Rectificare carte funciară. Decizia nr. 660/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 660/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 660/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 660/R
Ședința publică din 11.09.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: I.-A. D.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenții M. D. și M. M. împotriva sentinței civile nr. 6082/16.14.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. M. I. și M. V., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenta M. M., personal, asistată de avocat Jompan A., reprezentantă și a recurentului, lipsă, intimatul M. Vasiler, personal, asistat de avocat S. I., reprezentantă și a intimatei, lipsă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta recurenților depune chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 9 lei, timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentanta intimaților depune împuternicirea avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere pentru completarea probatoriului.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică a sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată în prima instanță și calea de atac. Depune chitanța cu nr.48/10.09.2014, reprezentând onorariul avocațial, precum și concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 15.05.2012 sub nr._ reclamanții M. D. și M. M. in contradictoriu cu pârâții M. M. I. și M. V. au solicitat instanței ca prin hotărârea pronunțată să dispună reapartamentarea imobilului situat in Timișoara, . înscris in CF nr. 8636 Timișoara; rectificarea CF colectiv 8636 și CF individual nr._ Timișoara, CF individual nr._ Timișoara, CF individual nr._ Timișoara in sensul rectificării cotelor părți indivize ce revin părților comune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că potrivit mențiunilor din CF nr.8636 Timișoara sunt coproprietari în cotă de 126/663 mp asupra imobilului din Timișoara, ., . coproprietari in cotă de 364/663 și 126/663 cu privire la apartamentele 2 și 3 din imobilul situat in Timișoara, ..
Cu privire la apartamentele din imobilul din Timișoara, . au fost încheiate inițial contracte de închiriere, după care au fost vândute in baza Legii nr. 112/1995.
Au susținut reclamanții că între contractele de închiriere și contractele de vânzare cumpărare există discrepanțe cu privire la cotele părți aferente fiecărui apartament, sens in care este necesară reglementarea situației pe cale judecătorească.
Cererea nu a fost motivată in drept.
Prin întâmpinarea formulată pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâții au solicitat ca reclamanții să își precizeze pretențiile formulate in contradictoriu cu aceștia și de a indica temeiul de drept.
Au menționat că in ceea ce privesc datele privind situație fiecărui apartament din imobil atât cele înscris in contractul de închiriere, cât și cele menționate in contractul de vânzare cumpărare nu rezultă diferențe, existând doar o altă modalitate de înscriere a datelor în baza legii cadastrului.
Prin completarea și precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din data de 14.11.2012 reclamanții au solicitat reapartamentarea imobilului situat in Timișoara, . prin modificarea cotelor părți aferente fiecărui apartament raportat la suprafața locativă a fiecărui apartament; rectificare cărților funciare; ieșirea din indiviziune cu privire la pod și teren; iar in subsidiar, in cazul in care nu se poate ieși din indiviziune să se stabilească modalitățile de folosire a podului și terenului.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.634 și art.639 Cod Civil.
Prin precizarea de acțiune din 12.12.2012 reclamanții au solicitat reapartamentarea imobilului situat in Timișoara, . înscris in CF nr. 8636 prin modificarea cotelor părți aferente fiecărui apartament raportat la suprafața locativă a fiecărui apartament; rectificare CF colectiv 8636 și CF individuale_, nr._, nr._ in sensul rectificării cotelor părți indivize care revin părților comune; ieșirea din indiviziune cu privire la pod și teren. În subsidiar, in cazul in care nu se poate ieși din indiviziune să se stabilească modalitățile de folosire a podului și terenului.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și proba cu expertiza tehnică topografică efectuată de expert judiciar topograf L. G., filele 86-99.
Prin sentința civilă nr. 6082/16.14.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții M. D. și M. M. in contradictoriu cu pârâții M. M. I. și M. V..
Au fost obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată către pârâți in cuantum de 2.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Din extrasul CF nr._-C1-U3 (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara) rezultă că reclamanții sunt proprietari asupra apartamentului nr. 2 din Timișoara, ., compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 baie, 1 hol, 1 magazie pentru lemne în curte cu 18,99% pc și 126/663 mp în folosință. Părțile comune sunt: poarta de intrare, . apă, canal, electricitate și părți comune pentru apartamentele 1-2 podul și accesul la pod deasupra apartamentelor, șarpanta, acoperișul și fațadele.
Imobilul a fost dobândit de reclamanți prin încheierea contractului de vânzare cumpărare nr._/12.03.1997 încheiat cu Regia Autonomă RA Urbis Timișoara, în temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995.
Imobilul situat în Timișoara . are trei apartamente, . 3 fiind proprietatea pârâților.
Din raportul de expertiză întocmit de domnul expert L. G. reține că pe terenul cu nr. top._-_ inițial din CF nr. 8636 Timișoara - colectivă sunt edificate două construcții definitive și patru anexe reprezentând magazii - construcții provizorii. S-a constatat că podul ce constituie parte comună pentru apartamentele nr. 1 și nr. 2 are intrare laterală din corpul de clădire aferent apartamentului nr. 2.
Expertul a procedat la măsurarea suprafețelor apartamentelor și s-a constatat că există diferențe între suprafețele inițiale înscrise în contractele de închiriere și fișele de calcul, însă din anexa nr. 7 reține că pentru apartamentului nr.1 și apartamentul nr. 3 (ambele proprietatea pârâților) suprafața de teren folosită efectiv coincide cu suprafață de teren înscrisă în CF, diferențele de suprafață de +90 mp. compensându-se între apartamentele nr. 1 și 3. se constată că excedent de suprafață de teren aferentă există numai în cazul apartamentului nr. 2. Aceeași situație o constată expertul și în privința cotelor comune indivize, aceste concluzii fiind redate în anexa nr. 7 și în răspunsul la obiecțiuni.
Pe de altă parte, terenul este proprietatea Statului Român, iar realizarea unui partaj de folosință asupra acestuia nu putea fi realizată decât cu stabilirea cadrului procesual pasiv corect prin chemarea în judecată a proprietarilor înscriși în cartea funciară.
Prin precizarea de acțiune depusă la termenul din data de 14.11.2012 reclamanții solicită ieșirea din indiviziune asupra terenului aferent și asupra podului casei.
În ce privește terenul aferent construcțiilor reclamanții au înțeles să cheme în judecată doar pe proprietarii apartamentului nr. 2, iar instanța din oficiu nu are posibilitatea de a introduce noi părți în judecată și, de asemenea rolul activ nu se poate exercita cu încălcarea principiului contradictorialității și nici a drepturilor procesuale ale celorlalte părți.
Soluția propusă de expert cu privire la podul reprezentând părțile comune pentru apartamentele nr. 1 și nr. 2 este următoarea: în situația în care proprietarul apartamentului nr. 1 ar fi de acord să își creeze o altă intrare și să renunțe la . (care se află în corpul de clădire aferent apartamentului nr. 2, pe partea laterală) ar fi posibilă ieșirea din indiviziune asupra părții comune reprezentantă de pod prin atribuirea suprafeței de pod pentru apartamentul nr. 2 sprijinită pe zidurile verticale ce delimitează apartamentul nr. 1 reprezentată în anexa nr. 5, iar podul, șarpanta și acoperișul sprijinit pe zidurile aferente apartamentului nr. 2 inclusiv calea de acces actuală spre pod ar reveni apartamentului nr. 2, rămânând suprafața de pod ce acoperă . parte comună pentru cele două apartamente.
Această propunere formulată de expert nu poate fi avută în vedere de instanță atâta vreme cât pârâții nu au fost de acord cu această propunere. Din răspunsul la interogatoriu dat de pârât (fila 66 dosar) reține că acesta nu este de acord cu ieșirea din indiviziunea asupra podului decât în situația în care reclamanții ar ceda dreptul de folosință asupra unei suprafețe din teren și cu realizarea unor trasee proprii ale instalațiilor de gaz și apă, care în prezent trec prin apartamentul pârâților. Până la momentul închiderii dezbaterilor părțile nu au ajuns la un acord cu privire la modalitatea de partajare a podului, în consecință acesta a fost apreciat de instanță ca fiind parte comună indiviză conform înscrierii din cartea funciară.
Așadar, raportat la motivele mai sus invocate, având în vedere concluziile raportului de expertiză și art. 728 C.civ. art. 26 și art. 33 din Legea nr. 7/1996 prima instanță a respins acțiunea civilă precizată ca neîntemeiată.
Având în vedere prevederile art. 274 C.proc.civ. față de faptul că pârâții au făcut dovada cuantumului cheltuielilor de judecată efectuate cu plata onorariului avocatului prin depunerea chitanței a obligat reclamanții să achite pârâților suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului reclamanții M. D. și M. M., solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței recurate in sensul admiterii acțiunii asa cum a fost formulata si precizata, cu cheltuieli de judecata.
În susținerea căii de atac, recurenții au învederat că sentința a fost pronunțata prin încălcarea sau aplicarea greșita a legii, fapt ce se încadrează in motivul de recurs prevăzut de art. art. 304 pct. 9 C.P.C. coroborat cu art. 304 pct. 7 C..
Astfel, sub un prim aspect recurenții înțeleg a aprecia sentința promovata aflata sub incidența prevedrilor art. 304 pct. 9 C. coroborat cu art. 304 pct.7 C., dat fiind faptul ca prima instanța nu numai ca nu ia in considerare poziția acestora, ci exclusiv a paraților, ci si înlătura din dosar proba expertizei dispusa si efectuata in cauza, neavand la baza vreun argument pertinent.
Conform prevederilor legale, in cuprinsul considerentelor hotărârii judecătorești, se va arata obiectul cererii si susținerile pe scurt ale pârtilor, expunerea situației de fapt reținuta de către instanța pe baza probelor administrate, motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază soluția, aratandu-se atâta motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au înlăturat cererile si pozițiile părtilor.
Prin urmare, simpla reluare a afirmațiilor realizate de către parați in cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, nu reprezintă o analiza riguroasa a cauzei, ori o prezentare a motivelor care au determinat instanța sa pronunțe o soluție concreta, acest aspect echivalând practic cu o nemotivare a hotărârii judecătorești.
Nu poate fi înlăturata expertiza efectuata in condițiile in care expertul a efectuat lucrarea in baza constatărilor realizate la fata locului, in prezenta ambelor parti.
Ori, având in vedere ca in speța stabilirea cotelor parti din suprafața ., era indisolubil legata de efectuarea probei cu expertiza, proba admisa de către instanța, necontestata in final de vreuna din parti, apare de neînțeles poziția instanței de înlăturare.
In ceea ce privește poziția paraților, vis a vis de ieșirea din indiviziune asupra podului doar sub anumite condiții, este neavenita, cat timp ieșirea din indiviziune ar trebui acceptata sau nu, nu supusa vreunei condiții. Mai mult, condițiile impuse sunt de evidenta rea credința având in vedere ca posibilitatea efectuării unor tranșee proprii ale instalațiilor de gaz si apa de către reclamanți este legata de investirea unor sume de bani foarte ridicate, care si daca s-ar efectua, sarcina acestora nu poate sta doar in sarcina uneia din parti, fiind oportuna amândurora.
In ceea ce privește poziția initiala a reclamanților, aceștia înțeleg a învedera aspectul determinat al promovării acțiunii, acela al imposibilității de conviețuire in comun datorata de atitudinea rau voitoare a paratului, sens in care au apreciat promovarea acțiunii cu obiect iesire din indiviziune in ceea ce privește suprafețele comune ca îmbrăcând caracter imperios.
Recurenții reiterează aspectul de discrepanta intre contractul de închiriere încheiat inițial si cel de vânzare cumpărare încheiat ulterior in baza căruia au fost si efectuate înscrierile in CF-urile actualizate.
Prima instanța apreciază in mod greșit formularea unei acțiuni in contradictoriu doar cu proprietarii apartamentului 2, având in vedere in primul rand faptul ca proprietarii apartamentului 2 sunt reclamanții, si mai mult acțiunea nu a fost promovata in funcție de proprietarii unui anumit apartament, ci împotriva paraților M. M. I. si M. V. care au calitatea de proprietari ai ambelor apartamente.
Având in vedere nu numai faptul ca instanța face aplicare greșita a legii prin respingerea acțiunii, ci denota superficialitate in pronunțarea si motivarea data, pozițiile acesteia apar ca fiind contradictorii, sau chiar neconforme stării de fapt, sens in care recurenții înțeleg sa se prevaleze de prevederile art. 304 pct. 9 C. coroborat cu art. 304 pct. 7 C. prin solicitarea de admitere a recursului, cu consecința modificării in tot a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecata.
Prin concluziile scrise formulate, intimații M. M.-I. și M. V. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să respingă recursul ca neîntemeiat și nelegal, întrucât motivele acestuia nu sunt nici pertinente și nici legale, deoarece, așa cum se va observa, la aceasta dată terenul este în proprietatea Statului R. și o ieșire din indiviziune nu se putea face decât în alt cadru procesual.
Totodată, după cum rezultă din acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat reapartamentarea imobilului situat in Timișoara, ., județ T., înscris în CF nr. 8636, rectificarea CF colectiv nr. 8636 și CF individuale nr._, nr._, nr._ în sensul rectificării cotelor părți indivize care revin părților comune, iar prin precizarea de acțiune au solicitat și ieșirea din indiviziune in ceea ce privește părțile comune constând în pod și teren. Prin întâmpinarea pârâților depusă la dosar au arătat ca, în ceea ce privește datele privind situația fiecărui apartament din imobil, atât cele înscrise în contractele de închiriere, cât și în contractele de vânzare-cumpărare, nu rezultă diferențe, existând doar o altă modalitate de înscriere a datelor în baza legii cadastrului. În expertiza întocmită în dosar, la anexa nr. 7, expertul prezintă în două tabele situația din cartea funciară și situația reală conform folosinței. Astfel, în tabelul cu situația reală, conform folosinței la apartamentul 3 (proprietate M.) apare ca suprafață de teren folosită 83 mp, în condițiile în care în CF suprafața folosită ar trebui să fie de 173 mp, rezultând astfel un minus de 90 mp. In același tabel, la apartamentul 1 (proprietate M.) apare ca suprafață de teren folosită 451 mp, în condițiile in care în CF suprafața folosită ar trebui să fie de 364 mp, rezultând astfel un plus de 90 mp. Prin urmare, minusul de 90 mp de la apartamentul 3 compensează cu plusul de 90 mp de la apartamentul 1 (451-90=364 mp conform CF pentru .=173mp conform CF pentru .> Rezulta astfel că, în ceea ce îi privește pe intimați-pârâții, suprafața de teren folosită în mod real coincide cu suprafața de teren înscrisa în CF.
Aceeași situație se regăsește și la părțile comune indivize.
În "Răspunsul la obiecțiuni la raportul de expertiză" la punctul 2 expertul arată ca ". suportat extinderi (incadrându-se pe vechiul amplasament), suprafațele interioare fiind aceleași ca la data vănzării.
La punctul 4 din același ""Răspuns la obiecțiuni" rezultă că suprafața totală aferentă . M.) este de 153 mp teren în folosință + 60 mp teren aferent construcției = 213 mp.
Prin urmare, recurenții reclamanți sunt cei care au un excedent de teren în folosință: 153 mp în loc de 126 mp conform CF.
În ceea ce privește ieșirea din indiviziune privind părțile comune (pod și teren) expertul găsește o soluție in ceea ce privește podul (și aceasta cu acordul părților), referitor la teren, negăsind nici o modalitate, lasă la latitudinea instanței să hotărască cu privire la acest aspect.
Instanța, pe buna dreptate, nu o putea avea în vedere atâta vreme cât părțile nu au fost de acord cu soluția expertului iar acest fapt nu echivalează cu „înlăturarea expertizei” așa cum sunt relatările recurenților în motivele de recurs.
În consecință, intimații au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și nelegal, menținerea ca temeinică și legală a Sentinței Civile nr. 6082/16.04.2014 cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate, cu observarea particularităților pricinii, și a probatoriului administrat, tribunalul constată următoarele:
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, prin demersul judiciar precizat, reclamanții tind la rectificarea cărții funciare, în sensul înscrierii corecte a cotelor-părți din părțile comune indivize ce le revin, potrivit actelor juridice ce au stat la baza dobândirii proprietății apartamentelor, atât în ceea ce îi privește cât și referitor la pârâții-intimați, toți subiecții procesuali verificându-se a fi achiziționat locuințele în discuție în condițiile legii speciale cu nr. 112/1995; rectificare, ce evident, raportat la particularitățile pricinii, nu poate opera decât dacă se constată neconcordanțe între datele inserate în actele de proprietate și înscrierile efectuate în cartea funciară colectivă a imobilului având nr. 8636 și, respectiv, în cărțile funciare individuale ale celor trei apartamente.
Ori, existența sau nu a acestor neconcordanțe nu ar putea fi constatate decât de către un specialist, printr-o lucrare de specialitate. Deși real că o așa lucrare a fost ordonată în cauză, instanța nu a observat că expertul, în fundamentarea concluziilor sale, nu a consultat decât contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților, așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din actele și lucrările dosarului, și, cu precădere, din documentele folosite în vederea întocmirii raportului (fila 86 din dosarul de fond); fără a se raporta și la actele juridice de proprietate ale pârâților-intimați. Context în care, într-o corectă rezolvare a cauzei, se impunea ca specialistul să observe dacă se impunea rectificarea cărților funciare, prin raportare nu numai la calculul suprafețelor locuințelor, ci si la ceea ce s-a dobândit prin contractele de vânzare-cumpărare. Și aceasta, cu atât mai mult cu cât au fost identificate și anexe (construcții provizorii), fără a se stabili cui aparțin și care nu apar a fi evidențiate în cartea funciară colectivă. Știut fiind și că subiecții procesuali nu puteau dobândi în proprietate mai mult decât au avut atribuit prin contractele de închiriere perfectate inițial cu statul român prin ai săi reprezentanți la acea epocă.
Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că probatoriul administrat de prima instanță se privește a fi incomplet și că se impune aprofundarea lui prin efectuarea unui supliment la raportul de expertiză deja ordonat, sau după caz, efectuarea unei noi expertize care să aibă în vedere și considerațiile ce preced.
Numai că prima instanță nu s-a preocupat a decela cauzele debendi și petendi ale acțiunii (chemate să înlesnească judecătorului decelarea interesului litigios alegat și justa determinare a limitelor raportului procesual) și a observa că reapartamentarea se privește a fi o operațiune tehnică determinată de constatarea, în prealabil,a unor neconcordanțe între starea tabulară și starea reală, dovedită de actele juridice ce au stat la baza celei dintâi operațiuni de transformare a unui imobil dintr-o unitate locativă individuală într-una având în compunerea sau mai multe apartamente, precum și cele prin care s-a transmis ulterior proprietate.
Or, așa cum tranșant și constant a statuat doctrina și, mai apoi, a preluat și practica jurisprudențială (a se vedea P. P., Practică Judiciară civilă comentată și adnotată editura „Continent XXI” București 1999, p. 259), deturnarea temeiului juridic incident (sau calificarea greșită a cererii de chemare în judecată, calificare ce judecătorul este obligat a o face, în temeiul art. 84 în corelație cu art. 129 din codul de procedură civilă de la 1865) este echivalentă nestatuării asupra fondului cauzei în accepția art. 312 alin. 5 c. proc. civ. Atrăgând inexorabil sancțiunea casării sentinței atacate cu consecința trimiterii pricinii spre o nouă judecată.
De altfel, se observă că judecătoria, deși aparent a respins acțiunea ca neîntemeiată, în realitate, a omis să analizeze elementele de fapt și de drept ce formau în realitate „fondul cauzei” (cercetarea sau nu a fondului fiind o chestiune de fapt, ce are a fi stabilită circumstanțial, în concret, în raport de împrejurările particulare ale fiecărei spețe și nu doar printr-o lectură literală strict formală a dispozitivului hotărârii ori a învederării unor considerente aparent convingătoare).
De altă parte, în ceea ce privește podul imobilului, se observă că accesul la acesta se circumscrie părților comune indivize și că este comun apartamentelor având nr. 1 și, respectiv, nr. 2, aflate în proprietatea intimaților și, respectiv, a reclamanților. D. fiind regimul său juridic determinat de circumscrierea lui părților comune indivize ale imobilului, în speță devin incidente dispozițiile art. 648 și urm apartenente nodului cod civil ce guvernează coproprietatea forțată asupra părților comune ale imobilului, nefiind posibilă încetarea ei decât prin acordul tuturor proprietarilor, după constatarea în prealabil, a încetării destinației bunului în discuție de a servi folosinței comune a coproprietarilor, în condițiile art. 658 și 671 c. proc. civ. cu observarea, eventual, și a dispozițiilor din materia abuzului de drept (acolo unde este cazul).
Așa stând lucrurile, în absența existenței unei înțelegeri între copărtași vizând modalitatea de partajare a podului, precum și a neinvocării și dovedirii unui abuz de drept din partea intimaților-pârâți, tribunalul va păstra sub acest aspect hotărârea primei instanțe, cu suplimentarea aparatului său argumentativ cu considerentele supra anunțate. Cum va păstra și soluția dată petitului vizând sistarea stării de indiviziune asupra terenului, soluție necriticată nici expres și nici implicit în calea de atac, și, pe cale de consecință, intrată în puterea lucrului judecat.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul, în temeiul art. 313 alin. 5 c. proc. civ. va admite calea de atac și va trimite pricina spre o nouă judecată, în limitele supra configurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declanșat de către recurenții-reclamanți M. D. și M. M. contra sentinței civile nr. 6082/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. M. A. și M. V..
Casează sentința recurată și trimite cauze spre rejudecare aceleiași Judecătorii Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.09.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. C. B. I.-A. D.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/07.10.2014
Prima instanță: jud. G. D.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 11-09-2014, Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
