Legea 10/2001. Sentința nr. 361/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 361/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 361/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:010._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 361/PI
Ședința publică din 25.02.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul Tenț V. M. în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru R. Proprietăților și C. Națională pentru C. I., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns, pentru reclamantul, lipsă, avocat T. D., lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, din oficiu, având în vedere prevederile art. 131 NCPC corelat cu art. 34 și 35 din Legea nr. 165/2013, a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului T., cu consecința declinării cauzei în favoarea Tribunalului București.
Reprezentanta reclamantului a solicitat respingerea excepției.
Instanța a rămas în pronunțare asupra incidentului procedural.
După fârșitul dezbaterilor, reprezentanta reclamantului a depus chitanța cu nr. 142/_, reprezentând onorariul avocațial.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra excepției necompetenței teritoriale exclusive, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T. - Secția de C. Administrativ și Fiscal în data de 02.04.2015 sub nr._, reclamantul Tenț V. M., în contradictoriu cu pârâții A. N. pentru R. P., C. N. pentru C. I. a solicitat instanței obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul expropriat și demolat în anul 1986, situat în Timișoara, .. 11, .> Acțiunea este întemeiată pe prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv Legea nr. 245/2005.
Legal citată, pârâta A. Națională pentru R. Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului T., respectiv excepția prematurității cu privire la emiterea titlului de despăgubire.
Legal citată, pârâta C. Națională pentru C. I., din cadrul Autorității Naționale pentru R. Proprietăților, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului T., respectiv excepția prematurității acțiunii, iar pe fond, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea dată la 05.11.2015 de Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului T. în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secției C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului T..
A fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul TENȚ V. M. și pe pârâta A. Națională pentru R. Proprietăților - C. Națională pentru C. I. în favoarea Secției I civilă a Tribunalului - complet NC4.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Secției I Civile a Tribunalului T. sub nr._, la data de 13.01.2016.
La termenul de judecată din data de 25.02.2016 tribunalul a invocat la rândul său necompetența teritorială exclusivă în soluționarea cauzei pendinte, excepție apreciată ca fiind întemeiată pentru argumentele ce succed:
Așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din cuprinsul cererii introductive de instanță, reclamanții vizează, prin demersul judiciar pendent, în esență, finalizarea procedurii inițiate în temeiul Lg. nr. 10/2001, urmare căreia i-a fost emisă Dispoziția nr. 1726/15.06.2006 de către Primarul Municipiului Timișoara, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent, în condițiile Titlului VII din Lg. nr. 247/2005 (consecință a rămânerii definitive a dispoziției) Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Se solicită în fapt pârâtei să îndeplinească atribuțiile conferite prin lege Comisiei Naționale pentru C. I. (cu precizarea că alte incidente procedurale, cum se privește a fi excepția prematurității, au a fi soluționată de instanța competentă, într-o ordine firească de rezolvare a excepțiilor procesuale, ulterior excepției de necompetență a instanței), care, în conformitate cu art. 18 alin. 3 din Lg. nr. 165/2013 (noua reglementare legală instituind măsura compensării prin puncte, ca măsură reparatorie în echivalent acordată pentru imobilele preluate abuziv de regimul comunist, beneficiarilor legilor speciale de reparație și care nu pot fi restituite în natură ori prin compensare) a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Că astfel se cere a fi decelat demersul judiciar pendent o confirmă chiar pretenția concretă dedusă judecății, ce vizează soluționarea dosarului deja înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 9 din Lg. nr. 165/2013, în scopul finalizării procesului de retrocedare demarat de reclamant.
Or, așa stând lucrurile, prevederile art. 35 alin. 1 din Lg. nr. 165/2013 (lege ce constituie perimetrul legislativ în care se cer a fi cantonate așa demersuri precum cel pendinte, întrucât a fost edictată tocmai întru finalizarea procesului de restituire prin echivalent a imobilelor preluate abuziv în perioada comunistă) statuează că „deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității în termen de 30 de zile de la data comunicării”, în timp ce alin. 2 apartenent aceluiași art. 35 spune îndestulător de tranșant că „în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin.1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor”.
Este de subliniat și că art. 33 din Lg. nr. 165/2013 reglementează termenele în care entitățile investite de lege (astfel cum sunt enumerate la art. 21 și 28 din Lg. nr. 10/2001 și în HG nr. 250/2007): unitățile deținătoare ori entitățile investite cu soluționarea notificării, într-o primă etapă de rezolvare a notificării cu care au fost sesizate, în temeiul Lg. nr. 10/2001, au obligația de a o soluționa prin decizie ori dispoziție motivată, în timp ce art. 34 se referă la termenele în care au a fi rezolvate dosarele remise deja Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrate la această entitate, respectiv cele ce vor fi remise Secretariatului Comisiei Naționale pentru C. I. după . Lg. nr. 165/2013, în etapa ulterioară dării deciziei ori dispoziției motivate în soluționarea notificării de către unitatea deținătoare, spre emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilelor ce nu au putut fi restituite în natură foștilor proprietari spoliați.
Așa cum o impune interpretarea sistematică a art. 35 alin. 1 și 2 din Lg. nr. 165/2013 supra redat, deciziile emise, conform art. 33 de unitățile deținătoare ori entitățile sesizate cu rezolvarea notificării în derularea procedurii demarate în baza Lg. nr. 10/2001, conform art. 21 din Lg. nr. 10/2001 (entități, de altfel indicate la art. 3 pct. 4 lit. a și b din Lg. nr. 165/2013) și, respectiv, de C. Națională pentru C. I. conform art. 34 (la rându-i definită ca entitate de art. 3 pct. 4 lit. g din Lg. nr. 165/2013 cu atribuții în etapa finală de atribuire efectivă a punctelor în compensare), cum și legalitatea refuzului de emitere a deciziei de către oricare din aceste entități vor fi supuse controlului judecătoresc la secția civilă a tribunalului unde își are sediul entitatea căreia îi revine obligația legală de a emite decizia, funcție de stadiul procedurii de restituire (așadar, fie unitatea deținătoare ori entitatea investită cu soluționarea notificării, fie C. Națională pentru C. I.), competența teritorială reglementată de legea specială de reparație fiind indiscutabil una exclusivă.
Sau, altfel zis, în raport de stadiul soluționării cererii de restituire și de entitatea implicată în concret - cea care a emis ori trebuie să emită decizia -, abilitarea de verificare a legalității deciziei ori de cenzurare a refuzului de emitere a acesteia, revine fie secției civile a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul unității deținătoare ori entității investite cu soluționarea notificării, fie secției civile a Tribunalului Mun. București, acolo situându-se sediul Comisiei Naționale pentru C. I., ca entitate căreia, potrivit Legii nr. 165/2013, îi revine îndatorirea de a emite decizia de compensare prin puncte.
Și aceasta, întrucât în art. 35 alin. 2 supra redat din Lg. nr. 165/2013, însuși legiuitorul a făcut trimitere atât la art. 33, cât și la art. 34 din lege; or aceste articole care se cer a fi interpretate coroborat, prevăd entități diferite cărora le revine obligația emiterii deciziei în etape diferite de rezolvare a notificării. Ceea ce, prin urmare, îngăduie și chiar obligă la concluzia că și competența teritorială de soluționare a contestațiilor contra deciziilor emise ori contra refuzului de emitere a deciziei, revine diferit instanțelor, funcție de sediul entității chemate a rezolva notificarea în stadiul respectiv.
Așa fiind, cum obiectul pricinii pendinte este îndreptat evident contra refuzului Comisiei Naționale pentru C. I. (succesoarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) de a emite decizia de compensare prin puncte a imobilului nerestituit în natură (aceasta fiind entitatea abilitată prin lege a emite decizia respectivă), instanța apreciază că interpretarea sistematică a art. 34, 35 alin. 1 și 2 din Lg. nr. 165/2013 raportate la art. 3 pct. 4 lit. g care enumeră printre entități și comisia menționată, impune concluzia că instanța competentă teritorial exclusiv este Tribunalul Mun. București.
Astfel că, în baza art. 131-132 NCPC raportat la art. 129 pct. 3 C.pr.civ. și în virtutea art. 35 alin. 2 corelat cu art. 34 și art. 3 pct. 4 lit. g din Lg. nr. 165/2013, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului T.-Secția I civilă și va trimite spre competentă rezolvare pricina Tribunalului Mun. București.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului T. - Secția Întâi Civilă.
Declină competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.
Nesupusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2016.
Președinte, Grefier,
A. A. A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 5/07.03.2016
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 161/2016. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
