Pretenţii. Sentința nr. 02/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 28-05-2012 în dosarul nr. 661/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.661/R
Ședința publică din data de 28.05.2012
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: Z. H.
JUDECĂTOR: D. H.
GREFIER: A. D.
S-a luat in examinare recursul declarat de pârâta T. M.-S., împotriva sentinței civile nr._/02.11.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul C. D.-B..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14 mai 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța, în baza art. 260 C.proc.civ., a amânat pronunțarea la 21 mai 2012 si, apoi la 28.05.2012, încheieri ce fac parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată la data de 12.06.209, reclamanta C. Dobrita B., în contradictoriu cu pârâta T. M. S. a solicitat instanței să constate că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală stabilită prin antecontractul de vânzare cumpărare, în sensul că nu a predat actele la termenul stabilit și s-a răzgândit asupra vânzării terenului ce face obiectul antecontractului, solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2000 euro conform clauzei de dezicere și la restituirea sumei de 2000 euro, achitată la încheierea antecontractului.
În motivare s-a arătat că la data de 25.11.2008 a fost încheiat precontractul de vânzare cumpărare, în care s-a prevăzut la termen de predare a actelor de proprietate, data de 15.02.2009, termen ce a fost prelungit cu 15 zile. La data de 08.04.2009 a notificat pârâta prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În drept au fost invocate prevederile art. 969, art. 970, 1069, 1073 C.civ.
La termenul de judecată din data de reclamanta a formulat o precizare de acțiune prin care a arătat că solicită angajarea răspunderii contractuale a pârâtei și restituirea sumei de 4000 euro stabilită de părți prin contract. Reiterează starea de fapt și temeiul de drept invocat în acțiune.
Pârâta, legal citată a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea capătului 1 din cerere, respectiv faptul că art. 111 C.proc.civ. nu se aplică deoarece nu se poate solicita instanței constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că a e efectuat demersurile necesare pentru a pune în acord evidențele de publicitate imobiliară cu starea de fapt a imobilului, terenul ce forma obiectul antecontractului de vânzare cumpărare fiind cuprins într-un teren mai mare. În continuare pârâta arată că dorește să vândă reclamantei imobilul, în condițiile menționate în precontractul încheiat.
In drept s-au invocat prevederile art. 111, art. 115 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 24.03.2010, instanța, în baza art, 155^¹ C.proc.civ. a suspendat judecata până când reclamanta va formula o precizare de acțiune prin care să arate dacă solicită sau nu rezoluțiunea precontractului.
Tribunalul T., prin decizia civilă nr.522/R/03.06.2o11 a apreciat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie aplicarea clauzei penale, iar nu rezoluțiunea antecontractului, sens în care se dispune continuarea judecății.
Dosarul a fost trimis Judecătoriei Timișoara, fiind fixat termen la data de 12.10.2011, instanța urmând a se pronunța potrivit deciziei instanței de control judiciar doar asupra obiectului stabilit, respectiv aplicarea clauzei penale nu și asupra rezoluțiunii antecontractului de vânzare cumpărare.
Prin sentința civilă nr._/02.11.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._, a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta C. D. B., în contradictoriu cu pârâta T. M. S. și în consecință:
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4000 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății efective, reprezentând avans preț conform clauzei penale.
A fost olbigată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1018 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de 25.11.2008 a fost încheiat precontractul de vânzare cumpărare între promitenta T. M. S. și beneficiara promisiunii Ciociași D. B., având ca obiect suprafața de teren intravilan de 400 mp, plus drum de 4m, suprafață situată în capătul grădinii casei de pe ., . de părți a fost de_ euro, din care 2000 euro a fost achitat de către promitentul cumpărător la data de semnării antecontractului, iar restul la data de 15.02.2009. La această dată părțile au stabilit termenul pentru rezolvarea situației juridice și de carte funciară a terenului, termenul putând fi prelungit, consensual cu încă 15 zile. În situația în care vânzătorul se răzgândește va restitui dublul sumei, respectiv 4000 euro, iar în situația în care beneficiarul promisiunii nu mai intenționează să cumpere va pierde suma de 2000 euro.
Din extrasul de carte funciară nr._ G. provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1168, eliberat la data de 09.04.2009, reține că pe ., .. top. 873 figurează grădină în suprafață de 1503 mp, proprietatea lui T. M. S. în cotă de ¾ și T. V. M. în cotă de ¼.
Din extrasul CF nr._ G. eliberat la data de 02.06.2009 reține că suprafața imobilului din G. . este de 1902 mp.
Prin certificatul de moștenitor nr. 229/26.10.2005 s-a dezbătut succesiunea de pe urma defunctului T. M., masa succesorală fiind compusă din cota de ¼ parte din imobilul situat în ., înscris în CF nr. 1168 G., moștenitor T. V. M..
Pârâta nu contestă încheierea antecontractului de vânzare cumpărare și nici conținutul său.
Arată că în evidențele de carte funciară suprafața imobilului este de 1503 mp, însă în realitate terenul are o suprafață de 1902 mp și că s-a înțeles cu reclamanta să realizeze rectificarea de carte funciară pentru ca în evidențele de publicitate imobiliară să fie menționată suprafața reală a terenului, urmând ca ulterior să încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică. Arată că a realizat operațiunea de rectificare de carte funciară, fără însă a dezmembra suprafața de 400 mp, din spatele grădinii deoarece, reclamanta nu mai era interesată să cumpere.
Deși pârâta susține că a luat legătura cu reclamanta și i-a solicitat să încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică nu depune vreo dovadă în acest sens.
Culpa pârâtei în neîndeplinirea obligației de finalizare a dezmembrării suprafeței de 400 mp, ce a făcut obiectul precontractului de vânzare cumpărare rezultă din extrasele de carte funciară analizate mai sus și din susținerile pârâtei, care precizează clar nu a mai procedat la dezmembrarea suprafeței de 400 mp și la crearea unei noi parcele, deoarece reclamanta nu a mai dorit să cumpere. Dacă pentru prima parte a acestui demers, chiar pârâta face dovada că nu a finalizat documentația de dezmembrare, susținând că această pasivitate se datorează culpei reclamantei (care nu a mai voit să cumpere la prețul convenit) nu produce nici o probă.
Reclamanta, în schimb, face dovada că a notificat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire pârâta, la data de 08.04.2009, confirmarea fiind semnată de primire.
Clauza penala, fiind o convenție în sensul stabilit de art. 969 C.civ., are putere de lege intre părțile care au agreat-o. Aceasta înseamnă ca, în situația neexecutării obligației contractuale, judecătorul nu va putea sa micșoreze sau sa mărească cuantumul stabilit de parți in clauza penala.
În consecință, cum obligația nu a fost executată culpabil de către promitentul vânzător, în temeiul prevederilor art. 1066, 1068 C.civ., s-a dat eficiență clauzei penale înscrise în precontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 25.11.2008, fiind admisă acțiunea civilă astfel cum a fost formulată și precizată.
În temeiul prevederilor art. 274 C.proc.civ, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1018 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței civile nr._/02.11.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._, a declarat recurs pârâta T. M.-S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea recursului, casarea sentinței civile nr._ pronunțată la 02.11.2011 de Judecătoria Timișoara și respingerea acțiunii reclamantului.
In motivare, reclamanta arată că a încheiat un precontract de vânzare-cumpărare cu un domn care s-a prezentat C. D.-B. domiciliat în orașul M. Nouă, fără a menționa nici o stradă din acel oraș ci a menționat în actul încheiat că ar poseda carte de identitate . nr._. Nici în cuprinsul dosarului cauzei nu este menționată vreo adresă pentru comunicare direct cu reclamantul.
La data încheierii acestui document, întrucât suprafața reală a grădinii era mai mare decât suprafața menționată în cartea funciară și ca atare nu putea fi executată dezmembrarea, de la data de 07 ianuarie 2008 pârâta avea introdusă acțiune injustiție spre a rectifica mențiunile din această carte funciară.
Despre acest demers a adus la cunoștință și reclamantului C. D.-B. stabilind ca la momentul în care va fi realizată rectificarea cărții funciare să se poată prezenta spre autentificarea vânzării-cumpărării iar reclamantul a acceptat situația după cum rezultă și din mențiunea de a prelungi termenul.
La data de 12 martie 2009 i-a fost comunicată sentința civilă nr.2261 din 17.02.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara prin care a fost respinsă cererea mea pentru rectificarea cărții funciare, adică încă nu putea fi realizată dezmembrarea porțiunii de 400 m.p. spre înstrăinare, mai presus de voința și intențiile sale.
A continuat demersurile pentru rectificarea cărții funciare și când a reușit acest lucru, prin telefon a comunicat reclamantului că a fost rectificată cartea funciară și să facă, contractul autentic iar la apelul său i-a răspuns că nu mai are bani ca să cumpere.
Culpa procesuală din partea pârâtei nu a existat și nu există iar nerealizarea actului autentic s-a datorat unor împrejurări mai presus de voința sa, starea de fapt a imobilului fiind cunoscută reclamantului încă de la momentul redactării precontractului.
Dorința de a înstrăina se mai poate contura și din faptul că a făcut demersuri pentru realizarea căii de acces la această parte de teren după cum rezultă din adeverința nr.166 din 09.02.2005 emisă de Primăria comunei G..
Intre timp reclamantul a introdus acțiunea în justiție ce formează obiectul dosarului nr._ arătând că nu dorește rezilierea precontractului dar nici realizarea acestuia.
Clauza penală stipulată în precontractul de vânzare cumpărare este: ,, In cazul în care vânzătorul se răzgândește dă dublu suma înapoi, adică 4000 euro. Iar în cazul în care cumpărătorul se răzgândește pierde avansul dat, adică 2000 euro". Deci în acest caz acționează clauza penală doar pentru răzgândirea de a încheia contractul autentic și nu pentru întârzierea autentificării, care a fost împotriva voinței sale. ( art.1069 alin. 2 din codul civil).
Așa cum s-a mai arătat, codul de procedură civilă la art.111 menționează „ Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului "
Buna credință trebuie respectată. „ Art.970 C.Civ. Convențiile trebuie executate cu bună-credință.
Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa. "
Atitudinea reclamantului de la data încheierii precontractului și până în prezent demonstrează că întotdeauna a fost de rea-credință și a urmărit doar o îmbogățire fără justă cauză.
După cum s-a mai arătat, pârâta este dispusă oricând ca să încheie contractul de vânzare cumpărare în forma autentică cu reclamantul întrucât a îndeplinit toate formalitățile necesare acestui scop.
Față cu cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art.304 punctele 7,8 și 9 din codul de procedură civilă, se impune admiterea recursului, casarea sentinței civile nr._ pronunțată la 02.11.2011 de Judecătoria Timișoara și respingerea acțiunii reclamantului.
Analizând sentinta recurata in raport de critica formulata si probatoriul administrat se constata ca recursul este intemeiat si va fi admis ca atare intrucat in speta nu s-a solicitat rezolutiunea precontractului de vânzare-cumpărare încheiat intre pomitenta vânzătoare T. M. S. si promitentul cumparator C. Dobrita B. având ca obiect o suprafața de teren intravilan astfel ca, atata timp cat nu s-a cerut rezolutiunea nu se poate activa nici clauza penala care, fiind o conventie in sensul stabilit art. 969 cod civil are putere de lege intre partile care au agreat-o, cum corect a reținut Judecătoria Timișoara, dar nu poate fi activata cat timp nu s-a solicitat si rezolutiunea convenției, in caz contrar s-ar ajunge la situatia absurda juridic ar rămânerii in vigoare a unei convenții neexecutate si la obligarea unei parti contractante la plata unei sume de bani conform clauzei penale, abstracție făcând ca respectiva clauza penala este caducă deoarece s-a acceptat prorogarea termenului de executare a obligațiilor asumate prin promisiunea de vânzare-cumpărare, parata, de altfel, dându-si acordul la încheierea contractului de vânzare - cumpărare in forma autentica deoarece a îndeplinit toate formalitățile necesare de întârzierea realizării cărora nu este in culpa, starea de fapt a imobilului fiind cunoscuta reclamantului la încheierea convenției, iar parata făcând dovada ca a făcut demersuri in justiție si la Primăria Comunei G. în vederea rectificării cărții funciare pentru a se putea încheia contractul de vânzare- cumpărare autentic intre pârtile litigante, conform promisiunii de vanzare- cumpărare din litigiu.
Astfel fiind in baza art. 304 pct.9 Cod procedura civila va fi admis recursul paratei si va fi modificata sentința civila_/2011 a Judecătoriei Timișoara in sensul respingerii reclamantului ca nefondata.
În baza art. 274 Cod procedura civila reclamantul va fi obligat să-i plătească pârâtei 2430 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta T. M.-S., împotriva sentinței civile nr._/02.11.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul C. D.-B..
Modifică sentința civilă nr._/02.11.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr._ și respinge acțiunea, ca nefondată.
Obligă reclamantul să-i plătească pârâtei 2430 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.05.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. D. Z. H. D. H.
GREFIER,
A. D.
Red.D.D.
Tehnored.I.B.+A.D/
2 ex. -06.07.2012
Prima instanță:
G. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 612/2015. Tribunalul TIMIŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1510/2012.... → |
|---|
