Pretenţii. Decizia nr. 1020/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1020/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 1020/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1020/A
Ședința publică din 16.10.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul R. A. împotriva sentinței civile nr. 2680/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. E. S. și M. O. F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin Serviciul Registratură, în data de 08._, a fost depus de către intimați, în original, contractul de asistență juridică încheiat cu apărătorul în dosarul nr._/325/2013.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 17.10.2014 sub nr._, reclamanții M. E. S. și M. O. F. au solicitat obligarea pârâtului R. A. la plata sumei de 794 lei reprezentand cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara.
În motivare s-a arătat că prin sentința civilă nr._/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2013 instanța a admis contestația la executare, anulând în parte procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită încheiat la data de 12.06.2013 în dosarul execuțional nr. 154/EX/2013 al SCPEJ Teregovan & Siegmeth. În dosarul de mai sus, reclamanții nu au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, acestea urmând a fi solicitate pe cale separată.
În drept au fost invocate prevederile art. 453 C.p.c.
În susținerea acțiunii reclamanții au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosar chitanța, factura, sentința civilă.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
A fost acvirat dosarul Judecătoriei Timișoara nr._/325/2013.
A fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 2680/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții M. E. S. și M. O. F. în contradictoriu cu pârâtul R. A. în consecință:
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 794 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr._/18.12.2013 în dosarul nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara, irevocabila, a fost admisă în parte contestația în anulare formulată de contestatori M. E. S. și M. O. F., fără cheltuieli de judecată nesolicitate.
Din factura fiscală nr. 323/02.06.2014, chitanța nr. 128/02.06.2014 coroborate cu sentința civilă nr._/18.12.2013 în dosarul nr._/2013 al Judecătoriei Timișoara rezulta ca contestatorii M. E. S. și M. O. F. au achitat Cabinetului de Avocat S. C. P. suma de 600 lei cu titlu de onorariu avocațial pentru asistarea/reprezentarea sa in procesul ce a făcut obiectul dosarului nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara. Taxa judiciară de timbru de 194 lei a fost achitată în cauză.
Paratul nu a făcut dovada faptului ca aceste cheltuieli au fost efectuate de către reclamanți pentru un alt dosar, nici că hotărârea în cauză nu este irevocabilă, motiv pentru care instanța prezuma conform art.453 C.proc.civ. ca suma de 794 lei cu titlu de onorariu avocațial a fost plătita de contestatori pentru asistarea/reprezentarea lor in dosarul nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara.
Conform doctrinei si jurisprudentei unanime in materie, cheltuielile de judecata ocazionate de un proces pot fi solicitate de partea care a castigat de la partea care a cazut in pretenții in cadrul aceluiasi litigiu sau pe cale separata in cadrul termenului general de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 2517 C.civ., in vigoare la data efectuarii platii care a generat prezentul proces.
Prin faptul ca reclamanții nu au solicitat si cheltuielile de judecata de 794 lei in cadrul dosarului_/325/2013 al Judecătoriei Timișoara nu au pierdut dreptul de a le solicita de la parat pe cale separata deoarece un astfel de efect l-ar fi putut produce doar o renunțare expresa la drept realizata in condițiile prev. la art. 409 C.pr.civ., situație care nu se regăsește in speța.
Pentru motivele si temeiurile de drept aratate anterior prima instanta a admis actiunea reclamantului si a obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 794 lei reprezentand cheltuielile de judecata platite de catre acesta in dosarului_/325/2013 al Judecătoriei Timișoara
A luat act de faptul că în prezentul proces reclamantul nu solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului pârâtul R. A., solicitând admiterea căii de atac, anularea sentinței apelate și respingerea acțiunii.
În susținerea căii de atac, apelantul a învederat că reclamanții au depus în dosarul nr._ o chitanță având nr. 128/02.06.2014 în valoare de 600 lei achitat cu titlu de onorariu avocațial de asistare/reprezentare, care nu a făcut obiectul dosarului nr._/325/2013.
După cum se poate observa, sentința civilă nr._ a fost emisă în data de 18.12.2013, iar chitanța ce are o valoare de 600 lei este emisă în 02.06.2014, de aici ne dăm seama de ce nu au cerut aceste cheltuieli la ultimul termen de judecată, cum se practică în majoritatea cazurilor. Valoarea chitanței de 600 lei nu a făcut obiectul de reprezentare în dosarul_/325/2013 și apelantul consideră că nu are de ce să achite această sumă în totalitate.
În concluzie, având în vedere aspectele arătate mai sus, apelantul solicită admiterea apelului și anularea sentinței apelate ca fiind neîntemeiată.
Solicită aplicarea art. 223 C. privind judecarea în lipsă.
Intimații M. E. S. și M. O. F. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală.
În motivare, intimații au învederat că, în fapt, apelantul a fost citat în fața primei instanțe, însă nu a înțeles să își facă apărare, uzând de calea de atac împotriva sentinței pronunțate, considerând că nu datorează onorariu avocat, însă nu contesta taxa judiciară de timbru.
Faptul că reclamanții au achitat în 2014 acest onorariu denotă faptul că nu aveau bani în anul 2013 când au semnat contractul de asistență juridică, deoarece au luptat să recupereze bunul ipotecat de la cămătarul R. A., care i-a constrâns ani în șir să achite dobândă la dobândă.
Intimații învederează că și-au îndeplinit obligațiile asumate față de apărătorul ales și au atașat în probațiune, în fața instanței de fond, factura fiscală 323/02.06.2014 și chitanța 128/02.06.2014 cu care au făcut dovada plății onorariului de avocat.
După cum rezultă din sentința civilă nr._/18.12.2013 pronunțată în dosar_/325/2013, intimați și-au rezervat dreptul de a recupera cheltuielile de judecată pe cale separată. Ca urmare au promovat acțiunea în recuperarea acestor cheltuieli de judecată de la partea în culpă, cămătar R. A..
Intimații menționează că nu au avut un alt dosar pe rol între aceleași părți în care avocatul Saftoiu C.-P. să îi fi reprezentat, ca urmare solicită respingerea apelului cu cheltuieli de judecată pe care vor demonstra că le-au efectuat.
În drept, intimații au invocat disp. art. 471 alin. 5 C.p.c.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, cu observarea particularităților pricinii, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi adevărate pentru cele ce urmează:
Reluând recapitulativ actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază, contrar concluziiilor judecătoriei, că probatoriul administrat de către reclamanții-intimați nu are aptitudinea de a demonstra, fără nici-o urmă de îndoială, că factura fiscală nr. 323/02.06.2014 și chitanța nr. 128/02.06.2014, emise la o dată ulterioară soluționării litigiului în vederea căruia pretins au fost întocmite. De vreme ce nici în corpul facturii fiscale și nici în corpul chitanței prevalate nu se face vreo mențiune cu privire la dosarul pentru care au fost emise sau măcar la contractul de asistență juridică în virtutea căruia au fost întocmite. Context în care tribunalul conchide că nu se poate stabili cu certitudine dacă au fost emise pentru soluționarea dosarului nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara sau al altui dosar.
Mai mult, contrar opiniei primei instanțe, reclamanților le revenea sarcina dovedirii că aceste cheltuieli au fost efectuate în dosarul menționat, potrivit dispozițiilor art. 249 apartenent legii procedurale civile, care spune că „Cel care face o susținere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevăzute de lege.”; nicidecum nu i se poate imputa pârâtului-apelant că nu a făcut dovada că reclamanții ar fi utilizat înscrisurile în discuție într-un alt dosar.
Față de cele menționate, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 c. proc. civ. va admite calea de atac pendinte promovată și va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea formulată de către reclamanții M. E. S. și M. O. F. în contradictoriu cu pârâtul R. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declanșat de către apelantul-pârât R. A., CNP_, cu reședința în Timișoara, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2680/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. E. S., CNP_, și M. O. F., CNP_, ambii cu domiciliul în Timișoara, .. 6A, județul T..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge acțiunea formulată de către reclamanții M. E. S. și M. O. F. în contradictoriu cu pârâtul R. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2015.
Președinte, Judecător, A. A. C. B.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 5/11.11.2015
Prima instanță: jud. G. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 103/2016. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 79/2016. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
