Acţiune în constatare. Decizia nr. 299/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 14-03-2016 în dosarul nr. 299/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 299/A/2016
Ședința publică de la 14 Martie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător C. P.
Grefier R. M. ȘOFRONICI
Pe rol se află judecarea apelului civil formulat de apelanta S.C. B. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 505/2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. C. și C. S., având ca obiect acțiune în constatare și obligația de a face.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 29.02.2016 parte integranta din prezenta hotărâre și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.260 Cpciv., a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul din data de 07.03.2016, ulterior la data de 14.03.2016.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței nr. 505/2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, constată următoarele:
Prin sentința nr. 505/2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ prima instanță a luat act de renunțarea reclamanților C. C. și C. S. la judecarea capătului din cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat imobilului.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții C. C. și C. S. în contradictoriu cu pârâta . Liebling, sens în care: a obligat pârâta să întreprindă măsuri și să modifice configurația construcțiilor – magazin și magazie, astfel cum au fost consemnate în raportul de expertiză tehnico – judiciară, astfel încât apele din ploi să nu se mai scurgă pe terenul și pe peretele imobilului proprietatea reclamanților.
În baza art. 276 Cod procedură civilă – a obligat pârâta . Liebling să achite către reclamanți suma de 1632 lei cu titlu de cheltuieli de judecată iar expertului R. C. diferența de onorariu în cuantum de 4150 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Reclamanții sunt proprietarii imobilului constând în casă și teren în suprafață de 1755 mp, situat în loc. Liebling. Nr. 219/a, jud. T., înscris în cartea funciară nr._ .. 253-254/b, imobil dobândit prin cumpărare în baza Legii 112/1995.
Imobilul reclamanților se învecinează cu cel al pârâtei . Liebling, compus din casă și moară de aburi, cu 1079 mp teren aferent, înscris în CF_ Liebling, având număr cadastral 253-254/a, imobil dobândit prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 855/18.10.2006.
Deși din adresa emisă de primăria comunei Liebling rezultă că pârâta nu a primit autorizație de construire pentru anexele în care în prezent funcționează magazinul comercial, din aceeași adresă rezultă că imobilul în cauză, proprietatea pârâtei, la cumpărare a avut aceeași configurație ca și în prezent, încăperile în care funcționează magazinul pârâtei nefiind construite de acesta.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiate susținerile reclamanților cu privire la construirea de către pârâtă a anexelor ce au destinația de magazin și magazie.
Potrivit constatărilor și măsurătorilor expertului desemnat în cauză rezultă că lățimea la stradă în aliniament cu moara și anexa reclamanților, magazinul comercial aflat în proprietatea pârâtei are o lățime de 4,45 m, ocupând toată distanța dintre moara aflată în proprietatea pârâtei și casa aflată în proprietatea reclamanților. Magazinul aflat în proprietatea pârâtei nu are înspre casa reclamanților zid propriu, folosindu-se pentru închiderea spațiului construit de proprietatea reclamanților.
Printr-o altă expertiză topografică efectuată în dosarul nr._ s-a stabilit că linia de hotar dintre cele două proprietăți se află la 35 cm față de peretele casei aflate în proprietatea reclamanților.
D. urmare, instanța a reținut că magazinul aflat în proprietatea pârâtei nu respectă prevederile art. 612 cod Civil, potrivit cărora orice construcții lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 cm față de linia de hotar.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește constatarea de către instanță a faptului că apele pluviale se scurg de pe anexele pârâtei pe peretele clădirii aflată în proprietatea reclamanților precum și cu privire la aspectele ce ține de modificarea configurației anexelor aflate în proprietatea pârâtei pentru înlăturarea acestor inconveniente, invocându-se astfel dispozițiile Deciziei Civile nr. 73/R/10.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ și ale sentinței civile 519 ale Judecătoriei D..
Într-adevăr prin sentința civilă, definitivă și irevocabilă nr. 628/17.09.2008 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, completată cu încheierea civilă nr. 519/16.06.2010 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, s-a stabilit că apele pluviale se scurg de pe clădirea aflată în proprietatea pârâtei în care funcționează un magazin și o magazie, pe peretele clădirii aflate în proprietatea reclamanților, ca atare pârâta a fost obligată la modificarea construcțiilor astfel încât apele din ploi să nu se mai scurgă pe peretele clădirii aflat în proprietatea reclamanților.
Prin Decizia civilă nr. 73/R/10.02.2011 Curtea de Apel Timișoara a reținut că pârâta a efectuat lucrările la care fusese obligată, prin montarea unui jgheab colector care să adune apele de pe acoperișul celor două construcții învecinate.
La data de 11 septembrie 2013 instanța a dispus unirea acestei excepții cu fondul cauzei, apreciind că sunt necesare probe pentru evaluarea situației de fapt.
În acest sens, potrivit constatărilor expertului, instanța reține că pârâta a montat un jgheab din tablă zincată în zona streșinii învelitorii magazinului cu magazie pe o lungime de 6,50 m, care să colecteze apele pluviale de pe învelitoarea magazinului proprietatea pârâtei și de pe învelitoarea clădirii aflată în proprietatea reclamanților.
Cu toate acestea se constată că acest jgheab a fost montat inadecvat, apele din acesta se varsă direct înspre stradă, pe copertina din tablă montată pe fațada principală a magazinului iar de aici apele cad liber pe trotuar, nefiind drenate către șanțul de pe marginea străzii.
Jgheabul fiind subdimensionat și montat cu o pantă mică, atunci când sunt ploi torențiale, se umple cu apă și deversează pe părțile laterale, astfel încât o parte din apa colectată ajunge tot pe peretele clădirii reclamanților.
De asemenea, pentru colectarea apelor pluviale de pe învelitoarea magaziei aflată în proprietatea pârâtei și de pe învelitoarea clădirii aflate în proprietatea reclamanților a fost montat tot un jgheab de tablă care preia apa parțial de pe cele două învelitori și, printr-un burlan, o conduce îngropat prin curtea pârâtei până la rețeaua de canalizare aflată pe . class="BodyText"> Întrucât cele două jgheaburi sunt de proastă calitate cantități mari de apă, în timp de ploaie intensă și de lungă durată ajung tot pe terenul din spatele anexei reclamanților.
La aceste ape se adaugă apele din curtea pârâtei care sunt de asemenea colectate impropriu printr-un tub subdimensionat și care nu are pantă suficientă spre stradă.
Față de aceste aspecte instanța a constatat că în speță nu este incidentă autoritatea de lucru judecat, întrucât împrejurările de fapt care au justificat adoptarea soluțiilor de mai sus s-au modificat. În acest sens, cu toate că pârâta a efectuat anumite lucrări, așa cum au fost dispuse de instanță, pentru înlăturarea cauzelor ce duc la nerespectarea art. 611 Cod civil, demersurile efectuate de pârâtă nu s-au dovedit a fi de natură a rezolva problemele celor două imobile învecinate, iar prin admiterea excepției autorității de lucru judecat instanța ar limita dreptul reclamanților de a folosi în condiții normale imobilele aflate în proprietatea sau de a recurge la instanță pentru a inlătura eventuale tulburări din partea terților.
În consecință, în temeiul art. 611 și art. 612 Cod civil, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să întreprindă măsuri și să modifice configurația construcțiilor – magazin și magazie, astfel cum au fost consemnate în raportul de expertiză tehnico – judiciară, astfel încât apele din ploi să nu se mai scurgă pe terenul și pe peretele imobilului proprietatea reclamanților.
Totodată instanța a pus în vedere și reclamanților de a întreprinde lucrările consemnate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză și care face parte din prezenta hotărâre.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a constatat că reclamanții au achitat cu titlu de cheltuieli suma de 40 lei taxă de timbru, 1000 lei avans onorariu de expert și 2000 lei onorariu de avocat.
Potrivit art. 276 din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil în cauză dat fiind momentul promovării prezentei acțiuni, instanța a putut aprecia în ce măsură părțile vor suporta cheltuielile de judecată atunci când pretențiile au fost admise numai în parte.
În consecință, având în vedere că pe de o parte, acțiunea reclamanților a fost admisă parțial, iar pe de altă parte lucrările pe care pârâta trebuie să le efectueze sunt cu mult mai importante decât cele pe care trebuie să le întreprindă reclamanții, instanța a obligat pârâta la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în proporție de 80%. D. urmare pârâta va fi obligată să achite către reclamanți suma de 1632 lei cu titlu de cheltuieli de judecată iar expertului diferența de onorariu în cuantum de 4150 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 505/2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, a declarat apel . la data de 15.07.2014, prin care a solicitat: admiterea, modificarea în tot a hotărârii atacate și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că în justificarea susținerilor lor, reclamanții au pretins că apelanta pârâtă după ce a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului învecinat ar fi construit cele 2 magazii/anexe din care una este alipită casei lor și că aceste lucrări s-au edificat fără autorizație și fără respectarea dispozițiilor legale privitoare la picătura de streașină și distanța dintre construcții.
Pe fondul cauzei a învederat netemeinicia cererilor reclamanților vis-a-vis de faptul că nu apelanta pârâtă a edificat cele 2 magazii/anexe - există adeverințe ale Primăriei . înstrăinarea imobilului în formatul existent fapt constatat și de expertizele tehnice efectuată în cauză.
Cu referire la scurgerea apelor pluviale de pe acoperișul celor 2 magazii pe peretele construcției reclamanților, au solicitat respingerea acestei constatări și pentru că nu se justifică în condițiile în care aceasta a executat un jgheab colector cu 4 ani în urmă - pentru care a obținut câștig de cauză în recursul soluționat de Curtea de Apel Timișoara într-o cauză având ca obiect „contestație la executare" (a se vedea copia dec.civ.nr.73/R/2011 depusă la dosar).
S-a mai precizat că varianta de "modificare a configurației celor 2 anexe" nu are nicio rațiunea câtă vreme apele pluviale sunt colectate de jgheabul montat acum 4 ani dar și de un canal și apoi deversate înspre stradă,pe proprietatea publică.
Se mai arată că în cauză s-a dispus unirea excepției de putere de lucru judecat cu fondul și s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice în construcții care urma să stabilească dacă anexele s-au executat în baza unei autorizații de construire, dacă se respectă distanța minimă în construcții,dacă apele pluviale scurse de pe anexe afectează imobilul reclamanților, unde stagnează apa pluvială, dacă peretele reclamanților este afectat de datorită amplasării anexelor sau altor factori, propuneri de înlăturare a cauzelor ce afectează imobilul reclamanților.
Față de "obiectivele" stabilite de instanță a avut de obiectat considerând că sunt chestiuni asupra cărora s-au pronunțat alți experți și s-au pronunțat sentințe ce au rămas irevocabile pe aceste probleme constructive.
Apelanta a susținut că prima instanță a stabilit că cele 2 anexe/magazii nu respectă prevederile art.615 și art.610 și în baza acestor articole de lege a fost obligată să întreprindă măsuri și să modifice configurația construcțiilor astfel încât apele pluviale să nu se mai scurgă pe peretele imobilului reclamanților(a se vedea sent.civ.nr.628/2008 a Jud.D. pronunțată în cauză).
A mai arătat că reclamanții nu au solicitat executarea unor anume lucrări ce s-ar impune pentru colectarea apelor pluviale scurse de pe cele 2 anexe/magazii,pentru că acest aspect a fost verificat odată de Curtea de Apel Timișoara în recursul subscrisei,prin pronunțarea dec.civ.nr.73/R/2011.
Apelanta a afirmat că pe lângă inutilitatea efectuării expertizei, concluziile acesteia sunt speculative și pur abstractate.
Intimații reclamanți C. C. si C. S. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, menținerea in totalitate a hotărârii apelate și obligarea paratei-apelante la suportarea cheltuielilor de judecata atât de la instanța de fond cat si de la instanța de apel.
Intimații reclamanți au apreciat ca Sentința Civila nr. 505 / 21.05.2014 este legala, temeinica si fondata. In mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității si a dispus unirea cu fondul a excepției autorității de lucru judecat, excepții invocate de parata.
S-a arătat ca susținerile intimaților reclamanți din cererea de chemare in judecata au fost confirmate/dovedite prin raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat in cauza.
În luna iulie 2014, recurenta pune in executare Sentința Civila nr. 203/15.02.2012 pronunțata in dosarul nr._ , de către Judecătoria D., prin care: s-a stabilit linia de hotar intre imobilul proprietatea reclamanților intimați, imobil situat in loc. Liebling nr.229 si imobilul proprietatea ., imobil situat in loc. Liebling nr.230, pe aliniamentul având coordonatele 29-41-23, la distanta de 35 cm, de zidul despărțitor ce aparține proprietății acestora, conform raportului de expertiza efectuat de către exp. Stremtan in dosarul nr._ . In data de 16.07.2014, s-a descins la « fata locului » si s-a materializat in teren linia de hotar, prin baterea de țăruși.
In zilele următoare, intimata a trecut la "mutarea" peretelui magazinului, de sub streașină imobilului reclamanților intimați, precum si la executarea unui gard opac din tabla, pe amplasamentul aproximativ al liniei de hotar, materializat in teren.
Apreciază că reaua credința a paratei-apelante se observa in toate procesele judecate cat si in cele aflate in curs de judecata, cat si din acțiunile acesteia care au in totalitate un rol sicanator.
Prin notele de ședință intimații reclamanți C. C. si C. S. au arătat că promovarea executării silite a sentinței civile nr.203 din 15.02.2012 pronunțata de către Judecătoria D. in dosarul nr._, reprezintă încă o acțiune de rea credința din partea ..
Au solicitat sa se constate ca in mod cu totul eronat apelanta a solicitat executarea silita a reclamanților pe baza titlului -Sentința Ciila nr.203 /2012 din dosarul nr. 155/_ si executorul judecătoresc a dispus executarea silita când calitatea de creditori o aveau reclamanții si calitatea de debitor o are pârâta.
Referitor la linia de hotar, aceasta trebuie materializata si realizata faptic de către intimata, deoarece aceasta este cea care nu o respecta. Are construcții alipite de construcția acestora, construcții ce trebuie sa le demoleze intimata .. Acest aspect este confirmat si prin Sentința Civila nr.505/21.05.2014 pronunțata de Judecătoria D. in dosarul nr._ .
Apreciază că este inadmisibil sa fie obligați sa plătească cheltuieli de executare in cuantum de 3388,70 lei, când obligația aducerii la îndeplinire a dispozițiilor sentinței judecătorești revine in totalitate intimatei. Mai mult decât atat executorul a trecut doar la executarea parțiala o dispozitivului hotărârii.
Executarea hotărârilor din dosarul nr._ trebuia realizata simultan cu hotărârile pronunțate in Dosarul nr._ .
În apel Tribunalul a dispus suplimentarea raportului de expertiză întocmit de către expert R. C. în fața primei instanțe ,supliment ce a fost efectuat în cauză de către expert tehnic judiciar O. C. Z. .
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, cu observarea particularităților pricinii, tribunalul constată următoarele:
Critica vizând greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat se privește a fi vădit neîntemeiată.
Astfel în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că între părți au existat mai multe litigii având ca obiect aceleași aspecte legate de nerespectarea de către pârâta apelantă a prevederilor art. 611 C.civil precum și a celor referitoare la picătura streșinii ,la colectarea apelor pluviale și la deversarea lor.
Prin sentința civilă nr.628/17.09.2008 a Judecătoriei D. definitivă și irevocabilă s-a stabilit că apele pluviale se scurg de pe clădirea aflată în proprietatea pârâtei apelante în care funcționează o magazie și un magazin, pe peretele clădirii proprietatea reclamanților intimați și astfel pârâta apelantă a fost obligată la modificarea construcțiilor astfel încât apele din ploi să nu se mai scurgă pe peretele clădirii aflat în proprietatea reclamanților intimați.
Din întregul material al cauzei Tribunalul reține în acord cu cele reținute de către prima instanță că pârâta apelantă la momentul promovării de către reclamanții intimați a prezentei cauze a efectuat lucrări de construire în executarea sentinței civile antemenționate, lucrări care însă nu sunt efectuate întocmai cu cele dispuse prin raportul de expertiză întocmit în cadrul dosarului finalizat cu sentința civilă invocată ca având putere de lucru judecat.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză în fața prime instanțe Tribunalul observă că pârâta apelantă prin lucrările efectuate care modifică configurația construcțiilor sale inițiale continuă să încalce dispozițiile legale prevăzute de art.611 și art.612 C.civil .
Având în vedere că starea de fapt este esențial diferită față de cea analizată în cadrul procesului inițial purtat între părți prima instanță în mod corect a apreciat că în cauză nu poate fi reținută excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește critica legată de inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată referitoare la primele două capete de cerere din cererea de chemare în judecată Tribunalul reține că nici aceasta nu este fondată.
Astfel prin cererea de chemare în judecată reclamanții intimați au solicitat să se constatate situația juridică a imobilelor proprietatea pârâtei apelante, respectiv imobile construite fără autorizație de construire și care încalcă prin amplasare lor prevederile art.611 și art.612 C.civil., întemeindu-și aceste cereri pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă de la 1865 .
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii în constatare invocată de către pârâta apelantă, Tribunalul reține că aceasta este neîntemeiată întrucât reclamanții intimați nu au la îndemână o acțiune în realizare pentru constatarea încălcărilor efectuate de către pârâta apelantă. Astfel în ceea ce privește edificarea construcțiilor anexă fără autorizație de construire și cu încălcarea limitelor de proprietate, Tribunalul reține că doar autoritatea administrativă competentă poate dispune măsuri legate de autorizarea sau desființarea lucrărilor de construire fără ca reclamanții intimați să poată interveni cu o acțiune în realizare.
În ceea ce privește fondul cererii de chemare în judecată tribunalul reține din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert R. C. și din suplimentul întocmit în cauză de către expertul O. C. Z. că pârâta apelantă nu a executat obligațiile la care a fost obligată prin sentința civilă inițială ,lucrări constând în construirea unui zid la distanța de 35 cm. Față de linia de hotar,pe toată lungimea magazinului și a magaziei, astfel încât să rămână între zidurile celor două proprietăți o distanță constantă de 70 cm.; drenarea apelor de ploaie să se facă printr-un burlan și un tub îngropat sub trotuar,către șanțul stradal, turnarea unui trotuar lat de 35 cm. cu o pantă mai mare, în lungul acestui zid care să protejeze de orice ape zidul și fundația acestuia ,trotuarul trebuind să aibă o pantă mai mare pentru a drena apel ce ajung în această zonă către linia de hotar dintre cele două imobile.
Prin același supliment la expertiză s-a stabilit și că reclamanții intimați nu au executat lucrările ce le incumbă constând în montarea unui jgheab cu burlan de colectare a apelor de pe învelitoarea anexelor proprietate lor și alternarea acestora printr-un tub îngropat sub trotuar până la șanțul stradal, turnarea unui trotuar lat de 35 cm. Înspre curtea pârâtei apelante, pe toată lungimea zidului anexelor, cu o pantă mai mare care să dreneze apele înspre linia de hotar, la întâlnirea celor două trotuare în zona liniei de hotar să se realizeze din beton un profil deschis care să dreneze toate apele ce ajung în această zonă, acest șanț să aibă panta mai mare înspre stradă și la ieșirea în stradă, printr-un tub îngropat, să dreneze aceste ape în șanțul stradal.
Expertul mai arată că lucrările ce trebuiesc a fi efectuate de către reclamanții intimați nu se pot executa datorită neexecutării de către pârâta apelantă a gardulu despărțitor la o distanță mai mică de 35 cm. De linia de hotar .
Având în vedere toate aceste constatări de fapt Tribunalul reține că pârâta apelantă nu și-a îndeplinit cu bună credință obligațiile impuse acesteia prin hotărâri judecătorești anterioare astfel că cererea reclamanților intimați de obligare a pârâtei la efectuarea de lucrări corespunzătoare care să ducă la încetarea provocării reclamanților intimați de prejudicii, este întemeiată.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă de la 1865 Tribunalul va respinge ca nefondat apelul pârâtului apelant, menținând ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în apel, Tribunalul reține că ele au fost solicitate de către reclamanții intimați, astfel că în temeiul art.274 Cod procedură civilă de la 1865 acestea vor fi suportate de către pârâta apelantă care a căzut în pretenții din culpa sa procesuală.
În ceea ce privește cuantumul acestora Tribunalul reține că el se compune din suma de 4150 lei reprezentând onorariu expert R. C. pusă în sarcina pârâtei apelante prin sentința civilă a primei instanțe și achitat de către reclamanții intimați în apel conform chitanței nr._/1 din 27.01.2015, suma de 1200 lei achitată cu titlu de onorariu expert O. Z. achitată de către reclamanții intimați cu chitanța nr._/1 din 13.01.2016 în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă . cu sediul social în Liebling ,nr.230,jud. T. în contradictoriu cu reclamanții intimați C. C. și C. S. domiciliați în Liebling, nr.229,jud. T. ca nefondat.
Obligă apelanta pârâtă la plata către reclamanții intimați a sumei de 5350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2016.
Președinte, R. A. | Judecător, C. P. | |
Grefier, R. M. ȘOFRONICI |
Red. R.A./ 16 Martie 2016
Tehnored. R.Ș./ 17 Martie 2016
Prima inst. jud: H. D.-I.
Red 5 ex, .>
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 243/2016. Tribunalul TIMIŞ | Anulare act. Sentința nr. 394/2016. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
