Anulare act. Sentința nr. 1936/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1936/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 21-06-2012 în dosarul nr. 1936/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1936/PI
Ședința publică din 21 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul R. M. împotriva sentinței civile nr. 2969/25.05.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. L. Venețiu, P. C. Sînandrei - Demia D. I. și M. N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul, personal, avocat B. S. I., pentru intimatul M. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin Serviciul Registratură, în data de 13.06.2012, a fost depus de către contestator un înscris prin care precizează numărul dosarului în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2969/25.05.2011, respectiv dosarul nr._, precum și numele intimaților. Totodată, prin același serviciu, în data de 21.06.2012, a fost depusă de către același contestator o cerere de amânare a cauzei, pentru imposibilitate de prezentare.
Contestatorul depune chitanțele reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 10 lei, respectiv 7 lei timbru judiciar.
Reprezentantul intimatului M. N. depune împuternicirea avocațială, chitanța cu nr. 122/21.05.2012, reprezentând onorariul avocațial, precum și copii ale următoarelor înscrisuri: sentința civilă nr. 2969/25.05.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ ; decizia civilă nr. 53/01.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ ; extras de pe portalul instanțelor cu privire la dosarul nr._ al Î.C.C.J. (cu termen de judecată la data de 25.01.2013). Totodată, învederează că dosarul se află pe rolul Î.C.C.J., în recurs.
Un exemplar al precizării depuse de către contestator prin registratură se comunică reprezentantului intimatului M. N..
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității contestației în anulare formulate împotriva sentinței civile nr. 2969/25.05.2011. Contestatorul solicită respingerea excepției, anularea sentinței civile nr. 2969/25.05.2011 și, rejudecând să i se admită pretențiile astfel cum au fost solicitate.
Reprezentantul intimatului M. N. solicită admiterea excepției invocate, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. dosar_, reclamantul R. M. a chemat în judecată pârâții D. L. Venețiu, P. C. Sânandrei și M. N. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractelor de vânzare cumpărare autentificare sub nr. 3725/16.10.2007 de VBP S. C. din Timișoara și respectiv cu nr. 495/24.04.2008 având ca obiect imobilul înscris în CF 2140 Sânandrei nr. cadastral 757- 758/B.
În motivare, reclamantul arată că a plecat în vizită în Germania la 30.06.1990 și a rămas acolo, iar fratele său a emigrat în decembrie 1990 și a decedat la 18.06.2002. În anul 1992, având procură de la fratele său, a vândut numitului M. N. casa din .. de CF 2140 și 863 mp teren, iar 863 teren au intrat în patrimoniul statului român.
Reclamantul arată că a făcut o cerere către Primăria Sânandrei cu nr. 6196/20.08.2007, solicitând retrocedarea terenului însă nu a primit nici un răspuns.
După 13 luni, reclamantul s-a adresat din nou primăriei, însă a constatat că cererea sa a dispărut, astfel că M. N. a putut să vândă terenul ca mandatar al fratelui său, mort de 5 ani soției sale și împreună să-l vândă comunei Sânandrei prin Consiliul Local cada din CF 2140 și 1726 mp teren.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea depusă, pârâții au invocat excepția necompetenței materiale, având în vedere că valoarea terenului ce a format obiectul contractelor de vânzare-cumpărare a căror anulare se solicită și implicit valoarea obiectului cererii depășește suma de 500.000 lei.
De asemenea, pârâții au invocat și excepția insuficientei timbrări raportat la valoarea care rezultă din contracte.
Prin sentința civilă nr._/16.09.2010 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Timișoara a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâți și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului T..
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului T. sub nr. dosar_ la data de 30.09.2010.
Prin sentința civilă nr. 2969/25.05.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă promovată de reclamantul R. M. în contradictoriu cu pârâții D. L. Venețiu, P. C. Sînandrei, M. N..
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul împreună cu fratele său decedat Rauch I. au vândut terenul din litigiu pârâtului M. N. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 239/11.08.1992, in această convenție facându-se vorbire de suprafața totală de 1726 mp, din care, pentru cota de o jumătate s-a făcut aplicarea disp. art. 47 alin. 2 din Legea fondului funciar pe considerentul că unul dintre vânzători Rauch I. este cetățean german si nu a înstrăinat terenul în termen de 1 an de la data dobândirii.
Prin dispoziția nr. 13/11.01.2002 însă, a Primăriei Sânandrei, acest teren s-a restituit, in temeiul L. 10/2001, fostului său proprietar Rauch I., in urma demersurilor pe care acesta le-a făcut prin mandatarul său M. N..
Prin aceeași procură s-a încuviințat mandatarului vânzarea terenului către proprietarul construcțiilor situate pe el.
Proprietarul acestei construcții este tocmai pârâtul, mandatar M. N., astfel că se poate concluziona, din analiza tuturor acestor demersuri, că, în fapt, acesta a urmărit a reglementa situația juridică a parcelei de teren pe care a cumpărat-o de la fratele reclamantului, ce a trecut, însă, in temeiul L. 18/1991 - art. 47 alin. 2, in proprietatea Statului, efectuând toate formalitățile administrative în acest sens în temeiul mandatului pe care i l-a dat fostul proprietar al terenurilor in litigiu.
Rezultă așadar, din înscrisurile depuse, că fratele reclamantului, pe care acesta l-a moștenit, a dispus de proprietatea sa . litigiu încă in timpul vieții sale, aceasta nemaifăcând parte, deci, din masa succesorală rămasă în urma sa, o dată când i l-a vândut pârâtului M. N., prin actul încheiat la 11.08.1992 si apoi, când l-a mandatat pe acesta să o redobândească din proprietatea statului și să-l vândă proprietarului construcțiilor.
Așa fiind, s-a constatat că reclamantul nu are dreptul de a obține restituirea parcelei pe cale administrativă, nu justifica nici un temei care să-i confere legitimarea procesuală, ci dorește, de fapt, să-și readucă în patrimoniu un teren pe care fratele său l-a vândut actualului său proprietar M. N. în anul 1992.
Reclamantul nu invocă nici un motiv de nulitate care să conducă la desființarea celor două contracte pe care le atacă și față de care este terț.
Pârâților Demia D. I. si D. Venetius I. le lipsește calitatea procesuală pasivă in cauză, ei nu au avut nici un fel de raport juridic obligațional cu reclamantul sau in legătură cu dreptul pretins de acesta.
In consecință, pentru motivele arătate, a fost respinsă acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată față de pârâtul M. N. și pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâții Demia D. I. si D. Venetius I.. Această sentință a rămas definitivă pin respingerea apelului de către Curtea de Apel Timișoara (decizia civilă nr. 53/01.03.2012) fiind însă atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, având termen de judecată stabilit la data de 25 ianuarie 2013.
Contra acestei sentințe, a formulat contestație în anulare contestatorul R. M., învederând că, deoarece Curtea de Apel Timișoara a decis respingerea apelului inaintat de acesta, prin decizia civila nr. 53 din 01.03.2012, contestatorul formulează contestația in anulare împotriva sentinței civile nr. 2969 din 25 Mai 2011.
În susținerea căii de atac, a reiterat situația de fapt, aducând critici pe fond atât sentinței date de Tribunal cât și deciziei pronunțată în apel.
În deliberare asupra admisibilității demersului judiciar pendent, tribunalul reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, prin intermediul căreia părțile pot obține desființarea unei hotărâri judecătorești pentru nesocotirea unor norme procedurale (în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege), iar nu și pentru netemeinicie.
Astfel, art. 317 cod procedură civilă prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru următoarele motive: când procedura de citare a unei părți a fost nelegal îndeplinită pentru termenul la care s-a judecat cauza sau când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență. Legea mai impune condiția ca aceste motive să fi fost invocate în recurs însă instanța să le fi respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau pentru că recursul a fost soluționat pe o excepție, fără a se intra pe fondul cauzei.
În continuare, ar. 318 reglementează contestația în anulare specială (privește numai hotărârile irevocabile pronunțate în recurs) care este admisibilă în două situații: când s-a făcut o greșeală materială determinantă pentru soluționarea cauzei sau când instanța admițând în parte sau respingând recursul, a omis să cerceteze unul din motivele de casare sau de modificare.
În speță, abstracție făcând de faptul că nu s-a indicat și nici motivat nici-unul din cazurile de admisibilitate amintite mai sus, cum și de împrejurarea că se repudiază o hotărâre judecătorească ce nu a rămas încă irevocabilă (cerință ce rezultă expres din interpretarea dispozițiilor art. 317 și implicit din cele ale art. 318 c. proc. civ.), contestatorul a invocat numai aspecte ce țin de fondul cauzei. Or, așa cum s-a mai spus, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru motive de netemeinicie, ce ar repune în discuție fondul cauzei, ci numai pentru cele expres prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, văzând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate cerute de art. 317-318 c. pr. civ., tribunalul, în temeiul art. 320 c. pr. civ., urmează să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul R. M. împotriva sentinței civile nr. 2969/25.05.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. L. Venețiu, P. C. Sînandrei - Demia D. I. și M. N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul R. M., cu domiciliul în Germania, Schillerstr. 25,_ Muhldorf am Inn, împotriva sentinței civile nr. 2969/25.05.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. L. Venețiu, cu domiciliul în ., județul T., P. C. Sînandrei - Demia D. I., cu domiciliul în comuna Sînandrei, ., județul T. și în Sînandrei, nr. 370, județul T., și M. N., cu domiciliul în Timișoara, ., nr. 44, județul T. și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat S. B., în Timișoara, .. 6, ..
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 Iunie 2012.
Președinte, Grefier,
A. A. A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 8/25.06.2012
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Suspendare provizorie. Decizia nr. 736/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
