170), iar pentru perioada 2003 – 2005 cu cupoanele de pensie depuse la filele 164 dosar.

Deși reclamanta a susținut că pe lângă salariu, obținea venituri și din lucrările de croitorie efectuate după orele de program, instanța a reținut că nu s-a administrat nici o probă certă cu privire la cuantumul acestor venituri, pentru a putea fi cuantificate.

În ce privește veniturile obținute de părți după luna februarie 2005, instanța a reținut că acestea au constat în pensia militară obținută de pârât, a cărui cuantum a crescut de-a lungul anilor de la 711 lei la 2891 lei (f 303) și veniturile obținute de ambele părți din munca prestată în Germania începând din anul 2006.

Chiar dacă reclamanta a susținut că a muncit în Germania din anul 2004 și că a obținut venituri de 1000 Euro lunar, instanța a reținut că aceste susțineri sunt contrazise de carnetul de muncă al reclamantei, din care reiese că aceasta a fost încadrată la „Cooperativa Munca Lugoj” până la data de 28.02.2005, iar ulterior, până la data de 28.02.2006, a beneficiat de indemnizație de șomaj conform Legii nr. 76/2002, care se ridică personal (f 280).

De asemenea, instanța a reținut ca nedovedite și susținerile reclamantei potrivit cărora veniturile realizate de către pârât în cadrul . VIAȚĂ” SA nu sunt reale, întrucât acesta, pentru a-și realiza targetul, încheia contracte fictive, pe care le achita din banii comuni, câtă vreme reclamanta nu a administrat nici o probă directă în sprijinul susținerilor sale, iar din declarația martorului Ș. A. I. (f 256), coleg de serviciu cu pârâtul, reiese că era exclusă, în cadrul companiei, încheierea de polițe fictive, întrucât fiecare client era verificat și sunat de un reprezentant al companiei.

Pentru aceste considerente, având în vedere că pârâtul reclamant a avut în perioada căsătoriei venituri de aproximativ 4 ori mai mari decât cele obținute de reclamantă, în temeiul dispozițiilor art. 383 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a admis în parte acțiunea principală, a admis cererea reconvențională formulată de pârât și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de contribuție de 25% reclamanta și 75% pârâtul reclamant, următoarele bunuri: imobilul . în Lugoj, .. 4 A, evidențiat în C.F. nr._-C1-U4 Lugoj, sub nr. top 3776 – 3777/12/1/5/XI, cu o valoare actuală de circulație de 154.770 lei și imobilul apartament nr. 12, situat în Lugoj, tr. Splaiul Tinereții, nr. 4/A, evidențiat în CF nr._-C1-U8, sub nr. top 3776 – 3777/12/1/5/XII, cu o valoare actuală de circulație de 69.466 lei.

Valoarea totală a masei partajabile este de 224.236 lei.

În temeiul art. 983 alin. 2 Cod procedură civilă, a dispus sistarea stării de devălmășie dintre părți, prin formarea a două loturi în natură și atribuirea lor, conform solicitării ambelor părți, după cum urmează:

- lotul nr. 1, în valoare de 154.770 lei, compus din . în C.F. nr._-C1-U4 Lugoj, sub nr. top 3776 – 3777/12/1/5/XI a fost atribuit pârâtului reclamant.

- lotul nr. 2, cu o valoare de 69.466 lei, compus din apartament nr. 12, evidențiat în CF nr._-C1-U8, sub nr. top 3776-3777/12/1/5/XII, a fost atribuit reclamantei pârâte.

Pentru egalizarea valorică a loturilor, a fost obligată reclamanta către pârât la plata sumei de 6708,5 lei cu titlu de sultă, ce se va achita în termen de 2 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Referitor la pretențiile reclamantei în sumă de 437,5 lei, instanța a reținut că potrivit chitanțelor atașate la filele 31 și 34 dosar, a reieșit că reclamanta a achitat pentru apartamentul nr. 11, în care a locuit pârâtul după desfacerea căsătoriei, cheltuielile de întreținere aferente perioadei februarie – martie 2013 în sumă de 101,5 lei.

De asemenea, în vederea radierii privilegiului imobiliar înscris în favoarea Asociației de Proprietari, reclamanta a achitat o taxă A.N.C.P.I. în sumă de 60 lei și onorariu notar în sumă de 37,2 lei conform chitanței depusă la fila 31 dosar, a declarației autentificată sub nr. 1301/03.04.2012 și a extrasului CF depus la fila 25 dosar.

Instanța a reținut ca nedovedite pretențiile reclamantei privind plata impozitului aferent imobilelor în litigiu, aceasta neadministrând nici o probă în sprijinul susținerilor sale, dimpotrivă, pârâtul fiind cel care a atașat la dosar chitanța care atestă plata acestui impozit (f 62).

De asemenea, instanța a apreciat că nu se justifică nici obligarea pârâtului la restituirea a 1/2 din contravaloarea onorariului avocațial în sumă de 50 lei și a taxei OCPI în sumă de 60 lei, achitate în vederea radierii dreptului de uzufruct a numitei Hangrat E. din CF nr._-C1-U8 Lugoj, înscris asupra imobilului apartament nr. 12, câtă vreme această radiere îi profită doar reclamantei, căreia i-a fost atribuit acest imobil.

În aceste condiții, instanța a reținut ca dovedite pretențiile reclamantei doar pentru suma de 101,5 lei, reprezentând cheltuielile de întreținere și pentru suma de 48,5 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile efectuate în vederea radierii privilegiului imobiliar înscris în favoarea Asociației de proprietari din CF, astfel cum s-a solicitat de către reclamantă prin precizarea de acțiune, considerente pentru care, în temeiul art. 1345 Cod civil, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 150 de lei cu titlu de despăgubiri, și a respins în rest pretențiile acesteia pentru diferența de 287,5 lei.

În temeiul art. 888 Cod Civil, a dispus radierea dreptului de proprietate al reclamantei T. I. (fostă S.) asupra imobilului apartament nr. 11, înscris în CF nr._-C1-U4 Lugoj, (CF vechi 9968/XI) sub nr. top 3776 – 3777/12/1/5/XI și intabularea pârâtului S. N. în cotă de 1/1 cu titlu de cumpărare și partaj.

A dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtului S. N., asupra apartamentului 12 înscris în CF nr._-C1-U8 Lugoj (CF vechi 9968/XII) sub nr. top 3776 – 3777/12/1/5/XII și înscrierea reclamantei în cotă de 1/1 cu titlu de cumpărare și partaj.

În ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond a reținut că părțile au achitat o taxă judiciară de timbru proporțional cu pretențiile admise în sumă de 6792 lei, reclamanta și în sumă de 1173 lei pârâtul. De asemenea, reclamanta a achitat onorariul expertului numit în cauză în sumă de 2000 lei (f 252, 265), onorariul expertului pro parte nefiind avut în vedere de instanță la stabilirea cheltuielilor de judecată, acestea urmând să fie suportate integral de partea care a solicitat participarea expertului la efectuarea expertizei.

Astfel, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța a compensat în totalitate cheltuielile privind onorariul avocațial, a compensat cheltuielile privind taxa judiciară de timbru și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3809,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 1/2 diferență taxă timbru și 1/2 onorariu expert.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta apelantă T. I. (fostă S.) înregistrat la Judecătoria Lugoj la data de 12.03.2014 solicitând admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței civile apelate si rejudecând cauza sa fie admisă acțiunea in sensul de a se constata că apartamentul înscris in CF nr._-Cl-U4 Lugoj /CF vechi nr. 9968/XI nr. Top. 3776-3777/12/1/XI si garsoniera /apartamentul cu o camera /înscrisa in CF nr._-C1-U8, nr. Top.3776-3777/12/1/5/XII sunt bunuri comune dobândite prin contribuție . ca urmare a partajării si egalizării loturilor sa fie obligat paratul intimat la plata sultei corespunzătoare.

În motivare a arătat că, sentința pronunțata este nelegala si netemeinica. Instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată si a interpretat greșit dispozițiile legale.

Astfel, analizând petitul 2 din cererea reconventionala a solicitat a se observa ca paratul a investit instanța doar cu constatarea contribuției la dobândirea celor doua apartamente si nicidecum la constatarea contribuției superioare la efectuarea îmbunătățirilor care nu sunt evaluate nici măcar estimativ.

Ori, instanța nu a decelat si nu a analizat veniturile părților din perioada achiziționării imobilelor si nu a ținut cont de interogatoriul paratului intimat care a recunoscut ca ambele apartamente s-au achiziționat cu plata in rate si cu acte de împrumut încheiate fie cu CEC-ul, fie cu Cooperativa de Credit.

Exista la dosar contractul de împrumut nr. 859 din 29 aprilie 1991 încheiat de ambii soti, cu CEC, Filiala Lugoj prin care s-a stabilit rata lunara si dobânda.

Faptul că rata lunară s-a trecut pe numele soțului asa cum se obișnuia la toate familiile, nu ii conferă paratului o cota de contribuție mai mare având in vedere ca si reclamanta apelanta era încadrata in munca iar pe langa treburile gospodărești si întreținerea celor doi copii realiza inca un salariu din croitorie, asa cum a confirmat martora U. A. .

Aceasta martoră a relatat că apelanta era o croitoreasa de lux, confecționând haine pentru femei, bărbați si copii, având in vedere ca in acea perioada nu se găseau in comerț, atat de multe confecții.

Motivarea instanței ca apelanta nu a dovedit cu nici o proba certa cuantumul veniturilor obținute din lucrările de croitorie este nereala si părtinitoare .

Ambele martore propuse de apelanta au relatat ca aceasta realiza venituri foarte mari din lucrările de croitorie si chiar au exemplificat cu ce pret se confecționa un costum de dama si un costum de bărbați.

A solicitat a se observa care a fost salariul lunar al fiecărei parti din anul 1991 si preturile pentru lucrările de croitorie din acea perioada, indicate de martora U. A., pentru a se forma o imagine despre veniturile substanțiale realizate de apelanta.

De altfel, aceasta martora a relatat mai multe împrejurări privind venitul apelantei pe care instanța a refuzat sa le consemneze in declarație sau in încheiere.

De la început s-a observat un subiectivism si o părtinire a intimatului.

Apoi, desi a insistat in audierea a inca doua martore, respectiv S. M. si R. F. E. pentru a dovedi contribuția apelantei la achiziționarea apartamentelor, veniturile obținute de aceasta, cat si contractel fictive încheiate de intimat si datoriile acestuia, a fost refuzata, motiv pentru care a solicitat audierea lor in fata instanței de apel.

Este nedrept si nelegal ca o instanța de judecata sa o prejudicieze in mod evident si totodată sa aprecieze ca are o contribuție minoră la achiziționarea apartamentelor cata vreme fara contribuția efectiva si susținerea sa materiala nu s-ar fi realizat nimic.

Apelanta muncea cate 16 ore zilnic ,respectiv inca 8 ore dupa programul de la serviciu pentru a obține venituri suplimentare, pentru a plați utilitățile ,si a intretine familia care s-a bucurat de un trai de lux.

O viata intrega și-a dedicat-o muncii, iar intimatul care s-a distrat si a chefuit, culege toate roadele muncii sale.

Ori, la momentul dobândirii apartamentului soțul nu era angajat la ING sau la asociație si era un simplu militar încadrat la UM cu un salariu lunar de 295.124 lei vechi, iar ulterior 684.072 lei vechi.

Aceste venituri reduse nu i-au permis intimatului parat sa achiziționeze garsonierea cu prețul plătit integral. De altfel, intimatul recunoaște la interogatoriu ca si garsoniera s-a achiziționat în anul 1994, cu plata in rate si cum un împrumut luat de la Cooperativa de Credit.

Iată așadar ca la momentul respectiv intimatul nu realiza venituri substanțiale, asa cum s-a reținut greșit de instanța de judecata.

In mod firesc era, ca in situația in care intimatul ar fi obținut venituri mai mari, sa plătească integral prețul pentru garsoniera si nicidecum sa fie achitat . 3 ani.

Din adeverința de la locul de munca al intimatului a reieșit ca acesta a lucrat la aceiași unitate militară până in anul 1999, cand a fost trecut in rezerva si s-a pensionat.

In concluzie, instanța de fond nu a ținut cont si nu a analizat veniturile părților de la momentul cumpărării imobilelor, care s-au achiziționat cu plata in rate si din împrumuturi si a privit in ansamblu veniturile obținute de intimat la 5 ani de la achitarea integrala a celor doua imobile.

Veniturile de la ING Nederland Asigurări erau trecute doar pe hârtie si familia nu beneficia de ele ,întrucât pe de o parte se incheiau contracte fictive si polițele cădeau iar intimatul a fost nevoit sa faca împrumuturi din banca pentru a le achita si pentru a nu răspunde penal.

Tocmai din cauza acestor împrumuturi contractate de intimat a fost nevoita sa plece la lucru in străinătate.

Apoi se pune firesc întrebarea de ce pleca intimatul cate 3 luni pe an, la munca in Germania daca in tara de la ING Nederland Asigurări incasa venituri considerabile.

In alta ordine de idei, a arătat ca, simplul fapt al mențiunii intimatului pe ratele achitate împreuna nu este de natura sa duca la concluzia ca acestea ii conferă o cota mai mare de contribuție. Chiar si in situația in care nu eram încadrata in munca,activitatea din gospodărie si de întreținere a copiilor ar fi dus la compensarea contribuțiilor.

Ori, apelanta era îndreptățită sa solicite constatarea unui procent mai mare, având in vedere atat venitul net superior obținut in acea perioada din munca la stat,din lucrările de croitorie,plus activitatea depusa pentru întreținerea gospodăriei si creșterea copiilor.

Cu siguranța ca intimatul nu ar fi avut posibilitatea ca singur sa plătească ratele,si totodată sa suporte costul utilităților cat si întreținerea familiei compusa din doi adulți si doi copii care mergeau la scoală si la meditații.

Referitor la imbunatatirile aduse apartamentului ce au sporit considerabil valoarea acestuia, a solicitat instanței să analizeze cu multa atenție susținerile intimatului formulate in scris si răspunsul la interogatoriu in care recunoaște faptul ca toate lucrările s-au efectuat împreuna cu soția din ceea ce au câștigat in Germania.

Intre aceste susțineri exista o mare contradictorialitate.

In cererea reconventionala s-a menționat ca lucrările de montare a tamplariei PVC s-au efectuat in anul 1999, iar facturile si chitanțele depuse care vizează expres aceste lucrări poarta data de 17.06.2005 si 19.06.2009.

Apelanta a adus in casa, ca urmare a muncii prestate in Germania suma de aprox. 38.000 euro.

M. parte din aceasta valuta o aducea personal in tara, iar o mica parte a exepediat-o intimatului sau fiului părților care plăteau manopera sau contravaloarea materialelor necesare pentru lucrările ce se efectuau in apartament.

. nu poate înțelege cum este posibil ca o instanța de judecata ce a analizat superficial si incorect probele de la dosar, sa o deposedeze de un bun si un drept câștigat prin munca de o viata.

Susținerea instanței ca nu era plecata in Germania întrucât pana in anul 2005, era în șomaj si ridica personal ajutorul de șomaj ,reprezintă o susținere si o motivare neîntemeiata.

Realmente ajutorul de șomaj era plătit de postas soțului său pe baza unei copii a cărții de identitate. Era o stare de fapt reala la momentul respectiv, ca poștașul ce era recompensat ,sa înmâneze banii unui membru al familiei.

Si o dovada ca intimatul a fost nesincer si de rea credința o reprezintă sarcinile înscrise in cele doua cârti funciare anterior radierii si depuse la dosar, de unde se poate observa ca banca si-a înscris dreptul de ipoteca pentru un credit, iar asociația de locatari si-a înscris un privilegiu pentru neplata cheltuielilor de întreținere pe care apelanta le-a trimis intimatului si care acesta le-a folosit in scop personal si nu le-a achitat.

Ultimul motiv de apel vizează cheltuielile suportate de apelantă pentru plata impozitului si radierea sarcinilor de la ambele imobile.

Instanța de fond nu a verificat si nu a observat ca apelanta a depus chitanța originala de plata a impozitului si nicidecum intimatul. Daca intimatul ar fi plătit impozitul ,chitanța originala era in posesia acestuia si nicidecum a sa.

Apoi sarcinile înscrise si radiate din cărțile funciare, anterior partajului ii profitau si intimatului având in vedere ca i s-a atribuit apartamentul unde a fost înscrisa o sarcina.

Absolvirea intimatului si de plata acelor cheltuieli suportate exclusiv de apelantă demonstrează inca odată, clementa de care a beneficiat intimatul căruia s-a dat crezare in tot ceea ce a susținut si prejudicierea vădita a apelantei.

Intimatul S. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 149/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în primă instanță, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat, că, contrar susținerilor apelantei, sentința pronunțată de prima instanță este în deplină conformitate cu starea de fapt și de drept dedusă judecății, care a fost în mod corect reținută de Judecătoria Lugoj în urma atentei și minuțioasei analizări prin coroborare a tuturor probelor încuviințate și administrate în cauză.

Astfel, prima instanță în mod corect a reținut faptul că intimatul a avut o contribuție superioară la dobândirea bunurilor imobile supuse partajării sens în care a stabilit în favoarea sa o cotă de 75% iar în favoarea apelantei o cotă de 25%, dispunând în consecință cu privire la loturile atribuite soților și la sultele care trebuie achitate în speță.

Apelanta a criticat această soluție legală a primei instanței, aducând o . argumente care, în opinia sa, ar fi de natură să schimbe în parte hotărârea primei instanțe în ceea ce privește cotele de contribuție și cheltuielile solicitate de apelanta-reclamantă privitoare la impozit și radierea sarcinilor.

După cum în mod corect a reținut prima instanță, la dosar există înscrisuri din care rezultă cu certitudine și fără putință de tăgadă că intimatul a realizat pe întreaga durată a căsătoriei, global dar si în fiecare an calendaristic în parte venituri net superioare celor obținute de pârâtă. Spre deosebire de proba testimonială, care ar putea fi considerată de instanță ca fiind părtinitoare uneia sau alteia dintre părți, starea de fapt care rezultă din aceste înscrisuri este foarte clară și extrem de elocventă în prezentul litigiu (fișă fiscală a intimatului, adeverințe, decizie de pensie și înscrisuri anexă, certificat privind stagiul de cotizare, adresa emisă de CEC Bank referitor la sumele de bani încasate la pensionare, extrase din borderourile de plăți de la ING Nederlanden etc. versus cartea de muncă a apelantei).

Sintetizând toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei (astfel cum a procedat și prin concluziile scrise depuse la Judecătoria Lugoj, prin tabelul întocmit) a solicitat instanței de apel să observe că în cursul anilor 1985 - 1988 intimatul a fost singur întreținător de familie, iar în fiecare dintre anii care au urmat a obținut din muncă venituri de 2 ori, de 3 ori și chiar de 4 ori mai mari decât reclamanta-apelantă, în total, sub durata căsătoriei, veniturile intimatului au fost de 220.858 lei iar veniturile apelantei au fost de 26.693 lei.

În ceea ce privește veniturile pe care apelanta susține că le-a realizat din croitorie, în plus față de cele salariale, prima instanță în mod corect a reținut faptul că nu s-a demonstrat în mod cert care era cuantumul acestora, ca de altfel nici caracterul lor constant. Este adevărat că apelanta a încercat să își dovedească susținerile prin proba testimonială, dar declarațiile martorilor audiați la solicitarea apelantei - prietene cu aceasta - sunt părtinitoare și, pe alocuri, contradictorii (aspecte subliniate prin concluziile scrise depuse la dosarul primei instanțe).

Referitor la veniturile realizate în Germania, intimatul a recunoscut faptul că au existat perioade de timp în care apelanta a lucrat în străinătate, dar prima instanță în mod corect a observat că nu se poate reține - astfel cum a solicitat apelanta - că aceasta a realizat venituri în străinătate încă din cursul anului 2004 întrucât din cartea de muncă rezultă că până în cursul lunii februarie 2005 inclusiv a lucrat la Cooperativa Munca Lugoj iar apoi, până în cursul lunii februarie 2006 inclusiv, a ridicat drepturile de șomaj din România.

Cu privire la sumele de bani obținute din muncă în Germania, a arătat că apelanta nu a stat permanent în Germania, ci doar câte 3 luni după care urmau pauze de 3 luni, când se întorcea acasă și nu obținea venituri salariale.

Pârâta a încercat de-a lungul întregului litigiu să discrediteze imaginea intimatului, susținând atât că era „un simplu militar" (deși din înscrisurile depuse la dosar rezultă că a fost ofițer, că Președintele țării i-a conferit Meritul M. cls. a-III-a pentru rezultate bune si foarte bune, și că la ieșirea din activitate, la pensionare, șefii săi i-au înmânat o caracterizare pe măsura activității sale), că activitatea sa la ING Nederlanden ar fi pusă sub semnul întrebării, susținându-se caracterul fictiv al polițelor de asigurare (deși din probele testimoniale administrate în cauză a rezultat - și chiar dna. director C. E. a relatat - că intimatul a avut rezultate foarte bune în cadrul companiei, că și-a îndeplinit activitățile cu seriozitate, că a fost promovat ca și consultant senior doar după 1 an de colaborare cu societatea de asigurări și că polițele de asigurări în nici un caz nu puteau fi fictive întrucât fiecare client era sunat si verificat de un reprezentant al societății de la București si, în plus, fiecare asigurat trebuia să efectueze si un control medical). De asemenea s-a susținut (chiar și prin apel) că intimatul s-am distrat și a chefuit, deși rezultatele muncii sale și aprecierea în urma acestor eforturi rezultă din recunoașterile primite atât în ceea ce privește activitatea militară cât și activitatea în domeniul asigurărilor; mai mult chiar, martorii propuși de reclamanta-apelantă au recunoscut că și intimatul se ocupa de treburile gospodăriei, de creșterea și educarea copiilor etc.

Este evident ca evaluarea apartamentelor și partajarea lor să se facă la valoarea actuală a acestora, cu toate modificările care au intervenit între momentul achiziționării și momentul desfacerii căsătoriei părților, exact astfel cum a procedat prima instanță.

În ceea ce privește celelalte critici invocate de apelantă, faptul că prețul apartamentelor a fost achitat prin contractarea unor credite, achitate în scurt timp, nu prezintă nicio relevanță în ceea ce privește cotele de contribuție la dobândirea imobilelor, la cheltuielile căsătoriei etc. Ceea ce este important este că aceste apartamente au fost dobândite și achitate în timpul căsătoriei, iar veniturile certe ale părților sunt cele care rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cotele de contribuție fiind stabilite în funcție de acestea.

Sentința primei instanțe este foarte corectă, întrucât nu a negat serviciile de croitorie prestate de apelantă, dar a observat că „nu s-a administrat nicio probă certă cu privire la cuantumul acestor venituri, pentru a fi cuantificate"".

Apelanta a solicitat instanței de apel să se facă o comparație între salariile lunare ale fiecărei părți din anul 1991, și prețurile pentru lucrările de croitorie „indicate de martora U. A." - dar această martoră nu a indicat nici un preț pentru lucrările de croitorie, ci dimpotrivă a arătat că nu poate preciza cuantumul veniturilor, iar aspectele relatate privind obținerea unui salariu suplimentar din croitorie îl cunoaște doar de la reclamantă, nu i-a fost confirmat si de apelant și nici nu a constatat în mod direct acest lucru.

A apreciat ca fiind corectă și soluția instanței pronunțată în ceea ce privește solicitarea de obligare a intimatului la plata impozitului și a taxelor aferente radierii sarcinilor înscrise în cartea funciară.

După cum rezultă din toate cele de mai sus, sentința primei instanțe este temeinică și legală, în deplină conformitate cu starea de fapt și de drept care rezultă din probele administrate, astfel încât se impune respingerea apelului și menținerea sentinței civile pronunțată de Judecătoria Lugoj.

În drept s-au invocat disp. art. 471 alin. 5 coroborat cu art. 205 din Codul de procedură civilă.

In faza procesuală a apelului au fost administrate probe cu înscrisuri, respectiv copie carnet muncă S. I., traducere legalizată din limba germană a adresei emisă de L.Schluter, declarația dată de domnul Hans Bernd K. tradusă din limba germană de traducător autorizat si depusă la fila 40 dosar apel și declarația domnului Holger Goppert din Krefeld Germania, dată in fața unui notar german și tradusă în fața unui traducător autorizat în limba română și au fost administrate probele testimoniale cu martorii S. I. P., S. M., Ținoiu D., V. L. D., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate în file separate la dosar.

Analizând apelul formulat de reclamanta apelantă T. I. (fostă S.) prin prisma motivelor formulate precum și raportat la prev. art. 466-480 NCPC, instanța îl va admite ca fiind întemeiat având în vedere următoarele considerente:

Coroborând ansamblul probator administrat în fața instanței de fond cu probele administrate în fața instanței de apel, instanța de apel reține că, reținerea primei instanțe cu privire la contribuția inegală a părților la dobândirea masei bunurilor comune este nelegală raportat la probatoriul administrat în cauză.

Din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că părțile au avut o contribuție comună și egală la dobândirea celor două bunuri imobile care compun masa bunurilor comune si nu astfel cum a reținut prima instanță de 25% reclamanta și 75% pârâtul .

Bunurile imobile care compun masa partajabilă au fost dobândite sub durata căsătoriei părților, căsătorie încheiată la data de 16.02.1985 și desfăcută la data de 05.07.2011 prin sentința civilă nr.1016/07.04.2011 a Judecătoriei Lugoj, irevocabilă.

Bunurile fiind dobândite de ambii soți sub durata căsătoriei și înainte de . Codului civil li se aplică prezumția legală a comunității de bunuri, instituită de art.30 din vechiul Cod al Familiei, în prezent abrogat.

Potrivit art.30 Codul Familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.

Textul instituie și o prezumție relativă de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă.

C. propriu zisă ce se cuvine din devălmășie fiecăruia dintre soți se stabilește pe baza contribuției efective a fiecăruia, fie prin venituri, fie prin activitate casnică ori în gospodărie.

Această contribuție nu poate fi privită individual, cu privire la dobândirea fiecărui bun în parte ci global, drept contribuție pe întreaga durată a căsătoriei.

Instanța de apel constată că prima instanță s-a limitat la a face o comparație a veniturilor realizate de părți sub durata căsătoriei, astfel cum rezultă acestea scriptic din carnetele de muncă ale reclamantei și cele realizate de pârât, reținând că reclamanta a realizat în perioada septembrie 1988- februarie 2005 venituri în sumă de_ rol, pe când veniturile realizate de pârât au totalizat suma de_ lei rol, neluând in considerare la stabilirea contribuției efective a părților la dobândirea bunurilor comune faptul că reclamanta a realizat suplimentar veniturilor realizate la locul de muncă venituri periodice ce mai reprezentau încă un salariu lunar în perioada din anul 1992 până in anul 2004 din activități de croitorie.

Depoziția martorului audiat la instanța de fond U. A., coroborată cu depoziția martorei S. M. și a martorei V. L. D., au condus instanța spre concluzia că, din anul 1992 până în anul 2004, reclamanta a desfășurat în mod constant activități de croitorie fiind cunoscuta în localitatea de domiciliu Lugoj ca o croitoreasă foarte bună și din această activitate a realizat venituri consistente, respectiv încă un salariu lunar.

Activitatea de croitorie a reclamantei, astfel cum rezultă din depozițiile martorelor S. M., V. L. D. si U. A., consta in coaserea de rochii, costume și a adus acesteia multă clientelă.

Din depozițiile martorilor rezultă că reclamanta s-a implicat în mod corespunzător în gospodărirea în comun a soților și și-a dedicat viața creșterii celor doi copii ai părților, in prezent majori, activitatea în întreținerea gospodăriei și creșterea celor doi copii minori ai părților nefiind avută in vedere de instanța de fond la stabilirea cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune.

Mai mult, probele testimoniale cu martorii V. L. D., S. M. și U. A., au confirmat faptul că după anul 2005, reclamanta T. I. a desfășurat o muncă remunerată consistent în Germania, toți banii fiind direcționați în gospodăria ambilor soți și fiind folosiți la îmbunătățiri aduse la imobil, creșterea celor doi copii și cheltuielile curente ale gospodăriei.

Depozițiile martorilor sunt completate de probele cu înscrisuri depuse la dosar, respectiv de declarațiile date în fața unor notari în Germania, traduse și legalizate in limba română de domnul Hans Bernd K. din Aachen din care rezultă că in perioada cuprinsă între septembrie 2004 si iunie 2006 a achitat doamnei I. T., divorțată S., sub formă de cadou suma de 13.500 euro în semn de recunoștință pentru ajutorul dânsei.

De asemenea, din declarația domnului Holger Goppert din Krefeld Germania, dată in fața unui notar german, rezultă că în perioada august 2006 si decembrie 2010 a achitat sub formă de cadou doamnei I. T. divorțată S., suma de 26.300 Euro în semn de recunoștință pentru ajutorul dânsei.

Coroborând probele testimoniale administrate in fața instanței de fond, cu probele testimoniale administrate în fața instanței de apel, precum și cu probele cu înscrisuri mai sus enumerate, rezultă că, reclamanta T. I. și pârâtul S. N. au avut contribuție comună la dobândirea bunurilor comune avute sub durata căsătoriei, motiv pentru care:

Se va admite apelul formulat de reclamanta apelantă T. I. (fostă S.) împotriva sentinței civile nr.149/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ în contradictoriu cu pârâtul intimat S. N..

Va schimba în parte hotărârea apelată în sensul că:

Va admite acțiunea principală formulată și precizată de reclamanta T. I. în contradictoriu cu pârâtul S. N..

Va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional S. N. împotriva reclamantei pârâte reconvenționale T. I..

Va constata că părțile au dobândit sub durata căsătoriei cu contribuție egală și comună următoarele bunuri:

Imobilul apartament nr. 11 evidențiat în CF nr._-C1-U4 Lugoj (CF vechi nr.9968/XI) sub nr. top 3776-3777/12/1/5/XI, cu o valoare de circulație de 154.770 lei și imobilul apartament nr. 12 evidențiat în CF nr._-C1-U8 Lugoj (CF vechi nr.9968/XII), sub nr. top 3776-3777/12/1/5/XII, cu o valoare de circulație de 69.466 lei conform expertizei efectuată în cauză de expert N. E., ce face parte integrantă din prezenta decizie.

In baza art.983 si următoarele, 987 Cod procedură civilă, va dispune sistarea stării de codevălmășie dintre părți prin formarea a două loturi, după cum urmează:

Lotul 1 în valoare de 154.770 lei format din apartamentul nr. 11 evidențiat în CF nr._-C1-U4 Lugoj, nr. top 3776-3777/12/1/5/XI, va fi atribuit pârâtului reclamant S. N..

Lotul 2 în valoare de 69.466 lei format din apartamentul nr. 12 evidențiat în CF nr._-C1-U8 Lugoj, nr. top 3776-3777/12/1/5/XII va fi atribuit reclamantei pârâte T. I..

Va obliga pârâtul reclamant reconvențional S. N. să plătească reclamantei pârâte reconvențional T. I. suma de 42.652 lei cu titlu de sultă.

Instanța nu va primi criticile aduse de către apelanta reclamantă T. I. hotărârii primei instanțe cu privire la cheltuielile acordate de instanța de fond in parte, doar în sumă de 150 lei cheltuieli de întreținere și cheltuieli de radiere privilegiu imobiliar, întrucât cele rezultate din plata impozitului aferent imobilelor in litigiu, nu rezultă că au fost achitate de reclamantă, din chitanța atașată la fila 62 dosar fond, rezultă că pârâtul este cel care a achitat acest impozit.

Va respinge în rest cererea reconvențională.

Va menține în rest hotărârea atacată.

In baza art.274 cod proc.civilă, va obliga intimatul S. N. să plătească apelantei T. I. suma de 1914 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel constând în 1114 lei taxă judiciară de timbru și 800 lei onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de reclamanta apelantă T. I. (fostă S.) cu domiciliul ales in Lugoj, .. 22, ., județul T., împotriva sentinței civile nr.149/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul_ în contradictoriu cu pârâtul intimat S. N. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat A. R. în Timișoara, ., ..

Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că:

Admite acțiunea principală formulată și precizată de reclamanta T. I. în contradictoriu cu pârâtul S. N..

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional S. N. împotriva reclamantei pârâte reconvenționale T. I..

Constată că părțile au dobândit sub durata căsătoriei cu contribuție egală și comună următoarele bunuri:

Dispune sistarea stării de codevălmășie dintre părți prin formarea a două loturi, după cum urmează:

Lotul 1 în valoare de 154.770 lei format din apartamentul nr. 11 evidențiat în CF nr._-C1-U4 Lugoj, nr. top 3776-3777/12/1/5/XI, se va atribui pârâtului reclamant S. N..

Lotul 2 în valoare de 69.466 lei format din apartamentul nr. 12 evidențiat în CF nr._-C1-U8 Lugoj, nr. top 3776-3777/12/1/5/XII se va atribui reclamantei pârâte T. I..

Obligă pârâtul reclamant reconvențional S. N. să plătească reclamantei pârâte reconvențional T. I. suma de 42.652 lei cu titlu de sultă.

Respinge în rest cererea reconvențională.

Menține în rest hotărârea atacată.

Obligă intimatul S. N. să plătească apelantei T. I. suma de 1914 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel constând în 1114 lei taxă judiciară de timbru și 800 lei onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 24.02.2015.

P., JUDECATOR,

A. I. D. J.

GREFIER,

R. C.

Red. A.I

Tehnored. B.I.

Ex. 4- 06.06.2015

Prima instanta – S. M. -Judecătoria Lugoj

← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr....		Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 149/2015. Tribunalul TIMIŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 149/2015. Tribunalul TIMIŞ