Obligaţie de a face. Sentința nr. 02/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 301/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL TIMIS
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 301/A
Ședința publică din 11.04.2014
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – F. S. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-parata Asociatia de P. din Timisoara, P-ta V., nr. 8 impotriva sentintei civile_/02.12.2013 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimata-reclamanta ..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc in data de 28.03.2014, fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, cand instanța, in temeiul art. 260 C.p.c., a amânat pronunțarea pentru 04.04.2014, apoi pe 11.04.2014, dând următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr._/02.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Timișoara a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. T. C. S.R.L. impotriva paratei Asociatia de P. P-ta V. nr. 8, a obligat parata sa permita reclamantei instalarea tubulaturii de aerisire/evacuare in curtea interioara a imobilului situat in Timisoara, P-ta V. nr. 8, SAD 4, conform legislatiei in vigoare iar in caz de refuz hotararea urmand sa tina loc de acordul paratei si a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 1010,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la controlul efectuat de inspectorii Directiei Judetene de Control in Sanatatea Publica in baza sesizarii paratei s-a constatat in procesul verbal de constatare a conditiilor igienico-sanitare nr. 7527/10.04.2012 ca tubulatura de aerisire de la cuptorul de patiserie are evacuarea in curtea interioara, sub nivelul primului balcon, cale acces cosuri, constatandu-se realitatea celor sesizate de catre parata Asociatia de P. din Timisoara, Piata V. nr. 8.
In urma celor constatate si in conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 si a OSMP 824/2006 privind asistenta de sanatate publica se aplica masuri si s-au formulat următoarele prescriptii si recomandarii: sa se asigure prelungirea tubulaturi peste nivelul cladirii in conformitate cu cerintele legislatiei in vigoare, respectiv ordinul Ministrului Sanatatii 536/1997.
Prin notificarea nr. 1 din 09.05.2012 reclamanta a notificat parata sa ii permita montarea tubulaturii achizitionate de societatea reclamanta in curtea interioara a imobilului pentru a evacuarea noxelor.
Prin raspunsul la notificare inregistrat sub nr. 8/08.05.2012 in cuprinsul caruia parata a aratat ca nu este de acord cu instalarea tubulaturii hotei de evacuare in curtea interioara a imobilului intrucat aceasta nu a prezentat certificatul de urbanism necesar pentru executarea lucrarilor si nici un proiect privitor la sistemul de ventilatie care sa tina seama de tehnologiile actuale din domeniu si de particularitatile imobilului si care sa aiba toate avizele necesare.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza intocmit in cauza de expert D. G. D. reiese ca noxele pot fi evacuate in procesul de preparare al produselor de patiserie din imobil astfel incat sa nu deranjeze proprietarii din imobil daca tubulatura de evacuare a acestora trebuie dusa pe verticala in sus pana la 0,5 metri deasupra acoperisului imobilului si sa fie prevazuta cu atenuator de zgomot, pentru ca locatarii sa nu fie deranjati de noxe si de constructii suplimentare traseul tubulaturii de evacuare a noxelor trebuie sa fie pozat in curtea interioara a imobilului la exteriorul cladirii, respectiv din punctul unde iese in prezent tubulatura din patiserie, sa fie dusa la exteriorul coridoarelor circulabile pana deasupra acoperisului.
Conform art. 14 din N.c.p. orice persoana fizica sau persoana juridica trebuie sa isi exercite drepturile si sa isi execute obligatiile civile cu buna-credinta, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri, buna-credinta se prezuma pana la proba contrara si art. 15 N.c.p.c. nici un drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori . si nerezonabil, contrar bunei-credinte.
In plus, intrucat dreptul de proprietate face parte din categoria drepturilor si libertatilor constitutionale, el intra sub incidenta dispozitiilor art. 54 din Constitutie.
Potrivit acestui text „cetatenii romani si apatrizi trebuie sa isi exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna- credinta, fara sa incalce drepturile si libertatilor celorlalti”.
In aceste texte este gasit temeiul raspunderii pentru abuzul de drept, in masura in care dreptul de proprietate nu este exercitat cu buna- credinta, fara incalcarea drepturilor si libertatilor altor persoane, el este deturnat de la scopul sau economic si social, astfel incat aceasta exercitare nu se mai poate bucura de protectie juridica.
Pe langa limitele externe ale dreptului de proprietate (limitele materiale ale exercitarii dreptului de proprietate) exista si limite interne, care sunt conturate de scopul economic si social pentru care drepturile au fost recunoscute si apar ca granite firesti intre sferele de exercitare ale dreptului de proprietate apartinand unor persoane diferite.
Altfel spus, limitele interne contureaza sfera in care dreptul de proprietate este exercitat in mod normal, fara a cauza prejudicii majore tertilor.
Numai dincolo de aceste limite, exercitarea dreptului de proprietate este abuziva intrucat cauzeaza prejudici tertilor, altele decat cele care se produc in mod normal.
In raporturile de vecinatate, exista inconveniente normale, reciproce, cauzate prin exercitarea dreptului de proprietate.
Cu alte cuvinte, fiecare vecin are obligatia de a suporta aceste inconveniente normale. Este vorba de asa- numitele obligatii normale de vecinatate.
In categoria inconvenientelor legate de proprietate intra si cele cauzate prin depasirea limitelor propriului fond si introducerea (immisio) a unor elemente materiale in subsolul, solul sau spatiul suprapus fondurilor vecine: miros, zgomot, substante chimice s.a.
Asa fiind, avand in vedere ca raporturile de vecinatate presupun, prin ele insele, acceptarea reciproca a inconvenientelor daca acestea raman la un nivel rezonabil, refuzul paratilor de a-si da acordul in vederea instalarii tubulaturii de aerisire/evacuare in curtea interioara a imobilului, conform legislatiei in vigoare, apare ca fiind abuziv, in raport cu prejudiciul creat.
Mai mult, reclamanta a fost obligata sa ia masuri pentru restrangerea efectelor prejudiciabile ale activitatii ce urmeaza sa o desfasoare sau pentru prevenirea ori diminuarea prejudiciilor, conform concluziilor raportului de expertiza intocmit in cauza.
F. de aceste considerente, instanța de fond a admis actiunea formulata de reclamanta.
In temeiul art 274 C.p.c. judecătoria a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 1010,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciar de timbru, timbru judiciar si onorariul expertului.
Impotriva hotararii a declarat apel parata, solicitând modificarea în tot a sentinței apelante si respingerea acțiunii.
În motivarea apelului, apelanta a aratat că în cuprinsul încheierii din data de 25.11.2013 reclamanta a renunțat la a mai solicita cheltuieli de judecată, chiar în condițiile în care și-a schimbat poziția procesuală și a solicitat respingerea acțiunii, însă în cuprinsul sentinței apelate a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În al doilea rând, instanța de fond reține - în motivarea sentinței - aspecte de fapt și de drept ce nu corespund realității. în acest sens, apelanta solicită să se observe că judecătoria a reținut faptul că reclamanta ar fi proprietară a spațiului în care își desfășoară activitatea, când, în realitate, reclamanta este doar chiriaș, având un simplu drept de folosință asupra spațiului de la parterul imobilului din Piața V. nr. 8. Plecând de la aceste aspecte de fapt, instanța de fond argumentează că în temeiul art. 14 și 15 din Noul Cod Civil, apelanta este datoare să tolereze exercițiul dreptului de proprietate al reclamantei și mai mult, în realitate, prin refuzul apelantei ulterior, pe parcursul procesului, a adus atingere drepturilor reclamantei.
În acest sens, instanța arată că „în raporturile de vecinătate, există inconveniente normale, reciproce, cauzate prin exercitarea dreptului de proprietate. Cu alte cuvinte, fiecare vecin are obligația de a suporta aceste inconveniente normale. Este vorba despre așa numitele obligații normale de vecinătate. în categoria inconvenientelor legate de proprietate intră și cele cauzate prin depășirea limitelor propriului fond și introducerea (immisio) a unor elemente materiale în subsolul, solul sau spațiul suprapus fondurilor vecine: miros, zgomot, substanțe chimice etc". Prin această motivare instanța de fond deturnează sensul normelor de drept invocate, în raport de cele solicitate prin acțiunea introductivă, reducând raporturile dintre pârâtă și reclamanta la simple raporturi de vecinătate. În realitate, prin acțiunea formulată, reclamanta solicită două lucruri distincte ce nu se confundă. Pe de o parte, reclamanta solicită ca instanța să îi permită să monteze/instaleze tubulatura de aerisire/evacuare în curtea interioară a imobilului, conform legislației în vigoare chiar dacă pârâta se opune unei asemenea operațiuni, iar pe de altă parte solicită ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de acordul pârâtei cu privire la montarea acestei tubulaturi, acord necesar în vederea obținerii Autorizației de Construire de la Primăria Muncipiului Timișoara.
Cât privește primul capăt de cerere, prin care se solicită autorizarea reclamantei să monteze/instaleze tubulatura de aerisire/evacuare în curtea interioară a imobilului, conform legislației în vigoare, apelanta arată că instanța de fond prin admiterea cererii a încălcat legislația specială privitoare la autorizarea construcțiilor. În acest sens, apelanta a indicat instanței de fond că cererea reclamantei este lipsită de obiect, sub două aspecte: instanța de fond, nu se poate substitui organului emitent al Autorizației de Construire, respectiv Primăriei Municipiului Timișoara, drept urmare nu poate autoriza reclamanta să monteze tubulatura de aerisire și montarea tubulaturii (numai după obținerea autorizației de construire) reprezintă - potrivit expertizei efectuate în dosar - penultima etapă din procesul de edificare. Se poate deci vorbi de rea-credință din partea sa doar dacă - așa cu arată expertul - anterior și-ar fi dat acordul și în acest sens ar fi permis reclamantei să obțină autorizația de construire, iar ulterior, la montarea acesteia, s-ar fi opus fără justificare. Or, în speța, nu se poate vorbi despre o asemenea atitudine din partea apelantei. De asemenea, admiterea unei asemenea pretenții înseamnă în realitate obligarea sa la executarea unei obligații viitoare, întrucât dreptul subiectiv pe care instanța de judecată îl recunoaște reclamantei este unul încă nenăscut, în măsura în care dreptul de a monta tubulatura se naște în patrimoniul reclamantei abia în clipa în care aceasta dobândește Autorizația de Construire. Astfel, instanța de fond încalcă prevederile imperative ale art. 17 alin. 1 N.C.civ. care arată că „nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el însuși". Excepția prematurității acțiunii reclamantei își are temeiul tocmai în această aspect, respectiv în faptul că reclamanta nu poate solicita instanței de judecată protecția și realizarea unui drept subiectiv inexistent în patrimoniul acesteia.
Cât privește cel de-al doilea capăt de cerere, prin care reclamanta solicită ca sentința să țină loc de acordul apelanta consideră că și în acest caz instanța de fond, în mod netemeinic și nefondat a admis pretitul.
Construirea tubulaturii de evacuare a gazelor de fum de la laboratorul de patiserie al reclamantei din Piața V. nr. 8 presupune în mod obligatoriu obținerea autorizației de construire de la Primăria Timișoara. Pentru obținerea acestei autorizații reclamanta este nevoită să parcurgă anumite etape stabilite de către legiuitor prin Legea nr. 50/1991. În acest sens, expertul a indicat cele 7 etape ale lucrării. Ordinea indicată de către expert rezultă din prevederile legii 50/1991. Reclamanta, pentru a putea instala tubulatura de evacuare a gazelor, este nevoită mai întâi să obțină un certificat de urbanism, să înceapă demersurile în vederea obținerii autorizației de construire, respectiv să contracteze proiectantul în vederea întocmirii documentației tehnice și să obțină avizele necesare, printre care și acordul subscrisei.
Apelanta arată că este de bună-credință, întrucât așa cum a arătat șl din răspunsurile la adresele reclamantei cât și din răspunsul la întâmpinare este de acord cu instalarea tubulaturii de evacuare a fumului însă cu respectarea legislației în vigoare în domeniu, care presupune parcurgerea de către reclamantă a etapelor indicate de Legea nr. 50/1991. În realitate cea care nu a respectat prevederile legale este reclamanta, care fără a fi solicitat un certificat de urbanism de la Primăria Timișoara pentru executarea acestei lucrări, a înțeles ca mai întâi să oblige apelanta să-și dea acordul cu privire la o lucrare a cărei configurație tehnică nu o cunoaște așa cum nici reclamanta nu o cunoaște întrucât nu are nici un fel de proiect tehnic în acest sens.
În drept, au fost invocate disp. art. 282 și urm. C.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă, intimata S.C. T. C. S.R.L. a solicitat admiterea apelului in sensul de a dispune schimbarea in parte a sentinței civile apelate doar in ceea ce privește exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare intimata arată că nu a solicitat obligarea paratei apelante la plata cheltuielilor de judecata.
S-a mai aratat de catre intimata ca instanta de fond nu a reținut in considerentele hotaririi ca intimata este proprietara spațiului in care iși desfășoară activitatea. Invocarea disp. Art. 14 si 15 din N.C.P.C de către prima instanța a fost făcuta prin raportare la imprejurarea ca parata apelanta este cea care isi exercita cu rea credința drepturile de care dispune. Ca este asa rezulta chiar din faptul ca prin intimpinarea depusa la cererea de chemare in judecata parata apelanta nu s-a opus admiterii cererii de chemare in judecata, poziție procesuala modificata dupa efectuarea expertizei termice a căror concluzii au nemultumit-o profund. Nimic nu a impiedicat-o pe apelanta sa solicite efectuarea unei noi expertize tehnice care sa propună si eventuale alte soluții tehnice de amplasare a tubulaturii de evacuare.
Prima instanța nu a incalcat legislația in vigoare privind autorizarea executării construcțiilor ci a obligat parata sa îi permită sa instaleze tubulatura de aerisire/evacuare in curtea interioara a imobilului, conform legislației in vigoare iar in caz de refuz hotărârea sa tina loc de acord. In raportul de expertiza se menționează ca tubulatura urmează sa fie instalata dupa obținerea autorizației de construcție. In ipoteza avansata de către parata, daca societatea intimată ar fi realizat un proiect conform variantei propusa de expert, in mod evident aceasta nu si-ar fi dat acordul de montare a tubulaturii intrucat nu corespunde dorinței acesteia urmând ca ulterior, conform celor susținute de către parata, sa o acționeze in judecata iar daca expertiza judiciara ar fi propus si alte variante de montare a tubulaturii toate cheltuielile pe care intimata le-ar fi făcut cu realizarea proiectului inițial ar fi fost inutile. Asa cum a arătat si in acțiune, societatea comerciala intimată își desfășoară legal activitatea in spațiul situat in Timișoara, P-ta V. nr.8. Ca urmare a controlului efectuat de către inspectorii Direcției Județene de Control in Sănătatea Publica, control efectuat in baza sesizării paratei, s-a constatat in procesul verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare ca tubulatura de aerisire de la cuptorul de patiserie are evacuarea in curtea interioara, sub nivelul primului balcon, astfel incat s-a formulat recomandarea de a se prelungi tubulatura peste nivelul clădirii, în conformitate cu cerințele legislației in vigoare. S-a reținut totodată ca societatea intimată funcționează legal.
La data de 9.05.2012 intimata arată că notificat parata sa ia masurile necesare pentru degajarea coșului de fum aferent spațiului in vederea introducerii tubulaturii hotei de evacuare in acest cos, operațiune pe care societatea intimată nu a putut sa o execute intrucat coșul era infundat la etajele superioare. Totodată a solicitat paratei permisiunea de a monta tubulatura in curtea interioara a imobilului.
La notificarea societății intimate parata a comunicat răspunsul înregistrat sub nr.8/08.05.2012, in cuprinsul căruia s-a arătat ca evacuarea noxelor nu se mai poate realiza prin coșul de fum intrucat acesta nu mai este funcțional din anul 1970 iar in ceea ce privește instalarea tubulaturii hotei de evacuare in curtea interioara a imobilului asociația nu este de acord. In completarea acestui răspuns, la data de 21.06.2012 sub nr. 11, parata comunica din nou faptul ca inca din anul 1970 coșurile de evacuare a fumului nu mai sunt funcționale intrucat in clădire a fost introdusa incalzirea centrala nefiind de acord cu montarea tubulaturii de ventilație si aerisire in curtea interioara a imobilului in varianta prinderii de balustrada.
Intrucat, in urma numeroaselor intălniri dintre parti nu s-a ajuns la o soluție . coșului de evacuare de la cuptorul de patiserie, aspect care rezulta si din adresa nr.65/B/06.07/2012 a Direcției de Sănătate Publica-Timis, intimata a fost nevoită sa formuleze cererea de chemare in judecata, iar in baza unei expertize tehnice de specialitate sa fie stabilita varianta optima de amplasare a coșului de fum, cu respectarea legislației in materie
Este evident ca tubulatura de aerisire/evacuare nu va putea fi montata decât dupa parcurgerea tuturor etapelor indicate de catre domnul expert, insa parata apelanta nu este de acord cu varianta propusa de catre expert, dupa cum rezulta din adresa acesteia, înregistrat sub nr.8/08.05.2012, in cuprinsul căruia s-a arătat in ceea ce privește instalarea tubulaturii hotei de evacuare in curtea interioara a imobilului asociația nu este de acord.
P. la propunerea acestei variante de catre expert parata apelanta a fost de acord cu cererea intimatei iar dupa depunerea raportului ce expertiza nu a mai fost de acord intrucat varianta propusa nu ii convenea.
In ceea ce privește lipsa proiectului tehnic intimata arată ca in concluziile raportului de expertiza se menționează in mod expres care va fi traseul tubulaturii de evacuare a noxelor, concluzie in baza căreia urmează a fi realizat proiectul tehnic si parcurse etapele următoare pana la obținerea autorizației de construcție.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
In apel, apelanta a depus la dosar o . inscrisuri spre a dovedi neinceperea de catre reclamanta-intimata a demersurilor in vederea obtinerii autorizatiei de construire.
Reclamanta-intimata nu a solicitat incuviintarea unor probe noi in apel.
Deliberand asupra apelului, atat prin prisma motivelor invocate, cat si din perspectiva art. 295 C.pr.civ., tribunalul apreciaza ca acesta este intemeiat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse in continuare.
Reclamanta ocupa cu titlu de inchiriere SAD 4 situat in Timisoara, P-ta V. nr. 8, fapt desprins din sustinerile paratei, necontestate de catre reclamanta si din continutul procesului-verbal 7527/10.04.2012 intocmit de Directia Judeteana de Control in Sanatatea Publica. Conform acestui din urma inscris, in spatiul aratat societatea reclamanta desfasoara activitati legale, de productie patiserie-covrigarie, certificatul constatator emis la 09.11.2011 de catre ORC Timis atestand de asemenea ca reclamanta este autorizata sa desfasoare activitati privind fabricarea painii, prajiturilor si produselor proaspete si conservate de patiserie, fabricarea biscuitilor si piscoturilor, comert cu amanuntul al painii, produselor de patiserie si produselor zaharoase (fila 7 prima instanta). Astfel fiind, vor fi inlaturate ca nefondate sustinerile apelantei conform carora societatea nu este autorizata pentru desfasurarea unor astfel de activitati.
Din adresa nr. 8/18.05.2012 emisa de parata reiese ca aceasta refuza sa isi exprime acordul in vederea instalarii in curtea interioara a imobilului a tubulaturii hotei de evacuare provenind din spatiul reclamantei, pentru ca aceasta din urma sa se poata supune obligatiilor stabilite in sarcina sa atat prin procesul-verbal nr. 7527/10.04.2012 intocmit de Directia Judeteana de Control in Sanatatea Publica (potrivit caruia a fost indatorata reclamanta ca in 30 de zile de la data controlului sa prelungeasca tubulatura de evacuare peste nivelul cladirii – fila 6 fond), cat si prin dispozitia Garzii Nationale de Mediu – Comisariatul Judetean Timis (conform careia reclamanta a fost indatorata la imbunatatirea ventilatiei si eliminarea fumului pana la data de 02.05.2012 – fila 90 fond).
Expertiza intocmita in cauza in fata primei instante si raspunsul la obiectiuni (filele 48 si 71 fond) au stabilit ca este posibila instalarea traseului tubulaturii de evacuare a noxelor, in curtea interioara a imobilului, la exteriorul cladirii, respectiv din punctul de unde iese in prezent tubulatura din patiserie sa fie dusa in sus la exteriorul coridoarelor circulabile pana deasupra acoperisului; potrivit expertului aceasta solutie face ca locatarii sa nu fie deranjati de noxe si de constructii suplimentare. Cu toate acestea, parata refuza in continuare sa-si exprime acordul in vederea instalarii tubulaturii de aerisire si evacuare a noxelor, fara insa a aduce critici punctuale lucrarii de specialitate, ci invocand doar faptul ca reclamanta nu a demarat pana in momentul de fata procedurile pentru obtinerea autorizatiei de construire. Aceste critici insa nu pot fundamenta insa o solutie de respingere a cererii de chemare in judecata, cata vreme, pentru realizarea acestei lucrari, conform art. 41 din Legea 230/2007, reclamanta are nevoie de acordul organelor paratei.
Contrar sustinerilor apelantei, nici expertiza intocmita in cauza si nici hotararea judecatoreasca pronuntata nu tin loc de restul documentatiilor tehnice necesare pentru obtinerea autorizatiei de construire; hotararea judecatoreasca tine loc doar de acord al paratei, reclamanta avand obligatia de a intocmi toate celelalte documente in vederea autorizarii. Instanta nu se substituie organului emitent al autorizatiei de construire si nu autorizeaza reclamanta, prin hotararea pronuntata, sa monteze tubulatura de aerisire; aceasta tubulatura va fi montata doar dupa intocmirea documentatiilor necesare in vederea obtinerii autorizatiei de construire si dupa emiterea acestei din urma autorizatii.
Chiar daca reclamanta este doar chiriasa in spatiu, aceasta are dreptul de a folosi localul inchiriat conform specificului activitatii pentru care a fost autorizata in respectivul spatiu, astfel cum a fost expus acesta anterior. De altfel, demersurile reclamantei in vederea realizarii lucrarii in litigiu sunt dublate si de cele ale proprietarului spatiului, ., fapt desprins din notificarea 1/09.05.2012 adresata paratei (fila 9 fond).
Sub acest aspect, hotararea primei instante privind obligarea paratei la a permite reclamantei instalarea tubulaturii ori, in caz de refuz, dispozitia ca sentinta sa tina loc de acord, este legala si temeinica.
Apelul paratei este intemeiat si va fi admis insa sub aspectul obligarii sale la plata cheltuielilor de judecata in prima instanta, aceasta dispozitie urmand a fi inlaturata.
Astfel, judecatoria a omis a avea in vedere faptul ca la ultimul termen reclamanta a aratat ca nu solicita cheltuieli de judecata, aspect reiterat si cu prilejul judecatii in apel.
Avand in vedere aceste considerente, in temeiul art. 296 C.pr.civ. tribunalul va admite apelul, va schimba in parte hotararea apelata in sensul ca va inlatura dispozitia privind obligarea paratei la plata catre reclamanta a sumei de 1010,3 lei cheltuieli de judecata si va mentine in rest prevederile sentintei apelate.
In baza art. 274 al. 1 C.pr.civ. va fi respinsa cererea apelantei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata in apel, cata vreme in privinta primului motiv de apel, vizand fondul litigiului, criticile apelantei au fost respinse, iar in privinta motivului de apel tinand de neacordarea cheltuielilor de judecata in fata primei instante intimata-reclamanta nu se afla in culpa procesuala, judecatoria neluand act de renuntarea reclamantei la aceasta cerere la ultimul termen de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite apelul declarat de apelanta-parata Asociatia de P. din Timisoara, P-ta V., nr. 8 impotriva sentintei civile_/02.12.2013 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimata-reclamanta . (cu sediul in Timisoara, . nr.8, SAD 4, jud. Timis).
Schimba in parte hotararea apelata in sensul ca inlatura dispozitia privind obligarea paratei la plata catre reclamanta a sumei de 1010,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Mentine in rest dispozitiile sentintei apelate.
Respinge cererea apelantei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata in apel.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 11.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. A. C.
GREFIER
F. S. H.
Red MR
Tehnored. EMK
4 ex/30.04.2014
Prima instanță – jud. L. R.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 370/2014. Tribunalul TIMIŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 252/2016. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
