Pretenţii. Decizia nr. 310/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 310/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 310/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMANIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 310/2015
Ședința publică din data de 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte I.-A. D.
Judecător L. D.
Grefier F. L. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta C. A. DE SANATATE A APARARII, ORDINII PUBLICE, SIGURANTEI NATIONALE SI AUTORITATII JUDECATORESTI împotriva sentinței civile_/31.07.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul T. M., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Mersul dezbaterilor si concluziile parților sunt consemnate în încheierea din 18.03.2015, parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a dispus amânarea pronunțării la 01.04.2015 .
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Hotărârea apelata.
Prin sentința civila nr._/31.07.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost admisa cererea formulată de reclamantul T. M., domiciliat in Timisoara, ., ., cu domiciliul procedural ales la av. B. F. din Timisoara, ..24, ., jud. Timis în contradictoriu cu pârâta C. DE ASIGURARI DE SANATATE A APARARII, ORDINII PUBLICE, SIGURANTEI NATIONALE SI AUTORITATII JUDECATORESTI, cu sediul in Bucuresti, ..45, sector 1.
A fost obligată pârâta sa plătească reclamantului suma de 1095 lei cu titlu de pretenții, actualizata cu rata inflației la data plații efective.
A fost obligată pârâta sa plătească reclamantei suma de 81,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Considerentele reținute de prima instanța pentru pronunțarea acestei soluții:
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 09.01.2013, reclamantul a suferit o criză renală la rinichiul drept, iar în urma investigațiilor efectuate în Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, acesta a fost diagnosticat cu colică renală dreaptă. La data de 11.01.2013 reclamantul a mai avut o altă criză adresându-se tot Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara.
La data de 14.01.2013 acesta s-a prezentat la Policlinica M.A..I unde i s-a emis un bilet de trimitere către Centrul Medical Sfânta M. SRL din Timișoara. In urma investigațiilor efectuate în această clinică a rezultat faptul că reclamantul avea un calcul triunghiular de 4/6 mm. In data de 17.01.2013 reclamantul a fost internat în Spitalul Clinic Municipal de Urgentă Timișoara unde i s-a montat un cateter JJ dreptascendent. Eliminarea unui calcul renal se poate face fie prin operație, fie printr-o metodă modernă de tratament respectiv litotripsia extracorporală. La baza acestei metode moderne stă dezintegrarea calculilor, ce se realizează prin unde de șoc produse în afara organismului (extracorporal), unde ce penetrează țesuturile fără a produce leziuni ale acestora, fragmentele rezultate prin dezintegrarea calculilor, se elimină spontan prin urină.
La data de 11.04.2013, prin adresele înregistrate sub nr._ la Spitalul Clinic Județean de Urgenta T. si sub nr. CR70, la Spitalul Clinic M. de Urgenta „Dr. V. P." din Timișoara a solicitat sa i se comunice în scris daca, la data de 14.02.2013, la aceste unități medicale exista în funcțiune un aparat de lipotripsie (ESWL). Prin adresele nr._/21.05.2013 si CR70/10.05.2013 cele doua instituții au comunicat ca nu dețineau in funcțiune menționatul aparat.
D. fiind faptul că Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara nu deținea în funcțiune un aparat pentru efectuarea litotripsiei, ESWL, fapt demonstrat și prin răspunsul acestei unități sanitare, si probabil pentru a evita operația clasică care se putea realiza în cadrul spitalului, reclamantul s-a adresat cabinetului medical Urologica – Tim, unde, in 14.02.2013, a achitat suma de 200 Euro (1095 Lei), in vederea efectuării intervenției chirurgicale de lipotripsie.
Potrivit adresei nr._/04.07.2013 emisa de către Centrul Medical Județean T., litotripsia extracorporală, efectuata către reclamant la data de 14.02.2013, intra conform Normelor de aplicare a contractului cadru nr._, anexa16 la pachetul de servicii medicale din asistenta medicala spitaliceasca, decontata de CASAOPSNAJ si nu intra la pachetul de servicii medicale în ambulatoriu de specialitate care sa se efectueze în regim privat, acest serviciu trebuind a fi plătit de casa de asigurări din bugetul MAI.
F. de adresa menționata mai sus, prima instanță văzând prev. art. 248 NCPC, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiata.
Având în vedere cele arătate mai sus, coroborând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prima instanța a considerat ca se impune decontarea de către parata a serviciului medical de litotripsie (ESWL), întrucât acesta nu putea fi efectuat in cadrul sistemului public, iar raportat Ia starea de fapt relevata de parata, instanța a reținut că reclamantul ar fi putut accepta refuzul serviciilor medicale a căror contravaloare o solicita, în condițiile în care alternativa ar fi fost tratamentul medicamentos, dar în condițiile date acesta nu asigura vindecarea, sau operația clasica, chirurgicala, care l-ar fi indisponibilizat pentru o perioada lunga de timp.
Raportat la costul intervenției suferite, pe care îl solicita de la parata in prezenta acțiune, instanța a reținut ca reclamantul a apreciat oportun, raportat la meseria pe care o are, sa ia masurile cele mai indicate pentru sănătatea sa, motive pentru care a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiata, si văzând prev. HG nr.117/2013, Ordinul 423/2013, a admis acțiunea formulata de reclamant si a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1095 lei cu titlu de pretenții, reprezentand contravaloare servicii medicale de litotripsie extracorporala, suma actualizata cu rata inflației la data plății efective.
Văzând prev. art. 453 NCPC, prima instanța a obligat pârâta sa plătească reclamantei suma de 81,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxa de timbru.
Cererea de apel
Împotriva aceste hotărâri apelanta C. A. DE SANATATE A APARARII, ORDINII PUBLICE, SIGURANTEI NATIONALE SI AUTORITATII JUDECATORESTI a declarat apel care a fost înregistrat la Tribunalul T. la data de 12.12.2014 în dosarul_ solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța, să fie admis apelul așa cum a fost formulat, să fie desființată sentința atacată și în consecință sa fie respinsa cererea reclamantului ca nelegală.
Apelanta arata ca în hotărârea pe care a pronunțat-o prima instanță nu a ținut cont de faptul că obligația de achiziționare a aparaturii necesare desfășurării activității medicale revine spitalelor, conform prevederilor art. 190 alin. (2) lit. (b) din legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, și nu casei de asigurări sociale de sănătate, ori pentru nerespectarea unei prevederi legale de către o entitate, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. nu trebuie să fie obligată la o plata având în vedere că nu a încălcat cu nimic dreptul asiguratului la asistența medicală în condițiile cadrului legal.
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. are ca principală atribuție administrarea bugetului propriu, fiind totodată autorizată să încheie contracte civile de furnizare de servicii medicale cu furnizorii de servicii medicale și în baza acestor contracte de drept civil, decontează serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condițiile contractului-cadru, conform prevederilor art. 271 lit. b) și h) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare.
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. decontează serviciile medicale numai furnizorilor de servicii cu care se afla în relații contractuale, potrivit art. 246, alin. (1)," relațiile dintre furnizorii de servicii medicale...și casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract".
Mai mult decât atât, în hotărârea instanței de fond, nu s-a ținut cont de faptul că în speța de față este vorba de asigurări sociale de sănătate; unitățile sanitare neavând aparatura necesară, aveau posibilitatea intervenției clasice, pe care reclamantul a refuzat-o.
De asemenea, reclamantul avea posibilitatea legală de a solicita atât la C.A.S.O.P.S.N.A.J. cât și la C. Județeană de Asigurări de Sănătate T., informații privind furnizorii de servicii medicale care se aflau în contract cu o casă de asigurări sociale de sănătate la acea dată, care dețineau un astfel de aparat și care puteau sa-i efectueze intervenția.
Apelanta apreciază de asemenea că hotărârea primei instanțe a fost dată fără a se tine cont de următoarele prevederi legale: Conform art. 217 alin. (1) și (3) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, asigurații au dreptul la un pachet de servicii de bază în condițiile legii, iar Contractul-cadru reglementează, în principal, condițiile acordării asistenței medicale cu privire la pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate.
Asigurații beneficiază de serviciile medicale numai prin unitățile sanitare publice sau private, organizate conform prevederilor legale în vigoare, autorizate si evaluate în condițiile legii, respectiv cu furnizorii de servicii medicale aflați în relații contractuale cu casele de asigurări, potrivit dispozițiilor art. 245 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Apelanta arata ca răspunsul formulat de C.M.J. T. este greșit formulat, deoarece instanța de fond a reținut faptul că „acest serviciu nu intră la pachetul de servicii medicale în ambulatoriu de specialitate care să se efectueze în regim privat, acest serviciu trebuind a fi plătit de casa de asigurări din bugetul MAI". Solicita instanței, să retina că o casă de asigurări sociale de sănătate, nu poate dispune de fondurile și de bugetul unui minister.
Art. 267 alin. 2 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, prevede faptul că „bugetele de venituri și cheltuieli ale caselor de asigurări se aprobă de ordonatorul principal de credite, în condițiile legii", iar ordonatorul principal de credite pentru C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. este C. Națională de Asigurări de Sănătate. Prin urmare, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. nu poate dispune de bugetul Ministerului Administrației și Internelor.
Conform prevederilor Art. 1 alin.l, din H.G. nr. 677/2003, polițistul beneficiază în mod gratuit de asistență medicală și psihologică, medicamente și proteze, în condițiile prezentei hotărâri și ale actului normativ privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Conform prevederilor art. 2 și art. 3 din H.G. 677/2003, privind condițiile de acordare în mod gratuit a asistenței medicale și psihologice, a medicamentelor și protezelor pentru polițiști, "prin acordarea asistenței medicale, în sensul prezentei hotărâri, se înțelege aplicarea tuturor măsurilor profilactice, curative și recuperatorii, pentru asigurarea stării de sănătate."
„Asistența medicală profilactică și curativă în situații speciale și în misiuni specifice, asistența medicală curativă la locul de muncă, asistența medicală în boli profesionale sau în accidente de muncă, alte servicii medicale care nu sunt prevăzute în contractul-cadru pentru asigurările sociale de sănătate se asigură gratuit prin structurile medicale specializate din cadrul rețelei sanitare proprii Ministerului de Interne."
Având în vedere prevederile H.G. nr. 677/2003, se impune remarcat că pentru ministerul la care acesta este arondat există o prevedere legală potrivit căreia cheltuielile necesare pentru acordarea asistenței medicale de recuperare gratuită se suportă din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate administrat prin C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., conform prevederilor contractului-cadru pentru asigurările sociale de sănătate. Cuantumul contribuției personale din contravaloarea acestor servicii se suportă din fondurile bugetare aflate Ia dispoziția asigurări de sănătate, care defineau aparatura necesară era Ordinul comun MS/CNAS nr. 1723/950/20.12.2011 și nu Ordinul nr._ .(Anexa nr. 1).
Solicita a se avea în vedere faptul că instanța de fond "consideră că se impune decontarea de către pârâta a acestui serviciu medical respectiv, litotritia (ESWL), întrucât acesta nu putea fi efectuat în cadrul sistemului public."
După analiza argumentelor legale mai sus prezentate, raportat la aprecierea instanței de fond mai sus citată, solicita ca în hotărârea care se va pronunța, să se aibă în vedere următorul aspect: Serviciu medical putea fi efectuat de oricare furnizor în contract cu oricare casa de asigurări de sănătate din România, fie din cadrul sistemului public fie privat, fiind un serviciu medical care se efectuează în spitalizare de zi de către unitatea spitalicească în contract cu o casa de asigurări din România care deținea aparatura necesară. Așa cum și din scrisoarea medicală eliberată de către Clinica Urologica T. se observă, serviciul medical a fost efectuat într-o singură zi.
În drept, art. 466 Cod proc. civ și următoarele, Ordinul comun MS/CNAS nr. 1723/950/20.12.2011, Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, H.G. nr. 1389/2010.
Întâmpinarea
Intimatul prin întâmpinarea formulată solicita respingerea apelului ca fiind netemeinic si nelegal, cu cheltuieli de judecata, arătând ca cererea de apel releva o enumerare de texte de lege, fără a demonstra instanței de apel cauzele pentru care sentința atacata este nelegala. Se apreciază prin cererea de apel ca reclamantul ar fi trebuit sa accepte varianta alternativa de intervenție chirurgicala, disponibila în orice unitate spitaliceasca. Arata ca a explicat ca a refuzat varianta de intervenție clasica, întrucât ar fi presupus un timp mai îndelungat de refacere, dar si riscuri suplimentare, iar unitatea spitaliceasca de stat avea în dotare un aparat care putea sa permită efectuarea intervenției suferite la clinica privata, insa acesta era defect. În acest sens, considera argumentele pârâtei apelante netemeinice si nefondate. Practic, plecând de la premisa ca ar fi trebuit sa accept varianta clasica de intervenție, parata apelanta enumera o . texte legate, care nu pot fi de natura a demonstra nelegalitatea sentinței atacate. Intimatul considera ca se impune decontarea de către parata a serviciului medical de lipotripsie (ESWL), întrucât acesta nu putea fi efectuat in cadrul sistemului public.
Tribunalul, analizând apelul prin prisma motivelor invocate precum si în baza art. 476 – 478 C. proc. civ. din 2010, constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Apelanta a criticat soluția primei instanțe arătând că aceasta a fost dată fără a se ține cont de faptul că asigurații beneficiază de serviciile medicale numai prin unitățile sanitare publice sau private, organizate conform prevederilor legale în vigoare, autorizate si evaluate în condițiile legii, respectiv cu furnizorii de servicii medicale aflați în relații contractuale cu casele de asigurări, potrivit dispozițiilor art. 245 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul reține că într-adevăr reclamantul a beneficiat de un serviciu medical acordat la cerere de un furnizor care nu se afla în relație contractuală cu nicio casă de asigurări de sănătate, însă s-a ajuns în această situație pentru că furnizorii de servicii medicale din județul T. care se aflau în contract cu o casă de asigurări sociale de sănătate la acea dată nu dețineau aparatul necesar pentru efectuarea intervenției necesare reclamantului.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei dovada faptului că s-a adresat atât Spitalului Clinic Județean de Urgență Timișoara, cât și Spitalului Clinic M. Timișoara, și ambele unități medicale au arătat că nu dețin un asemenea aparat.
Apelanta nu a depus la dosarul cauzei dovada faptului că în județul T. sau în împrejurimi exista un furnizor de servicii medicale care se afla în contract cu o casă de asigurări sociale de sănătate la acea dată și deținea aparatul necesar pentru efectuarea intervenției.
Nu i se poate reproșa reclamantului faptul că nu a făcut mai multe demersuri pentru a găsi un asemenea furnizor de servicii medicale și nici faptul că nu a apelat la intervenția medicală clasică care presupune o perioadă de recuperare mai mare, un disconfort fizic și psihic mai ridicat decât litotritia.
Mai mult, litotritia reprezintă un serviciu medical care poate fi furnizat în regim de spitalizare de zi și este decontat de casa de asigurări de sănătate, așa cum arată și apelanta în cuprinsul cererii de apel.
Pentru aceste motive, tribunalul apreciază că în mod corect a reținut prima instanță că apelanta pârâtă este obligată să deconteze tratamentul medical suferit de intimatul reclamant.
În ceea ce privește însă costul intervenției, tribunalul reține că apelul este întemeiat.
Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse în Anexa 16 la Ordinul comun MS/CNAS nr. 1723/950/20.12.2011, lit. b, pct. 1, 1.1 și 2 în cazul litotriției prețul decontat de casa de asigurări sociale unui furnizor care acordă un astfel de serviciu medical unui pacient era la acea dată de 350 lei/ședință.
Reclamantul nu a dovedit faptul că a fost supus mai multor ședințe, prin urmare apelanta este obligată să-i plătească doar costul unei ședințe de acest fel. Potrivit dispozițiilor H.G. nr. 677/2003 reclamantul, în calitatea sa de polițist, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală și psihologică, medicamente și proteze, în condițiile prezentei hotărâri și ale actului normativ privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Prin urmare această gratuitate nu este una absolută, ci ea se acordă în condițiile prevăzute de legislația în materie.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ. din 2010, instanța de apel va admite apelul formulat în cauză, va schimba în parte sentința apelată în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată, va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 350 lei cu titlu de pretenții, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
De asemenea, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 28 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, reprezentând taxă judiciară de timbru pentru pretențiile admise.
Cheltuieli de judecată
În temeiul art. 451 și 452 C. proc. civ. din 2010 instanța de apel va lua act de faptul că nu s-a solicitat plata unor cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta C. A. DE SANATATE A APARARII, ORDINII PUBLICE, SIGURANTEI NATIONALE SI AUTORITATII JUDECATORESTI cu sediul în București ..45,sector 1 împotriva sentinței civile_/31.07.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul T. M. domiciliat in Timisoara, ., ., cu domiciliul procedural ales la av. B. F. din Timisoara, ..24, ., jud. Timis.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. M. în contradictoriu cu pârâta C. Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale si Autorității Judecătorești.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 350 lei cu titlu de pretenții, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 28 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Pronunțată în ședința publică din data de 01.04.2015.
P. JUDECATOR
I.-A. D. L. D.
Grefier
F. L. C.
Red. D.I.A./29.05.2015
Tehnord. F.C.
Prima instanță Judecatoria Timisoara Jud. C. L.
| ← Sechestru judiciar. Decizia nr. 626/2015. Tribunalul TIMIŞ | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 739/2015.... → |
|---|
