Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 220/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 220/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 24-02-2016 în dosarul nr. 220/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE NR. 220/A/2016
Ședința publică de la 24 Februarie 2016
Completul compus din:
Președinte I.-A. D.
Judecător L. D.
Grefier R. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelantele TRASCĂU S. și C. M. împotriva sentinței civile nr._/20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul C. M. având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat Bas A. M. pentru apelante și intimatul asistat de avocat Balița I. A., lipsind apelantele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se ia act că la data de 25.01.2016 s-au depus prin Serviciul registratură, din partea apelantelor, înscrisuri ce fac dovada faptul că apelanta C. M. este plecată din țară la muncă în Germania.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Reprezentanta apelantelor solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, respingerea pe fond a acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii primei instanțe, respingerea susținerilor apelantelor cu privire la invocarea dreptului de retenție, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Hotărârea apelată
Prin sentința civilă nr._/20.10.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă in parte cererea formulata de reclamantul C. M., in contradictoriu cu paratii Trascău S. și C. M.-C., si orice alte persoane care locuiesc in Timisoara, ..8, ., jud.Timis.
S-a dispus evacuarea paratilor T. S. si C. M. C. din imobilul situat in Timisoara, ..8, . inscris in CF nr._-C1-_ Timisoara, nr. cad._-C1-U22.
A fost respinsă in rest cererea.
Au fost obligați paratii T. S. si C. M. C. la plata catre reclamant a sumei de 936 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Conform CF nr._-C1-_ Timisoara, nr. cad._-C1-U22, reclamantul este proprietarul imobilului inscris in aceasta carte funciara situat in Timisoara, ..8, ., in cota de 1/1 parte cu titlu de bun propriu, dobandit prin hotarare judecatoreasca, respectiv Sentinta civila nr._/02.10.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr._ definitiva prin Decizia civila nr.635/A/2015 pronuntata de Tribunalul Timis in acelasi dosar.
In temeiul art.1039 NCPC, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, reclamantul a notificat paratii prin intermediul B. B. G. conform Notificarii nr.N7/ex/2015 din 27.05.2015, precum si Notificarii nr. N17/ex/2015 din 19.08.2015 sa evacueze imobilul in litigiu pe care il ocupa fara niciun drept.
Potrivit art. 1034 alin. 1 din Codul Procedura Civila “Dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane“, iar alin. 2 lit. e) prevede că ocupantul este “oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului”.
Prin urmare, procedura specială reglementată în acest Titlu XI este incidentă nu numai în situația în care între părți a fost încheiat un contract de locațiune, ci acoperă și ipoteza în care imobilul este ocupat fără drept de către o persoană.
Potrivit art. 1041 Cod proc. civ., „daca ocupantul notificat refuza sa evacueze imobilul, proprietarul va solicita instanței sa dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediata a ocupantului din imobil, pentru lipsa de titlu”.
În cauză, pârâții nu au făcut dovada vreunui titlu valabil, opozabil proprietarului, titlu care să justifice ocuparea imobilului din care se cere evacuarea, astfel încât este evident că pârâții sunt simplii ocupanți ai imobilului pe care îl dețin fără drept și fără acordul proprietarului.
Conform dispozițiilor art. 555 Cod civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege. Ori de câte ori sunt încălcate unele dintre atributele dreptului de proprietate, titularul dreptului are posibilitatea de a recurge la mijloacele juridice de apărare a acestui drept real. Astfel, atributul folosinței din conținutul dreptului de proprietate asupra imobilului poate fi valorificat de titularul dreptului pe calea acțiunii în evacuare a persoanelor care ocupă fără titlu bunul.
În cauză, pârâții chemați în judecată nu au făcut dovada vreunui titlu valabil, opozabil proprietarului, titlu care să justifice ocuparea imobilului din care se cere evacuarea.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art.1034 si urmatoarele NCPC, a admis in parte cererea formulată de reclamant și, în consecință, a dispus evacuarea paratilor T. S. si C. M. C. din imobilul situat in Timisoara, ..8, . inscris in CF nr._-C1-_ Timisoara, nr. cad._-C1-U22, respingând in rest cererea privind evacuarea altor persoane cata vreme acestea nu au fost identificate in mod corect in ceea ce priveste numele, prenumele si adresa.
In baza art.451 C.p.c, instanta a dispus obligarea paratilor la plata catre reclamant a sumei de 936 lei cu titlu de cheltuieli de judecata din care suma de 100 de lei reprezentând taxa timbru, suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat si suma de 336 lei reprezentând contravaloare facturi (factura nr.89/27.05.2015 in valoare de 150 lei si factura nr.149/19.08.2015 in valoare de 186 lei) pentru notificările făcute prin executor.
Cererea de apel
Împotriva sentinței civile nr._/20.10.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, au declarat apel pârâtele apelante Trascău S. (fostă C.) și C. M., solicitând admiterea apelului desființarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii formulate de intimatul reclamant. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelantele pârâte au arătat că, la data de 28.10.2015 s-a primit în poștă Sentința Civilă nr._ /20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu nr._, prin care s-a admis în parte cererea formulată de fostul soț și tată al fiicei C. M., pârâtă în prezenta cauză, prin care s-a dispus evacuarea din imobilul înscris în C.F nr._-C1-U22 Timișoara, situat administrativ în Timișoara ., ., .. Cu acesta ocazie au aflat că pe rolul Judecătoriei Timișoara există acest dosar privind evacuarea pârâtelor din imobil. Surprinderea a fost foarte mare întrucât nu s-a primit niciodată, nici acțiunea și nici vreo altă înștiințare, deși în sentință se specifică că a fost îndeplinită procedura de citare.
Foarte curios lucru este că tocmai această acțiune nu a primit-o, având în vedere că, din cauza acestui individ, a avut un lung șir de procese și în toate a primit, prin intermediul poștei, toate documentele. în acest sens exemplificându-se:
- dosar nr._/325/2012
-dosar nr._
-dosar nr._
-dosar nr._
-dosar nr._
-dosar nr._
-dosar nr._/325/2015
și fiecare dintre ele au fost desfășurate cu toate căile de atac, obiectul acestora fiind în esență de dreptul familiei inclusiv partajul de bunuri comune.
Apelantele au întrebat inclusiv vecini dacă au văzut cumva pe casa scărilor documente oficiale pe numele pârâtei. Nimeni nu a văzut nimic. Abia atunci apelanta și-a amintit că în acea perioadă cineva i-a relatat faptul că atât reclamantul cât și partenera acestuia au fost văzuți în zona unde pârâta locuiește. Pentru că în toate procesele pe care le-a avut cu reclamantul acesta nu s-a dat înapoi de la a folosi orice mijloace neortodoxe în scopul câștigării proceselor, avându-se convingerea că la mijloc este din nou o manipulare diabolică a acestui individ.
Apelanta a menționat faptul că nu a avut nici un regret atunci când și-a acționat în judecată propria fiică, inclusiv prin plângeri penale, cererii ce s-au dovedit nesusținute.
Apelanta a avut întotdeauna interes în cauzele avute cu reclamantul și a făcut tot posibilul să își apere drepturile în fața instanței de judecată, întotdeauna având asistență de specialitate. Cu atât mai mult, acesta cauză pentru mine era foarte importantă și ar fi făcut toate demersurile de a se apăra, doar că a fost pusă în imposibilitatea de a face acest lucru.
In ceea ce privește îndeplinirea procedurii de citare și de comunicare cu C. M., fiica reclamantului intimat, instanța a fost indusă intenționat în eroare prin aceea că el (reclamantul) cunoștea faptul că propria lui fiică a părăsit de mai bine de jumătate de an, nu doar imobilul în cauză, ci și România, stabilindu-se în Germania unde locuiește și muncește.
Astfel, în ceea ce privește acțiunea formulată împotriva lui C. M. aceasta este lipsită de obiect.
Reclamantul intimat a formulat acesta acțiune în evacuare în temeiul unui titlu executoriu pe care el însuși nu îl respectă prin faptul că are obligația de a o despăgubii cu o sultă pe pârâtă.
La dosar a fost depusă o notificare emisă de B. B. G. prin care pârâta era somată să evacueze imobilul, doar că instanța de judecată nu a observat faptul că documentul a fost emis înainte ca instanța de judecată să rămână în pronunțare în ceea ce privește partajarea de bunuri comune. La această notificare s-a formulat chiar și un răspuns scris.
Faptul că nu a părăsit imobilul dovedește că în virtutea acestei sulte, s-a folosit de dreptul de retenție.
Astfel, apelanta invocă dreptul de retenție, prevăzut de art. 2495 și următoarele NCC, pentru acest imobil ce face obiectul evacuării, până la plata efectivă a datoriei pe care reclamantul intimat o are față de mine, în virtutea aceluiași titlu executoriu invocat de el. În aceste condiții dreptul de retenție este unul justificat și legitim.
Dreptul de retenție a fost definit ca fiind acel drept real ce conferă creditorului, în același timp debitor al obligației de restituire sau de predare a bunului altuia, posibilitatea de a reține acel bun în stăpânirea sa și de a refuza restituirea lui până când debitorul său, creditor al lucrului, va plăti datoria ce s-a născut în sarcina lui, în legătură cu lucrul respectiv.
Conform textului legal, cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl rețină cât timp creditorul nu își execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat (art. 2495 alin.(l) C. civ.
Chiar și din extrasul de carte funciară depus la dosar se poate observa interesul pârâtei susținut în a-și primi creanța, aceasta fiind notată în cartea funciară. De asemenea se poate observa că a pornit chiar și executarea silită imobiliară pentru recuperarea acestei creanțe. Astfel, faptul că nu a părăsit imobilul dovedește că s-a folosit de acest drept de garanție.
În dovedire, apelanta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și martori.
În drept, s-au invocat disp. art. 466 NCPC și următoarele, art.2495-2499 NCC.
Întâmpinarea
Reclamantul intimat C. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de apelantele - pârâte Trascău S. și C. M. - C., ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a Sentinței civile nr._/20.10.2015, pronunțată în Dosar nr._ al Judecătoriei Timișoara ; obligarea apelantelor - pârâte Trascău S. și C. M. - C., la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, prin Sentința civilă nr._/02.10.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr._, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 635/A/2015 pronunțată de Tribunalul T. în același dosar, s-a dispus atribuirea către reclamant a imobilului situat în Timișoara, .. 8, ., jud. T., înscris în C.F. nr._ - C1 - U22 Timișoara, cu nr. top_-C1-U22, constând în apartamentul nr. 22 la mansardă, . 2 camere, baie, bucătărie, hol și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra acestui imobil.
După pronunțarea Sentinței civile nr._/02.10.2014 în Dosar nr._ al Judecătoriei Timișoara și până la rămânerea definitivă a acestei hotărâri judecătorești, prin care i s-a atribuit imobilul și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra acestuia, deoarece evacuarea pârâtelor era evidentă ca următor pas, reclamantul a încercat în repetate rânduri să le lămureasca să părăsească imobilul, deoarece îl ocupă fără niciun drept.
Încercările de a se ajunge la un consens cu acestea nu s-au concretizat în mod pozitiv, motiv pentru care s-a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărâre executorie, să dispună evacuarea acestora.
Așadar, în temeiul art. 1039 NCPC, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, au fost notificate pârâtele prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc B. G., să părăsească imobilul al cărui proprietar este reclamantul, potrivit Sentinței civile nr._/02.10.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr._, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 635/A/2015, pronunțată de Tribunalul T. în același dosar, însă nici de această dată acestea nu au înțeles să se conformeze.
Urmare a soluționării cererii de chemare în judecată formulată, având ca obiect „evacuare", prin Sentința civilă nr._/20.10.2015, executorie, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr._, s-a dispus evacuarea pârâtelor din imobilul situat în Timișoara, .. 8, ., jud. T., proprietatea exclusivă a reclamantului.
Procedând la punerea în executare a acestei hotărâri judecătorești, la data de 24.11.2015, în prezența executorului judecătoresc, imobilul arătat mai sus a fost eliberat.
Prin urmare, susținerile celor două pârâte, potrivit cărora, acestea nu au cunoscut despre existența pe rolul Judecătoriei Timișoara a acestui litigiu având ca obiect evacuare, sunt afirmații care nu corespund adevărului, prin care încercându-se inducerea în eroare a instanței de judecată.
Astfel cum se poate observa, cu ocazia derulării acestui demers judiciar în fața primei instanțe, pârâtele nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat la termenul de judecată din data de 20.10.2015, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită, acestea fiind citate la adresa corectă, respectiv în Timișoara, .. 8, ., jud. T..
Cu privire la susținerile potrivit cărora pârâta C. M. - C. nu are calitate de subiect în această evacuare, ea părăsind imobilul înainte cu mult de a se emite titlul executoriu, apreciindu-se ca fiind nefondate.
Astfel cum se poate observa, pe parcursul întregului litigiu privind evacuarea, pârâtele nu au învederat sub nici o formă faptul că pârâta C. M. -C. nu mai locuiește în acel imobil, respectiv, în Timișoara, .. 8, ., jud. T..
Ba mai mult, faptul că aceasta a părăsit România de mai bine de jumătate de an în scopul de a merge la muncă în străinătate, unde, astfel cum susțin pârâtele, locuiește și muncește, nu înseamnă că împotriva acesteia nu se impunea a se pronunța o hotărâre de evacuare.
Reclamantul consideră că nu pot fi primite aceste critici ale pârâtelor, având în vedere faptul că, în lipsa pronunțării hotărârii de evacuare și față de pârâta C. M. - C., la întoarcerea în țară, deși fără nici un drept, aceasta venea să locuiască în același imobil în care a locuit și înainte de plecarea în străinătate (în prezent, imobil aflat în proprietatea exclusivă a reclamantului), iar pentru evacuarea acesteia nu ar fi existat un titlu executoriu.
Cu privire la susținerile potrivit cărora pârâtele invocă " un drept de retenție pentru imobilul în cauză, până la plata sultei înscrisă în cartea funciară ", sunt irelevante în cauză, iar pe de altă parte, inadmisibile.
Așadar, pârâtele au invocat acest drept de retenție în Dosar nr._ al Tribunalului T., având ca obiect " evacuare ", în faza procesuală a apelului, iar în ce privește inadmisibilitatea invocării dreptului de retenție, aceasta rezultă, fără echivoc, din cuprinsul dispozițiilor Titlului XI - Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept din Codul de procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 1043 NCPC:
" ( 1 ) Pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii în prezentul titlu, nu poate formula cerere reconvențională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanție, pretențiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată.
( 2 ) Pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului."
Referitor la probatoriul solicitat, intimatul reclamant s-a opus administrării probei testimoniale, pe de o parte, având în vedere că această probă nu este utilă cauzei, proba cu înscrisuri fiind suficientă, iar pe de altă parte, având în vedere faptul că, potrivit art. 1042 alin.2 NCPC, " Cererea de evacuare se judecă de urgență, în camera de consiliu, cu dezbateri sumare, dacă s-a dat cu citarea părților."
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 471 alin. 5 NCPC.
În probațiune, înscrisurile depuse la instanța de fond.
Tribunalul, analizând apelul prin prisma motivelor invocate precum si în baza art. 476 – 478 C. proc. civ. din 2010, reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelantele au invocat faptul că nu au fost legal citate în fața primei instanțe. Verificând procedurile de citare aflate la dosarul cauzei, tribunalul constată că apelantele au fost legal citate în fața primei instanțe, prin afișare, la adresa imobilului din care se solicita evacuarea potrivit dispozițiilor art. 1037 C. proc. civ. din 2010.
Apelantele sunt nemulțumite de faptul că prima instanță a dispus evacuarea lor din imobilul în litigiu, pe de o parte pentru că apelanta C. M. nu mai locuiește în acest imobil, fiind plecată și stabilită în Germania, iar, pe de altă parte, apelanta Trascău S. este titulara unei creanțe pe care reclamantul i-o datorează cu titlu de sultă pentru imobilul în litigiu.
În cadrul cererii de apel, s-a invocat dreptul de retenție pentru imobilul ce face obiectul evacuării până la plata efectivă a datoriei pe care reclamantul o are față de apelanta, fosta sa soție.
În ceea ce o privește pe apelanta C. M., aceasta a locuit împreună cu mama sa, cealaltă apelantă din prezenta cauză, anterior plecării sale în Germania și nu a dovedit faptul că a părăsit definitiv imobilul în litigiu. Stabilirea reședinței în Germania nu dovedește părăsirea definitivă a imobilului în litigiu.
Cu privire la invocarea dreptului de retenție, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 1043 C. proc. civ. din 2010 „(1) Pârâtul chemat în judecată, potrivit procedurii prevăzute în prezentul titlu, nu poate formula cerere reconvențională, de chemare în judecată a altei persoane sau în garanție, pretențiile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separată. (2) Pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului”. Prin urmare, invocarea dreptului de retenție în cadrul acestei proceduri este inadmisibilă.
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, din probele administrate în cauză rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1034 și urm. C. proc. civ. din 2010, în sensul că reclamantul este proprietarul imobilului în litigiu, iar pârâtele nu au făcut dovada vreunui titlu valabil, opozabil reclamantului, care să le dea dreptul de a locui în imobil.
Existența creanței constând în sulta pe care reclamantul o datorează pârâtei Trască S. nu conferă pârâtelor dreptul de a folosi imobilul în litigiu.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ. din 2010, instanța de apel va respinge apelul formulat de apelante ca neîntemeiat.
Cheltuieli de judecată
În temeiul art. 451 și 452 C. proc. civ. din 2010 instanța de apel va obliga apelantele, în solidar, să plătească intimatului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de apel formulată de apelantele TRASCĂU S., CNP_ și C. M., CNP_, ambele cu domiciliul procedural ales in Timișoara, A. I., ., jud. T. împotriva sentinței civile nr._/20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul C. M. având CNP_, cu domiciliul procedural ales in Timișoara, ., ., ..
Obligă apelantele, în solidar, să plătească intimatului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2016.
Președinte, I.-A. D. | Judecător, L. D. | |
Grefier, R. C. |
Red. D.I.A. 24.03.2016
Tehnored.B.I./C.R.
Ex.5-
Prima instanta – M. B. -Judecătoria Timișoara
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
