Acţiune în constatare. Decizia nr. 252/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 252/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 02-03-2016 în dosarul nr. 252/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 252/A
Ședința publică din data de 02.03.2016
PREȘEDINTE: L. D.
JUDECĂTOR: I. A. D.
GREFIER: G. G.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de pârâta apelantă B. A. împotriva sentinței civile nr.627/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați C. S., C. F., M. N., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, s-a prezentat apelanta personal și asistată de avocat N. O. și pentru intimații lipsă a răspuns avocat T. Darius.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul intimaților învederează că a făcut dovada achitării taxei de timbru datorate în prima fază procesuală.
Reprezentantul apelantei arată că a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune prin răspunsul la întâmpinare, solicitând admiterea acesteia, având în vedere că reclamanții intimați nu au precizat perioada de început și de finalizare a investițiilor. Învederează că în anul 2015 s-a predat folosința imobilului în litigiu.
Reprezentantul intimaților precizează că în anul 2015 apelanta s-a deplasat să își preia folosința imobilului în cauză, precum și că în anul 2013 intimații au fost evacuați din acest imobil. Menționează că în cauză sunt incidente prevederile NCC, apreciind că termenul de prescripție a început să curgă de la data evacuării, context în care invocă decăderea apelantei din dreptul de a mai invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune. Învederează că s-a recunoscut tacit dreptul de creanță al intimaților prin lăsarea acestora în posesia imobilului. Depune la dosar note de ședință și chitanță privind plata onorariului avocațial. Comunică un exemplar al notelor de ședință către partea adversă.
Instanța, având în vedere prevederile art.248 alin.4 NCPC unește cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de apelantă.
Reprezentantul intimaților depune la dosar un set de acte în probațiune, respectiv autorizație nr.9966/15.11.2013 . emisă de Ministerul Justiției, extras de pe portalul Judecătoriei Sânnicolau M. privind stadiul soluționării dosarului nr._, un exemplar al acestora fiind comunicat reprezentantului apelantei, care arată că aceste înscrisuri sunt depuse tardiv, invocând decăderea intimaților din dreptul de a mai depune acte la dosar în acest moment procesual.
Reprezentantul intimaților învederează că actele sus menționate nu sunt înscrisuri noi, solicitând respingerea excepției invocate de apelantă, prin avocat.
Instanța, în deliberare, având în vedere că intimații nu se pot folosi în calea de atac a apelului de alte mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea întâmpinării, în acord cu prevederile art.478 alin.2 NCPC corelate cu art.470 alin.1 lit.d NCPC, va constata tardivă depunea la dosar a setului de acte în probațiune, respectiv autorizație nr.9966/15.11.2013 . emisă de Ministerul Justiției, extras de pe portalul Judecătoriei Sânnicolau M. privind stadiul soluționării dosarului nr._, context în care, în lumina textelor de lege supra evocate, va constata decăderea intimaților din dreptul de a mai depune la dosar acte în probațiune.
Reprezentantul apelantei solicită în probațiune efectuarea unei expertize tehnice judiciare pentru a se stabili perioada și cine a efectuat îmbunătățirile la imobilul litigios.
Reprezentantul intimaților arată că se opune admiterii probei solicitate de partea adversă, menționând că teza probatorie mentionata de catre apelanta nu se poate dovedi printr-o expertiză, fiind alte mijloace de probă în acest sens, respectiv: martori, interogatoriul. Învederează că proba vizând efectuarea unei expertize se privește a fi irelevantă în soluționarea pricinii, raportat la susținerile apelantei din motivele de apel, solicitând respingerea acesteia.
Instanța, în deliberare, constatând că teza probatorie formulată de apelantă, respectiv perioada și cine a efectuat îmbunătățirile la imobilul litigios, nu poate fi dovedită prin efectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare, aceste aspecte putand fi combătute prin depoziții testimoniale, în baza art.255 corelate cu art.330 NCPC, respinge proba vizând efectuarea unei expertize formulată de apelantă.
Reprezentantul apelantei solicită încuviințarea probei testimoniale, în dovedirea stării imobilului la momentul predării acestuia.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea probei testimoniale solicitate de apelantă, menționând că predarea imobilului este ulterioară întocmirii raportului de expertiză efectuat în prima fază procesuală.
Instanța, în deliberare, având în vedere că proba testimonială solicitată de apelantă, prin apărătorul ales nu este utilă soluționării pricinii de față, în baza art.255 raportat la art.309 NCPC o respinge pe cale de consecință.
Reprezentantul apelantei învederază că apelanta nu a avut cunoștință de precizarea de acțiune depusă de reclamanți la instanța de fond în 12.08.2013, fiindu-i comunicată abia în 2015, când a solicitat completarea probatoriului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Arată că din materialul probator administrat în cauză rezultă că pretențiile reclamanților au fost dovedite. Menționează că apelanții împreună cu antecesorii apelantei s-au deplasat la Primăria Comloșu M. pentru se înscrie în registrul agricol, urmând ca ulterior, intimatul reclamant M. N. să poată să își întocmească buletinul pe acel domiciliu.
Reprezentantul apelantei învederează că nu s-au găsit documente care au stat la baza înregistrării intimatului ante menționat în registrul agricol, sens în care depune la dosar adresa nr.R7614/15.12.2015 emisă de Primăria Comloșu M., un exemplar al acesteia fiind comunicat reprezentantului intimaților.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. nr.627/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._ s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de pârâta Brândescu A. prin avocat.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Cumpănaș S., Cumpănaș F. și M. N. în contradictoriu cu pârâta Brîndescu A. și în consecință a fost obligată pârâta Brîndescu A. să plătească reclamanților Cumpănaș S., Cumpănaș F. și M. N. suma de _, 30 de lei cu titlu de pretenții civile.
A fost respinsă în rest acțiunea reclamanților Cumpănaș S., Cumpănaș F. și M. N..
Instanța de fond a admis cererea reconvențională formulată de pârâta Brîndescu A. în contradictoriu cu reclamanții Cumpănaș S., Cumpănaș F. și M. N. și care face obiectul dosarului_ , conexat la prezentul dosar, și în consecință a obligat reclamanții Cumpănaș S., Cumpănaș F. și M. N. să plătească pârâtei Brîndescu A. suma de 612, 67 de lei reprezentând pretenții civile, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a ajunge la aceasta soluție, prima instanță a reținut că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul dosarului_ /2015 la data de 03.11.2014 reclamanții Cumpănaș S., Cumpănaș F., M. N. contradictoriu cu pârâta Brîndescu A., au solicitat instanței să constate că reclamanții au dobândit prin cumpărare imobilul din localitatea Lunga, nr. 42, judetul T., reprezentand casa și gradină aferentă, inscris in C.f nr._, nr. top. 82-83 de la defunctii B. I. Și B. L. are au fost antecesorii pârâtei B. A. ,să constate că reclamanții sunt proprietari asupra construcțiilor ca urmare a cumpărării de la defunctii B. I. și B. L. care au fost antecesorii pârâtei B. A., a imobilului din localitatea Lunga, nr. 42, judetul T., reprezentand casa și gradină aferentă, inscris in C.f nr._, nr. top. 82-83 și a edificării a noii construcții și anexelor pe teren, sa pronunte o hotare care sa tina loc de act autentic privind vanzarea terenului, inscris in C.f nr._, nr. top. 82-83. drept urmare sa dispună inscrierea in cartea funciara a reclamantilor asupra imobilului din localitatea Lunga, nr. 42, judetul T., reprezentand casa și gradină aferentă, inscris in C.f nr._, nr. top. 82-83 cu titlu de drept cumparare ; să dispună obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată efectuate in acest litigiu.,în subsidiar solicită să constate că reclamanți au edificat o nouă constructie pe amplasamentul vechii al casei cu numar de cirumscriptie 42, localitatea Lunga, jud. T.,, cu obligarea paratei la achitarea către reclamanți a tuturor cheltuielilor efectuate cu edificarea, intretinerea si imbunatatirea imobilului din localitatea Lunga, nr. 42, judetul T., reprezentand casa și gradina aferent, inscris in C.f nr._, nr. top. 82-83 precum și a sporului de valoare adus imobilului; cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată efectuate in acest Iitigiu.
Prin precizarea de acțiune f 164 dosar vol I reclamanții au solicitat să se constate edificarea în proporție de 90 la sută a construcțiilor din imobilul în litigiu și obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor de îmbunătățire, ulterior prin notele scrise depuse la 24 martie 2015 au arătat că nu mai mențin petitele inițial formulate prin acțiunea introductivă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că dupa ce au dobandit imobilul, dupa cum au afirmat, de la parintii paratei B. A.,reclamantii au inceput să facă investitii la constructie, edificand efectiv o cladire noua pe aceeasi pozitie si amplasament cu cea veche.
În drept, au invocat dispozitii1e art. 117, 125, 194 si urmatoarele din noul Cod de procedura civila, precum si art. 969-971; 1191; 1197; 1198; 1337-1351 C.civ. de la 1864, an. 6 Noul Cod Civil.
Pârâta Brândescu A. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii introductive ca netemeinică și nelegală ,admiterea cererii reconvenționale precizate ,solicită obligarea reclamanților Cumpănaș S., Cumpănaș F. și M. N. să plătească pârâtei Brîndescu A. suma de 612, 67 de lei reprezentând pretenții civile ,cu cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de pârâta Brândescu A. prin avocat, in baza art 400 din NCPC, întrucât a considerar lămurite toate împrejurările cauzei .
Instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Cumpănaș S., Cumpănaș F. și M. N. în contradictoriu cu pârâta Brîndescu A. și în consecință va obliga pârâta Brîndescu A. să plătească reclamanților Cumpănaș S., Cumpănaș F. și M. N. suma de _, 30 de lei cu titlu de pretenții civile, având în vedere că, așa cum rezultă din coroborarea depozițiilor martorilor D. G., K. L., I. E., reclamanții au efectuat, prin contribuția lor exclusivă îmbunătățiri la imobilul inscris in C.f nr._, nr. top. 82-83, din localitatea Lunga, nr. 42, judetul T., care au fost evaluate la suma de _, 30 de lei lei, îmbunătățiri evaluate și identificate în raportul de expertiză evaluatorie intocmit de expert C. A. f 191 și următoarele dosar vol II .
Astfel, judecătoria a conchis că, întrucât acele îmbunătățiri au fost efectuate de reclamanți cu bună credință, fără ca pârâta să fi notificat in vreun fel pe reclamanți să înceteze lucrările de îmbunătățire și totodată reprezintă cheltuieli necesare și utile la imobilul proprietatea pârâtei conform extrasului de CF f 14 dosar vol I, privind consolidarea contrucției, renovarea acesteia, refacerea zidăriei, acoperișului, finisaje exterioare și interioare, instalație sanitară, conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, pârâta în calitate de proprietar al imobilului trebuie să despăgubească reclamanții cu suma menționată în dispozitivul prezentei hotărâri judecătorești, care reprezintă valoarea cheltuielilor necesare și utile la imobi, întrucât arată martorul K. L. f 26 dosar că in cazul în care acele lucrări nu s-ar fi efectuat casa era o ruină și era dărâmată .
Instanța de fond a respins celelalte pretenții ale reclamanților deoarece pretențiile reclamanților sunt întemeiate numai în limita sumei acordate prin dispozitivul prezentei hotărâri judecătorești, intrucât reclamanții nu au dovedit că ar fi edificat in totalitate imobilul ca și nouă construcție, nu au dovedit calitatea lor de proprietari asupra imobilului care este aflat în proprietatea pârâtei Brândescu A. conform extrasului de CF, iar reclamanții nu au dovedit incheierea antecontractului de vânzare cumpărare indicat în acțiunea introductivă, astfel că instanța nu poate să ia act de vânzare și nu poate să pronunțe o hotârâre care să țină loc de act autentic in favoarea reclamanților, așa cum nu poate constata edificarea unei noi construcții sau edificarea in proporție de 90 la sută a construcțiilor din imobilul în litigiu inscris in C.f nr._, nr. top. 82-83, din localitatea Lunga, nr. 42, judetul T., efectuarea lucrărilor de îmbunătățire la imobilul deja existent astfel cum au fost reținute mai sus de instanța de judecată nefiind echivalentă cu edificarea in proporție de 90 la sută a construcțiilor, având în vedere și precizarea de acțiune depusă de reclamanți aflată în vol I, prin care nu au mai menținut petitele formulate inițial .
Prima instanță a admis cererea reconvențională astfel cum a fost precizată, formulată de pârâta Brîndescu A. în contradictoriu cu reclamanții Cumpănaș S., Cumpănaș F. și M. N. și care face obiectul dosarului_, conexat la prezentul dosar, și, în consecință a obligat reclamanții Cumpănaș S., Cumpănaș F. și M. N. să plătească pârâtei Brîndescu A. suma de 612, 67 de lei reprezentând pretenții civile precizate, constând în cheltuielile cu energia electrică, suportate de pârâtă, având în vedere recunoașterea de către reclamanți a acestor pretenții din care rezultă că pârâta are această creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva reclamanților, precum și imprejurarea că pârâta a dovedit aceste pretenții prin facturile și chitanțele depuse la dosar.
Pentru aceste motive, în baza art. 494 alin 3 cod civil de la 1864, art. 663 din Noul C pr civ, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Cumpănaș S., Cumpănaș F. și M. N. în sensul arătat în dispozitivul prezentei hotărâri judecătorești și a admis cererea reconvențională formulată de pârâta Brîndescu A., neacordând cheltuieli de judecată părților, întrucât acțiunea reclamanților a fost admisă numai în parte, iar reclamanții au recunoscut pretențiile din cererea reconvențională precizată formulată de pârâtă, astfel că se impune compensarea în întregime a cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta B. A., solicitând în principal, admiterea căii de atac, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul respingerii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, apelanta înțelege să critice sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie referitor efectuarea procedurii privind regularizarea cererii de chemare in judecata, modificarea acțiunii introductive precum si timbrarea cererii de chemare in judecată.
În acest sens, apelanta învederează că prin acțiunea introductiva din data de 12.06.2013, motivata in drept atat in baza dispozițiilor vechiului cod civil, cat si in baza dispozițiilor noului cod civil, intimatii-reclamanti au investit instanța cu judecarea unei cereri denumita „acțiune civila in constatare si pretenții,, solicitând acesteia sa constate ca sunt proprietarii imobilului litigios inscris in CF nr._, nr.top 82-83, situat in localitatea Lunga nr.42, reprezentând casa si gradina dobândit prin cumpărare de la defuncții părinți ai paratei-reclamante reconventional, sa constate ca sunt proprietarii construcții lor"nou edificate, sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic privind vânzarea terenului inscris in CF nr._, nr.top 82-83, precum si sa dispună înscrierea in cartea funciara a reclamanților cu titlu de drept de cumpărare, iar in subsidiar au solicitat sa se constate ca au edificat o noua construcție pe amplasamentul vechii case si sa dispună obligarea paratei la achitarea cheltuielilor efectuate cu edificarea, intretinerea si îmbunătățirea imobilului constând in casa si gradina, precum si a sporului de valoare adus imobilului.
Prin întâmpinarea si cererea reconventionala formulata in data de 12.07.2013, in timpul procedurii regularizării, apelanta-parată a învederat instanței faptul ca este proprietarul tabular al imobilului compus din casa nr.42 si gradina/teren in suprafața de 3032 mp, situat in corn. Comlosu M., ., jud. T., inscris in CF._ Lunga, nr.top 82-83 si ca in urma dezbaterii succesiunii dupa defuncții sai părinți, BNP M. D. i-a eliberat Certificatul de moștenitor nr.54/18.07.2011 ce atesta modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, motiv pentru care prin hotărârea nr.854/16.07.2013 pronunțata de către Judecătoria Sannicolau M. in dos.nr._, instanța a dispus evacuarea reclamanților din imobilul proprietatea paratei-reclamante reconventional.
Tot prin întâmpinare, pe cale de excepție, apelanta a solicitat admiterea excepției inadmisibilitatii acțiunii in constatare, cata vreme reclamantul are deschisa calea acțiunii in realizarea dreptului si cata vreme instanta de fond nu a fost investita cu anularea titlului de proprietate dobândit prin moștenire de către parata, radierea înscrierilor din cartea funciara in sensul radierii dreptului de proprietate al paratei si in consecința intabularea dreptului de proprietate al reclamanților.
Tot pe cale de excepție, apelanta arată că a invocat excepția privind insuficienta timbrare a acțiunii, fata de valoarea impozabila a imobilului din litigiu, valoare ce rezulta si din atestatul liscal nr.2657/01.06.201! emis de Primăria Comloșu M., respectiv aceea de 46.349,6 lei si valoarea stabilita conform art.3" 1 ,alin.4 din legea 146/1997 actualizata.
Astfel, a indicat ca taxa judiciara de timbru trebuia achitata de către reclamanți si calculata conform Legii nr.146/1997 actualizata, in vigoare la data introducerii acțiunii-12.06.2013, art. 3 ind.1, întrucât OUG 80/2013 a intrat in vigoare abia la data de 29.06.2013).
Apelanta contestă faptul că prima instanță nici nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate, precum și că intimații-reclamanți, în procedura regularizării, fiind citați cu mențiunea de a timbra acțiunea conform petitelor inițiale, si-au modificat acțiunea fără acordul apelantei-parate, solicitând instanței de fond să constate că ei au edificat în proporție de 90% construcțiile din imobilul litigios și să dispună obligarea pârâtei la plata acestor cheltuieli efectuate cu îmbunătățirile construcțiilor edificate in proporție de 90% si evaluate la 10.000 euro.
Apelanta menționează că abia prin notele scrise depuse de către intimații-reclamanți la ultimul termen de judecata, aceștia au învederat pentru prima data în scris faptul că înțeleg să nu mai susțină petitele din cuprinsul cererii introductive, urmând ca instanța de fond să ia act doar de petitele din precizarea de acțiune.
Apelanta arată că la ultimul termen de judecata, intimații, în lipsa acordului său și-au modificat cererea introductiva, arătând totodată că pretențiile solicitate în urma efectuării raportului de expertiza sunt în cuantum de 51.538,30 lei, fără a timbra la diferența din valoarea solicitată în plus față de cea indicată prin precizarea de acțiune formulata în data de 12.08.2013 și comunicată pârâtei la data de 20.01.2015.
În ceea ce privește proba cu expertiza in specialitatea construcții administrată în prima fază procesuală, apelanta precizează că, la termenul de judecata din data de 25.02.2014, instanța de fond, la cererea intimatilor-reclamanți, însă în lipsa sa, a numit expertul solicitat de către aceștia, în persoana domnului ing.C. A. pentru efectuarea probei cu expertiza in specialitatea construcții.
Apelanta consideră că, în lipsa sa la acel termen de judecata, procedura de numire a expertului la propunerea reclamanților încalcă disp.art.331 alin.l NCPC.
Apelanta-reclamanta, prin adresa expediata cu confirmare de primire in data de 12.03.2014 (atașata la dosar) aceasta in calitate de proprietar tabular al imobilului in litigiu, atat telefonic, cat si in scris l-a anunțat pe expert ca motivat nu se poate prezenta la termenul stabilit prin convocarea partilor in acest sens, solicitând un alt termen, insa expertul a refuzat acordarea altui termen astfel cum acesta a si consemnat la pag.2 din raportul de expertiza.
Având in vedere aceste aspecte, isi pune întrebarea cum a fost posibila întocmirea raportului de expertiza in specialitatea construcții cata vreme proprietarul imobilului nu a fost prezent si cata vreme intimatii-reclamanti au fost evacuați din imobil conform hotărârii nr.854/16.07.2013 pronunțata de către Judecătoria Sannicolau M. in dos.nr._ ?
Apelanta apreciază că expertul nici nu putea atașa la raportul de expertiza nici măcar o fotografie in detaliu din interiorul construcției expertizate, însă, raportul de expertiza atestă faptul ca acesta a efectuat toate măsurătorile interioare, prezentând in acest sens atat schița imobilului, cat si materialele de construcții aferente investițiilor interioare si exterioare.
Apelanta susține că din raportul efectuat nu rezultă regimul în care au fost efectuate lucrările de investiții în regie proprie sau prin angajarea unei societăți de specialitate, expertul nesolicitându-i nici un document sau vreo lămurire ulterioară cu privire la investițiile efectuate.
Prin obiectiunile formulate la raportul de expertiza, apelanta-parata a învederat instanței ca expertul in construcții, a efectuat expertiza dispusa tinand cont de plusul de valoare considerat ca fiind adus construcțiilor de către intimatii-reclamanti, fara a avea nici o dovada pertinenta in acest sens, precum și că nu exista proiect de arhitectura, deviz de materiale, punerea in practica a materialelor de construcție prin intermediul unei societăți specializate, autorizație de construcție, proces verbal de recepție cantitativa si calitativa a lucrărilor pentru transformarea holului in baie, impartirea magaziei, precum si executarea fundației terasei nefinalizaie, construcția coteț si șopron deschis situate in spatele curții, desi, acestea sunt singurele modificări aduse imobilului probabil dc catre proprietarii tabulari. Astfel, lucrările exterioare si cele interioare precizate in cuprinsul raportului de expertiza, la pag.3, reprezintă reparații curente ale imobilului cu o vechime aprox. de 90 ani.
In aceste condiții, apelanta a solicitat expertului sa lămurească in ce an au fost executate aceste lucrări fiecare in parte, cu defalcarea prezentata in anexa nr.3 ce conține 41 de poziții, si daca in lipsa acestor transformări ilegale imobilul ar fi avut o valoare de circulație mai mica decât cea expertizata prin raportul contestat.
De asemenea, a mai solicitat expertului sa răspundă daca exista documentele justificative aferente pretinselor investiții efectuate.
Apelanta consideră că a probat faptul ca expertul incearca, in mod nejustificat, mărirea valorii de circulație a bunului imobil ce face obiectul dosarului pendinte, facand afirmația, la pag.5 a raportului contestat, neprobata, a faptului ca „ulterior au fost realizate de către reclamanți: branșamentul de apa potabila si fosa septica".
Apelanta menționează ca părinții săi, in calitate de proprietari tabulari, au decedat in luna noiembrie anul 2010, aceasta dobândind dreptul de proprietate prin moștenire in luna iulie 2011, fapt ce probează ca la acea data existau si aceste minime facilitați, ca intimatii-reclamanti au construit si dupa momentul in care parata devenise proprietar tabular, iar expertul nu a putut sa lămurească nici măcar in ce an au fost efectuate, considerând ca susținerile intimatilor-reclamanti sunt edificatoare.
O alta inadvertența a raportului de expertiză, în opinia apelantei, constă în afirmația expertului de la pag.4 a raportului conform căreia locuința a fost „extinsa" lucrare prin care, conform anexei 2 s-a adus un plus de valoare in suma de_,36 Iei.
Apelanta menționează că sumele aferente pensiilor semnificative incasate de către părinții săi erau suficiente pentru ca sa fie destinate întreținerii si achitării tuturor cheltuielilor aferente traiului si imobilului litigios in care aceștia au locuit pana in anul 2010, apreciind că, și dacă ar fi fost efectuate aceste investiții la imobilul litigios, suma cheltuita a provenit tot din pensia părinților săi.
În ceea ce privește anexa nr.3 a raportului de expertiză, apelanta arată că, prin lipsa bibliografiei, nu se poate stabili pe baza cărui catalog au fost stabilite valoarea îmbunătățirilor rezultate (daca a fost folosit material nou sau din demolare).
Din raportul de expertiza, reiese faptul ca nu au existat planuri de execuție pentru nici una din lucrările exterioare si interioare „efectuate", ceea ce confirma si mai mult ca aceste lucrări s-au executat, in timpul vieții părinților apelantei-parate, care au contribuit financiar cu veniturile din pensia lunara.
Atat in anexa nr.3 la poziția 33, cat si la pag. 3 a raportului de expertiza figurează montarea a 3 sobe teracote, expertul considerând ca reclamanții au edificat aceste sobe, desi este o notorietate faptul ca in domeniul rural casele sunt dotate cu acest sistem de încălzire, iar părinții apelantei-parate nu puteau locui pana la bătrânețe in lipsa sistemului de încălzire.
Se mai precizează de apelantă că, din raportul de expertiza lipsesc pozițiile nr.14, 31, 37-40 din anexa nr.3 ce cuprinde lucrările construcții la casa si anexele vechi, fapt ce naște întrebarea daca acest raport de expertiza a făcut si obiectul altei lucrări de expertizare, precum si daca cheltuielile aferente reparațiilor sunt evidențiate integral.
Astfel, apelanta consideră că toate cheltuielile efectuate la imobilul litigios, in realitate au fost suportate integral din pensiile părinților săi, iar lipsa documentelor ce trebuiau depuse în probațiune în conformitate cu dispozițiilor Legii nr.50 din 29 iulie 1991, confirmă această ipoteză.
Se mai arată că o alta critica a raportului de expertiza a vizat investiție si reparațiile constând in „ transformarea holului in baie, împărțirea magaziei, precum si executarea fundației terasei nefinalizale, construcția coteț si șopron deschis" pretins a fi efectuate in suma de_,30 lei, ce au ajuns sa tripleze valoarea inițiala a imobilului in suma de_,32 lei, cu toate ca, din comparația planșelor anexate in probatiune de catre reclamanți (secțiune orizontala scara 1:100, plan de situație) si a anexei 5 a raportului de expertiza, rezulta indubitabil faptul ca imobilul a suportat minime transformări.
Apelanta învederează astfel că este proprietarul tabular al imobilului compus din casa nr.42 si gradina/teren in suprafața de 3032 mp, situat in corn. Comlosu M., ., jud. T., inscris in CF._ Lunga, nr.top 82-83, evaluat de către expertul C. A. la prețul de_,32 lei, care in urma îmbunătățirilor si reparațiilor a susținute a fi efectuate de către intimatii-reclamanti in cuantum total de_,30 lei, a conturat ideea ca aceștia din urma tind sa obtina de la parata o suma de bani care sa compenseze respingerea acțiunii formulate de aceștia in incercarea de dobândire a proprietății imobilului litigios.
Apelanta consideră că din raportul de expertiză rezulta faptul ca proprietatea sa nu mai subzista, doar numai asupra construcției vechi valoare triplată prin asa zisele reparații, lucru neadevarat, întrucat părinții ei au contribuit integral la repararea si intretinerea clădirii.
Referitor la obligația stabilită de prima instanța in sarcina intimatilor-reclamanti privind dovada achitării diferenței onorariului de expert, apelanta arată că aceasta a fost depusă tardiv la dosar, cu încălcarea termenului de 5 zile.
Apelanta susține că proba cu expertiza judiciara nu este corect si imparțial administrata, prezentând indavertențe reținute în această lucrare de specialitate, iar pentru a demonta aceste aspecte, s-au anexat în probațiune prezentei planșe foto cu preturile maxime si preturile modice afișate pentru aceste produse comercializate de către distribuitorii Dedeman si Piastrele, din care se poate observa că preturile reale la materialele folosite sunt de aproximativ 10 ori mai mici.
Apelanta menționează că în data de 27.03.2015, s-a deplasat împreuna cu martorul L. A. A. cu domiciliul in Timișoara, Calea Circumvalatiunii, . imobilulu, ocazie cu care le-a solicitat intimatilor-reclamanti să îi înmâneze cheile de la imobil (intrare in curte si . refuzând predarea cheilor, insa au permis vizionarea casei doar in prezenta lor.
Împreuna cu martorul, apelanta a observat starea generala a imobilului raportat la raportul de expertiza intocmit in cauza, constatând că materialele „investite,, lipseau din casa, lucrările presupus a fi efectuate nu aveau corespondent in fapt, iar la părăsirea imobilului, intimații-reclamanti au refuzat să îi predea cheile.
Apelanta precizează că în data de 31.03.2015, s-a deplasat la imobil, împreuna cu același martor, în scopul de a efectua fotografii ale interiorului și exteriorului casei, iar la recomandarea avocatului T. Darius- reprezentantul convențional, intimatii-reclamanti au refuzat predarea cheilor si accesul in imobil motivat de faptul ca pana la soluționarea dosarului pendinte imobilul este al lor. Cu ocazia acestei deplasări, respectiv in data de 31.03.2015, apelanta arată că a efectuat fotografii doar la exteriorul casei, planșe foto ce au fost depuse in dosarul aflat la acea data pe rolul instanței de fond o data cu concluziile scrise.
Din aceste considerente, apelanta solicită administrarea probei testimoniale cu martorul Eoga A. A., pentru a dovedi starea reala a imobilului litigios pe care acesta l-a vizionat in data de 27.03.2015 (interiorul casei) și data de 31.03.2015 (exteriorul casei) anterior momentului punerii în posesie conform cu procesului verbal nr.284/ex/2015 întocmit de către B. D. D. si Stepanov Voislav la data de 04-iunie-2015.
Apelanta menționează că după punerea sa în posesie, a procedat la efectuarea unei expertize extrajudiciare privind evaluarea imobilului, proba pe care o solicită pentru a fi administrată în susținerea motivelor de apel referitor la necesitatea unei noi probe cu expertiza imobiliara si a evaluării imobilului litigios.
Apelanta arată că, potrivit adresei nr.603/03.06.2015 emisă de Asociația Naționala a evaluatorilor Autorizați din România, expertul judiciar care a întocmit raportul de expertiza ce a stat la baza pronunțării hotărârii apelate, nu este evaluator autorizat membru ANEVAR, acesta procedând la evaluarea întregului imobil compus din construcție si teren, arătând ca valoarea de circulație a construcției este de_.41 lei din care_,62 lei reprezintă valoarea construcțiilor, iar_ lei reprezintă valoarea terenului descris la anexa nr.4 din raportul de expertiză.
Apelanta menționează că valoarea impozabila a imobilului din litigiu rezultă și din atestatul fiscal nr. 2657/01.06.2011 emis de Primaria Comloșu M., respectiv aceea de 46.349,6 lei si nu valoarea stabilita de către expert, aceea de 20.170,32 lei.
Se precizează de apelantă că a intrat in posesia imobilului abia la data de 04-iunie-20l5, dupa soluționarea dosarului privind evacuarea intimatilor-reclamanti, cand s-a încheiat procesul verbal nr.284/ex/20l5 întocmit de către B. D. D. si Stepanov Voislav, fiind incidente dispozițiile art. 593 Cod civil.
Astfel, apelanta conchide că buna credință nu poate fi reținuta in dosarul pendinte, câtă vreme autorul așa ziselor lucrări de investiții a construit în lipsa autorizațiilor cerute de lege și in lipsa acordului proprietarului tabular.
Referitor la noua probă cu expertiza în construcții, apelanta menționează că, în mod eronat, la termenul de judecata din data de 24.03.2015 cu ocazia judecării fondului, instanța de fond a respins cererea formulată chiar și înainte de termenul procedural, cu efectuarea unei noi expertize, ca fiind tardiv formulata si neutila cauzei, solicitând administrarea în calea de atac a acestei probe.
În ceea ce privește proba cu martorii propuși numai de către intimați, apelanta învederează că declarațiile acestora sunt contradictorii raportate la evaluarea indicată de către expertul de specialitate și la perioada în care au investițiile au fost efectuate.
Din declarația martorului K. Easlo rezulta ca s-a turnat centura de beton pe zidurile de pamant, situație infirmata prin fotofgrafiile atașate la dosarul cauzei o data cu depunere concluziilor scrise. Acesta mai afirma ca s-au tencuit zidurile, iar din fotografiile nr.2, 9,13,21-30, nu se probează aceasta afirmație, precum si ca gardul de la . beton, iar, in fapt acest gard este din cărămida astfel cum rezulta din planșa foto nr.4.
Acest martor recunoaște ca la momentul „cumpărării,, casa era acoperita cu țigla, fapt probat si cu planșele foto nr. 15,19,20,25,30,37,38.
Declarația martorului I. E., pe care aceasta „a recitat-o ca o poezie., fara ca instanța sau apărătorul ales sa-i adreseze vreo întrebare, este părtinitoare intrucat la singura întrebare adresata de către apărătorul apelantei-parate, aceasta a răspuns ca este in vârsta si nu poate indica nici măcar o perioada de timp, ani, in care reclamanții au efectuat investițiile.
Din declarația martorului D. G., rezulta ca s-a refăcut acoperișul in trei ape la partea din . 40% din țigla si șindrila, respectiv frontul stradal intre gradina. Aceste aspecte sunt infirmate prin planșele foto atașate Ia dosarul cauzei o data cu concluziile scrise, din care rezulta fara echivoc faptul ca aceasta casa nu are acoperiș din șindrila, ci, din contra, acesta este din țigla veche in special la frontul stradal astfel cum rezulta din planșele foto nr.2,6,17,18,19,20,30,37,38.
De asemenea, acesta susține ca el personal a consolidat fundația cu material din cărămida, iar, in mod surprinzător in anexa nr.3 din raportul de expertiza administrat in cauza se menționează ca exista săpătura de teren la subbetonare fundații, cofraj la fundațiile pereților, beton la subzidire fundații.
Concluzionând, apelanta arată că principalele critici formulate împotriva sentinței apelate sunt:
La pagina nr. 1 din sentința, in prima fraza instanța retine ca acțiunea introductiva a fost depusa la data de 03.11.2014, in realitate aceasta fiind înregistrata, asa cum rezuta si din aplicația ecris, la data de 12.06.2013,
In mod eronat, la pag.2 din hotărâre, a considerat prima instanța că in perioada 2004-2013 „îmbunătățirile au fost efectuate de reclamanți cu buna credința, fara ca parata sa fi notificat in vreun fel ne reclamanți sa înceteze lucrările ...„ ori, a explicat mai sus că parata a intrat in posesia imobilului abia la data de 04-iunie-2015, dupa soluționarea dosarului privind evacuarea intimatilor-reclamanti, când s-a încheiat procesul verbal nr.284/ex/2015 intocmit de către B. D. D. si Stepanov Voislav.
Instanța de fond a ignorat precizarea de acțiune formulata de către intimatii-reclamanti (volumul I dosar) prin care aceștia arată ca nu iși mențin petitele formulate intitial prin care se solicita valoarea investițiilor.
Precizarea de acțiune, mai sus indicata, a fost depusa tardiv si fara consimțământul apelantei-parate.
In mod corect, a fost admisa cererea reconventionala formulata de catre apelanla-parata reclamant rcconventional, doar pe considerentul că suma solicitată a fost probata cu facturi si chitante, raționament logico-juridic ce nu s-a aplicat prin analogie si vice-versa, referitor la obligația intimatiilor-reclamanti de a proba cu facturi si chitante suma solicitata cil titlu de pretenții,
Prin hotărârea pronunțata, nici in considerente si nici in dispozitivul hotărârii, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra probei cu noua expertiza si asupra solicitării aplantei-parate privind chemarea expertului sa dea lămuriri asupra raportului de expetiza, probe solitate si reiterate de catre apelanta-parata (încheierea de ședință din data de 24.02.2015), cu toate ca singura proba solicitata de catre apelanta-parata a fost infirmarea constatărilor raportului de expertiza prin administrarea unei noi probe.
Prin raportul de expertiza contestat s-a susținut ca intimatii-reclamanti au efectuat lucrările de construcții in perioada 2004-2013, cu toate ca proprietarul imobilului este apelanta inca din anul 2011, iar expertul a supraevaluat prețul investițiilor efectuate concluzionând ca acestea reprezintă exact o proporție de 90% din suma pretențiilor solicitate de catre intimatii-reclamanti prin precizarea la acțiune formulata anterior efectuării expertizei,
Prin adresa Primăriei comunei Comloșu M. nr.3127/18.05.2015, si aceasta instituție atesta indubitabil faptul că pana in prezent prin declarația de impunere nu au fost declarate modificări a valorii impozabile a imobilului litigios, instituția nu a emis Certificat de Urbanism si Autorizație de Construcție pentru reabilitarea imobilului litigios, instituția nu a sesizat proprietarul imobilului asupra interveniții de urgenta la imobilul „ruinat,, ce a trebuit refăcut in proporție de 90%, nu a emis autorizație pentru executarea forajului de apa potabila descris de către expertul desemnat si al cărui preț trebuie achitat de catre apelanta-parata căzuta in pretenții, in anul 2014 instituția nu a fost notificata de catre expertul desemnat sa participe, in situația in care proprietarul nu este prezent, la efectuarea expertizei, desi aceasta obligație subzista in sarcina expertului,
Cu toate că instanța de fond, a dispus scutirea intimatilor-reclamanti de la plata taxei judiciare de timbru, nu a observat necorelarea intre veniturile obținute catre aceștia si suma investita, asa zisele investiții solicitate catre aceștia cu titlul de pretenții, fara a face dovada provenienței banilor investiți,
Prin întâmpinarea formulata, intimații-reclamanți au învederat instanței faptul doar M. N. a locuit in imobil si a efectuat asa zisele investii, sens in care trebuia pusa in discuție excepția lipsei calității proccsual-active a reclamanților Cumpanaș F. si Cumpanaș S., care in calitate de părinți ai reclamantului M. N. i-au acordat acestuia o suma de bani pentru a edifica/renova imobilul litigios,
Intre considerentele si dispozitivul hotărârii exista o vădita contradicție, cata vreme la pag.3 din hotărâre, instanța retine că „nu poate constata faptul ca intimatii-reclamanti au edificat imobilul in proporție de 90%, efectuarea lucrărilor de investiții ne fiind echivalenta cu edificarea imobilului in proporție de 90%, având in vedere si precizarea de acțiune depusa de reclamanți aflata la vol.J, prin care nu au mai menținut petitele formulate inițial,, or, tocmai prin aceste petite ei au solicitat valoarea pretențiilor, situație ce poate conduce la ideea ca instanța, prin hotărârea apelata, a acordat „plus petita,,
Apelanta conchide că hotărârea apelată poate fi criticată și sub aspectul lipsei menționării în dispozitivul acesteia a cailor de atac, situație foarte grava ce poate conduce la pierderea dreptului părților improcesate de a contesta hotărârea pronunțată.
În drept au fost invocate prevederile art.480 alin.2 NCPC.
Intimații C. S., C. F., M. N. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declanșat de reclamanta apelantă, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În apărare, intimații arată că apelanta pârâtă principală nu se limitează a învedera o stare de fapt neadevărată și a combate neîntemeiat, prin susțineri neprobate, afirmațiile sale, ci și nu se hotărăște în privința poziției sale procesuale, în sensul că susține pe de-o parte că investițiile au fost efectuate de către părinții săi, iar pe de altă parte încearcă sub orice formă să limiteze întinderea îmbogățirii sale, pe seama intimaților.
Cu privire la timbrarea cererii formulate și precizate, intimații arată că instanța de fond a aplicat timbrajul prevăzut de dispozițiile Legii 146/1997, cuantumul stabilit de către aceasta de 2969 lei făcând obiectul unei cereri de ajutor public judiciar, ce a fost analizată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei Sânnicolau M..
Prin încheierea din data de 09.10.2015 s-a dispus admiterea în parte a cererii de ajutor public judiciar fiind obligați la achitarea sumei de 1484 lei care vor fi achitați în tranșe lunare de 30,92 lei.
Prin încheierea cu nr. 1529/2013 din data de 16.12.2013 instanța de fond a anulat cererea formulată și precizată de către intimați (precizarea de acțiune venind până la primul termen de judecată), însă aceasta a fost infirmată prin încheierea Judecătoriei Sânnicolau M. din data de 22.01.2014, dată în reexaminare, în dosarul cu nr._ /al.
Intimații precizează că din adresa către Primăria Comloșu M., (nu Sânnicolau M. cum se arată prin apel) se poate constata că aceștia nu au debite datorate pentru prezentul litigiu, taxa judiciară de timbru fiind achitată conform dispozițiilor instanței de fond.
Intimații arată că ulterior anulării cererii introductive s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de apelantă, aceasta făcând obiectul dosarului cu nr._ . Prin încheierea din data de 25.02.2014 aceeași instanță, având în vedere că în dosarul_ /al reexaminarea formulată de către intimați a fost admisă, pentru o mai bună judecată a cererilor formulate a dispus conexarea dosarelor_ (reexaminare ajutor public judiciar),_ /al (reexaminare anulare acțiune principală) și_ (cerere reconvențională disjunsă).
Prin aceeași încheiere din data de 25.02.2014 instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor invocate de către intimată prin întâmpinare, respingându-le în mod întemeiat.
Cu privire la precizarea de acțiune, intimații menționează că aceasta a fost depusă în termenul prevăzut de lege, respectiv până la primul termen de judecată, iar apelanta pârâtă principală a rămas în pasivitate, deși a studiat dosarul înainte de apelarea cauzei la termenele de judecată. Din data de 12.08.2013, data depunerii cererii precizatoare și până la data de 21.01.2015, data finalizării procesului aceasta a rămas în pasivitate și nu a solicit comunicarea actului modificator al cererii introductive, deși avea cunoștință de el. De asemenea, se arată faptul că modificarea acțiunii a avut loc la data de 21.01.2015 fără acordul său, aspect care conduce la nelegalitatea hotărârii. Deoarece avea cunoștință de faptul că precizarea fusese depusă la dosar cu mai mult de un an înainte, iar dezbaterile au avut loc la data de 24.03.2015, consideră că apelanta nu a suferit nicio vătămare procesuală, iar daca ar fi fost vorba despre vreo nulitate relativă aceasta oricum nu a fost invocată la data la care apelanta a luat cunoștință de ea.
Raportat la susținerile apelantei referitoare la așa zisa „renunțare la petitele principale" care nu se putea face fără acordul acesteia, intimații arată că acestea sunt la fel de nefondate precum cele mai sus menționate.
Se arată că la termenul de judecată din data de 24.02.2015 instanța de fond le-a solicitat lămuriri cu privire la pretențiilor formulate, sub nicio formă notele depuse de către subsemnații intimați prin reprezentant neputând fi calificate ca o renunțare la judecată. Aceasta deoarece nu puteau renunța la ceea ce au precizat deja, acțiunea principală fiind modificată ce cererea precizatoare încă din data de 12.08.2015.
Astfel, intimați opinează că acordul apelantei nu mai era necesar, aspect constatat în mod corect și de către instanța de fond.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimații consideră că cererea astfel cum a fost formulată și precizată a fost admisă în mod legal și temeinic, având în vedere că aceasta se întemeiază pe probe administrate în mod legal, îndeosebi arătând instanței de apel faptul că apelanta nu a adus nicio probă în susținerea argumentelor sale în fața instanței de fond.
Intimații menționează că apelanta nu a putut aduce nici un martor care să fi susținut că părinții săi ar fi contribuit la realizarea lucrărilor necesare și utile asupra imobilului litigios, nici măcar vreun înscris constând în chitanțe pentru materiale sau alte proiecte si documente pe care le pretinde intimaților, deși ar fi trebuit să fie în posesia lor dacă aceștia erau beneficiari ai lucrărilor.
Intimații reclamanți învederează că au dovedit prin martorii audiați faptul că imobilul stătea să se dărâme la momentul intrării în posesia acestuia, că . avut loc pe cale pașnică (deoarece cumpărasem imobilul de la părinții apelantei), că aceștia nu au mai fost văzuți de atunci și până în prezent la imobil, la fel cum nu a fost văzută nici apelanta, iar intimații Cumpănaș S. și Cumpănaș F. au fost în SUA o perioadă la muncă, iar cu banii câștigați de acolo au cumpărat imobilul litigios, cu suma de 2000 dolari americani, și au contribuit ulterior la achiziția materialelor folosite de subsemnatul M. N. la efectuarea imbunătățirilor.
Se apreciază de intimați că în mod corect instanța de fond a reținut în condițiile arătate buna-credință a acestora la efectuarea acestor îmbunătățirilor pretinse, ce au fost efectuate la începutul folosinței imobilului, după cum rezultă din planșele fotografice depuse de subsemnații intimați, care a început în anul 2000 și s-a finalizat în anul 2013.
Intimații consideră că dispozițiile legale ale art. 586 din noul Cod civil nu se aplică situației de față, prin omisiunea din art. 6 din noul Cod civil interpretarea bunei-credințe legiuitorul nu a înțeles să o introducă printre excepțiile de la aplicare legii civile în timp, în cazul acestora instanța de fond în mod corect stabilind că au fost de bună-credință la momentul efectuării acestor îmbunătățiri, această concluzie desprinzându-se din analiza întregului probatoriu în cauză.
Intimații mai arată că apelanta încearcă a înlătura depoziția martorilor audiați în fața instanței de fond, unii dintre ei participând la realizarea lucrărilor de consolidare a imobilului acum 15 ani, deși fiecare depoziție se coroborează cu celelalte, precum și cu înscrisurile aflate ia dosarul cauzei.
Se precizează că imobilul mai avea doar pereți exteriori, fiind necesar la acoperiș refacerea structurii de rezistență acoperierea cu țiglă și refacerea lemnului de susținere. De asemenea, clădirea nu mai avea tavane, pardosaua era din pământ bătut, iar alte anexe nu mai existau. Nu exista terasă de beton, trotuar, fosă septică, cămin de apă, gard din cărămidă, și alte asemenea, toate acestea putând fi analizate de către instanța de apel prin consultarea fotografiilor depuse de ia bun început de către subsemnații intimați, coroborate cu depoziția martorilor și cu raportul de expertiză efectuat în cauză
Cu privire la susținerea apelantei, în sensul că instanța de fond a acordat plus petita prin soluția pronunțată, intimații arată că această susținere este la fel de nefondată pentru că prin precizarea de acțiune subsemnații am formulat două petite, instanța de fond interpretând și calificând în mod corect pretențiile noastre raportat la întreg probatoriul administrat.
Astfel, instanța de fond a considerat în mod corect faptul că lucrările de îmbunătățire solicitate nu pot fi considerate de un anumit nivel, (spre exemplu 90, 91, sau 87%) ci că în ansamblu, dată fiind ruina imobilului lucrările necesare si utile pot fi evaluate la suma stabilită prin raportul de expertiză.
Intimații arată că acesta a fost și sensul pretențiilor lor, aceștia menționând acest procent pentru a sublinia gradul de degradare a imobilului la momentul preluării acestuia. Lista lucrărilor efectuate de către reclamanți este detaliată și în raportul expertului, indicată și prin depoziția martorilor și totodată și prin înscrisurile depuse la dosar.
În ceea ce privește buna credință a intimaților reclamanți, se arată că intimatul M. N. și concubina acestuia, numita Hetei F. au formulat contestație la executare deoarece au evacuat de bunăvoie imobilul litigios încă din vara anului 2013, după ce s-a hotărât astfel prin sentința civilă de evacuare cu nr. 854/16.07.2013 a Judecătoriei Sânnicolau M..
Se arată că anterior datei de 04.06.2015, apelanta nici nu a fost interesată de imobil, nefiind văzută prin localitate, neexistând niciun impediment ca aceasta să reintre în posesie deoarece intimații i-au oferit cheia de la intrare însă aceasta a refuzat.
Intimații învederează că au fost acționați în instanță și pentru o lipsă de folosință, cuantificată de către apelantă la suma de 5400 euro, echivalentul a 150 euro/lunar, pentru ultimii 3 ani, deși nu există nicio probă că evacuarea ar fi avut loc la data constatării ei prin executor judecătoresc. Această acțiune a fost înregistrată în dosarul cu nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Sânnicolau M..
Intimații consideră că și celelalte aspecte susținute de către aceasta poartă același caracter nefondat. În ceea ce privește expertiza de specialitate efectuată în cauză în primă instanță, se arată că expertul nu a trimis un reprezentant și nici nu a depus o dovadă a motivelor pentru care nu s-a prezentat, deși așa cum consemnează expertul în raport, apelanta l-a sunat pe acesta din urmă menționându-i că are motive obiective pentru care nu va ajunge la data stabilită de expert la imobilul litigios.
Intimații consideră că evaluările efectuate după pronunțarea sentinței civile atacate, și depuse la dosarul cauzei odată cu prezentul apel, puteau fi făcute la acea dată, când se putea lămuri apelanta asupra expertizei în cauză, precum și că în afară de reclamantă, nimeni nu este în culpă pentru că nu a solicitat participarea unui expert ales de aceasta și incuviințat de instanță, că nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru numirea expertului și că de asemenea nu a prezenta observațiile sale deși este obligată potrivit legii conform art. 330 alin. (2) și (5) Cod procedură civilă, odată cu efectuarea expertizei la fața locului.
Mai arată intimații că, în măsura în care se considera vătămată apelanta de așa zisa părtinirea a expertului numit în cauză, trebuia să formuleze cerere de recuzare a acestuia, la fel cum a făcut cu judecătorul în dosarul nou înregistrat cu nr._, care a judecat prezenta cauză în primă instanță. Dacă prin raportul de expertiză aceasta consideră că i s-a adus vreo vătămare prin faptul că nu a putut participa la alegea expertului sau că nu trebuia efectuată vreo constatare la data convocării deoarece nu a fost prezentă, sau aspectele constatate de expert ia imobilul litigios, aceasta trebuia să invoce nulitatea relativă a actului întocmit, la următorul termen. Or, apelanta nu a invocat această excepție, drept pentru care nu mai pot fi primite critici în apel sub acest aspect.
Intimații menționează că expertiza a fost făcut de către un expert judiciar care are competență să efectueze astfel de lucrări potrivit legii, expertize judiciare neputând face un evaluator acreditat ANEVAR sau altfel de specialiști. Chiar prin adresa comunicată apelantei de către ANEVAR, depusă în apel de aceasta, se prevede faptul că activitatea de expertiză tehnică este supusă prevederilor Ordonanței cu nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară. în activitatea de expertiză tehnică, ANEVAR nu are atribuții sau competențe.
Acest aspect a fost omis de către apelantă a fi menționat în apelul formulat, însă îl subliniem subsemnații intimați pentru că raportul de evaluare întocmit depus în apel nu poate fi considerat relevant sau util. De altfel, raportul în cauză este subiectiv, conținând o analiză superficială a câtorva oferte de pe internet în acest moment, adăungându-se scăderi de preț din motive ce țin de părerea evaluatorului. Toate opiniile dlui. evaluator sunt pretinse a fi obiective, deși sunt opiniile domniei sale, iar evaluarea a avut loc în data de 04.06.2015 data încheierii procesului verbal de predare primire a imobilului litigios de către apelantă și reprezentantul subsemnatului M. N..
La nicio evaluare sau constatare dintre cele menționate ca fiind făcute recent la cererea apelantei și care au fost depuse în apel, intimații nu au fost invitați, la fel, nici reprezentanții autorităților locale sau alte instituții abilitate să confere o garanție de imparțialitate.
Intimații precizează că în data de 04.06.2015 reprezentantul acestora putea să participe la evaluare, să constate dacă sondajele de opinie realizate în localitate au fost realizate cu adevărat de evaluator, dacă s-au constatat una sau mai multe proprietăți asemănătoare cu imobilul litigios, desigur, în măsura în care se dorea acest aspect. Apelanta a așteptat încheierea procesului verbal de către executor, după care văzând că reprezentantul subsemnaților nu se mai află la imobil a procedat la evaluare.
Mai menționează intimații că aceeași situație poate fi constatată și în privința raportului geotehnic depus de către societatea CENCONSTRUCT SRL. Aceste constatări ale societății anterior menționate nu au fost făcute la momentul oportun, cu participarea intimaților reclamanți și drept urmare sunt neconcludente, nerespectând minime garanții de imparțialitate în acest sens.
Intimații conchid că toate observațiile în legătură cu raportul de expertiză în cauză sunt neavenite și nefondate, precum și că imobilul la momentul preluării nu era folosit de către părinții apelantei, iar acesta nu era prevăzut cu un asemenea sistem de încălzire.
Se arată că apelanta nu a vizitat în ultimii 20 de ani imobilul litigios și nici nu poate cunoaște aceste aspecte, ci doar presupune. Aceasta nu a dovedit că imobilul ar fi fost dotat cu asemenea sisteme de încălzire anterior cumpărării imobilului de către intimați ci doar afirmă acest aspect.
Intimații susțin că prezumția înaintată de apelantă nu poate fi reținută, pe de-o parte raportat la cele anterior menționate, iar pe de altă parte a fost dovedit cu martori că în afară de pereții exteriori nu existau alte elemente în interiorul casei.
Mai menționează intimații că sobele de teracotă se inlocuiesc și se refac într-un interval de 5-10 ani pentru că acestea elimină gaze nocive prin rosturile dintre plăci, iar după cum rezultă din fotografiile depuse la dosarul cauzei plăcile de teracotă sunt noi. Mai mult acestea sunt bunuri mobile, ceea ce înseamnă că în condițiile art. 1909 vechiul Cod civil și art. 936 noul Cod civil, posesorul lor este prezumat proprietar, or posesori au fost intimații.
În același sens, inclusiv din fotografiile efectuate de dl. T. Zoitan, rezultă cu evidență că există o scară de acces în podul imobilului, astfel că susținerea apelantei că această lucrare a fost introdusă artificial prin raportul de expertiză întocmit în cauză este falsă.
Cu privire la manopera și materialul utilizat în baia imobilului, intimații arată că aceste lucrări au fost efectuate de mai bine de 10 ani, înscrisurile depuse de apelantă în acest moment neavând relevanță sub acest aspect. Expertiza de specialitate a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile legale și normativele de evaluare stabilite de Circulara Corpului de Experți Tehnici nr. 125/2013. Comparația dedusă analizei de către apelantă este una improprie și părtinitoare, această comparația funcționând ca și aceea în care spre exemplu prețul un laptop produs în anul 2000 ar fi comparat cu prețul aceluiași bun în 2015.
În aceste condiții, intimații opinează că expertiza întocmită de dl. expert este obiectivă, precum și faptul că apelanta a beneficiat de toate garanțiile prevăzute de lege să își manifeste dezacordul pe parcursul desfășurării procesului în fața primei instanțe și la momentul administrării acestei probe, astfel încât aceasta nu mai poate invoca aceleași critici și în apel. Această concluzie se impune și pentru ceea ce vom arăta în continuare.
Astfel, dl. expert C. A. care a fost numit în cauză nu a supraevaluat imobilul în cauză, ci după cum se constată, a aplicat în raport coeficienți de 50% inclusiv noilor investiții, datorită pieței defavorabile. Mai mult, expertul a introdus în raport formule de calcul care cuprind toate elementele necesare stabilirii valorii investițiilor, contrar documentelor depuse prin apel și a susținerilor apelantei.
La un simplu calcul se vede că expertul a stabilit valoarea construcției la 71.708,92 lei, care constă în valoarea cumulată a lucrărilor noi, în cuantumul de 10.910,36 lei (echivalentul a 2.450 euro), a îmbunătățirilor în valoare de 40.627,94 lei (echivalentul a 9130 euro) și valoarea vechilor ziduri și elemente de 20.170,32 (echivalentul a 4532 euro).
Valoarea totală a construcției este de 16.112,65 euro potrivit acestor calcule. La acestea, expertul în cauză, prin raportul de expertiză, a stabilit că valoarea terenului aferent este de_,78 lei (echivalentul a 7568,04 euro). Cursul euro/leu folosit de intimați prin prezenta este cel actual, de 4.45 euro/leu.
Consultând valorile propuse de dl. evaluator T. Zoitan, valoarea de piață estimată a imobilului, este cuprinsă, în opinia acestuia, între 11.000 euro și 16.000 euro, dar cel mai probabil că imobilul valorează 11.000 euro în echivalentul în lei la un curs actual de 4,45 euro/leu ar fi o valoare cuprinsă între 48.950 lei și 71.200 lei.
În privința valorii terenului aferent, intimații arată că acesta a fost stabilit de dl. evaluator în intervalul de 8.000 euro (la cursul anterior menționat, rezultând echivalentul a 35.600 lei) și 11.000 euro (echivalentul a 48.950 lei), dar dl. evaluator a considerat că în mod obiectiv terenul ar valora cel mult 8.000 euro).
Intimații menționează că din raportul de expertiză întocmit în cauză, valoarea terenului aferent este de 7.568,04 euro, deci cu o diferență de cel mult 500 euro față de dl. evaluator, sumă aproximativă, dată fiind fluctuația cursului de schimb, raportul fiind efectuat în lei.
Intimații apreciază că instanța de fond în mod corect a calificat cererea formulată de aceștia, considerând mai puțin relevant procentul arătat de intimați prin precizarea de acțiune, văzând finalmente soluția urmărită prin cererea precizatoare. Valoarea pretențiilor solicitate, față de raportul de evaluare depus la dosar de către apelantă, nu se îndepărtează de o valoare reală a imobilelor de pe piața locală, apelanta neaducând nicio dovadă despre starea bunului imobil anterioară cumpărării de către intimați.
Față de aspectele menționate, intimații consideră inutile observațiile apelantei raportate la cererea sa de efectuare a unei noi expertize în fața primei instanțe, ca urmare a răspunsurilor oferite de expert la obiecțiunile aduse de către apelanta pârâtă principală. întrebări precum vechimea efectuării lucrărilor, sau de ce s-a defalcat în mod distinct ferestre de lemn sau termopan, nu puteau să și găsească răspunsul din partea expertului, ci, eventual, din depoziția martorilor audiați.
Intimații consideră că aceștia au răspuns cu prisosință în mod implicit acestor obiecțiuni, prin cele declarate în fața primei instanțe. La fel, transformarea holului în baie, împărțirea magaziei, executarea fundației terasei precum celelalte mențiuni ale apelantei de la pg. 7, nu sunt singurele lucări, și nu doar acestea au sporit valoarea imobilului, și nicidecum șopronul inițial nu a adugat o valoare imobilului de până la_,30 lei, așa cum învederează această în mod voit distorsionat. Susținerea sa că imobilul a suferit minime extinderi și consolidări este infirmată de expertiza extrajudiciară depusă de aceasta în apel, efectuată de societatea DACOR S.R.L. pg. 5 punctul 1 și următorii.
În drept, se invocă dispozițiile art. 205 și 480 alin. (1) Cod procedură civilă.
Apelanta B. A. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimații reclamanți, invocând pe cale de excepție prescripția dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea căii de atac așa cum a fost formulată.
În susținerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, apelanta arată că nici dupa ultima precizare de acțiune-notele de ședința depuse la fondul cauzei (24.03.2013), instanța de fond nu a invocat din oficiu excepția sus menționată în privința investițiilor efectuate de reclamanți, cu mai mult de 3 ani de zile anterior introducerii acțiunii, respectiv în perioada 12.06._10 și nici nu a pus în vedere acestora să completeze taxa judiciară de timbru față de suma solicitată în plus (diferența de la 10.000 Euro Ia 51.538.30 lei, adică_.2 Euro), cu titlul de pretenții civile.
Se arată că raportul de expertiza contestat nu a defalcat suma investițiilor efectuate raportat la perioada in care s-au efectuat, precum și că intimatii-reclamanti nu au precizat perioada de început si cea de finalizare a investițiilor, nici prin acțiunea introductiva din data de 12.06.2013, nici prin precizarea de acțiune din data de 12.08.2013 si nici prin notele scrise.
Se arată că nu poate fi primita afirmația intimaților, cum ca ei ar fi construit cu acceptul proprietarului tabular, asa cum nu poate fi primita nici motivarea instanței de fond, care greșit a apreciat ca intimatii-reclamanti sunt de bună credință, câtă vreme proprietarul tabular nu le-a cerul sa înceteze reconstrucția imobilului.
Pe fondul cauzei, apelanta, solicită înlăturarea apărărilor intimaților și admiterea căii de atac așa cum a fost formulată.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Apelul este nefondat.
Procedand la analiza motivelor de apel, a dispozitiilor legale incidente, ca si a sustinerilor partilor si a sentintei civile ce face obiectul controlului judiciar pendinte, instanta urmeaza a respinge apelul formulat in cauza, pentru considerentele ce succed:
Deliberand cu precadere asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul o va respinge, constatand ca potrivit celor invederate in mod concordant de catre parti, reclamantii au predat paratei folosinta imobilului in anul 2013, urmare a actiunii in evacuare introdusa de catre aceasta din urma in acelasi an; ca atare, indiferent de intervalul de timp al efectuarii imbunatatirilor, prin faptul lasarii reclamantilor in posesie pana in anul 2013 a operat intreruperea cursului prescriptiei extinctive, consecinta a recunoasterii tacite a dreptului de creanta, potrivit art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958.
Implicit, s-a apreciat ca nu opereaza decaderea din dreptul de a invoca prescriptia in temeiul art.2513 C.civ.din 2009, intrucat prescriptiile incepute sub vechea lege (iar efectul intreruptiv presupune un curs inceput) sunt guvernate de aceasta, potrivit art.6 alin.4 din C.civ.din 2009, iar sub decretul mentionat, prescriptia extinctiva era reglementata de norme imperative; doar noua prescriptie inceputa dupa incetarea efectului intreruptiv (din 2013) este supusa NCC, insa este evident ca apelanta a avut in vedere perioada anterioara, a efectuarii imbunatatirilor.
Sub aspect procedural, nu este admisibila punerea in discutie de catre partea adversa a modului de regularizare a cererii (procedura prealabila se deruleaza doar in raport cu reclamantul, paratul neputand fi prejudiciat); sustinuta incalcare a acordului sau la modificarea actiunii este lipsita de finalitate, cata vreme prin chiar actiunea introductiva a fost solicitata in subsidiar contravaloarea imbunatatirilor aduse imobilului si, in orice caz, precizarea de actiune in sensul renuntarii la actiunea in realizarea dreptului de proprietate (si nu la actiunea in constatare, dupa cum o califica parata) a fost depusa la primul termen de judecata, cu respectarea exigentelor art.204 alin.1 C.proc.civ., faptul necomunicarii de catre instanta neechivaland cu tardivitatea formularii. Inclusiv necomunicarea nu a fost de natura a o prejudicia pe parata, in conditiile in care in mod implicit s-a renuntat la actiunea formulata in principal si nu au fost adaugate petite noi. Apoi indicarea cuantumului investitiilor in raport de concluziile expertizei nu are valoarea unei modificari de actiune, potrivit art.204 alin.2 C.proc.civ.; fata de cadrul procesual astfel stabilit, nu se verifica alegatia apelantei privind pronuntarea plus petita prin acordarea despagubirilor.
Nu se constituie in motiv de schimbare a sentintei apelate modul de timbrare a actiunii in prima instanta, intrucat chiar in ipoteza, neverificata in speta, a identificarii unei diferente de timbraj, nu este incidenta sanctiunea anularii cererii, ci se procedeaza la darea in debit a partii datoare, dispozitivul hotararii avand valoare de titlu executoriu, potrivit art.38 din OUG nr.80/2013.
De asemenea, neachitarea diferentei de onorariu cuvenite expertului tehnic in termen de 5 zile nu atrage sanctiunea decaderii din proba deja efectuata (sanctiunea este incidenta exclusiv in cazul neachitarii avansului, potrivit art.262 C.proc.civ.), intrucat incheierea prin care este individualizata suma datorata expertului are valoare de titlu executoriu, potrivit art.339 alin.2 C.proc.civ.
Nici in privinta modului de solutionare a cererii de ajutor public judiciar apelanta nu poate aduce critici in prezenta cale de atac, aceasta fiind obligata ca in fata judecatoriei sa probeze ca reclamantii detin venituri pe care nu le-au declarat (art.17 din OUG nr.51/2008).
Nu corespunde adevarului ca prima instanta a omis a analiza exceptiile procesuale invocate de parata, cata vreme cuprinsul încheierii de sedinta din data de 25.02.2014 demonstreaza contrariul.
In privinta modului de desemnare a expertului tehnic si de administrare a probei cu expertiza, tribunalul observa ca apelanta nu isi poate invoca propria culpa cu privire la absenta domniei sale atat la termenul la care s-a discutat proba, cat si la data deplasarii expertului la fata locului, data la care este evident ca s-a putut patrunde in imobil cu ajutorul cheilor detinute inca de catre reclamanti, dupa cum insasi apelanta a invederat; apoi, pentru evaluarea unei constructii nu este necesar ca expertul specializat in evaluari imobiliare, constructii civile sa fie si autorizat ANEVAR.
In orice caz, orice neregularitati procedurale sub aspectul analizat se impunea a fi invocate de catre parata fie la termenul la care s-au produs, fie, in caz de absenta, la urmatorul termen acordat in cauza, sub sanctiunea decaderii, potrivit exigenteleor art.178 alin.3 lit.b C.proc.civ.
Relativ la obiectul litigiului de fata, apelanta recurge la poziții procesuale alternative, care se exclud reciproc: pe de o parte sustine ca lucrarile au fost efectuate de catre parintii domniei sale, iar pe de alta contesta modul de evaluare a acestora (pozitie ce implica in mod necesar acceptarea efectuarii lor de catre reclamanti).
Sub acest aspect, conform declaratiilor testimoniale existente la filele 25-27 dosar judecatorie vol.III, reclamantii au intrat in folosinta casei in urma cu 12-14 ani si de atunci au adus multiple imbunatatiri imobilului „cumparat”(potrivit declaratiei martorilor D. G., I. E. si K. L.) de catre acestia de la parintii apelantei pentru fiul lor, M. N. (acesta a platit costul investitiilor cu banii obtinuti de parinti din munca in strainatate, astfel ca si neinvocata exceptie a lipsei calitatii procesuale active nu subzista), iar parata apelanta nu a produs dovezi in probarea alegatiei potrivit careia imbunatatirile au fost efectuate de catre parintii sai (dimpotriva, din declaratia martorei I. E. reiese ca parata impreuna cu parintii ei au vizitat imobilul o singura data).
Constatarea efectuarii lucrarilor necesare si utile adaugate ori a celor autonome nu depinde de exhibarea unor documente justificative ori a autorizatiilor de construire (absenta acesteia ar fi putut atrage sanctiuni de natura contraventionala, in termen de 2 ani de la realizare), in mod corect procedand prima instanta la coroborarea concluziilor lucrarii de specialitate cu declaratiile de martori (care au atestat ca lucarile s-au derulat pe o perioada intinsa de timp, fiecare martor relatand despre lucrari diferite de care avea cunostinta, martorul D. G. fiind chiar autorul a o parte dintre acestea- fila 25).
In privinta acestui din urma mijloc de proba, tribunalul constata ca expertul a raspuns in mod adecvat tuturor obiectiunilor paratei (filele 42-45 dosar judecatorie vol.III), reiterate sub forma de critici in prezenta cale de atac, concludenta lucrarii nefiind anulata de faptul ca nu a fost defalcata suma investițiilor efectuate raportat la perioada in care s-au efectuat, cata vreme expertul a aplicat un procent de doar 50% acestor imbunatatiri.
In privinta contestarii valorii imbunatatirilor prin raportare la valoarea de impozitare a imobilului, tribunalul arata ca nu se poate pune semnul echivalentei intre acesta din urma valoare si valoarea de circulatie, de piata a imobilului, in raport de aceasta din urma fiind apreciat sporul de valoare adus de catre reclamanti prin imbunatatirile si extinderile (anexe gospodaresti) realizate cu buna credinta, in considerarea intelegerii („vanzare-cumparare”) avute cu parintii apelantei.
Este lipsita de relevanta astfel, sub aspectul bunei-credinte, atitudinea de pasivitate a paratei-apelante, dupa cum nu prezinta relevanta nici absenta autorizatiilor de construire, intrucat regimul accesiunii imobiliare este guvernat de legea in vigoare la data inceperii lucrarilor, nefiind astfel incidente dispozitiile art.577 si urm. C.civ. din 2009, ci dispozitiile art.494 C.civ. din 1864, dupa cum a statuat si prima instanta.
Tribunalul nu poate primi teza supraevaluarii imbunatatirilor alegata de parata, intrucat din toate declaratiile testimoniale rezulta ca la data preluarii constructiei de catre reclamanti, aceasta se afla . de degradare si fara interventia acestora s-ar fi daramat de la sine; evaluarea extrajudiciara realizata de catre apelanta nu a fost de natura a crea premisele incuviintarii unei contraexpertize (care, in orice caz ar fi constatat o situatie de fapt ulterioara parasirii imobilului de catre reclamanti), in conditiile in care intre valoarea totala a constructiei astfel constatata si cea evidentiata prin expertiza judiciara nu exista o diferenta apreciabila (intre 11.000-16.000 Euro si 16.112,65 euro), iar, dupa cum s-a aratat anterior, la momentul intrarii reclamantilor in posesie constructia era o ruina.
In fine, neindicarea unei cai de atac in cuprinsul dispozitivului sentintei nu este sanctionabila, intrucat calea de atac este indicata de legiuitor, cale de care apelanta a uzat cu puterea evidentei.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul dispozitiilor legale evocate, potrivit art.480 N.C.proc.civ., apelul va fi respins, cu consecinta mentinerii ca legala si temeinica a hotararii primei instante.
In temeiul art.453 C.proc.civ., fata de culpa sa procesuala, tribunalul va obliga pe pârâta apelantă la plata de cheltuieli de judecata catre reclamanții intimați in suma de 2000 lei, onorariul avocatial, potrivit chitantei de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge apelul declarat de pârâta apelantă B. A., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat O. N. în Timișoara ..4,., împotriva sentinței civile nr.627/A/07.04.2015 pronunțate de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați Cumpănaș S., Cumpănaș F., M. N., cu domiciliul procedural ales în Sânnicolau M., ., nr. 5, jud. T..
Obliga pe pârâta apelantă la plata de cheltuieli de judecata catre reclamanții intimați in suma de 2000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.03.2016.
PRSEDINTE JUDECĂTOR
L. D. I. A. D.
GREFIER
G. G.
Red. L.D
Tehnoredact. G.G.
6 ex./4 ex. .
Prima instanță – jud.M. L.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 02/2014. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 243/2016. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
