Succesiune. Sentința nr. 443/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 443/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 443/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMANIA
TRIBUNALUL T.
SECTIA I CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR.443/PI
Ședința publică din 04.03.2015
PREȘEDINTE: C. B.
GREFIER: G. G.
S-a luat in examinare acțiunea formulată de reclamanta C. L.-L. împotriva pârâtului C. N., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantă, avocat C. C., lipsă fiind pârâtul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,instanța, în baza art. 248 al.1 NCPC raportat la art.131 și 132 NCPC corelat cu art.94 pct.1 lit.i NCPC invocă din oficiu excepția de necompetență materială a Tribunalului T., acordând cuvântul părților asupra acestei excepții.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului T. în soluționarea pricinii de față, apreciind că Judecătoria Timișoara este competentă să soluționeze litigiul pendinte.
INSTANTA
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului T. în soluționarea pricinii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 16.12.2014 sub nr._, reclamanta C. L.-L. a chemat în judecată pe pârâtul C. N. solicitând instanței să constate calitatea de moștenitor - legatar universal al defunctei C. S. în privința pârâtului C. N.; să constate că în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C. S., intră imobilul situat în Timișoara, Bulevardul 23 August, nr. 5, parter, . în Cartea Funciară nr._-C1-U2 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții Funciare nr._ Timișoara), număr cadastral 459/VI, imobil compus din 4 camere, antreu, baie, cameră de serviciu, cămară alimente, WC, bucătărie, 2 boxe la subsol, cu 5,89% din p.c. și teren cu drept de folosință de 38/649 mp.; să dispună obligarea pârâtului la încheierea cu reclamanta, în formă autentică, a unui contract de vânzare-cumpărare în privința imobilului situat în Timișoara, Bulevardul 23 August, nr. 5, parter, . în Cartea Funciară nr._-C1-U2 TimișoaraJ^rovenită din conversia de pe hârtie a Cărții Funciare nr._ Timișoara), număr cadastral 459/VI, imobil compus din 4 camere, antreu, baie, cameră de serviciu, cămară alimente, WC, bucătărie, 2 boxe la subsol, cu 5,89% din p.c. și teren cu drept de folosință de 38/649 mp, contract prin care să aibă loc transferul dreptului de proprietate având ca obiect imobilul anterior descris, în patrimoniul reclamantei.
În subsidiar, reclamanta solicită să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare în privința imobilului situat în Timișoara, Bulevardul 23 August, nr. 5, parter, . în Cartea Funciară nr._-C1-U2 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții Funciare nr._ Timișoara), număr cadastral 459/VI, imobil compus din 4 camere, antreu, baie, cameră de serviciu, cămară alimente, WC, bucătărie, 2 boxe la subsol, cu 5,89% din p.c. și teren cu drept de folosință de 38/649 mp, prin care să aibă loc transferul dreptului de proprietate având ca obiect imobilul anterior descris, în patrimoniul reclamantei.
Reclamanta solicită ca instanța să îndrume Serviciul de Carte Funciară din cadrul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară - T. să dispună înscrierea în Cartea Funciară nr._-C1-U2 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții Funciare nr._ Timișoara) număr cadastral 459/VI, a dreptului de proprietate asupra imobilului descris în cuprinsul capătului 1 al prezentei cereri, cu titlu de cumpărare.
În motivare, reclamanta arată că prin promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată prin încheierea cu nr. 493/14 februarie 2002, defuncta C. S. i-a promis transferul dreptului de proprietate în privința imobilului situat în Timișoara, Bulevardul 23 August, nr. 5, parter, . în Cartea Funciară nr._-C1-U2 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții Funciare nr._ Timișoara), număr cadastral 459/VI, imobil compus din 4 camere, antreu, baie, cameră de serviciu, cămară alimente, WC, bucătărie, 2 boxe la subsol, cu 5,89% din p.c. și teren cu drept de folosință de 38/649 mp.
Prețul la care a fost proiectată vânzarea a fost stabilit, la acea vreme, la_ (o sută de milioane de lei), din care reclamanta a plătit imediat promitentei-vânzătoare suma de 85.000.000 de lei, iar restul - de 15.000.000 de lei - urma să fie achitat de către beneficiara promisiunii în rate lunare, a 180.000 de lei, raportat la ratele pe care promitenta-vânzătoare le plătea ca preț al aceluiași imobil, pe care aceasta l-a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 10.820/11.12.1996.
Reclamanta arată că prin aceeași promisiune de vânzare-cumpărare mai sus menționată, aceasta s-a obligat față de promitenta-vânzătoare să o întrețină pe aceasta cu toate cele necesare traiului, pe toată durata vieții sale, cu alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, iluminat și încălzit, asigurându-i totodată asistența medicală în caz de boală, iar la decesul aceleiași promitente, s-a obligat să o înmormântez pe cheltuiala sa, în modul cuvenit, îndeplinindu-și cu scrupulozitate această obligație.
Reclamanta menționează că promitenta s-a îmbolnăvit și a decedat înainte de a reuși să se prezinte împreună la notarul public pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare, în formă autentică, prin care celei dintâi urma să-i fie transferat dreptul de proprietate în privința imobilului situat în Timișoara, Bulevardul 23 August, nr. 5, parter, . în Cartea Funciară nr._-C1-U2 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții Funciare nr._ Timișoara), număr cadastral 459/VI, imobil compus din 4 camere, antreu, baie, cameră de serviciu, cămară alimente, WC, bucătărie, 2 boxe la subsol, cu 5,89% din p.c. și teren cu drept de folosință de 38/649 mp.
Contractul de vânzare-cumpărare pe care promitenta-vânzătoare l-a încheiat cu Regia Autonomă URBIS Timișoara a fost perfectat la data de 11 decembrie 1996, astfel că nu se putea încheia cu reclamanta contractul autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul mai-sus descris decât numai posterior datei de 11 decembrie 2006. Promitenta vânzătoare a decedat la 15 iunie 2008, iar în ultimii doi ani de dinainte de această dată, starea gravă de sănătate a promitentei-vânzătoare a făcut imposibilă perfectarea cu reclamanta, promitentă cumpărătoare a contractului autentic de vânzare-cumpărare proiectat prin promisiunea mai-sus evocată.
Mai arată reclamanta că, în tot răstimpul scurs de la data perfectării promisiunii de vânzare-cumpărare, precum și în prezent, aceasta locuiește în imobilul descris în cuprinsul capătului întâi al cererii reconvenționale, posesia pe care a exercitat-o asupra acestui imobil nefiind nici un moment întreruptă și de nimeni contestată.
După decesul promitentei-vânzătoare C. S., reclamanta a încercat să ia legătura cu pârâtul din prezenta cauză, spre a încerca perfectarea vânzării proiectate cu mama acestuia, însă în urma întâlnirii cu acesta, nu a reușit să încheie tranzacția proiectată, întrucât dumnealui s-a prevalat de calitatea sa de moștenitor universal al întregului patrimoniu rămas după defuncta C. S., inclusiv al imobilului ce face obiectul adiacent al prezentei cauze.
Având în vedere situația mai-sus descrisă, reclamanta apreciază că prin încheierea de către aceasta cu defuncta C. S., a promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată prin încheierea cu nr. 493/14 februarie 2002, în patrimoniul defunctei s-a născut o obligație de a face, obligație care a devenit certă, lichidă și exigibilă începând cu data de 12.12.2006, la împlinirea termenului de 10 ani avut în vedere de art. 9 din Legea cu nr.112/1995.
Această obligație s-a transmis, pe cale succesorală, legatarului universal C. N., pârât în pricina de față, astfel că acestuia îi incumbă obligația de a încheia cu reclamanta contractul autentic de vânzare-cumpărare în privința imobilului descris în cuprinsul capătului 3 al prezentei cereri, astfel încât acest imobil să intre în patrimoniul acesteia, cu titlu de cumpărare.
În final, reclamanta subliniază că promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată prin încheierea cu nr. 493/14 februarie 2002 a fost notată în cartea funciară a imobilului în discuție (din 15 februarie 2002), astfel că această operațiune juridică era prezumat cunoscută, de la data anterior arătată, și pârâtului
În drept, au fost invocate prevederile art. 30 alin. (1), art. 35, art. 192 alin. (1) teza I C. proc. civ.; art. 651, art. 688, art. 689 fraza I și fraza a II-a, teza I, art. 774, art. 775 fraza I, art. 969 alin. (1), art. 942, art. 1073, art. 1075, art. 1294 C. civ. 1865; art. 896 C. Civ. 2011; art. 16 alin. (1) lit. a) Decretul nr. 167/1958.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată din data de 04.03.2015, tribunalul, în temeiul art.130 alin.2 și art.131 NCPC raportat la art.129 pct.2 a invocat excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea cauzei, excepție apreciată ca întemeiată pentru următoarele argumente:
Prevalându-se de dreptul de creanță izvorât din promisiunea sinalagmatică de vânzare cumpărare purtând asupra apartamentului nr. 6 situat în Timișoara, ., nr.5, evidențiat în CF ind. nr._ Timișoara, nr. top.459/VI, reclamanta, în calitate de promitentă cumpărătoare, a investit instanța de judecată pe calea acțiunii oblice cu o acțiune în dezbatere succesorală după defuncta C. S., promitentă vânzătoare, decedată la 15.06.2008, dublată de solicitarea obligării moștenitorului defunctei menționate (pârâtul, în cauză) la perfectarea în formă autentică a contractului ferm de vânzare cumpărare, în subsidiar, pretinzând chiar pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să opereze ea transferul dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei, beneficiară a antecontractului.
Or, fiind vorba despre o cerere (cu referire la petitele principale privind dezbaterea succesorală) provenită dintr-o succesiune - dezbatere succesorală -, rezultă, din coroborarea dispozițiilor art.94 lit.i NCPC și art.105 NCPC, cel dintâi plasând în competența judecătoriilor, indiferent de valoare, cererile de împărțeală judiciară, iar cel de-al doilea referindu-se la valoarea obiectului cererilor în materie de moștenire (evident, altele decât partajul succesoral), că dezbaterea succesorală pendinte, - cât timp nu se tinde și la un partaj judiciar, ci doar la stabilirea moștenitorului defunctei pentru ca acesta, în virtutea transmisiunii succesorale universale, să îndeplinească obligația asumată de autoarea sa -, reprezintă o cerere guvernată în ce privește competența materială de soluționare, de prevederile art.105 NCPC.
Textul art.105 NCPC instituie criteriul valoric pentru determinarea competenței de soluționare a cererilor în materie de moștenire, spunând că „În materie de moștenire, competența după valoare se determină fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moștenirii”; context în care, având în vedere și topografia art.105 NCPC, situat după art.104 alin.1 și 2 NCPC ce stabilește că „În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă stabilită potrivit legislației fiscale. În cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispozițiile art.98”, devine îngăduită și chiar obligatorie concluzia că, atunci când în masa succesorală se află bunuri imobile, competența după valoare a cererilor în materie de moștenire are a fi tranșată funcție de prevederile art.104 NCPC, respectiv după valoarea impozabilă a bunului imobil, ori, în cazul în care această din urmă valoare nu e stabilită, după valoarea obiectului cererii indicată în capătul principal de cerere, potrivit cu art.194 lit.c NCPC.
În speță, valoarea impozabilă a imobilului litigios este indicată de scriptul de la fila 56 dosar ca fiind de 724 lei, valoare ce atrage, conform dispozițiilor art.94 lit.j NCPC, după care judecătoriile judecă „orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști”, competența de soluționare în primă instanță a judecătoriei și nu a tribunalului.
De altă parte, și dacă s-ar aprecia că petitele privind dezbaterea succesorală au exclusiv un caracter argumentativ și de asigurare practic a unui subiect pasiv care să fie obligat la perfectarea contractului în formă autentică, în condițiile în care finalitatea urmărită primordial de reclamantă este, fără dubiu, aceea de a-și apropria bunul imobil promis spre vânzare cumpărare - context în care solicitarea principală s-ar putea eventual considera aceea de executare silită atipică a antecontractului -, tot judecătoria este instanța competentă material după criteriul valoric al obiectului cererii, față de dispozițiile art.101 alin.1 NCPC după care „În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății”.
Cum în cauză, valoarea obiectului antecontractului a cărui executare se pretinde, este de_ ROL- acesta fiind prețul de vânzare convenit, este cât se poate de evident că abilitarea în primă instanță de judecare a litigiului revine potrivit aceluiași art.94 lit.j NCPC supra redat, tot judecătoriei.
Considerând însă că, așa cum reclamanta a investit instanța cu ordinea petitelor înscrise în cererea de chemare în judecată, se impune respectarea disponibilității sale procesuale și, ca atare, aprecierea petitelor privind dezbaterea succesorală, mai degrabă, ca și capete de cerere principale, tribunalul văzând prevederile art.105, art.104 și art.94 lit.j NCPC, cum și dispozițiile art.118 NCPC care, din punct de vedere al competenței teritoriale, plasează cererile privitoare la moștenire în competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, va admite, potrivit cu art.129-131 NCPC excepția necompetenței materiale a Tribunalului T. în rezolvarea prezentei cauze și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei D. (ultimul domiciliu al defunctei C. S. fiind în localitatea Gătaia), competentă material și teritorial a soluționa pricina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului T..
Declina competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta C. L.-L. împotriva pârâtului C. N. în favoarea Judecătoriei D..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2015.
P. GREFIER
C. B. G. GULITA
Red.C.B./dact.G.G.
2 ex./16.03.2015
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 27/2015. Tribunalul TIMIŞ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
