Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 898/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 898/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 898/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 898/A
Ședința publică din 9.10.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: A. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declanșat de către apelantul M. O. împotriva sentinței civile nr._/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. al Municipiului Timișoara și . ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 2 octombrie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, în baza art. 260 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 octombrie 2014, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub dosar nr._, reclamantul M. O. in contradictoriu cu paratul C. L. al Municipiului Timisoara solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 EURO, în echivalent LEI la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arata ca în data de 01-02.05.2009 în jurul orelor 00,00 se deplasa regulamentar cu motocicleta pe DJ 595 dinspre .. Timișoara, fiind însoțit de niște prieteni, dintre care unul se deplasa tot cu motocicleta, însă pe mijlocul drumului, iar ceilalți doi cu mașina, în spatele sau si la ., și anume la intersecția căii Girocului (prez. Martirilor) cu . „luat" o groapă aflată pe sensul sau de mers, groapă care nu era semnalizată în vreun fel și se întindea pe toată lățimea sensului sau de mers, având aprox. 3m lungime și 50cm adâncime, potrivit constatărilor efectuate de organele de poliție.
Astfel, reclamantul invedereaza instantei ca după impactul cu groapa respectivă, a fost proiectat în singurul stâlp de beton aflat pe marginea drumului, pierzându-și cunoștința si prietenul sau D. a fost cel care i-a acordat primul ajutor până a ajuns ambulanța, întrucât își înghițise limba și risca să se asfixieze, iar cu toate că purta cască de protecție, datorită impactului cu stâlpul de beton, vizorul acesteia s-a spart și a suferit multiple traumatisme, respectiv: fractură perete extern sinus aeric F dr., comoție cerebrală, echiloză palpebrală bilaterală în resorbție, fracturi multiple ale viscero-craniului (oasele feței), fractură cu înfundare perete anterior sinus max. dr., fractură piramidă nazală, fractură perete extern orbită dr., fractură zigoma dr., fractură stern (manubiu) fără deplasare, contuzie pulmonară LMD.
În acest sens, reclamantul mentioneaza ca a fost transportat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, iar ulterior transferat la Casa Austria, unde a fost internat 7 zile, timp în care s-a aflat într-o stare de comă de gradul I, conform spuselor medicilor, cu momente foarte scurte de luciditate si pentru a exclude existența unor leziuni cerebrale, a doua zi după internare a fost transportat la Clinica Neuromed din Timișoara pentru efectuarea unei tomografii.
De asemenea, reclamantul arata ca, după un an de la producerea accidentului, datorită deviației de sept suferită, a fost nevoit să se opereze, fiind internat în acest sens la Clinica ORL Timișoara în perioada 26.07._10 si tot urmare a accidentului suferit, întrucât i-au fost afectați mușchii faciali, a dezvoltat o afecțiune vizuală numită „strabism" (privire încrucișată), care s-a corectat abia după intervenția chirurgicală la piramida nazală.
Totodata, reclamantul menționeaza că acest accident i-a afectat activitatea curentă, nemaiavând voie să faca efort fizic, iar majoritatea timpului a fost nevoit să și-o petreaca în pat întrucât a resimțit dureri în piept datorită fracturii sternului.
Reclamantul mai arata ca la scurt timp după accident groapa respectivă se afla în aceeași stare, iar în prezent în acest loc există o gură de canalizare acoperită cu capac metalic.
Așadar, reclamantul arata ca a suferit, pe lângă prejudiciul material, și un prejudiciu moral, constând în suferințele fizice și psihice cauzate de traumele produse (pretium doloris), însemnând suportarea mediului spitalicesc determinată de internările în spital și suportarea intervențiilor chirurgicale, conștiința de a fi bolnav și de a fi privat de satisfacțiile oferite de viața corespunzătoare vârstei, restrângerea libertății de mișcare, inclusiv modificarea modului de viață, prin imposibilitatea de mai participa la activități sportive sau alte agremente pe care o viață normală le presupune, sechele posttraumatice care afectează negativ participarea la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării.
În ceea ce privește fapta ilicită, reclamantul considera ca fapta ilicită a pârâtului constă în nesemnalizarea, conform standardelor în vigoare, a lucrărilor aflate în zona drumului public, constituind si contravenție, conform art. 105 pct. 3 din OUG 195/2002 iar raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu există, în sensul că fapta pârâtului de a nu semnaliza lucrările a cauzat căderea sa de pe motocicletă ca urmare a impactului cu groapa, provocând prejudiciile pretinse a fi reparate.
De asemenea, reclamantul apreciaza ca există și vinovăția pârâtului, întrucât fapta ilicită de a nu semnaliza lucrările îi este imputabilă, acestuia revenindu-i obligația de a lua măsurile impuse de lege pentru circulația în siguranță a participanților la trafic, respectiv de semnaliza acea groapă.
Nu în ultimul rând, reclamantul precizeaza că, în mod surprinzător, tot lui i-a fost întocmit un dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în cauză dispunându-se însă neînceperea urmării penale, în baza art. 10 lit. b Cpp (fapta nu este prevăzută de legea penală).
În drept, se invoca art. 998-1000, art. 1073 Cod civ.; Regulament pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulația pe drumurile publice; OG 43/1997 privind regimul drumurilor; art. 105 pct. 3 din OUG 195/2002 și Regulamentul de aplicare al acesteia; art. 112 și urm., art. 274 C.p.c..
Prin intampinare, paratul solicita respingerea acțiunii, in principal ca fiind introdusa față de o persoana fara calitate procesuala pasiva, iar in subsidiar ca neîntemeiată, netemeinică și nelegala invocand excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Municipiului Timișoara de a sta în prezenta cauză întrucât gurile de canalizare, respectiv gropile tehnologice pentru pozarea țevilor de apă sau de canalizare și căminele de vizitare sunt realizate de către S.C. A. S.A.
Pe fond, paratul consideră că reclamantul nu poate stabili existenta raportului de cauzalitate între prejudiciul suferit si fapta de care reclamantul consideră că paratul ar fi vinovat, respectiv aceea de neîntreținere a drumurilor publice, ori prin nesemnalizarea corespunzătoare a defecțiunilor drumurilor publice mai ales ca artera de circulație pe care reclamantul susține că s-a produs impactul, este foarte intens circulată și în raport cu alte artere de circulație din oraș este destul de bine întreținută, la sediul instituției nefiind înregistrate plângeri de acest gen prin care să se reclame vreo presupusă groapă existentă în carosabilul străzii M. intersecție cu Calea Martirilor la data de 01.05.2009.
De asemenea, paratul apreciaza ca reclamantul nu poate să dovedească în nici un fel faptul că accidentul suferit a survenit ca efect al neîntreținerii drumurilor publice, iar simpla declarație a conducătorului moto că accidentul s-a produs în acel loc, nu poate constitui probă intrucat dacă reclamantul M. ar fi circulat cu prudență, foarte probabil că accidentul la care face referire nu s-ar fi produs.
Asadar, paratul consideră că, în cazul de față nu se poate stabili exact locul producerii accidentului, nu s-au efectuat nici fotografii care să conducă la localizarea gropii, din datele furnizate în cererea de chemare în judecată, nu reiese dimensiunea presupusei gropi (lățimea), precum și poziționarea exactă a acesteia; nu se specificaea data la care s-a efectuat ultima revizie tehnică a motocicletei în cauză de unde să reiasă starea tehnică a acesteia, astfel că, în prezenta cauză nu se poate stabili raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciul moral suferit.
Pe de alta parte, paratul considera ca suma de 50.000 euro daune morale este exagerată și depășește paguba efectiv suferită, reclamantul intenționând să se îmbogățească fără just temei si solicită ca reclamantul să facă dovada că administratorul drumului public a fost anunțat de existența “gropii" din intersecția . Martirilor din Timișoara, deoarece aceasta poate fi considerată o situație periculoasă pentru siguranța circulației.
Prin intampinare, paratul invoca art.49 al.1 si 2 lit.1 din HG nr.890/1998, art.1, 7, 29, 48, 96 si 121 din OUG nr.195/2002, art.50 din OG nr.43/1997.
Prin precizarea de actiune, reclamantul a solicitat introducerea in cauza a paratei . la intampinarea paratului CLMT care considera ca accidentul s-ar fi produs din cauza unei gropi, respectiv o gura de canalizare.
Prin intampinare, parata . excepția lipsei calității procesual pasive a sa în prezenta cauză aratand ca din evidențele societății, respectiv arhiva dispeceratului și arhiva pentru permise de intervenție ale Secției Mentenanță Rețele A.-Canal, rezultă că în perioada 28.04._09 nu au existat sesizări privind defecte ale rețelei de apă -canalizare, surpări, sustrageri de capace de canal, de asemenea nu există solicitare din partea sa către Primăria Municipiului Timișoara, pentru permise de intervenție în carosabil în vederea executării de lucrări la rețeaua de apă și de canalizare, la intersecția străzilor M.-Calea Martirilor.
Parata . arata ca din adresa nr._/07.11.2012 emisă de către Serviciul de Investiții al societății rezultă că în perioada lunii mai 2009 a avut lucrări de reabilitare a rețelei de apă pe . Martirilor și . fost executate de către .., în baza contractului de lucrări nr.112/. prevedea lucrări de reabilitare a conductei de apă pe Calea Martirilor la intersecția cu . fost executată o subtraversare în vederea conectării rețelei de pe . Martirilor, nicidecum în intersecția unde s-a întâmplat accidentul, si astfel, conducta de apă nou proiectată a fost conectată la conducta de apă existentă de pe Calea Martirilor într-un cămin existent, situat în zona verde de lângă banda de circulație spre localitatea G. fără a traversa șoseaua, neafectând deloc carosabilul din intersecția Calea Martirilor cu . fost recepționată conform procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/15.05.2009.
În probatiune, au fost depuse la dosar in copie Xerox semnate pentru conformitate cu originalul urmatoarele inscrisuri: contractul de lucrări nr. 112/. încheiat între A. SA și .; procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/15.05.2009, act additional nr.1/08.12.2008 si fișa tehnică de executare a lucrărilor, inscrisuri medicale si Adresa nr. RE2013-1110/11.02.2013 in copie Xerox si planse foto, Adresa nr. SC2013-3789/14.02.2013, dosarul penal nr. 1465/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Timisoara, Adresa nr. SJ2013-9216/12.06.2013 si contract de executie lucrari nr. 2170/22.12.2006 (nr. 138/18.12.2006) dintre Municipiul Timisoara si .>
In cauza a fost administrate proba testimoniala cu martorii P. D.-T. si G. D. C. si proba cu expertiza tehnico-judiciara in specialitatea autovehicule efectuata de catre expert O. G..
Prin sentința civilă nr._/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost respinsă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului L. al Municipiului Timisoara.
A fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei .>
A fost respinsă cererea formulată de reclamantul M. O. in contradictoriu cu paratul C. L. al Municipiului Timisoara. F. cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Analizand cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului L. al Municipiului Timisoara a respins-o ca neintemeiataraportat la obiectul actiunii respectiv atragerea raspunderii civile delictuale a acestei institutii ca urmare a neintretinerii drumului, respectiv existenta unei gropi in carosabil care a provocat accidentarea reclamantului.
Ori, conform art. 22 din Ordonanta nr. 43/1997, administrarea drumurilor judetene, drumurilor comunale, drumurilor vicinale si strazilor se asigura de catre Consiliile judetene sau locale, dupa caz.
A admis ca fiind intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei .> cata vreme, desi gurile de canalizare, respectiv gropile tehnologice pentru pozarea retelelor de apa si canalizare si caminele de vizitare sunt realizate de catre . perioada 01-02.05.2009 la intersectia . Martirilor (locul producerii accidentului), . a efectuat lucrari la reteaua de apa si canalizare.
In ceea ce priveste fondul cauzei, reclamantul si-a intemeiat cererea de chemare in judecata, prin care a solicitat obligarea paratului C. L. al Municipiului Timisoara la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale, pe dispozitiile art. 998 C.civ., prevederi care reglementeaza conditiile angajarii raspunderii civile delictuale.
.. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.
Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ urmatoarele conditii: (1) existenta unui prejudiciu - prejudiciu care trebuie sa fie cert, adica sigur sub aspectul existentei sale si al posibilitatilor de evaluare si sa nu fi fost reparat inca -, (2) existenta unei fapte ilicite - adica orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, se cauzeaza prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane-, (3) existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, (4) existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Sarcina probei ca sunt indeplinite in speta toate aceste conditii cumulative pentru angajarea raspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, potrivit art.1169 C.civ., care dispune ca „cel ce face o propunere în fata judecatii are obligatia sa o dovedeasca”, respectiv, in cauza, aceasta proba incumba reclamantului.
Astfel, din probatoriul administrat in cauza, respectiv din declaratiile martorilor rezulta ca in data de 01.05.2009, in jurul orelor 24,00, reclamantul conducand motocicleta marca Honda cu nr. de inmatriculare TM-_ pe . Mun. Timisoara dinspre loc. G. spre centrul orasului, la intersectia cu . intrat . aproximativ 30 de cm, ce se intindea pe toata latimea sensului sau de mers, a cazut cu motocicleta, lovindu-se cu capul de un stalp de beton aflat pe marginea drumului, motocicleta sarind la aprox. 100 m, suferind vatamari corporale ce au necesitat 7 zile de spitalizare.
Din inscrisurile medicale depuse la dosar rezulta ca reclamantul a suferit ca urmare a accidentului mai sus descris un politraumatism prin rasturnare cu motocicleta, fiind adus de urgenta cu ambulanta in serviciul UPU la Spitalul Judetean Timisoara, radiografiile efectuate evidentiind . de piramida nazala, linie de . la nivelul sternului, opacifierea sinusului frontal drept, fiind internat timp de 6 zile.
La externare, s-a constatat ca pacientul fara complicatii pulmonare sau sinusale, considerand-se ca leziunile traumatice prezente nu au necesitat tratament chirurgical.
Astfel, sub aspectul existentei prejudiciului moral, constand in suferintele fizice si psihice cauzate de traumele produse, reclamantul a facut dovada acestei conditii pentru atragerea raspunderii civile delictuale.
In ceea ce priveste existenta faptei ilicite savarsite de catre parata CLMT in sensul nesemnalizarii lucrarilor de reparatie aflate in zona drumului public unde s-a intamplat accidentul, respectiv prin neluarea masurilor impuse de lege pentru circulatia in siguranta a participantilor la trafic, respectiv de semnalizare a gropii in care a intrat reclamantul cu motocicleta, a constatat ca aceasta conditie nu este indeplinita.
Astfel, din raportul de expertiza tehnica judiciara auto efectuat in cauza de catre expert O. G. rezulta ca nu se poate stabili existenta unei gropi la intersectia . G. M. din Timisoara in data de 01/02.05.2009, intersectie unde, la data producerii accidentului nu erau semnalizate lucrari de reparatii la carosabil.
Din concluziile expertului, rezulta ca dinamica accidentului a constat din . datorita atat denivelarilor drumului, cat si a actionarii bruste a comenzilor acesteia, ceeea ce a dus la caderea pe partea dreapta a motociclistului si a motocicletei.
Referitor la declaratia reclamantului conform careia gura de canal notata cu nr. 1 (schita evenimentului rutier - fila 99 dosar) a fost la momentul producerii accidentului o groapa cu adancime de 50 cm (cea datorita careia s-a produs accidentul) a inlaturat-o ca neintemeiata cata vreme, din documentele apartinand . contractul de lucrari nr. 112/. si proiectul tehnic nr. 168/2008, executate de ., reiese ca lucrarea de reabilitare conducta de apa a urmat traseul ., .-se cu gura de canal notata pe schita de expertiza cu nr. 3 de pe .>
In concluzie, conducta de apa reabilitata nu a afectat carosabilul din .>
Totodata, nu s-a putut calcula viteza cu care a condus reclamantul la momentul producerii accidentului, inlaturand sustinerile martorilor in ceea ce priveste viteza de deplasare la momentul producerii accidentului ca fiind aproximativ 50 km/h, aceasta putand fi stabilita de catre echipa de cercetare si tehnicienii criminalisti care au venit la fata locului in noaptea de 01-02.05.2009 si au cercetat locul accidentului intocmind documentele necesare, tot acestia putand stabili si existenta gropii cu caracteristicele ei principale: adancime si lungime.
De asemenea, expertul, analizand variantele posibile ale accidentului dupa 3 ani de la data producerii acestuia, arata ca, in cazul existentei unei gropi de o adancime de 30-50 cm si la o viteza de 50 km/h, motociclistul ar fi fost aruncat in sus si inainte pe o lungime de 20 m si nu ar fi ajuns la stalpul de beton in care a dat cu capul, iar pata de sange ar fi fost la 20 m de groapa si nu la 30 m la cati au gasit-o politistii, motocicleta urmand a lasa urme de târâre de la acea groapa.
Raportat la dinamica producerii accidentului, avand in vedere existenta denivelarilor din sosea, a existentei pietrisului in carosabil, expertul concluzioneaza ca accidentul putea fi evitat daca conducatorul motocicletei vedea din timp denivelarile si ar fi mers peste ele cu o viteza mai mica, adaptata conditiilor de drum, cata vreme conform art. 48 din OUG nr. 195/2002: „Conducatorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta”.
Potrivit art. 96 al. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, participantii la trafic sunt obligatie sa anunte administratorul drumului public ori cea mai apropiata unitate de politie atunci cand au cunostinta despre existenta pe drum a unui obstacol sau a oricarei alte situatii periculoase pentru fluenta circulatiei.
Ori, reclamantul nu a facut dovada ca administratorul drumului public a fost anuntat de existenta „gropii” din intersectia . Martirilor din Timisoara. Insusi reclamantul avea posibilitatea ca ulterior externarii din spital sa faca o astfel de sesizare la C. L. al Mun. Timisoara, putea sa faca fotografii ale asa zisei gropi, numai declaratiile reclamantului si a martorilor acestuia, care ii sunt prieteni, nefiind suficiente pentru stabilirea faptei ilicite savarsita de parata.
De asemenea, nu s-a putut stabili vinovatia paratei sub aspectul neglijentei de care a dat dovada in sensul neintretinerii drumurilor publice ori prin nesemnalizarea corespunzatoare a defectiunilor drumurilor publice, cata vreme, la data producerii accidentului, asa cum s-a aratat, nu a existat nicio groapa in carosabilul . Calea Martirilor, datorita careia sa se fi produs accidentul.
Nu a putut fi retinuta astfel nici conditia raportului de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita pentru motivele de fapt mai sus mentionate.
Astfel, in temeiul art. 998-999 C.civil, cata vreme nu sunt intrunite cumulative toate conditiile de angajare a raspunderii civile delictuale, a respins actiunea ca neintemeiata cu aceasta motivare.
A luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului (recalificat ulterior ca fiind apel) reclamantul M. O., solicitând in temeiul art. 299 coroborat cu art. 304 pct. 9 si art. 312 al. 3 admiterea căii de atac.
În susținerea căii de atac, după reiterarea situației de fapt, apelantul a învederat că a solicitat efectuarea expertizei medico legale pentru ca expertul desemnat sa stabilească in concret zilele de ingrijiri medicale de care reclamantul a necesitat pentru vindecare, consecințele fizice suportate de către acesta ca urmare a implicării sale in accidentul rutier si daca reclamantul are probleme de sănătate si in prezent din cauza aceluiași eveniment. Chiar daca instanța de judecata a constatat faptul ca reclamantul a făcut dovada existentei prejudiciului moral, constând in suferințele fizice si psihice cauzate de traumele produse, aceasta nu putea fara efectuarea unei expertize medico legale sa cuantifice prejudiciu suferit.
Consideră ca singura modalitate prin care instanța de judecata avea posibilitatea sa cuantifice prejudiciul suferit era efectuarea acestei expertize medico legale.
Consideră ca instanța de judecata in momentul in care a respins aceasta proba solicitata, isi formase deja o părere asupra prezentei spete si din acest considerent a inteles sa respingă proba.
In ceea ce privește motivele in baza cărora s-a respins cererea reclamantului, acesta consideră ca in prezenta speța sunt intrunite condițiile prevăzute de lege in vederea antrenării răspunderii civile delictuale a paratului Consiliului L., respectiv existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite săvârșite de către parat, a unei legaturi de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si a vinovăției paratei.
1. Existenta unui prejudiciu:
In prezenta speța, prejudiciul consta in suferințele psihice si fizice cauzate de traumele produse ca urmare a accidentului rutier in care a fost implicat.
Astfel, din probele administrate in prezenta cauza, respectiv martorii audiați, înscrisurile medicale depuse de către reclamant la dosar, reiese faptul ca a suferit atat fizic cat si psihic de pe urma acestui incident, însemnând suportarea mediului spitalicesc, suportarea intervențiilor chirurgicale, conștiința de a fi bolnav, restrângerea libertății de mișcare, suferind multiple traumatisme. Aceste suferințe sunt prezente si astăzi, in sensul in care reclamantul are probleme cu vederea (strabism) tot din cauza acestui accident, are problema la nas, având deviație de sept si implicit dureri ca urmare a modificărilor fizice survenite. Reclamantul in cadrul procesului a solicitat efectuarea unei expertize medico legale din care sa reiasă in concret care au fost urmările acelui accident rutier. Consideră că ar fi avut nevoie de o persoana cu cunoștințe medicale care sa explice in termeni simpli consecințele pe care reclamantul le suportă si le trăieste, ca urmare acelui accident, respectiv faptul ca are probleme grave de sănătate si in prezent, dupa 4 ani de la producerea accidentului.
2. Existenta unei fapte ilicite săvârșite de către parat:
Fapta ilicita in prezenta cauza consta in neintretinerea corespunzătoare a sectorului de drum in care s-a intamplat accidentul si nesemnalizarea corespunzătoare a obstacolului de pe carosabil. Astfel, dupa cum a specificat prin cererea de chemare in judecata, pe acel sector exista o groapa, in care reclamantul a intrat in acea zi fatidica, si a avut ca urmare un accident care a lăsat traume atat lui cat si membrilor familiei.
Prima instanța a considerat ca nu este indeplinita aceasta condiție, in sensul ca reclamantul nu a făcut dovada existentei acelei gropi la momentul producerii accidentului. Consideră ca in mod greșit instanța de judecata a ajuns la aceasta concluzie.
Astfel, prin audierea celor doi martori, care au fost de fata la producerea accidentului, reiese existenta unei gropi in carosabil la acel moment si nesemnalizarea acesteia, in care reclamantul a intrat si din acea cauza s-a produs accidentul.
Prin Adresa nr. RE2013-1110/11.02.2013 depusa la dosar si emisa de către Primăria Timișoara - Direcția Tehnica Serviciul Drumuri, Poduri si Utilități Hidrotehnice reiese faptul ca au existat sesizări cu privire la existenta unei gropi pe acel tronson de drum, si chiar si in urma efectuării acestor sesizări, paratul nu a luat nicio măsura de a remedia drumul sau de a semnaliza corespunzător existenta acelei gropi, insa instanța de judecata nu a făcut nicio precizare cu privire la acea adresa, nici nu a inlaturat-o din probele administrate dar nici nu a avut-o in vedere la pronunțarea hotărârii. Totuși instanța de judecata precizează faptul ca reclamantul nu a făcut dovada ca administratorul drumului a fost anunțat de existenta "gropii". Consideră ca prin aceasta adresa a făcut dovada anunțării administratorului drumului de existenta unei gropi. Vis a vis de susținerea instanței de judecata asupra faptului ca reclamantul putea sa anunțe existenta acelei gropi, menționează faptul ca dupa producerea accidentului nu a fost in măsura nici sa vorbească dar mai sa se deplaseze pentru a face o sesizare. Sesizare sa vine ca urmare a declanșării acestui proces pentru ca paratul sa remedieze situația creata.
Din concluziile expertului reiese faptul ca dinamica accidentului a constat din . din cauza denivelărilor drumului, iar ulterior prin răspunsul la obiectiuni specifica: "..evitarea denivelării pe care eu o consider tot o groapa cu diametru mai mare si diferente de nivel mai mici."
Tot pentru a stabili existenta acelei gropi, reclamantul a solicitat instanței de judecata posibilitatea depunerii la dosarul cauzei a sesizărilor de care se face vorbire in Adresa antementionata nr. RE2013-1110/11.02.2013 insa instanța a respins aceasta solicitare ca fiind neutila soluționării cauzei.
Din dosarul penal nr. 1465/P/2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul T. in care paradoxal a avut calitatea de făptuitor si de parte vătămata reiese faptul ca fata de reclamant nu s-a inceput urmărirea penala, accidentul fiind provocat ca urmare a stării necorespunzatoare a drumului pe care a circulat.
Având in vedere declarațiile martorilor, adresa emisa de către Primăria Timișoara, concluziile expertului si răspunsul la obiectiuni, precum si inscrisurile din dosarul penal nr. 1465/P/2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul T., consideră ca instanța de judecata in mod greșit a concluzionat faptul ca reclamantul nu a făcut dovada existentei acelei gropi in carosabil precum si faptul ca aceasta groapa nu a fost semnalizata corespunzător.
Nu i se poate imputa viteza de deplasare si faptul ca nu a adaptat aceasta viteza la condițiile drumului, atâta vreme cat instanța a concluzionat ca nu se poate stabili viteza cu care a circulat.
Cu toate acestea, martorii au declarat ca reclamantul avea o viteza regulamentara pe acel tronson de drum.
3. Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu:
Acest raport exista in sensul in care fapta paratului de a nu întreține drumul corespunzător precum si de a nu semnaliza existenta gropii in carosabil a determinat căderea reclamanatului de pe motocicleta ca urmare a impactului cu groapa, producând prejudiciile pretinse a fi reparate.
4. Vinovăția paratului:
Din textele de lege antementionate reiese obligația paratului de a întreține drumul si de a semnaliza in mod corespunzător orice obstacol (groapa, denivelare) ivit pe partea carosabila, revenindu-i obligația de a lua masurile impuse de lege pentru circulația in siguranța a participanților la trafic. Prin urmare consideră ca si aceasta condiție este îndeplinita pentru a antrena răspunderea civila delictuala a paratului de ordin unu.
Din aceste considerente, reclamantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
In drept, a invocat prev. art. 299, art. 304, art. 312 Cod proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul C. L. al Municipiului Timișoara a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat, nefondat si nelegal.
În motivare, intimatul a învederat că în mod temeinic si legal prima instanța a reținut ca reclamantul nu a făcut dovada ca administratorul drumului public a fost anunțat de existenta „gropii” din intersecția . Martirilor din Timișoara. însuși reclamantul avea posibilitatea ca ulterior externării din spital sa faca o astfel de sesizare la instituția pârâtă, putea sa faca fotografii ale asa-zisei gropi, numai declarațiile reclamantului si martorilor acestuia, care îi sunt prieteni, nefiind suficiente pentru stabilirea faptei ilicite săvârșite de instituția intimată.
Apreciază intimatul că, în speța de față, reclamantul nu poate stabili existenta raportului de cauzalitate între prejudiciul suferit si fapta de care reclamantul consideră că instituția noastră ar fi vinovată, respectiv aceea de neîntreținere a drumurilor publice, ori prin nesemnalizarea corespunzătoare a defecțiunilor drumurilor publice.
Menționează că artera de circulație pe care reclamantul susține că s-a produs impactul, este foarte intens circulată și în raport cu alte artere de circulație din oraș este destul de bine întreținută, la sediul instituției pârâte nefiind înregistrate plângeri de acest gen prin care să se reclame vreo presupusă groapă existentă în carosabilul străzii M. intersecție cu Calea Martirilor la data de 01.05.2009.
De asemenea, reclamantul nu poate să dovedească în nici un fel faptul că accidentul suferit a survenit ca efect al neîntreținerii drumurilor publice, iar simpla declarație a conducătorului moto că accidentul s-a produs în acel loc nu poate constitui probă. Dacă reclamantul M. O. ar fi circulat cu prudență, foarte probabil că accidentul la care face referire nu s-ar fi produs.
Oricum, starea carosabilului impune un minim de prudență, iar, potrivit art. 49 alin. 2, lit. 1 din HG nr. 890/11.12.1998, reclamantul avea obligația să circule cu o viteză sub 50 km/h în municipiul Timișoara. Totodată, potrivit art. 49 alin. 1 din HG 890/1998 conducătorii auto și moto trebuie să adapteze viteza ținând seama de împrejurări, în special de caracteristicile si starea drumului, de starea si încărcătura vehiculului, de condițiile atmosferice si de intensitatea circulației, astfel încât să poată opri vehiculul în limitele câmpului său de vizibilitate către înainte precum si în fața oricărui obstacol previzibil. Dacă s-ar fi respectat cele menționate, accidentul nu s-ar fi produs, motocicleta putând fi oprită în fața oricărui obstacol previzibil.
Intimatul consideră că, în cazul de față nu se poate stabili exact locul producerii accidentului astfel că, în prezenta cauză nu se poate stabili raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciul moral suferit.
Răspunderea civilă delictuală se bazează pe stabilirea culpei, or, în condițiile în care nici din documentele depuse la dosar nu se poate retine fără nici un dubiu legătura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta lucrului, numai declarația reclamantului nefiind suficientă pentru stabilirea acestor aspecte, instanța nu poate stabili vinovăția instituției noastre pentru fapta reclamată deoarece culpa nu se prezumă, ci trebuie dovedită.
Din datele furnizate în cererea de chemare in judecată, nu reiese dimensiunea exactă a presupusei „gropi” (lățimea), precum si poziționarea exactă a acesteia, aceasta fiind, după cum a specificat ulterior reclamantul drept o gură de canal.
In ceea ce privește locul presupus al evenimentului intimatul consideră că:
- nu s-a identificat cu precizie locația „gropii” în discuție, astfel încât nu se cunosc caracteristicile geometrice ale gropii,;
- nu s-au efectuat nici fotografii care să conducă la localizarea gropii;
- din datele furnizate în cererea de chemare în judecată, nu reiese dimensiunea presupusei gropi (lățimea), precum și poziționarea exactă a acesteia;
- nespecificarea datei la care s-a efectuat ultima revizie tehnică a motocicletei în cauză de unde să reiasă starea tehnică a acesteia.
Prin urmare, intimatul își exprimă o serioasă îndoială asupra împrejurării că evenimentul s-a produs din cauza unei „gropi” indicate de către numitul M. O..
Reclamantul solicită daune morale în sumă de 50.000 de euro. Această solicitare este exagerată și depășește paguba efectiv suferită, reclamantul intenționând să se îmbogățească fără just temei.
De asemenea, potrivit art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum (condiții de noapte), astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
În același act normativ se prevede la art. 96 alin. 1 că „Participanții la trafic sunt obligați să anunțe administratorul drumului public ori cea mai apropiată unitate de poliție atunci când au cunoștință despre existența pe drum a unui obstacol sau a oricărei alte situații periculoase pentru fluența circulației”.
Intimatul solicită așadar ca reclamantul să facă dovada că administratorul drumului public a fost anunțat de existența „gropii” din intersecția . Martirilor din Timișoara, deoarece aceasta poate fi considerată o situație periculoasă pentru siguranța circulației.
Potrivit art. 29 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, circulația pe drumurile publice se desfășoară în conformitate cu regulile de circulație și cu respectarea semnificației semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele și indicațiile polițistului rutier care dirijează circulația, semnalele speciale de avertizare luminoase sau sonore, de semnalizare temporara și semnalele conducătorilor de vehicule.
Mai mult, la apropierea de o intersecție, conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteza care să ii permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanților la trafic care au acest drept (art. 56 din OUG nr. 195/2002).
Potrivit art. 7 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, orice vehicul care circula pe drumurile publice trebuie să corespundă normelor tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului și utilizarea conform destinației.
Menționează că în carosabil pot fi executate lucrări edilitare prin care se intervine la rețele subterane în vederea executării unor noi branșamente sau pentru remedierea unor avarii, iar potrivit art. 50 din O.G. nr. 43/1997 priv. regimul juridic al drumurilor, deținătorii de construcții sau de instalații amplasate în zona drumului public sunt obligați să execute revizia periodică și repararea acestora, pentru a asigura estetica, protejarea drumului și siguranța circulației. Totodată pentru remedierea unor avarii pot fi executate în carosabil unele lucrări de către persoane fizice sau juridice cu sau fără avize de spargere a carosabilului.
Pentru toate aceste motive intimatul solicita respingerea căii de atac ca netemeinică, nefondată si nelegală.
Solicita judecarea cauzei si în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată de către intimata A. S.A., s-a solicitat respingerea apelului formulat de către reclamantul recurent M. O. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr._/17.09.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în ceea ce o privește pe această intimată.
În motivare, intimata a învederat că prima instanță a soluționat în mod corect cererea sa prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive în prezenta cauză, având în vedere faptul că nu societatea pârâtă a efectuat lucrările de reabilitare sau extindere a rețelelor de apă și de canalizare în zonă, acestea fiind executate la solicitarea Primăriei Mun. Timișoara, astfel cum rezultă din contractul de execuție lucrări nr. 138/18.12.2006 încheiat între Municipiul Timișoara și S.C. ENERGOCONSTRUCȚIA S.A, având ca obiect lucrările de extindere rețea apă-canal de pe Calea Martirilor, au fost executate de către S.C. Energoconstrucția S.A.".
De altfel, și domnul expert tehnic ing. O. G., în cadrul lucrării de specialitate întocmită, arată la cap. II - Constatări, pag. 3 alin. 6 următoarele: „Dar în acest proiect conductele de apă reabilitate și gurile de canal apar pe marginile străzilor. Nu ocupă lățimea unei străzi, adică o bandă de circulație. Mai mult gura de canal de pe Calea Martirilor se află pe partea opusă și pe acostament, față de partea pe care a circulat motocicleta.”.
În drept, intimata invocă prev. art. 115-118 c.pr.civ.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, cu observarea celor două cauze ale acțiunii (causa petendi și causa debendi), chemate să înlesnească judecătorului decelarea interesului litigios alegat și justa determinare a limitelor raportului procesual); cum și a exigențelor art. 1000 alin. 1 apartenent vechiului cod civil (în al căror perimetru legislativ particularitățile disputei procesuale, decelabile, prin raportare la data producerii accidentului precum și la finalitatea spre care se tinde, impun a fi cantonată cercetarea judecătorească și implicit, controlul judiciar), reproșurile aduse primei instanțe, pentru considerațiile ce succed, se verifică a fi întemeiate.
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, în speță se tinde la angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului-intimat C. L. al Municipiului Timișoara - în calitatea sa de administrator al drumurilor publice, conferită expres de art. 22 din Ordonanta nr. 43/1997, pentru prejudiciul produs reclamantului-apelant, urmare a accidentului rutier produs în data de 01-02.05.2009 în jurul orelor 00,00, datorită unei pretinse gropi situată pe o arteră de circulație publică din Timișoara. În atare situație, raportat la starea de fapt prezentată de petiționar în cererea introductivă, judecătoria avea a observa, în virtutea exercitării rolului activ, precum și într-o corectă calificare a cauzei debendi a acțiunii (definită ca fiind fundamentul dreptului subiectiv ce stă la baza pretenției reclamantului; sau zis altfel, desemnează conceptul de temei juridic al cererii de chemare în judecată) că în speță nu era incidentă instituția răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, ci a răspunderii obiective pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflata în paza juridică a pârâtului-intimat. Context în care se cereau a fi întrunite numai trei condiții: prejudiciul, raportul de cauzalitate între lucru sau așa-zisul „comportament” al lucrului și condiția specială ca lucrul ce a produs prejudiciul să se afla în paza juridică a pârâtului intimat.
Că reclamantul-apelant a suferit un prejudiciu ca urmare a accidentului produs în data de 01-02.05.2009 în jurul orelor 00,00 a reținut și judecătoria, aspect intrat în puterea lucrului judecat. Mai mult, acesta a fost confirmat și de proba științifică administrată în calea de atac, în corpul căreia au fost enumerate leziunile suferite de reclamantul-apelant ca urmare directă a accidentului, cum și numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.
Cum și faptul că pârâtul-intimat C. L. al Municipiului Timișoara se verifică a fi păzitorul juridic al drumurilor județene în temeiul deja evocatei OG nr. 43/1997 a fost de asemenea stabilit cu putere de lucru judecat în cea dintâi fază a judecății, stabilindu-se legitimarea procesuală pasivă a celui din urmă în cauză.
Contrar opiniei primei instanțe, tribunalul apreciază că în speță s-a dovedit atât prejudiciul produs de lucru, cât și raportul de cauzalitate dintre acesta și prejudiciul produs reclamantului-apelant. Astfel, raportul de expertiză auto ordonat în ceea dintâi fază a judecății conchide că „dinamica accidentului a constat din . datorita atât denivelărilor drumului, cat si a acționarii bruște a comenzilor acesteia, ceea ce a dus la căderea pe partea dreapta a motociclistului si a motocicletei., pentru ca, în răspunsul la obiecțiuni să aprecieze cădenivelarea este tot o „groapă cu diametru mai mare și diferențe de nivel mai mici”, denivelare care se mai putea observa încă la momentul efectuării lucrării științifice. Aceleași concluzii se desprind și din dosarul penal nr. 1465/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T. acvirat spre consultare, în care s-a conchis că accidentul s-a produs datorită drumului denivelat. Nu i se poate reproșa reclamantului acționarea bruscă a comenzilor motocicletei, în contextul în care, potrivit aceluiași răspuns la obiecțiuni, expertul a specificat că „orice om, când vede un obstacol, instinctul de conservare îl face să îl evite. Evitarea denivelării…s-a făcut de motociclist prin rotire ghidon stânga, frână și apoi revenire cu rotire ghidon dreapta, care a condus la un balans.”.
Or, fiind atestată cu certitudine (de către specialist), existența unei denivelări la intersecția . Martirilor (locul producerii accidentului), devine îngăduită și chiar obligatorie concluzia că pârâtul-intimat C. L. al Municipiului Timișoara, în calitatea sa de administrator al drumurilor publice din municipiu, avea a lua toate măsurile necesare în vederea înlăturării unei așa denivelări și a consecințelor negative pe care le-ar putea produce.
Nu s-ar putea reține, ca și cauză exoneratoare de răspundere, și nici măcar ca o circumstanță ce ar putea antrena o culpă comună, împrejurarea că reclamantul-apelant, după accident (în starea în care se afla), a omis să înștiințeze autoritățile despre existența acelei denivelări. Și aceasta în contextul în care oricum asemenea sesizări au existat, după cum recunoaște chiar intimatul (a se vedea fila 83 din dosarul de fond), iar cu privire la accidentul reclamantului s-a desfășurat și o anchetă penală ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 1465/P/2009 a Parchetului de pe langa Tribunalul T.. Abstracție făcând de faptul că în materia răspunderii civile pentru lucruri, legiuitorul a admis ca și cauze exoneratoare forța majoră, fapta unui terț sau fapta victimei.
De altă parte, în speță nu s-a dovedit că reclamantul ar fi condus motocicleta cu o viteză superioară limitei legale admisă în localități. Dimpotrivă, martorii audiați au învederat că acesta a respectat dispozițiile legale în materie. Context în care, în absența unor alte elemente probatorii care să contrazică proba testimonială (nici în cursul anchetei penale, și nici în lucrarea de specialitate, nu s-a putut determina viteza cu care s-a condus motocicleta), tribunalul își va însuși declarațiile martorilor în acest sens.
Acestea fiind spuse, rezultă cu îndestulătoare evidență că în speță sunt întrunite condițiile cumulative cerute de art. 1000 alin. 1 din codul civil de la 1864 în vederea antrenări răspunderii civile delictuale obiective a intimatului-pârât C. L. al Municipiului Timișoara pentru prejudiciul produs de lucrul aflat în paza sa juridică.
Cu privire la prejudiciul suferit de reclamant, cu siguranță acesta s-a concretizat atât în dureri fizice cât și psihice a căror reparație pecuniară a fost denumită „pretium doloris”; se poate conchide că reclamantul a mai suferit și un prejudiciu de agrement constând în restrângerea temporară de a se bucura de satisfacțiile și plăcerile normale (de vreme ce a fost nevoit să evite expunerea la soare, efortul fizic, regim igieno-dietetic), dar și unul estetic (recomandându-i-se retușuri estetice faciale pentru umplerea zonelor cu înfundare).
În adevăr, repararea integrală a prejudiciului (indiferent că este material și/sau moral) se privește a fi principiul de bază al răspunderii civile delictuale. Caracterul inestimabil al prejudiciului moral nu poate suprima protecția victimei, despăgubirea acordată acesteia neconstituind atât un echivalent cât o satisfacție de substituție.
În aprecierea cuantumului despăgubirilor pecuniare ce urmează a fi acordate cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial suferit se vor avea în vedere atât criteriile cristalizate în doctrina de specialitate și preluate, mai apoi, de practica jurisprudențială (dintre care amintim importanța valorilor lezate și măsura lezării, consecințele negative suferite de petiționar pe plan psihic și fizic intensitatea percepției consecințelor vătămării - prin raportare și la nivelul de instruire, de educare al persoanei în cauză, gradul în care i-a fost afectată situația și nivelul de trai obișnuit), dar și jurisprudența constantă a Curții Europene a drepturilor Omului, ce pune accent atât pe caracterul echitabil al despăgubirilor pecuniare, cât și pe justul echilibru dintre acestea și valorile lezate, pentru ca nu cumva reparația pecuniară să se transforme într-o sarcină excesivă pentru subiectul condamnat la a o suporta. Aplicând criteriile supra anunțate la situația de fapt supra expusă, tribunalul apreciază că suma de 8.000 de euro se verifică a fi o satisfacție pecuniară proporțională, justă și echitabilă pentru prejudiciile nepatrimoniale cauzate de accident.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, instanța, în temeiul art. 296 c. proc. civ. va admite apelul declanșat de către apelantul-reclamant M. O. împotriva sentinței civile nr._/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. al Municipiului Timișoara și .>
Va schimba sentința apelată în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. O. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului Timișoara și-n consecință
Va obliga pârâtul C. L. al Municipiului Timișoara la plata către reclamant a sumei de 8.000 de euro în echivalent lei la cursul BNR la data plății efective cu titlu de despăgubiri reprezentând daune morale.
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008 (și care spune că „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse in sarcina celeilalte parți, daca aceasta a căzut in pretențiile sale. Partea căzuta in pretenții va fi obligata la plata către stat a acestor sume”) va obliga pârâtul C. L. al Municipiului Timișoara la plata către stat a sumei de 5956 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii introductive și de care reclamantul a fost scutit.
Va păstra în rest dispozițiile sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declanșat de către apelantul-reclamant M. O., cu domiciliul în Timișoara, ., . T., împotriva sentinței civile nr._/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. al Municipiului Timișoara, cu sediul în Timișoara, Bv. C.D. L., nr. 1, județul T., și . sediul în Timișoara, .. 11/A, județul T..
Schimbă sentința apelată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. O. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului Timișoara și-n consecință
Obligă pârâtul C. L. al Municipiului Timișoara la plata către reclamant a sumei de 8.000 de euro în echivalent lei la cursul BNR la data plății efective cu titlu de despăgubiri reprezentând daune morale.
Obligă pârâtul C. L. al Municipiului Timișoara la plata către stat a sumei de 5956 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii introductive și de care reclamantul a fost scutit.
Păstrează în rest dispozițiile sentinței apelate.
Obligă intimatul C. L. al Municipiului Timișoara la plata către apelant a sumei de 2980 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac a apelului și onorariu expertiză achitat în cea dintâi etapă a judecății.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.10.2014.
Președinte, Judecător, A. A. C. B.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 5/21.10.2014
Prima instanță: jud. M. B.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2153/2014. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 638/2014. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
