Uzucapiune. Decizia nr. 370/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 370/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 370/R
Ședința publică din 8.05.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: I.-A. D.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenții T. L.-V. și T. R. împotriva sentinței civile nr._/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin Serviciul Registratură, în data de 07.05.2014, au fost remise de către Primăria Orașului Recaș relațiile solicitate de instanță la termenul anterior, respectiv dosarul administrativ care a stat la baza emiterii adeverinței cu nr. 6207/18.09.1991.
Instanța, în vederea respectării principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, în baza art. 129 C.proc.civ., lasă cauza pentru a fi apelată la a doua strigare.
La reapelare, se prezintă avocat C. R.-Ș., în reprezentarea recurenților, lipsă.
Reprezentantul recurenților depune
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului promovat în cauză, invocând, ca motiv de ordine publică, admisibilitatea unei astfel de acțiuni asupra unui teren ce a fost supus cooperativizării și care, ca atare, făcea obiectul legislației funciare.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului și învederează că terenul în discuție nu a fost niciodată în proprietatea CAP-ului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr._ /11.01.2013 petentii T. L. V. si T. R. i-au solicitat instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunța să constate că a dobândit dreptul de proprietate - prin uzucapiune - asupra imobilelor înscrise in CF nr._ Herneacova, nr. top. 34-35, constând din casa cu nr. 14/15, situata in loc. Herneacova si teren in suprafata de 1798 mp si CF nr._ Herneacova, nr. top. 32-33, constând din teren intravilan in suprafata de 1223 mp si să dispună intabularea in CF a dreptului lor de proprietate asupra imobilelor mai sus descrise, cu titlu de uzucapiune.
În drept, petentii au invocat dispozitiile art. 28, art. 130 din D-L nr. 115/1938 si L 7/1996.
In fapt, petentii arată că asupra imobilelor mai sus descrise au exercitat o posesie publică, neîntreruptă si sub nume de proprietar, aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, in conditiile prevazute de art. 28, art. 130 din D-L nr. 115/1938.
Precizează petenții că după decesul proprietarului tabular si al sotiei acestuia au posedat imobilele neîntrerupt, achitând taxele si impozitele aferente acestora.
Reclamanții au timbrat la data de 28 februarie 2013 acțiunea, cu o taxă de timbru în cuantum de 2066 lei și cu timbre judiciare mobile în valoare de 5 lei.
În susținerea acțiunii promovate, reclamanții s-au prevalat de extrasul din registrul de deces al Primăriei Orașului Recaș, care atestă că la data de 8 aprilie 1959 a decedat în localitatea Herneacova, M. D., născut la data de 22 iunie 1892, fiul lui Natural și M. Saveta.
Prin sentința civilă nr._/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost respinsă actiunea civilă formulată de petenții T. L. V. si T. R. având ca obiect uzucapiune.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În extrasul CF in extenso, eliberat pentru imobilul din CF 743 Herneacova, cu nr. top 1/32-33, compus din teren în suprafață de 1223 mp, figurează drept proprietar tabular M. D., domiciliat în Herneacova, întabulat în baza deciziunii de predare a moștenirii dată de Judecătoria rurală Recaș, cu nr. 1013/941.
Aceleași mențiuni, cu excepția celei conform căreia bunul a fost dobândit în anul 1943 prin moștenire și ulterior prin convenție, în cota de 1/1, sunt și în extrasul CF eliberat pentru imobilul din CF_ Recaș, provenită din CF mai sus-arătată.
În CF_ Recaș, provenită din CF vechi nr. 16 Herneacova, pentru care s-a depus extras de carte funciară și in extenso, cu nr. top 34-35, teren și casă în suprafață de 1798, figurează drept proprietar tabular M. Stoin D..
Martorul O. A. a declarat în fața instanței că locuiește în localitatea Herneacova, la nr. 287, din anii 1950, iar la nr. 286 în localitate, locuiau soții M. D. și A., care au murit prin anii 1959-1960 și 1979-1980.Imobilul acesora se compunea dintr-o casă care a fost degradată, iar ruinele acesetia au fost dărâmate de mama reclamantului, Trăila V., nepoata A. M.. De asemenea, a susținut martora, aceasta se mai compune dintr-o grădină în suprafață de 30 de ari, care a fost în permanență lucrată de familia T..
Martora Joledeș V., originară din localitatea Herneacova, domiciliată la nr. 288, a învederat că i-a avut vecini pe numiții M. D. și M. A., care au murit prin anii 1959 și 1958. Despre aceștia s-a arătat că au locuit la nr. 287, iar imobilul acestora se compunea dintr-o casă și o grădină de aproximativ 30 de ari, reclamanții T. fiind nepoții soților M.. S-a mai arătat că nu mai este în ființă casa, de după anul 1989, dar reclamanții, care locuiesc în Timișoara, lucrează terenul, îl cultivă și este cunoscută ca fiind proprietara terenului. S-a mai arătat că terenul a fost la CAP până la Revoluția din decembrie 1989, iar reclamantul a achitat după acest moment impozitul pentru teren.
Din copia actului notarial public nr. 47/1945, din arhiva Notarului Public Dr. S. B., din Recaș, constând în contract de donațiune, rezultă fără echivoc faptul că numitul Stoin I. a donat, cu drept de proprietate, fiului său, M. Stoin D., imobilele sale, cuprinse în CF 16, 1108 și 1428 Herneacova, nr. top. 34-35, casa nr. 14/15, din pământ, acoperită cu țiglă, 2 camere, bucătărie și cpmară și intravilan 500 stânjeni, nr. top- 1589, arător în Curețița de 1 iugăr, și nr. top. 689, arător în Pavlovița, de 1 iugăr.
Așadar, între proprietarul tabular M. D. și M. Stoin D., al cărui deces nu a fost identificat, nu există nicio identitate, primul fiind fiul lui natural și Saveta, iar cel de-al doilea fiul lui Stoin I., după decesul numitului M. Stoin D. eliberându-i-se numitei M. A., născută Raina, soție supraviețuitoare, certificatul de moștenitor nr. 311/1959 de către notariatul de Stat Principal Regiunea Timișoara, la data de 7 august 2013, ca urmare a testamentului lăsat de defunctul său soț (a se vedea filele 73-74 dosar).
Extrasul din registrul de deces depus la fila 75 dosar atestă că numita M. A., născută la data de 23 februarie 1891, în Herneacova, a decedat la data de 10 ianuarie 1968.
Aceasta a fost soția lui M. Stoin D..
Întrucât litigiul se poartă asupra a două imobile distincte, pretins a fi fost un corp comun după anul 1989, iar proprietarii tabulari sunt diferiți, respectiv M., D., decedat la data de 8 aprilie 1959, fiul lui natural și al lui M. Saveta, și M. Stoin D., econom, fiul lui Stoin I., econom, donator al terenului de pe top 34-35, casa cu nr. 14/15, al cărui deces nu a fost dovedit, prima instanță a conchis că nu sunt îndeplinite în speță cerințele art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 alin. 1, potrivit cărora “Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.”
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, au declanșat calea de atac a recursului petenții T. L.-V. și T. R., solicitând admiterea căii de atac, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii, respectiv soluționând cererea prin procedura necontencioasa, prevăzuta de art. 130 din D-L nr. 115/1938, sa se constate ca au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilelor înscrise in C.F. nr._ Herneacova, nr. top 34-35, constând din casa cu numărul 14/15, situata in localitatea Herneacova si teren in suprafața de 1798 mp și CF nr._ Herneacova nr. top. 32-33, constând din teren intravilan în suprafață de 1223 mp si sa se dispună intabularea în CF dreptului lor de proprietate asupra imobilelor mai sus descrise, cu titlu de uzucapiune.
În susținerea căii de atac, recurenții au învederat că, așa cum au arătat în acțiunea introductivă, asupra imobilelor mai sus descrise au exercitat o posesie publica, neîntrerupta si sub nume de proprietar, apta sa duca la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, in condițiile prevăzute de art. 28, art. 130 din D-L nr. 115/1938.
Precizează recurenții ca dupa decesul proprietarului tabular si al soției acestuia au posedat imobilele neîntrerupt achitând taxele si impozitele aferente acestora. Potrivit prev. art. 28 din D-L nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, cel ce a posedat un bun nemișcător in condițiile legii, timp de 20 de ani, dupa moartea proprietarului inscris in C.F., va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală. Principala eroare a instanței de fond privește proprietarul tabular al imobilelor, ce formează obiectul cererii introductive.
În speță, instanța de fond reține că ar fi existat 2 proprietari distincți, M. D. și M. Stoin D..
Dacă această susținere ar fi reală instanța de fond ar fi trebuit cel puțin să admită acțiunea în parte, cu privire la imobilul înscris în CF 743 Herneacova, al cărei proprietar tabular a fost M. D., decedat de peste 20 de ani (22.04.1959), conform extras registru de decese nr. 5635/18.09.2005, depus la dosarul cauzei, întrucât recurenții au posedat peste 20 de ani după moartea proprietarului tabular, în mod public, neviciat etc. (a se observa declarațiile martorilor care atestă faptul că recurenții, familia T., au posedat bunurile imobile).
In realitate a existat un singur proprietar tabular cu numele real M. D.. Întreaga confuzie provine din faptul că acesta nu a fost fiul legitim al lui Stoin I., în actele de stare civilă, deși acesta era tatăl său natural. A se observa faptul că acesta în certificatul de naștere nu are menționat numele tatălui, ci doar numele mamei, M. Saveta. Se observă lesne că acesta a purtat numele de familie al mamei, acela de M.. În acea perioadă, în mediul rural era arhicunosut că acesta este fiul lui Stoin I., astfel funcționarii publici din administrația locală a acelor vremuri au consemnat eronat ca nume de familie M. Stoin, în loc de M., ca urmare a filiației notorii în plan local.
A se observa actul notarial public nr. 47/1945 prin care Stoin I. a donat cu sarcini lui M. Stoin D. imobilele din CF 16, 1107 și 1428 Herneacova, în schimbul întreținerii până la deces. Prin acest act tatăl Stoin I. donează fiului său M. D., toate bunurile imobile, întrucât în lipsa filiației legal stabilite, acesta din rimă nu avea vocație succesorală, la decesul tatălui său. În mod logic, a fost aleasă soluția cea mai simplă juridic, pentru a se clarifica situația averii lui Stoin I., față de fiul său, nerecunoscut oficial. Întrucât era notorie filiația biologică, din eroare, funcționarul a menționat ca nume de familie M. Stoin și nu doar M..
Niciodată nu a existat în localitatea Herneacova vreo persoană M. Stoin D., iar M. D. nu a avut frați sau veri cu nume asemănătoare.
Eroarea din acte este lesne de observat prin compararea extrasului din registrul de decese cu certificatul de moștenitor, ambele întocmite în anul 1959, la o distanță foarte scurtă de timp, de circa 3 luni, în termenul legal de 6 luni de acceptare a succesiunii.
Astfel conform extras registru de decese nr. 5635/18.09.2005, la data de 22.04.1959 a decedat M. D., iar în conformitate cu certificat de moștenitor nr. 311/07.08.1959, a fost dezbătută succesiunea defunctului M. Stoin D.. În mod evident este vorba de una și aceeași persoană, fiind imposibil ca în aceeași perioadă să decedeze 2 persoane cu nume aproape identic, într-o localitate mică ca Herneacova. Din verificările efectuate la Primăria orașului Recaș, de care aparține localitatea Herneacova, nu a fost găsită vreo persoană cu numele M. Stoin D., nici în registrul de nașteri și nici în registrul de decese. În mod evident, printr-o prezumție simplă, se poate lesne concluziona faptul că este vorba de una și aceeasi persoană.
In drept, recurenții au invocat prev. art. 28, art. 130 din D-L nr. 115/1938 si Legea nr. 7/1996, art. 299 - 316 C.proc.civ. de la 1865.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate, cu observarea particularităților pricinii, a probatoriului administrat, precum și din perspectiva motivului de ordine publică invocat în virtutea art. 306 alin. 2 c. proc. civ. - constând în admisibilitatea demersului judiciar pendent -, tribunalul constată că reproșurile ce se aduc primei instanței se verifică a fi neîntemeiate pentru considerentele ce succed și care vor substitui motivarea acesteia.
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, în speță, tema pretențiilor și a probațiunii poartă asupra constatării dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiunea extratabulară reglementată de prevederile art. 28 apartenent DL nr. 115/1938, asupra imobilelor înscrise în CF nr._ Herneacova, nr. top. 32-33, constând din teren intravilan in suprafata de 1223 mp și, respectiv, CF nr._ Herneacova, nr. top. 34-35, constând din casa cu nr. 14/15, situata in loc. Herneacova si teren in suprafata de 1798 mp.
Tribunalul amintește că printre condițiile de admisibilitate ale unui așa demers judiciar, are a se număra și aceea ca imobilele în discuție să fi fost în circuitul civil, în perioada de referință pentru a putea face obiectul uzucapiunii. Or, raportat la probatoriul administrat (declarațiile martorilor ce afirmă că terenurile intravilane pretins a fi fost uzucapate erau înscrise în CAP, dar erau lucrate de familia reclamantului contra unor cote iar casa dărăpănată ar fi fost demolată în întregime, la adeverința remisă de Primăria orașului Recaș sub nr. 1680/11.03.2014 ce atestă faptul că zona a fost cooperativizată, făcând așadar obiectul stabilirii dreptului de proprietate în temeiul legislației funciare) devine îngăduită și chiar obligatorie concluzia că terenurile intravilane în discuție se circumscriau proprietății cooperatiste, iar nu celei private ale persoanelor fizice identificate ca fiind proprietarii tabulari anterior colectivizării.
Știut fiind și că, anterior anului 1990, CAP nu avea nevoie în mod necesar și absolut de un titlu în accepția codului civil, terenurile devenind proprietate cooperatistă prin efectul legii și în temeiul Statului Cooperativei Agricole de Producție aprobat prin Decretul nr. 346/1977 (publicat în B. OF. nr. 105/4.10.1977) și modificat ulterior prin Decretul nr. 93/1983 (publicat în B. OF. nr. 18/28.03.1983). Potrivit acestui statut, în proprietatea țăranilor cooperatori rămânea numai „casa de locuit și construcțiile gospodărești anexe, terenul pe care se află acestea și curtea, a căror suprafață totală nu poate depăși 250 m p.”(art. 5 din Statut). Rezultă așadar că inclusiv terenurile intravilane (așa cum se verifică a fi și cele în discuție) ce excedau suprafeței de 250 m. p. aparțineau CAP putând fi atribuite eventual ca loturi în folosință până la suprafața maximă de 15 ari (art. 4 din Statut), și, cu atât mai mult, cele extravilane. Detașându-se cu puterea evidenței și concluzia că așa bunuri imobile aveau a se supune exigențelor art. 1844 din codul civil care, spunând că „Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, prin natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată ci sunt scoase afară din comerț”, le sustrăgea sferei de aplicare a uzucapiunii, indiferent de regimul juridic al acesteia (de drept comun fundamentată pe dispozițiile legii civile de la 1864, sau întemeiată pe dispozițiile DL nr. 115/1938).
De asemenea, se impune a se preciza că este irelevant dacă terenurile figurau sau nu în evidențele Cooperativei Agricole de Producție. De vreme ce, așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din legislația funciară, terenurile puteau fi preluate de CAP și în fapt, în mod abuziv, fără nici un titlu (a se vedea în acest sens, art. 11 din legea nr. 18/1991‚ și care spune că „Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori. Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori. Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane…”). Dată fiind structura proprietății înainte de 1989 și particularitățile regimului totalitar de la acea epocă, statul și, respectiv, CAP-urile, nu găseau necesar a ține evidențe exacte ori a-și înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate.
Abstracție făcând de faptul că, absența din evidențele CAP-ului a unor terenuri preluate în fapt se putea datora proprietarilor ce nu le-au declarat din diverse motive (cum ar putea fi diminuarea cotelor obligatorii). Context în care, și dacă s-ar conchide că familia reclamantului ar fi exercitat o posesie asupra nemișcătoarelor litigioase înainte de anul 1990 cu îngăduința tacită sau expresă Cooperativei Agricole de Producție, acest aspect nu este de natură să conducă la schimbarea regimului juridic al acestora (de a aparține proprietății cooperatiste, cu consecințele binecunoscute), și, ca atare, nici să le sustragă sferei de aplicare a legilor fondului funciar. Și aceasta pentru că, așa cum supra s-a anunțat, prin efectul cooperativizării terenurile au intrat ope legis în patrimoniul CAP, devenind inalienabile (a se vedea, Jud. Suceava, sent. civilă nr. 516/1992 cu comentariul publicat în P. P., Practică judiciară civilă comentată și adnotată, ed. Continent XXI, București 1999, pag. 21-22).
Este adevărat că în prezent se face distincție între domeniul public și privat al statului, cel din urmă fiind supus prescripției achizitive, indiferent de titular (Statul sau unitățile administrativ-teritoriale). Numai că domenialitatea, în forma supra anunțată, a primit consacrare legală abia după anul 1990, prin legea nr. 18/1991 a fondului funciar, legea nr. 69/1991 a administrației publice locale (abrogată ulterior de legea nr. 215/2001), prin Constituția României din anul 1991, și, nu în ultimul rând, prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Așa stând lucrurile, tribunalul conchide că, pentru perioada în care imobilele litigioase s-au circumscris proprietății cooperatiste, petiționarului-recurent îi este obstaculat accesul la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune (în oricare din formele ei), tocmai datorită regimul juridic al acestora. Devenind astfel inutilă analizarea celorlalte condiții cerute de imperativul art. 28 apartenent Dl. nr. 115/1938 pentru admisibilitatea demersului judiciar inițiat, cum și a celorlalte motive de recurs.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 c. proc. civ. urmează să respingă recursul declanșat de către recurenții T. L.-V. și T. R. împotriva sentinței civile nr._/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declanșat de către recurenții T. L.-V. și T. R. împotriva sentinței civile nr._/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8.05.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. C. B. I.-A. D.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/23.05.2014
Prima instanță: jud. G. H.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 34/2014. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 02/2014. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
