Obligaţie de a face. Decizia nr. 79/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 79/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:014._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 79/A
Ședința publică din 28.01.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta-reclamantă . SRL împotriva sentinței civile nr. 7587/21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. E. și M. G., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat B. B., pentru, apelantă, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta apelantei depune împuternicirea avocațială și chitanța cu nr. 236/18.01.2016 reprezentând onorariul avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul asupra apelului promovat în cauză.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului conform motivelor arătate, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7587/21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată si precizata de reclamanta . SRL, CUI_, J_, cu sediul procedural ales în Timișoara, ..4, .-la Cabinet Avcoat B. B., în contradictoriu cu paratii M. E. si M. G., ambii domiciliati în Beregsau M., nr. 106, județul T..
F. cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtilor să-i permită accesul pe terenul proprietatea privată a acestora, situat în extravilanul comunei Săcălaz, identificat în CF nr._ Săcălaz si_ Săcălaz pentru o perioadă determinată de maxim 30 de zile, calculată de la data începerii lucrării, în scopul de a efectua operațiuni de prospectare/explorare-achiziție de date-măsurători geofizice, operațiuni pe care reclamanta este obligată a le efectua în baza acordului încheiat cu Statul Român, materializat în H.G. nr.1153/2012.
Prin H.G. nr.1153/2012, Guvernul Romaniei a aprobat Acordul petrolier de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare in perimetrul EX-10 Parța, incheiat intre Agentia N. pentru Resurse Minerale in calitate de concedent si AuDAX Resources Ltd in calitate de concesionar.
Prin Ordinul nr. 54/21.03.2014, Agentia N. pentru Resurse Minerale, a aprobat transferul integral al drepturilor si obligatiilor asumate prin acordul de concesiune mentionat mai sus, de catre firma AuDax Resources LTD, catre firma A. E. Panonia SRL.
Prin Avizul nr. 275-C/19.05.2014, Agentia N. pentru Resurse Minerale, a avizat modificarea programului de lucrari de prospectiune seismica 3D pentru hidrocarburi in perimetrul de explorare-dezvoltare-exploatare EX-10 Parta.
Instanta de fond a retinut ca avizul mentionat mai sus avizeaza lucrarile de prospectiune seismica 3d pentru hidrocarburi. Notiunea de hidrocarburi se refera atat la petrol cat si la gaze naturale. Gazele naturale exploatate pana in prezent in Romania fac parte din categoria numita “gaze conventionale”, pe cand gazele naturale obtinute de exemplu din sisturi, pe scurt “gazele de sist”, fac parte din categoria numita “gaze neconventionale”.
Potrivit publicatiei „Gazele de sist” elaborata de A.N.R.M. (Agentia N. pentru Resurse Minerale) (in cadrul unui proiect cofinantat de Uniunea Europeana) special pentru perimetrele Barlad si Dobrogea detinute de Chevron Romania Holdings B.V., si distribuita gratuit: „Resursele conventionale sunt acumulari de gaze in strate poros-permeabile, care permit curgerea liberaa acestora. Prin comparatie cu resursele conventionale, depozitele neconventionale sunt cantonate in roci compacte, au continuturi mici de hidrocarburi, raportat la volumul de roca si sunt dispersate pe o suprafata considerabila, fiind plasate la adancimi mari de 2-3 km (mult sub nivelul zacamintelor conventionale de hidrocarburi). Pentru a fi extrase, depozitele neconventionale necesita lucrari suplimentare speciale, in primul rand fracturarea rocilor pentru a le creste permeabilitatea, dar si injectarea unor cantitati insemnate de fluide de fracturare pentru a forta gazele sa se elibereze din roci si pentru a le dirija catre suprafata.”
„Gazul de sist este extras din formatiuni de roca care actioneaza atat ca sursa, cat si ca rezervor pentru gazul natural in sine. Gazul de sist poate fi privit ca o sursa de gaze in general „difuza”, adica se intinde pe o arie teritoriala mare, prin contrast cu gazul conventional, care este disponibil . concentrat. Trebuie sa fie forate si analizate numeroase puturi pentru a determina in mod suficient potentialul formatiunii de sist. („Final report on unconventional gas in Europe” 2011)”.
Definitia generala a gazelor neconventionale se refera la acele acumulari de gaze naturale care nu pot fi identificate, caracterizate si produse comercial prin tehnologii comune de explorare si productie si care sunt cantonate in rezervoare cu permeabilitati si porozitati reduse, ce nu permit curgerea decat prin aplicarea pe scara larga a fracturarilor hidraulice si saparii de sonde orizontale sau multilaterale.
Instanta a retinut ca gazele neconventionale nu se regasesc in actuala Lege a petrolului (Legea 238/2004).
Potrivit art.1 din Legea petrolului 238/2004:
„(1) Resursele de petrol situate in subsolul tarii si al platoului continental romanesc al Marii N., delimitat conform principiilor dreptului international si conventiilor internationale la care Romania este parte, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice si apartin statului roman.
(2) Petrolul reprezinta substantele minerale combustibile constituite din amestecuri de hidrocarburi naturale, acumulate in scoarta terestra si care, in conditii de suprafata, se prezinta in stare gazoasa, sub forma de gaze naturale, sau lichida, sub forma de titei si condensat.
(3) Gazele naturale cuprind gazele libere din zacaminte de gaz metan, gazele dizolvate in titei, cele din capul de gaze asociat zacamintelor de titei, precum si gazele rezultate din extractia amestecurilor de gaz condensat.”
Deci, in art. 1, alin. 3 din Legea 238/2004 nu se regasesc gazele neconventionale, actuala Lege a petrolului ocupandu-se doar de gazele conventionale, nu si de gazele neconventionale.
Reclamanta a invocat servitutea legala la care face referire art. 7 din Legea nr. 238/2004, dar fata de cele aratate mai sus, instanta retine ca termenul general de hidrocarburi se refera atat la gazele conventionale, cat si la gazele neconventionale, acestea din urma neregasindu-se in actuala Lege a petrolului (Legea 238/2004). Totodata instanta constata ca potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr, 238/2004, accesul neingradit la terenul proprietarilor se poate face doar in caz de forta majora si avarie, evaluarea efectelor accesului, urmand a se face ulterior, cu respectarea dreptului la despagubire a proprietarului terenului. Instanta constata ca si in situatia in care s-ar aplica prevederile Legii nr. 238/2004, reclamanta nu a facut dovada cazurilor expres prevazute de lege referitoare la forta majora si avarie.
Art. 11 din Constituția României stabilește, cu valoare de principiu, obligația statului român de a îndeplini întocmai și cu bună-credință îndatoririle ce-i revin din tratatele la care este parte, precum și faptul că tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern.
Astfel, art. 20 stabilește că interpretarea și aplicarea drepturilor și libertăților cetățenești se fac în concordanță cu prevederile tratatelor internaționale la care România este parte și că reglementările internaționale din domeniul drepturilor omului, cuprinse în tratatele ratificate de România, au prioritate față de reglementările interne în cazul în care între ele există neconcordanțe.
Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994, România a ratificat Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum și protocoalele adiționale la aceasta nr. 1, 4, 6, 7, 9, 10.
În acest mod, conform art.11 și 20 din Constituție, Convenția și protocoalele ei adiționale au devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate față de acesta, altfel spus C.E.D.O. și protocoalele adiționale au devenit izvor de drept intern obligatoriu și prioritar, ceea ce, în plan național, are drept consecință imediată aplicarea convenției și protocoalelor de către instanțele judecătorești române, iar în plan internațional acceptarea controlului prevăzut de C.E.D.O. cu privire la hotărârile judecătorești naționale.
PROTOCOLUL ADIȚIONAL nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, prevede in Articolul 1 privind Protecția proprietății ca orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
Astfel, fata de cele aratate mai sus, instanta a constatat ca din inscrisurile depuse la dosar de catre reclamanta nu rezulta ca lucrarile de prospectiune vizeaza exclusiv gazele conventionale prevazute de Legea nr. 238/2004, iar gazele neconventionale nu fac obiectul acestei legi. De asemenea instanta a constatat ca potrivit art. 7 alin. 2 din aceeasi lege exercitarea dreptului de servitute legala invocat de catre reclamanta se face pe baza conventiei incheiate intre parti cu respectarea prevederilor legale, iar potrivit art. 8 accesul la terenuri se face prin negociere cu proprietarul terenului. Aliniatul 2 al aceluiasi articol prevede in mod expres doar doua cazuri in care accesul la terenuri se face in mod neingradit si anume in caz de forta majora sau avarie, niciunul din aceste doua cazuri nefiind incidente in speta.
De asemenea, instanta a constatat ca reclamanta nu a dovedit cauza de utilitate publica de care se prevaleaza, iar in conditiile in care din inscrisurile depuse la dosar nu rezulta cu claritate ce fel de resurse naturale vizeaza lucrarile de prospectiune seismica 3D, care sunt in concret modalitatile de prospectiune, si efectele acestora pe termen lung, instanta a apreciat ca in speta, in lumina prevederilor protocolului 1 al CEDO, nu ne aflam in situatia unui abuz de drept al paratilor in calitatea acestora de proprietari ai terenurilor asupra carora se solicita de catre reclamanta accesul neingradit.
F. de cele aratate mai sus, prima instanta a constatat ca actiunea reclamantei formulata si precizata este neintemeiata si drept urmare a respins-o.
Pe cale de consecinta, instanta a respins si cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului reclamanta . SRL, solicitând admiterea căii si schimbarea hotararii in sensul obligarii paratilor la a-i permite accesul pe terenul proprietate privata a acestora, situat in extravilanul comunei Sacalaz, identificat in CF nr._ si_ Sacalaz, pentru o perioada determinata de maxim 30 de zile, calculata de la data inceperii lucrarii, in scopul de a efectua operatiuni de prospectare/explorare-achizitie de date-masuratori geofizice, operatiuni pe care reclamanta este obligata a le efectua in baza acordului incheiat cu Statul R., materializat in H.G. nr. 1153/2012.
In cazul in care paratii nu se conformeaza, apelanta solicita instantei sa pronuntei o hotarare care sa tina loc de acord al paratilor pentru ca reclamanta sa aiba acces pe terenurile lor in scopul de a desfasura masuratorile sus mentionate, cu alte cuvinte, sa dispună autorizarea accesului reclamantei pe terenul paratilor pe o perioada determinată de maxim 30 zile, de la data inceperii lucrarii.
Solicita obligarea paratilor la cheltuieli de judecata.
În susținerea căii de atac, apelanta a învederat că, în fapt, critica hotărarea Judecătoriei ca fiind nelegala si lipsită de temeinicie pentru considerentele care urmează a fi expuse în continuare.
Instanta de fond concluzioneaza ca din actele depuse la dosar nu rezulta ca lucrarile de prospectiune vizeaza exclusiv gazele conventionale, remarcand ca gazele neconventionale nu fac obiectul legii petrolului. Totusi, instanta constata ca potrivit art. 7 alin. 2 din aceeasi lege, exercitarea dreptului de servitute legala invocat de noi se face pe baza conventiei intre parti. Mai constata instanta ca reclamanta nu a facut dovada cauzei de utilitate publica de care nejustificat considera ca s-a prevalat, aratand ca nu rezulta cu claritate ce fel de resurse naturale vizeaza lucrarile de prospectare, motiv pentru care considera ca nu ne aflam in prezenta unui abuz de drept al paratilor.
Apelanta considera ca instanta a aplicat in mod gresit legea prin respingerea actiunii, refuzand sa observe diligentele facute de reclamanta in vederea exercitarii dreptului de servitute legala, refuzand totodata sa ia in considerare toate actele depuse la dosar, inclusiv Adresa 2911/13.03.2013 a ANRM care arata ca societatea reclamantă, titulara a Acordului de concesiune in perimetrul EX 10 Parta aprobat prin HG 1153/27.11.2012, nu a facut oferta de participare la licitatie si nu au fost incluse in acord specificatii privind gazele de sist, iar in programul de explorare nu au fost incluse gazele de sist. Deci, a facut dovada faptului ca nu este interesată in explorarea si exploatarea gazelor de sist.
Cu toate acestea, din punct de vedere juridic, motivarea instantei nu are nici un suport. Reclamanta a dovedit ca nu cauta gaze de sist, astfel incat, daca acestea sunt incluse in Legea Petrolului sau nu, nu are nici o relevanta in ceea ce o priveste, intrucat nu a cerut instantei nimic referitor la acestea. Cu toate acestea, juridic vorbind, Legea Petrolului defineste petrolul si gazele naturale, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia obligatorie nr. 25/2015 a statuat că dispozițiile art. 1 din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că gazele de șist se includ în categoria „resurselor de petrol” ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice și aparțin statului român. Astfel incat, orice alta interpretara, in aceasta lumina apare nefondata.
In ceea ce priveste incheierea unei conventii cu paratii, apelanta precizează ca ea a facut dovada faptului ca a trimis notificare scrisa acestora, asa cum a facut si dovada ca acestia au primit respectiva notificare, dar au ales sa nu doreasca nici o intalnire cu reclamanta pentru negocierea unei rente, desi in notificare le-a adus la cunostinta prevederile acestui art. 7 al Legii petrolului si le-a aratat in ce scop ii invita: „Propunerea noastră este de a discuta condițiile în care putem exercita aceste drepturi de acces la teren conferite de lege, având în vedere principiul atingerii minime a dreptului dumneavoastră de proprietate. Dorim sa stabilim totodată masura in care terenul dumneavoastră va fi afectat de operatiunile noastre petroliere și prejudiciul eventual pe care îl suferiți, urmand ca noi sa vă plătim o compensație raportat la atingerea pe care o aducem proprietății. Despăgubirile se vor stabili avându-se în vedere contravaloarea producției estimate a culturilor și plantațiilor afectate, asa cum e statuat in art. 10 din Legea 238/2004, cu modificări ulterioare.”.
Paratii au inteles ca lipsa lor reprezinta un refuz.
Precizeaza apelanta ca paratii nu au facut nici intampinare, nici cerere reconventionala cu anumite pretentii. Insa, orice pretentii ar avea, in urma activitatii reclamantei, nimic nu ii impiedica sa le formuleze in fata unei instante de judecata, daca reclamanta nu si-ar indeplini obligatiile legale.
De asemenea, data fiind instituirea servitutii legale, nimic nu ii opreste pe parati sa ii solicite incheierea unei Conventii, intrucat reclamanta a incheiat asemenea conventii cu toti proprietarii care au fost de acord cu a-i permite accesul pe terenurile lor. Paratii insa, refuzand orice discutie cu reclamanta, incheierea unei conventii, care presupune semnatura a doua parti, este imposibila.
Activitatea reclamantei presupune accesul pe terenul proprietarilor pentru 2 zile pentru circa 40 ha teren, un total de maxim 30 de zile pe intreg extravilanul comunei Sacalaz. Pentru aceste zile cat isi desfasoara activitatea de prospectare pe terenul paratului platesc acestora o suma cu titlu de compensatie legala. Daca insa, prin activitatea sa va cauza vreo dauna culturii de pe teren, prin Conventie se obliga a despagubi proprietarii pentru cultura distrusa, in conditiile art. 10 din Legea Petrolului.
Totodata, activitatea reclamantei nu le va ingreuna activitatea paratilor pe teren. Activitatea agricola nu trebuie desfasurata in fiecare zi, si avand in vedere ca reclamanta termina foarte repede operatiunile de explorare, paratul nu vor fi deranjati in activitatea agricola absolut deloc.
Apelanta considera ca art. 7 din Legea Petrolului trebuie interpretat in corelatie cu art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO, care arata ca dreptul de proprietate privata poate fi limitat de dreptul statului de a stabili normele legale de folosire a bunului în interes public, cu conditia ca sa nu fie afectat continutul dreptului, în substanta sa. Or statul a instituit aceasta servitute legala tocmai in scopul utilizarii resurselor naturale.
Totodata, este evident că legiuitorul, instituind servitutea legală în discutie, a înteles să pună la dispozitia societătilor comerciale titulare a unor Acorduri o modalitate eficientă de realizare a scopului pentru care a fost obtinut Acordul în discutie, anume le-a conferit dreptul de a pătrunde pe terenul proprietate privată, cu obligatia de a repara eventualele daune cauzate titularilor dreptului de proprietate, si a instituit obligatia acestora din urmă de a le permite accesul pentru derularea activitătilor specifice fazei de explorare.
Or, pentru ca dispozitia din cuprinsul art. 7 alin. 1 din Lege sa devină efectivă, nu lipsită de fond, beneficiarul ei trebuie să beneficieze de concursul autoritătilor statului, în spetă de cel al instantelor de judecată, pentru a obtine o hotărâre care să-i permită accesul în zona care prezintă interes pentru activitatea de explorare.
Reclamanta a aratat atat in notificare cat si in cadrul demersului judiciar in prima instanta ca se obliga a plati paratului o compensatie pentru ca folosesc acest teren al lor, obligandu-se totodata, ca, daca paratii au recolta pe teren, iar reclamanta o vor afecta in orice mod, sa ii despagubeasca la valoarea acesteia, proportional cu distrugerile suferite din culpa sa. De asemenea, solul daca il afecteaza prin activitatea sa, respectiv daca va lasa urme de la tractorul cu care intra (care are o latime de 2.20 m), se obliga sa aduca suprafata la forma la care a gasit-o, respectiv, va nivela terenul, spre a fi usor de folosit in continuare de utilizatorul sau.
Apelanta invedereaza ca are un drept de servitute legala.
In temeiul acestui drept a formulat prezenta actiune.
E vorba de o veritabila servitute legala administrativa sau de utilitate publica, numita de catre prof. C. B. - servitute legala speciala, fiind definita a reprezenta acele sarcini de origine legala care greveaza utilizarea fondurilor private si care se caracterizeaza prin scopul lor de interes general. (C. B. - D. civil. Drepturi reale principale, Ed. All B., Bucuresti, 2001, pg. 290-291).
Existenta acestei servituti legale duce la concluzia sa legiuitorul a dorit sa protejeze si dreptul de proprietate al Statului asupra resurselor din subsol, drept care nu poate fi ignorat de parati.
Astfel instanta nu poate ignora prevederile legale care protejeaza dreptul de proprietate al Statului, norme imperative, reglementate si de art. 44 alin. 5 din Constituția României, care arata ca pentru lucrările de interes general autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți, fiind instituită astfel o limitare a dreptului de proprietate ce rezultă din posibilitatea folosirii subsolului.
Statul a delegat ca in numele sau, pentru el, dar pe cheltuiala reclamantei, aceste drepturi sa fie exercitate de ea, in perimetrul acordat.
Aceste prevederi legale sunt in concordanta si cu Protocolul nr. 1 aditional al CEDO, care în art. 2 al. 2 prevede ca dreptul oricarei persoane la respectarea bunurilor sale nu poate aduce atingere dreptului statelor de a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general, prevedere care este în concordanta si cu art. 19 din legea petrolului.
Pentru toate aceste considerente, apelanta solicita admiterea apelului, schimbarea hotararii instantei de fond, cu consecinta admiterii actiunii noastre.
Apelanta invedereaza ca este foarte important pentru ea ca instanta sa dispuna obligarea paratilor la a-i permite accesul pe terenul dumnealor pentru o perioada de 30 de zile, calculata de la data inceperii lucrarilor societatii.
Modalitatea de achizitie de date presupune masuratori pe toata raza extravilanului comunei Sacalaz. Dar reclamanta are nevoie de o perioada de 30 de zile pentru toata operatiunea desfasurata pe extravilanul comunei Sacalaz. Aceste 30 de zile trebuie sa curga deodata pentru toti proprietarii, pentru ca masuratorile reclamantei trebuie sa se faca pe linii drepte, lungi de kilometri, altfel neavand relevanta tehnica. Or, hotararile judecatoresti raman definitive la date diferite, astfel incat daca nu incepe pe toata zona deodata masuratorile nu se pot realiza cu acurateatea necesara. Acesta e considerentul pentru care a solicitat perioada de 30 de zile care sa curga de la data inceperii lucrarilor.
In drept, reclamanta și-a intemeiat apelul pe dispozitiile art. 456 si urm. NCPC, art. 7 si urm. din Legea 238/2004 cu modificari.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, cu observarea exacta si riguroasa a actelor si lucrărilor dosarului si, mai apoi, a particularităților pricinii, ca si a exigentelor legii cu nr. 238/2004 în corelație cu art. 555-556 și 559 - apartenente toate noului cod civil și, nu în ultimul rând cu art. 44 din Constituția României republicată - in ale căror coordonate se impune a fi cantonat controlul judiciar -, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi întemeiate pentru cele ce urmează:
Considerentele pentru care prima instanță a respins cererea reclamantei vizează într-o proporție covârșitoare posibilitatea ca lucrările de prospecțiune să vizeze gaze neconvenționale, de șist. Numai că, prin decizia nr. 25/29.06.2015 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie potrivit dispozițiilor art. 521 alin. 3 c. proc. civ., a statuat, interpretând dispozițiile art. 1 din legea petrolului cu nr. 238/2004 în sensul că gazele de șist se includ în categoria „resurselor de petrol” ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice și aparțin statului român. Astfel că, un așa demers nu putea fi respins nici dacă s-ar fi dovedit că aceste lucrări ar viza gazele de șist și nu petrol, așa cum afirma petiționara-apelantă.
Așa cum cu îndestulătoare evidenta rezulta din expunerea rezumativa a lucrărilor dosarului, în speță, tema pretențiilor si a probațiunii poarta asupra obligării pârâtei-intimate la acte in faciendo. Altfel spus, la a permite reclamantei-apelante - beneficiara unui drept de servitute legală conferit prin art. 7 apartenent legii cu nr. 238/2004 (și care spune că „Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare și asupra terenurilor necesare oricăror activități pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică, se instituie, în favoarea titularului, un drept de servitute legală.”) accesul la terenurile necesare desfășurării celei dintâi faze a programului minim obligatoriu de lucrări stabilit în prealabil și supus aprobării Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate prin Acordul de Concesiune de explorare, dezvoltare, exploatare petrolieră în perimetrul EX-10 PARTA, pe o perioadă de maxim 30 de zile de la începerea lucrărilor.
Tribunalul apreciază că petiționara a dat dovadă de bună-credință și și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i incumbau potrivit legii speciale, așa cum cu îndestulătoare evidență o atestă actele și lucrările dosarului, comunicându-i notificarea prevăzută de lege prin care intimata era invitată la negocieri.
Împrejurarea că intimații-pârâți au rămas în pasivitate și nu au înțeles să dea curs acestei invitații la negocieri în vederea stabilirii condițiilor în care să i se permită accesul apelantei pe terenul pârâtei pe o perioadă limitată temporar, acces reglementat printr-o lege specială ce conferă apelantei un drept de servitute legală asupra terenului necesar oricărei activități petroliere, nu este nicidecum imputabilă reclamantei; și nici nu i se poate reproșa acesteia că nu a depus destule diligențe în acest sens, în termeni evazivi și generali, așa cum nejudicios a procedat prima instanță, fără a indica însă în mod expres și în concret în ce ar fi constat acestea, sau ce măsuri ar mai fi putut lua reclamanta, pentru a-și putea exercita dreptul de servitute legală supra anunțat în situația dată, în care pasivitatea pârâtei-intimate echivalează în mod evident cu un refuz de a coopera, și, cu atât mai mult, de a-și da acordul și a permite accesul pe terenul său.
Așa stând lucrurile, tribunalul conchide că refuzul intimaților de a-și exprima acordul în vederea accesului reclamantei pe terenul lor pe perioada necesară operațiunilor de prospectare/explorare-achiziție de date - măsurători geofizice în condițiile H.G. nr. 1153/2012 (dar nu mai mult de 30 de zile de la începerea lucrărilor - în această fază a proiectului) nu este nici legitim și nici justificat, și, ca atare, îmbracă forma abuzului de drept, sancționabil jurisdicțional din perspectiva art. 15 din noul cod civil.
De altfel, în doctrina clasică și reputată în materie s-a statuat că expresia „abuz de drept” semnifică o „depășire a hotarului dreptului subiectiv”, încercându-se a se determina existența abuzului de drept pornind de la criterii obiective (a se vedea P P., Practică judiciară civilă comentată și adnotată, 1999, pag.22). Numai că limitele anormale ale exercițiului dreptului subiectiv circumscriu, în cadrul conceptului general de vinovăție, orice acțiune, ori, după caz, inacțiune prin care titularul dreptului (în speță - pârâta intimată - titulara dreptului de proprietate asupra imobilului-teren în discuție) îl deturnează de la scopul său economic și de la normalitatea funcționalității sale, cauzând prin aceasta unei terțe persoane (în speță, reclamantei-apelante - beneficiara unui drept de servitute legală asupra terenului-proprietatea pârâtei) o atingere a dreptului subiectiv - oricare ar fi el -, materializată în existența unui prejudiciu material sau/și moral (concretizat în cauza pendinte în imposibilitatea de a-și îndeplini obiectul de activitate, și, implicit, obligațiile contractate cu Statul Român în temeiul Acordului de Concesiune de explorare, dezvoltare, exploatare petrolieră în perimetrul EX-10 PARTA).
Cu toate că nu se pot identifica criterii riguroase de delimitare, tribunalul conchide, în acord cu doctrina clasică antecitată, că acțiunile, sau, după caz, inacțiunile trebuie să întreacă, în materialitatea lor, prin gravitate, limitele tolerabilului. Or, în speță, se verifică o atare situație, de vreme ce pârâta-intimată, prin refuzul său nejustificat, obstaculează accesul reclamantei-apelante pe terenul său, în vederea exercitării unei activități specifice circumscrise dreptului de servitute legală, a cărei titulară se verifică a fi cea dintâi, refuz de natură a conduce la încălcarea limitelor de exercitare a drepturilor subiective ale apelantei.
Față de cele menționate, tribunalul găsește fondat apelul. Motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin. (1) c. proc. civ. îl va admite și va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va admite demersul judiciar pendent.
Pe cale de consecință, va obliga pârâții M. E. și M. G. să permită reclamantei accesul pe terenurile proprietatea privată a celei din urmă situate administrativ în extravilanul comunei Săcălaz și înscrise în CF nr._ Săcălaz, și, respectiv CF407288 Săcălaz pe o durată de cel mult 30 de zile calculată de la data începerii lucrărilor, pentru efectuarea operațiunilor de prospectare/explorare-achiziție de date - măsurători geofizice în condițiile H.G. nr. 1153/2012.
În caz de neconformare a pârâților prezenta hotărâre va ține loc de acord al acesteia pentru accesul reclamantei pe terenul supra identificat pe o durată de cel mult 30 de zile calculată de la data începerii lucrărilor, pentru efectuarea operațiunilor de prospectare/explorare-achiziție de date - măsurători geofizice în condițiile H.G. nr. 1153/2012.
În temeiul art. 451-453 în corelație cu art. 482 c. proc. civ., întrucât intimații-pârâți se află în culpă procesuală, vor fi obligați la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial, achitat cu chitanța nr. 236/18.01.2016 aflată la fila 33 în compunerea prezentului dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declanșat de către apelanta-reclamantă . SRL, J_, CUI_, cu sediul procedural ales la Cabinet Avocat B. B., în Timișoara, .. 4, ., împotriva sentinței civile nr. 7587/21.05.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. E. și M. G., ambii cu domiciliul in Beregsau M., nr. 106, jud. T..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite acțiunea formulată și mai apoi precizată de reclamanta S.C. A. E. PANONIA S.R.L. în contradictoriu cu pârâți M. E. și M. G..
Obligă pârâții M. E. și M. G. să permită reclamantei accesul pe terenurile proprietatea privată a celei din urmă situate administrativ în extravilanul comunei Săcălaz și înscrise în CF nr._ Săcălaz, și, respectiv CF_ Săcălaz pe o durată de cel mult 30 de zile calculată de la data începerii lucrărilor, pentru efectuarea operațiunilor de prospectare/explorare-achiziție de date - măsurători geofizice în condițiile H.G. nr. 1153/2012.
În caz de neconformare a pârâților prezenta hotărâre ține loc de acord al acesteia pentru accesul reclamantei pe terenurile supra identificate pe o durată de cel mult 30 de zile calculată de la data începerii lucrărilor, pentru efectuarea operațiunilor de prospectare/explorare-achiziție de date - măsurători geofizice în condițiile H.G. nr. 1153/2012.
Obligă intimații-pârâți la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 520 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial aferente căii de atac.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2016.
Președinte, Judecător, A. A. L. D.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 5/29.02.2016
Prima instanță: Judecătoria Timișoara - jud. C. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1020/2015. Tribunalul TIMIŞ | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 4037/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
