Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 30/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 190/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE NR. 190/A/2015
Ședința publică din data de 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător D. J.
Grefier R. C.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamantul apelant B. G. împotriva sentinței civile nr._/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu pârâta intimata B. C. având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se ia act că mersul dezbaterilor si concluziile parților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 17.02.2015, când din lipsa de timp pentru a delibera a fost amânată pronunțarea pentru termenul de judecată de astăzi, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integranta din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ /03.02.2014, reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâta B. C. a solicitat instanței ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în Timișoara, ..2, . apartament cu două camere având CF nr._ Timișoara, nr. cad._/III, prin atribuirea imobilului către reclamant.
În fapt, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1923/31.10.2006 a cumpărat imobilul supus partajului cu suma de 32.500 euro, din care a achitat un avans de 12.000 euro, urmând diferența de 19.800 euro să fie plătită printr-un credit bancar de . căror debitori sunt părțile.
Prin sentința civilă nr. 2060/20.02.2008 s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, moment din care reclamantul a efectuat toate cheltuielile pentru rate, astfel contribuția reclamantului la achiziționarea imobilului fiind mai mare.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar în subsidiar pe fond ieșirea din indiviziune asupra imobilului supus partajului prin atribuirea către pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că părțile sunt coproprietari în devălmășie asupra imobilului până la stabilirea cotei părți ce revine fiecăruia.
Prin sentința civilă nr._/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul B. G. împotriva pârâtei B. C., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a investit instanța cu o cerere de ieșire din indiviziune, fără ca anterior, să se fi stabilit cotele părți ce revin fiecăruia, fiind inadmisibilă, ieșirea din indiviziune fiind posibilă doar asupra coproprietății pe cote părți.
Pe fond reclamanta a arătat că părțile au achiziționat imobilul supus partajului cu prețul de 32.500 euro, din care 12.700 euro, bani comuni ai părților, iar suma de 19.800 euro s-a achitat prin contractarea unui credit bancar. Astfel soții au ca bun comun imobilul menționat pentru care au contractat o datorie comună de 58.178 euro. Până la desfacerea căsătoriei părților acestea au achitat suma de 2.984,53 euro din datoria comună, iar de la data desfacerii căsătoriei ratele au fost achitate atât de către pârâtă din venituri proprii, cât și de reclamant din veniturile acestuia, plătind din total suma de 16.130,4 euro, iar în prezent părțile mai au o datorie comună de 43.047,6 euro. Asupra imobilului este înscris dreptul de ipotecă și interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea .>
Pârâta a precizat că a contribuit 75% la dobândirea imobilului câtă vreme a fost mereu angajată în muncă, contribuind la cheltuielile comune ale căsătoriei și la dobândirea imobilului, atât prin veniturile realizate cât și prin munca în gospodărie și pentru creșterea copilului părților.
În perioada august 2008-octombrie 2013 părțile au achitat în mod egal ratele, însă din luna octombrie reclamantul i-a învederat pârâtei că va achita singur ratele, întrucât imobilul este „al lui”. Reclamantul nu a achitat ratele la bancă din luna octombrie până în luna aprilie 2014, iar în prezent pârâta plătește ratele, inclusiv ratele restante, întrucât banca urma să declare creditul scadent anticipat și să execute ipoteca.
În deliberare, asupra excepției inadmisibilității cererii în raportat la neîndeplinirea procedurii prealabile de informare privind avantajele medierii,instanța de fond a reținut că sunt aplicabile în cauză disp. art. 248 C., respectiv pct..1 al articolului amintit prevăzând că: „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond (…)”.
Potrivit disp. art. 60 ind. 1 din Legea nr. 192/2006 „(1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii: (…) b) în materia dreptului familiei, în situațiile prevăzute la art. 64” din același act normativ.
Din cuprinsul disp. art. 64 rezultă că „(1) Pot fi rezolvate prin mediere neînțelegerile dintre soți privitoare la: (…) b) partajul de bunuri comune. (…)” rezultă că, în situația coroborării celor două articole din același act normativ procedura medierii raportată la obiectul prezentei acțiuni devine una obligatorie și nu facultativă.
Față de excepția inadmisibilității acțiunii raportată la lipsa parcurgerii procedurii informării cu privire la avantajele medierii instanța de fond a reținut că devin astfel aplicabile în cauză disp. art. 2 din Legea nr. 192/2006 care prevede: „ (1) Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege. (1^1) Dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părți refuză în scris participarea la ședința de informare, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru ședința de informare, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței. (1^2) Instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60^1 alin. (1) lit. a) - f). (…)”, Instanța de fond a constata că disp. art. 60 ind.1 și art. 64 cu aplicarea disp. art. 2 din Legea nr. 192/2006 sunt aplicabile, văzând și disp art. 248 C., astfel încât a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii și pe cale de consecință a respins acțiunea cu această motivare.
Împotriva sentinței civile nr._/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ a declarat apel reclamantul apelant B. G. înregistrat la Judecătoria Timișoara la data de 13.08.2014 prin care a solicitat instanței admiterea apelului și anularea hotărârii apelate în sensul trimerii cauzei spre soluționare instanței competente în judecarea fondului.
În motivare apelantul a arătat că a îndeplinit obligația de a chema pârâta la ședința de informare cu privire la mediere dar instanța de fond nu a avut în vedere decizia Curții Constituționale nr. 266 din 08.05.2014 prin care s-a statuat faptul că nu mai este obligatorie ședința de informare privind beneficiile medierii, motiv pentru care sentința atacată este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului său apelantul a arătat ca relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate și nu există persoane care să fie propuse în calitate de martori pentru a dovedi acest lucru întrucât nimeni din exterior nu știe problemele din familia sa. A mai arătat că administrarea unui probatoriu nu este necesară dat fiind acordul pârâtei și faptul că a solicitat nemotivarea hotărârii de divorț.
Intimata B. C. nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul prin prisma motivelor formulate precum și raportat la prev. art. 466-480 C.pr.civ., instanța îl va admite ca fiind întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut ca fiind inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul B. G. ca urmare a faptului că nu s-a parcurs procedura informării cu privire la avantajele medierii și a aplicat prev.art.248 C. corob. cu art.2, art.60 ind.1, art.64 din Legea nr.192/2006 respingând acțiunea reclamantului ca fiind inadmisibilă.
Critica apelantului în sensul că prima instanță nu a avut în vedere la data pronunțării sentinței apelate împrejurarea că prin Decizia Curții Constituționale a României nr.266/08.05.2014 s-a stabilit că nu mai este obligatorie ședința de informare privind beneficiile medierii, este întemeiată și va fi primită ca atare de către instanța de apel.
Astfel, prin Decizia Curții Constituționale a României nr.266/08.05.2014 s-a statuat că nu mai este obligatorie ședința de informare privind beneficiile medierii, decizia mai sus menționată fiind publicată în Monitorul Oficial nr.464/25.06.2014, anterior pronunțării sentinței civile nr._/30.06.2014 a Judecătoriei Timișoara apelată în prezentul dosar.
Conform art.147 al.4 din Constituția României ”Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
Pe cale de consecință, prima instanță raportat la Decizia Curții Constituționale a României nr.266/08.05.2014 publicată în Monitorul Oficial nr.464/25.06.2014 a respins în mod nelegal acțiunea formulată de reclamantul B. G. ca inadmisibilă.
Instanța de apel va face aplicarea prev.art.480 al.3 C. și va admite apelul formulat de reclamantul apelant B. G. împotriva sentinței civile nr._/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu pârâta intimata B. C..
Va anula în tot sentința atacată și va trimite cauza spre soluționare primei instanțe pentru soluționarea fondului cauzei, Judecătoria Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de apelant B. G. domiciliat în Timișoara, ..2, ., . împotriva sentinței civile nr._/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu pârâta intimata B. C. cu domiciliul ales în Timișoara, ..6, . la Cabinet de A. I. L..
Anulează în tot sentința atacată și trimite cauza spre soluționare primei instanțe, Judecătoria Timișoara.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 03.03.2015.
P., JUDECATOR,
A. I. D. J.
GREFIER,
R. C.
Red. A.I
Tehnored. R.C.
Ex.4-04.06.2015
Prima instanta – N. T. -Judecătoria Timișoara
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 424/2015. Tribunalul TIMIŞ | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
