Fond funciar. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul TIMIŞ

Tribunalul TIMIŞ - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 8/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 261/2015

Acesta nu este document finalizat

ROMÂNIA

Dosar nr._

TRIBUNALUL T.

SECȚIA I-a CIVILĂ

DECIZIA CIVILA

Ședința publică din 8 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: L. V.

JUDECATOR C. P.

JUDECATOR: L. Ș.

GREFIER: R. RUȘEȚIU

Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurenta R. A. împotriva sentinței civile nr. 9992/2012, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR T. si C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR TIMIȘOARA.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Concluziile si susținerile in fond ale părților au fost luate in ședința publică din 01.10.2015, când instanța, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării pentru termenul de astăzi, 08.10.2015, aspect consemnat in încheierea de amânare a pronunțării, ce face parte integranta din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului, constata următoarele.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 02.03.2011 sub nr._, reclamanta R. A., în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR T. si C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR TIMIȘOARA, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care sa se constate nelegalitatea adresei nr._/S3/2/04.02.2011 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata T. prin Instituția Prefectului; sa fie obligata parata C. Județeana ca, în temeiul prevederilor art.10 pct. 4 si 5 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005, sa solicite Universității de Științe Agricole si Medicina Veterinara a Banatului Timișoara punerea la dispoziție a unei suprafețe de 22,89 ha teren prin trecerea acestei suprafețe din domeniul public in domeniul privat, conform legii, suprafață care sa aibă coordonatele uneia dintre variantele propuse de reclamantă.

În motivare s-a arătat că în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate privata al reclamantei asupra unei suprafețe de 22,89 ha teren, pe raza Municipiului Timișoara, prin Hotărârea Comisiei județene de fond funciar nr. 1/71 din 03.07.2007 în favoarea subsemnatei s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 22,89 ha teren agricol pe raza Municipiului Timișoara, în calitate de moștenitoare a autorilor B. I. și F. - cu suprafața de 9,75 ha și a autorilor B. N. și M. - cu suprafața de 13,14 ha. Pe cale de consecința, s-a dispus înscrierea sa în Anexa nr.46 cu suprafețele mai sus menționate.

În ciuda recunoașterii dreptului său, nu s-a procedat imediat la punerea sa în posesie și emiterea titlului de proprietate motivat de aceea că pentru terenul ce a aparținut antecesorilor săi există acte de reconstituire în favoarea unor terțe persoane, acte care se prezuma ca au fost emise cu respectarea dispozițiilor fondului funciar, astfel ca în prezent restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă. Mai mult, s-a invocat și lipsa oricărei alte suprafețe de teren care să-mi fie efectiv restituită, fără ca autoritățile competente să mai facă nici un alt demers pentru emiterea titlului meu de proprietate.

În acest context, a promovat o acțiune prin care, în temeiul dispozițiilor art.1073, 1075 cod civil, a solicitat obligarea Comisiei municipale de fond funciar la punerea sa in posesie cu suprafața de 22,89 ha, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._/325/2008 al Judecătoriei Timișoara. Prin sentința civila 5563 din 14.04.2009, rămasa irevocabila la data de 26.11.2009 acțiunea sa a fost admisa in parte cu consecința obligării celor doua comisii la punerea sa in posesie si la eliberarea titlului de proprietate.

Nici după pronunțarea acestei sentințe nu s-a procedat la punerea sa in posesie, invocându-se aceeași lipsa de teren. Mai mult, vreme de aproape doi ani nu s-a întreprins nici un demers concret pentru identificarea unor suprafețe de teren care să îi fie atribuite, in ciuda dispozițiilor sentinței civile nr. 5563 din 14.04.2009 si în ciuda pârghiilor legale pe care autoritățile competente le au la dispoziție.

În urma Notificării nr. 268 din 29.07.2010 făcută prin executor judecătoresc, prin care a somat C. municipală de fond funciar Timișoara să soluționeze de îndată cererea sa de punere în posesie, în ședința de fond funciar din data de 22.09.2010, aceasta a decis să solicite sprijin Comisiei Județene de fond funciar T., în vederea asigurării suprafeței de 22,89 ha din terenurile aflate în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului.

În acest sens, s-a întocmit adresa nr. SC2010-_/19.11.2010, prin care, în temeiul art. 10, pct. 4 si 5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor - aprobat prin HG nr. 890/2005 (denumit in continuare "Regulamentul"), s-a solicitat demararea procedurilor privind punerea la dispoziția Comisiei locale a suprafeței de 22,89 ha din terenurile aflate Universității de Științe Agricole si Medicina Veterinara a Banatului Timișoara (denumita in continuare "USAMVBT"). Din această suprafață, prin trecerea ei din domeniul public in domeniul privat, C. municipala de fond funciar Timișoara si C. Județeană ar fi putut pune in executare dispozițiile sentinței civile nr. 5563 din 14.04.2009 prin care s-a dispus irevocabil punerea sa in posesie si eliberarea titlului de proprietate.

În mod evident, C. Județeană a refuzat sa dea curs solicitării Comisiei municipale si sa solicite, in temeiul art. 10 pct. 4 si 5 din Regulament, punerea la dispoziția Comisiei municipale a unei suprafețe de teren de către USAMVBT.

În aceste condiții, având in vedere că dreptul său la reconstituire a fost recunoscut în condițiile legi, hotărârea judecătoreasca rămasa definitiva si irevocabila prin care Comisiile Municipala si Județeană de fond funciar au fost obligate la punerea sa în posesie si eliberarea titlului de proprietate, punerea sa in posesie si eliberarea titlului sunt tergiversate de mai bine de 4 ani, pretextul invocat fiind tocmai lipsa terenului disponibil, iar USAMVBT deține in administrare mai multe terenuri aflate in proprietatea

publica a statului răspunsul Comisiei Județene apare ca netemeinic si ilegal si se impune anularea lui cu consecința obligării paratei la a solicita USAMVBT o suprafața de teren in vederea reconstituirii dreptului meu de proprietate privata, pe unul din amplasamentele indicate.

Privind indicarea amplasamentului, reclamanta a arătat că, din perspectiva practicii notorii in domeniu, in lipsa obligării paratei la a solicita un anumit amplasament cu scopul de a-i fi atribuit, admiterea cererii sale ar rămâne fără efect. Hotărârea instanței fără indicarea unui amplasament ar deveni doar o alta hotărâre care nu va fi pusa in executare sub diferite pretexte invocate de către cele doua comisii. În plus, indicarea unor amplasamente clare îi asigură respectarea dreptului său la apărare in condițiile in care cu rea credința, parata ar invoca imposibilități de ordin formal in a solicita punerea de terenuri la dispoziții in condițiile art. 10 pct. 4 din Regulament, iar instanței îi asigura posibilitatea cenzurării acestor motive.

De altfel, indicarea unui amplasament nu încalcă prevederile legale în materie, care prevăd în mod expres, că în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia, li se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. Prin urmare, alegerea unui alt amplasament nu este atributul exclusiv al Comisiei, ci este nevoie de acceptul expres sau tacit al proprietarului.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.10 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005 si art. 64 din Legea nr. 18/1991.

Pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a terenurilor T. a formulat întâmpinare, solicitând, având în vedere temeiul juridic indicat de reclamantă, respingerea primul petit al acțiunii ca inadmisibil întrucât pe de o parte documentul în cauză constituie un răspuns adresat Comisiei locale de fond Timișoara, chiar dacă acesta o vizează pe reclamantă, iar pe de altă parte nici un text din legislația în materie funciară nu prevede posibilitatea arii unei plângeri împotriva unei adrese emisă de vreuna din comisiile d funciar.

Referitor la obligarea Comisiei Județene de fond funciar de a solicita Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara punereala dispoziție a unei suprafețe de 22,89 ha teren prin trecerea acestei suprafețe din domeniul public în domeniul privat, suprafață care să aibă coordonatele uneia dintre variantele propuse, învederăm pârâta că un petit identic a făcut obiectul dosarului nr._/325/2010 ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, soluționat prin sentința civilă nr. 1462/26.01.2011, motiv pentru care înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat cu privire la acesta.

Reclamanta a fost validată prin Hotărârea nr. 1/71, adoptată de C. Județeană de fond funciar la data de 03.07.2007, cu suprafața de 22,89 ha în calitate de moștenitoare a autorilor B. I. și F. respectiv B. N. și M..

C. locală de fond funciar Timișoara i-a oferit reclamantei un amplasament din terenul existent la dispoziția comisiei în două parcele însumând o suprafață totală de 2,07 ha urmând ca pentru diferența de 20,82 ha să i se facă o ofertă din în parcelele care vor fi puse ulterior la dispoziția comisiei. Reclamanta a refuzat propunerea de amplasament a comisiei locale fără a justifica însă acest refuz și a solicitat atribuirea unei suprafețe din terenul aflat în domeniul public al statului și în administrarea Universității de Științe Agricole a Banatului.

La dosarul_/325/2010 a fost depusă o expertiză tehnică topografică extrajudiciară din care rezultă că vechiul amplasament deținut de antecesorii reclamantei nu este liber însă acest vechi amplasament nu s-a aflat în perimetrul administrat în prezent de către Universitatea de Științe Agricole si Medicină Veterinară.

Reclamanta a formulat și o plângere adresată Comisiei Județene prin care a solicitat anularea adresei care face obiectul primului petit al prezentei acțiuni și efectuarea demersurilor necesare pentru punerea la dispoziție de către Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului a suprafeței de 22,89 ha.

Plângerea acesteia a fost discutată în ședința din data de 24.03.2011, C. Județeană menținându-și punctul de vedere exprimat prin adresa nr._/S3/2 din 04.02.2011. Totodată, s-a dispus, în considerarea art. 10 alin. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, efectuarea mai multor adrese către instituțiile și autoritățile publice din județul T. și din județele învecinate în vederea punerii la dispoziția Comisiei locale Timișoara a eventualelor terenuri disponibile aflate în administrarea acestora.

Pârâta C. M. de Fond Funciar Timișoara a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiuni reclamantei.

În motivare a arătat că prin Hotărârea Comisiei județene de fond funciar nr. 71/03.07.2007 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafața de 22,89 ha teren agricol în calitate de moștenitoare a autorilor B. I., B. N. și B. M..

Restituirea terenului agricol pe vechiul amplasament nu a fost posibilă întrucât anterior s-au emis acte de reconstituire în favoarea unor terțe persoane, de asemenea, îndreptățite a fi puse în posesie.

Prin sentința civilă 5563/14.04.2009 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul_/325/2008, s-a admis în parte acțiunea reclamantei, comisiile județeană și municipală de fond funciar fiind obligate la punerea în posesie a reclamantei și eliberarea titlului de proprietate.

În urma analizelor efectuate în cadrul ședinței Comisiei municipale de fond funciar Timișoara din data de 23.02.2011, prin adresa cu nr. SC2011-4212/03.03.2011, s-a solicitat sprijinul Comisiei județene de fond funciar ca în cazul în care nu se poate pune la dispoziția Comisiei municipale de fond funciar Timișoara suprafața de teren agricol necesară retrocedărilor de la U.S.A.M.V.B Timișoara să se asigure suprafețele de teren necesare punerii în executare a sentințelor judecătorești de la Agenția Domeniilor Statului, chiar pe raza altor localități din jud. T..

In final, parata a considerat că sunt respectate prevederile H.G. nr. 890/2005.

Prin sentința civila 9992/2012 Judecătoria Timișoara a admis excepția autorității de lucru judecat si a respins cererea formulata de reclamanta R. A., în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR T. si C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR TIMIȘOARA.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele.

Analizând excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 1462/26.01.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2010, invocată de pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a terenurilor T., instanța de fond a admis-o pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. de dosar_/325/2010, reclamanta R. A., în contradictoriu cu pârâții Primarul mun. Timișoara, C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Timișoara și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor T., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor ca în temeiul art. 10 pct. 4 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, să solicite Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara punerea la dispoziție a unei suprafețe de 22,89 ha teren prin trecerea acestei suprafețe din domeniul public în domeniul privat, suprafață care să aibă coordonatele indicate de reclamantă; obligarea pârâtei C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Timișoara să procedeze de îndată la punerea sa în posesie cu suprafața de 22,89 ha validată prin Hotărârea nr. 1/71 din 03.07.2007 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată T. pe suprafața care îi va fi pusă la dispoziție; obligarea pârâtei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. să emită titlu de proprietate în favoarea sa cu privire la . fi pusă în posesie și obligarea Primarului Municipiului Timișoara la plata daunelor cominatorii de 500 lei/zi, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea întocmai a obligației, respectiv până la eliberarea titlului de proprietate, cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea depusă la data de 14.09.2010 reclamanta a arătat că înțelege să se cheme în judecată pentru opozabilitate în calitate de pârâți și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara, Agenția Domeniilor Statului și Grupul Școlar Agricol „I. D.”. De asemenea, a indicat încă o variantă cu amplasamente ce solicită a-i fi atribuite.

Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 05.10.2010 reclamata a arătat că prin precizarea de acțiune depusă anterior a indicat mai multe parcele în care este posibilă punerea sa în posesie, solicitarea sa fiind aceea de a fi pusă în posesie pe unul din amplasamentele descrise în variantele expuse în aceste note de ședință, ordinea de preferință fiind cea rezultată din numerotare. Astfel, Varianta 1 cuprinzând parcelele înscrise în CF nr._, nr. cadastral A 519/1, în CF nr._, nr. cadastral A 398 și în CF nr._, nr. cadastral A 396. Varianta 2 cuprinzând parcelele înscrise în CF nr._, nr. cadastral A 519/1, în CF nr._, nr. cadastral A 398 și în CF nr._, nr. cadastral A 373/1. Varianta 3 cuprinzând parcelele înscrise în CF nr._, nr. cadastral A 398, în CF nr._, nr. cadastral nou_, în CF nr._, nr. cadastral A 373/5 și în CF nr._, nr. cadastral CC 372. Varianta 4 cuprinzând . nr._, nr. cadastral A A396. Varianta 5 cuprinzând parcelele înscrise în CF nr._, nr. cadastral A 398 și în CF nr._ nr. cadastral A 396/1. Varianta 6 cuprinzând parcelele înscrise în CF nr._ nr. cadastral A 396/1 și în CF nr._, nr. cadastral A 519. Varianta 7 cuprinzând parcelele înscrise în CF nr._ nr. cadastral A 396/1, Cf nr._ nr cadastral nou_, Cf nr._ nr. cadastral CC 372 și în Cf nr._ nr. cadastral A373/5. Varianta 8 cuprinzând parcelele înscrise în CF nr._ nr. cadastral A 396 și în CF nr._, nr. cadastral A 519.

Prin sentința civilă nr. 1462/26.01.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2010, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta R. A. în contradictoriu cu pârâții Primarul mun. Timișoara, C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Timișoara și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor T..

Prin decizia civilă 1121/R, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul_/325/2010, a fost respins recursul declarat de recurenta R. A. împotriva sentinței civile 1462/2011, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._ /325/2010, în contradictoriu cu intimații C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR TIMIȘOARA, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR TIMIS, PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA, STATUL ROMÂN, ADS BUCURESTI, UNIVERSITATEA DE STIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI TIMIȘOARA si GRUPUL SCOLAR AGRICOL I. D. TIMIȘOARA.

Potrivit art. 1201 C.civ. „este lucru judecat atunci când a doua cereri în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”. Pentru existența autorității de lucru judecat trebuie să existe tripla identitate impusă de art.1201 C.civ. cu privire la părți, obiect și cauză.

În ce privește părțile s-a constatat că atât reclamanta, cât și pârâții sunt părți în ambele cauze, având aceeași calitate.

Atât obiectul, cât și cauza celor două acțiuni sunt identice, reclamanta solicitând și urmărind prin promovarea prezentei acțiuni același scop, respectiv punerea în posesie pe mai multe parcele în care este posibilă punerea sa în posesie, pe unul din amplasamentele descrise în variantele expuse.

Instanța de fond a reținut astfel că între cele două acțiuni există tripla identitate cerută de art. 1201 C. civ. pentru existența autorității de lucru judecat.

Împotriva sentinței civile 9992/2012 pronunțata de Judecătoria Timișoara a formulat recurs R. A..

In motivare a arătat ca sentința primei instanțe, este netemeinica si nelegala, in speța nefiind îndeplinite condițiile legale pentru a retine autoritatea de lucru judecat, de vreme ce intre cererea care constituie obiectul prezentului dosar si litigiul care a constituit obiectul dosarului_/325/2010 al Judecătoriei Timișoara nu exista identitate de obiect si cauza. Mai mult, sentința primei instanțe vine in contradicție cu prevederile imperative ale Legii nr. 18/1991 si ale Legii nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin Lg. 247/2005.

Astfel, in ceea ce privește acțiunea care a făcut obiectul dosarului_/325/2010 al Judecătoriei Timișoara arata ca prin sentința civila nr. 5563 din data de 14.04.2009 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul_/325/2008, rămasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 1313 din data de 26.11.2009 a Tribunalului T. a fost recunoscut dreptul sau la reconstituirea in natura a dreptului de proprietate asupra unei parcele de 22,89 ha, B. I. si F. si B. N. si M..

In pofida acestei recunoașteri, niciuna dintre autoritățile competente nu a făcut nimic pentru punerea sa in posesie si pentru emiterea titlului de proprietate, sub motiv ca nu exista teren disponibil, astfel că a procedat la identificarea unor suprafețe de teren libere, echivalente din punct de vedere valoric cu vechiul amplasament deținut de antecesorii săi, si la data 28 aprilie 2010 a introdus o noua cerere de chemare in judecata împotriva celor doua comisii prin care, de aceasta data a solicitat obligarea paratelor sa procedeze la punerea sa in posesie pe unul dintre amplasamentele identificate de către ea. De asemenea, având in vedere ca terenurile identificate de ea sunt proprietatea statului si se afla in administrarea Universității de Științe Agricole si Medicina Veterinara a Banatului Timișoara, a solicitat obligarea celor doua comisii la demararea procedurii stipulate de art. 10 alin. 4 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor aprobat prin HG nr. 890/2005 pentru ca aceste suprafețe sa fie puse la dispoziția comisiilor de fond funciar competente.

Aceasta acțiune este acțiunea care a făcut obiectul dosarului_/325/2010 care a fost soluționata definitiv si irevocabil prin decizia civila 1121/R din 01.11.2011 a Tribunalului T., hotărâre in raport cu care in speța de fata a fost reținuta autoritatea de lucru judecat.

Deși prin aceasta decizie instanța a respins acțiunea promovata de recurenta, analizând motivarea hotărârii rezulta in mod evident ca instanța a reținut ca in speța sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 4 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor aprobat prin HG nr. 890/2005. Instanța de fond insa a respins acțiunea sa, reținând ca in speța autoritățile competente au demarat aceasta procedura.

Astfel, in motivarea deciziei civile nr. 1121/R din 01.11.2011 Tribunalul T. a arătat: „..... 10 alin. 4 din HG 890/2005, atunci când nu mai exista teren in rezerva comisie de fond funciar, aceasta se va putea adresa prin intermediul Comisiei Județene de fond funciar instituțiilor si autorităților publice care administrează teren proprietatea statului. "; „...din adresele Comisie Locale de fond funciar Timișoara nr. SC2010-4333/24.03.2010, SC 2010-_/17.05.2010 si SC 2010-_/19.11.2010 rezulta ca aceasta a solicitat sprijinul Comisiei Județene de fond funciar pentru acoperirea deficitului de teren cu teren de la USAMVBT.

Totodată, din adresa MFP nr._/09.05.2011 tribunalul retine ca Instituția Prefectului județului T. a solicitat sprijinul celei dintâi instituții prin adresele 5469, 5470 si 5471/S_ pentru obținerea de teren de la USAMVBT.

Prin urmare, tribunalul a reținut ca cele doua comisii de fiind funciar au demarat procedurile legale pentru obținerea de teren in vederea punerii in posesie a reclamantei.

„Având in vedere ca cele doua comisii de fond funciar si-au îndeplinit obligațiile stabilite in sarcina lor de către art. 10 din HG 890/2005, tribunalul a reținut ca cererea reclamantei este la acest moment fără obiect, reclamanta trebuind sa aștepte finalizarea procedurilor inițiate de cele doua comisii de fond funciar."

Din textele de mai sus citate ca atare din decizia Tribunalului T. rezulta fără echivoc ca tribunalul a reținut existenta in sarcina celor doua comisii a obligației de a recurge la procedura prevăzuta de art. 10 alin. 4 din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005 si singurul motiv al respingerii cererii mele a fost acela ca fata de începerea procedurilor de către comisii cererea mea ar fi, in acest moment, lipsita de obiect.

Referitor la acțiunea care constituie obiectul prezentului dosar Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 02.03.2011 am solicitat ca instanța sa constate nelegalitatea adresei nr._/S3/2/04.02.2011 emisa de parata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata T., prin care aceasta a comunicat paratei de ordinul II - C. Municipala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata Timișoara, ca refuza sa demareze procedura legala privind punerea la dispoziția acesteia a unei suprafețe de 22,89 ha teren din terenul aflat in domeniul public si in administrarea USAMVBT.

Prin urmare, obiectul principal al acestei acțiuni este constatarea nelegalitătii acestui refuz, care o prejudiciază in mod direct si, ca o consecința a acestei constatări, instanța sa dispună obligarea paratei de a face demersurile necesare in vederea punerii la dispoziția Comisiei Municipale de fond funciar Timișoara a suprafeței de 22,89 ha, pentru a se realiza punerea in posesie a sa.

La termenul de judecata din data de 24.01.2012 si-a precizat acțiunea, solicitând instanței sa oblige parata de ordin II, respectiv C. Municipala de fond funciar Timișoara, ca in conformitate cu jurisprudența europeana si raportat la considerentele deciziei nr. 23 din 17.10.2011 pronunțata de către Înalta Curte de Casație si Justiție in soluționarea recursului in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 si art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, raportat la dispozițiile art.55 alin.(5) din Legea nr.45/2009, referitor la trecerea terenurilor aflate in administrarea instituțiilor prevăzute de art. 9 alin. (l) si art. 9 alin. (I1) din Legea nr. 1/2000, din domeniul public al statului in domeniul privat al unității administrativ teritoriale, sa se conformeze prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 1/2000.

D. aparent acest petit era un petit nou. Prin el nu a făcut altceva decât sa lămurească atribuțiile care le revin celor doua parate in soluționarea cererii ei de punere in posesie pentru suprafața de 22,89 ha, validata.

Aceasta precizare era imperios necesara data fiind conduita "duplicitara" a celor doua parate si mai ales date fiind considerentele din decizia civila 1121/R pronunțata de către Tribunalul T. in dosarul_/325/2011, din care rezulta, ca motivul pentru care aceasta instanța a respins solicitarea de obligare a paratelor de a-si îndeplini obligațiile ce le revin prin lege, este faptul ca acestea au început demersurile pentru obținerea de teren de la USAMVBT in temeiul art. 10 alin.4 din HG nr. 890/2005.

Instanța de fond a respins ca tardiva aceasta precizare. Soluția este nelegala, întrucât prevederile art. 132 cod procedura civila, prevăd ca, cererea se va putea modifica pana la prima zi de înfățișare, iar potrivit art. 134 cod procedura civila, prima zi de înfățișare este aceea la care părțile legal citate pot pune concluzii. Ori, cauza a fost suspendata la termenul de judecata din 12.04.2011 pentru soluționarea irevocabila a dosarului nr._/325/2011, iar la primul termen de judecata după repunerea pe rol, când părțile legal citate puteau pune concluzii pe fond, recurenta si-a precizat cererea de chemare in judecata, context in care, modificarea cererii a fost făcuta in termen.

De altfel, consideră ca precizarea acțiunii pe care formulat-o pentru termenul de judecata din 24.01.2012, nu reprezintă o modificare a cererii introductive de chemare in judecata, scopul acestei precizări fiind tocmai de delimitare a sarcinilor care-i revin fiecărei parate in vederea finalizării procedurii de punere in posesie a sa pentru suprafața de teren pentru care a fost emisa hotărârea de validare. Evident ca, prin respingerea ca tardiva a cererii de chemare in judecata, instanța s-a dezinvestit de un petit care nu făcea altceva decât sa confirme faptul ca, cele doua acțiuni nu sunt identice.

Pe cale de consecința, este evident ca in speța nu poate fi reținuta excepția autorității de lucru judecat. In realitate legătura care poate fi reținuta intre cele litigii este următoarea: in cadrul primului litigiu, cel soluționat definitiv si irevocabil prin decizia 1121/R din 01.11.2011 a Tribunalului T., instanța de fond a respins acțiunea in baza poziției celor doua Comisii de fond funciar si a probelor depuse de aceasta in sensul ca ele au demarat deja procedura prevăzuta de art. 10 alin. 4 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor aprobat prin HG nr. 890/2005; in cadrul litigiului care face obiectul prezentului dosar, a atacat o adresa emisa de C. județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor T., prin care C., in ciuda poziției din dosarul anterior, refuza continuarea procedurilor prevăzute de art. 10 alin. 4 din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005.

Urmează ca tocmai in considerarea soluției irevocabile din primul litigiu, soluția in cadrul celui de al doilea litigiu nu poate fi decât in sensul admiterii acțiunii si anularii adresei, de vreme ce adresa in sine contravine celor reținute de instanța in cadrul primului dosar.

In consecința, rezulta ca intre cele doua litigii nu exista tripla identitate de parti, obiect si cauza impusa pentru existenta autorității de lucru judecat, promovarea acestui din urma litigiu fiind necesara urmare a adresei a Comisiei județene care nu a făcut obiectul vreunui alt dosar.

In considerarea celor de mai sus solicita admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

In drept, a invocat art. 302, 303 si 304 ind. 1 cod procedura civila, art. 53 si 54 din Legea nr. 18/1991.

C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., prin întimpinare, a solicitat respingerea recursului astfel cum a fost formulat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 9992 pronunțată de Judecătoria Timișoara la data de 10.04.2012, pentru următoarele considerente.

Prin sentința civilă nr. 9992/2012 Judecătoria Timișoara a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de către C. Județeană de e fond funciar prin întâmpinarea și notele scrise depuse la dosarul cauzei și a respins cererea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că petitul privind punerea la dispoziție a unei suprafețe de 22,89 ha teren prin trecerea acestei suprafețe din domeniul public în domeniul privat, suprafață care să aibă coordonatele uneia dintre variantele propuse, a făcut și obiectul dosarului nr._/325/2010 ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, soluționat prin sentința civilă nr. 1462/26.01.2011, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea, de către Tribunalul T., a recursului formulat de către R. A..

Prin urmare, a apreciat că în mod corect prima instanță a stabilit că între cele două acțiuni există tripla identitate cerută de dispozițiile legale pentru existența autorității de lucru judecat.

Pe fondul cauzei, a solicitat a se constata următoarele: recurenta a fost validată, prin Hotărârea nr. 1/71 adoptată de C. Județeană de fond funciar la data de 03.07.2007 cu suprafața de 22,89 ha în calitate de moștenitoare a autorilor B. I. si F. respectiv B. N. și M..

Precizează că la dosarul_/325/2010 a fost depusă o expertiză tehnică topografică extrajudiciară din care rezultă că vechiul amplasament deținut de antecesorii reclamantei nu este liber însă arata că acest vechi amplasament nu s-a aflat în perimetrul administrat în prezent de către Universitatea de Științe Agricole si Medicină Veterinară.

Ulterior, în urma adoptării Hotărârii nr. 101/27.10.2011 de către C. Județeană de fond funciar T., s-a făcut reclamantei o nouă ofertă de atribuire a suprafeței solicitate și validate, din terenurile puse la dispoziție pe raza mai multor localități din județ, astfel cum rezultă din Adresa nr. D_/06.12.2011 a Comisiei locale de fond funciar Timișoara, ofertă de asemenea refuzată de către reclamantă pe motiv că aceasta nu este echivalentă valoric cu cea deținută de antecesorii săi.

Menționează că în dosarul nr._/325/2010 au făcut dovada demersurilor efectuate pentru obținerea de teren de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara însă apreciază că în speță este necesar să se țină seama și de faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin decizia nr. 23 din 17 octombrie 2011, publicată in Monitorul Oficial nr. 791/08.11.2011, prin care a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, următoarele: " în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 raportat la art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 referitor la trecerea terenurilor aflate în administrarea instituțiilor prevăzute de art. 9 alin. (1) și art. 9 alin. (1A1) din Legea nr. 1/2000 din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, stabilește că sintagma "în condițiile legii" din cuprinsul Legii nr. 1/2000 trebuie înțeleasă în sensul trimiterii la condițiile prevăzute de Legea nr. 213/1998 cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului, emisă cu privire la terenurile delimitate în condițiile art. 9 și 12 din Legea nr. l/2000.,,

In final, a aratat ca referitor la petitul privind constatarea nelegalității adresei nr._/S3/2 emisă de C. Județeană de fond funciar la data de 04.02.2011, ne menținem punctul de vedere potrivit căruia acesta nu poate fi admis câtă vreme pe de o parte documentul în cauză constituie un răspuns adresat Comisiei locale de fond funciar Timișoara, chiar dacă acesta o vizează pe reclamantă, iar pe de altă parte nici un text din legislația în materie funciară nu prevede posibilitatea formulării unei plângeri împotriva unei adrese emisă de vreuna din comisiile de fond funciar.

Prin întimpinare, C. locală de fond funciar Timișoara au solicitat respingerea recursului formulat de recurenta R. A. împotriva Sentinței Civile nr. 9992/10.04.2012 ca neîntemeiat și nefondat, cu consecința menținerii dispozițiilor hotărârii instanței de fond.

Având in vedere obiectul precizat al prezentei pricini, respectiv punerea la dispoziția reclamantei recurente R. A. a unei suprafețe de 22,89 ha, suprafața care sa aibă coordonatele uneia dintre cele opt variante propuse, sa fie obligata C. Locala de Fond Funciar Timișoara sa întocmească procesul verbal de delimitare a suprafeței de 22,89 ha . indicate, raportat la solicitarea reclamantei ce a făcut obiectul dosarului nr._/325/2010, soluționat irevocabil, in sensul respingerii, prin sentința civila 1462/26.01.2011 si decizia civila 1121/R/01.11.2011, considera ca, in mod just, instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, intre cele doua acțiuni existând tripla identitate ceruta de art. 1201 Cod Civil, respectiv obiect, părți si cauza.

Raportat la cele redate de reclamanta recurenta in cuprinsul caii de atac formulate, considera ca prin acestea nu se aduc critici fundamentate hotărârii instanței investita cu judecarea fondului prezentei pricini, ci se realizează doar un istoric al raporturilor litigioase existente intre părți.

Astfel, prin Hotărârea nr. 1/71/03.07.2007 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenului T., recurenta a fost validată cu suprafața de 13,14 ha teren după autorii B. N. și M. și cu suprafața de 9,75 ha după autorii B. I. și F..

Prin sentința civilă nr. 5563/14.04.2009 definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1313/R/26.11.2009, C. Locală de fond funciar a fost obligată la punerea în posesie a recurentei pe suprafața de 22,89 ha și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului T., la emiterea titlului de proprietate pe numele acesteia pentru suprafața de teren de 22,89 ha cu care a fost validată prin Hotărârea nr. 1/71/03.07.2007 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenului T..

După validarea reclamantei cu suprafața de teren de 22,89 ha prin Hotărârea nr. 1/71/03.07.2007 a Comisiei Județene de Fond Funciar, în cadrul ședinței Comisiei municipale de fond funciar din data de 22.09.2010 s-a stabilit ca numitei R. A. să i se facă o ofertă de teren pentru suprafața de 2,07 ha (teren agricol existent) în parcelele cu nr. cadastral A 1038 - 1,70 ha și A 1042 - 0,37 ha, urmând ca pentru diferența de 20,82 ha teren (până la suprafața de 22,89 ha cu care susnumita este înscrisă în Anexa 46) C. municipală de fond funciar să facă oferta de teren în parcelele care vor fi puse la dispoziția Comisiei. Numita R. A. prin mandatar Gunther D., în cadrul ședinței Comisiei municipale de fond funciar Timișoara din data de 22.09.2010, a arătat că nu este de acord cu oferta propusă de către membrii Comisiei, solicitând să se facă ofertă pe una din cele VI variante de parcele solicitate prin plângerea formulată la Judecătoria Timișoara sau din cele 8 variante pe care le va solicita.

Astfel, C. municipală de fond funciar Timișoara și-a îndeplinit obligația stabilită de lege în sarcina sa, astfel că aflându-se în imposibilitatea de a o pune în posesie pe recurenta R. A. cu suprafața de 22,89 ha, din cauza deficitului de teren, în cadrul ședinței din data de 22.09.2010 a stabilit să solicite Comisiei județene de fond funciar T. asigurarea suprafeței de 22,89 ha din terenurile aflate în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului - Timișoara (U.S.A.M.V.B.T.) și totodată să fie transmise Comisiei Județene de fond funciar T. cele VI variante de parcele solicitate prin plângerea formulată de către recurenta R. A. la Judecătoria Timișoara și cele 8 variante de parcele solicitate prin adresa înregistrată la Primăria Municipiului Timișoara sub nr. D_/22.09.2010.

Menționează faptul că parcelele solicitate (cele 14 variante de parcele) nu se află la dispoziția Comisiei municipale de fond funciar, aflându-se în administrarea U.S.A.M.V.B.T, nefiindu-ne puse la dispoziție pentru a o putea pune în posesie pe recurentă.

Mai mult, C. municipală de fond funciar Timișoara, aflându-se în imposibilitatea de a pune în posesie nu numai pe recurenta R. A., ci și pe alte persoane, prin adresa cu nr. SC2010-_/19.11.2010 înregistrată la Instituția Prefectului T. sub nr._/19.11.2010, a solicitat sprijinul Comisiei județene de fond funciar, în vederea asigurării suprafeței de 22,89 ha, din terenurile aflate în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului - Timișoara (U.S.A.M.V.B.T).

In prezenta speță recurenta nu a solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament, care nu este liber, așa cum de altfel rezultă din raportul de expertiză tehnică topografică extrajudiciară întocmit de expertul ing. A. C., in dosar nr._/325/2010, indicând ca variante de amplasament mai multe suprafețe de teren aflate în domeniul public al statului și în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicina Veterinară a Banatului.

In mod corect prin sentința civila nr. 1462/26.01.2011 si decizia civila nr. 1121/R/01.11.2011, s-a reținut ca, C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor i-a oferit reclamantei un amplasament din terenul existent la dispoziția acesteia, îndeplinindu-și astfel obligația prevăzută de art.10 din HG nr. 890/2005, în parcelele cu nr. cadastral A 1042 - 0,37 ha și A 1038 - 1,70 ha, urmând ca pentru diferența de 20,82 ha să i se facă o ofertă în parcelele care vor fi puse la dispoziția comisiei, deși in mod greșit și total nelegal, in fata instanței recurenta a susținut ca refuzul acesteia de a accepta un anumit amplasament nu ar trebui să fie justificat.

Posibilitatea de a contesta amplasamentul oferit de comisie, există doar în măsura în care terenul oferit ar fi impropriu folosirii sale potrivit categoriei de folosință, fie datorită caracteristicilor fizice fie datorită amplasamentului, fie în cazul unui teren arabil datorită fărâmițării excesive sau dacă valoarea terenului oferit ar fi mult inferioară valorii terenului preluat și fostul proprietar nu ar obține o reparație integrală și efectivă.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 101/27.10.2011 emisa de C. Județeană de Fond Funciar, s-a făcut reclamantei o noua oferta de atribuire a suprafeței solicitate si validate din terenurile puse la dispoziție pe raza mai multor localități din județ, oferta de asemenea refuzata de către reclamanta.

In final, solicita a se observa reaua credința a recurentei, care, a refuzat propunerile de amplasament înaintate de C. Locala de Fond Funciar fără a dovedi că se încadrează în situațiile formulării acestui refuz.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 c. pr. civ., tribunalul reține că este neîntemeiat.

Astfel, atât în dosarul Judecătoriei Timișoara nr._/325/2010, cât și în prezenta cauză, finalitatea demersului judiciar promovat de reclamantă o reprezintă punerea de către Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara, în urma solicitării de către C. județeană de fond funciar Timișoara, la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Timișoara a unei suprafețe de 22,89 ha de teren, prin trecerea acesteia din domeniul public în domeniul privat al Statului.

Părțile din prezentul dosar – R. A., C. locală de fond funciar Timișoara și C. județeană de fond funciar Timișoara – au fost părți și în dosarul Judecătoriei Timișoara nr._/325/2010., iar temeiul juridic invocat în cele două cauze îl reprezintă art. 10 din HG 890/2005.

Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță autoritatea de lucru judecat a . de Judecătoria Timișoara în dosarul_/325/2010.

Prin DC 1121/2011, pronunțată în dosarul_/325/2010, Tribunalul T. a reținut că cele două comisii de fond funciar și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 10 din HG 890/2005, în ceea ce privește demararea procedurilor legale pentru obținerea de teren în vederea punerii în posesie a reclamantei.

De asemenea, s-a reținut că atribuțiile celor două comisii de fond funciar se limitează doar la a solicita teren, însă trecerea unui bun din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre de guvern, potrivit art. 10 al. 2, teza I-a din Legea 213/1998.

În consecință, tribunalul va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta R. A. împotriva sentinței civile 9992/2012, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR T. si C. LOCALA DE FOND FUNCIAR TIMIȘOARA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 8 octombrie 2015.

P. JUDECATOR JUDECATOR

L. V. C. P. L. Ș.

GREFIER

R. RUȘEȚIU

Red. L. V.

Tehnored. R. R.

Prima instanța

T. A.

← Pretenţii. Decizia nr. 1018/2015. Tribunalul TIMIŞ		Obligaţie de a face. Decizia nr. 1019/2015. Tribunalul TIMIŞ →

Fond funciar. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul TIMIŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul TIMIŞ