Obligaţie de a face. Decizia nr. 1334/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1334/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 1334/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1334/R
Ședința publică din 19.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: D. B.
GREFIER: A. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenții S. R. A. și S. S. I. împotriva sentinței civile nr. 425/27.05.2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații T. V. și T. I., având ca obiect ieșire din indiviziune.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 decembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, în baza art. 260 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 decembrie 2013, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecătoriei F. sub nr._ reclamantii S. R. A. si S. S. I. au chemat in judecata paratii T. V. si T. I., solicitand instantei ca prin hotararea ca va pronunta sa dispuna iesirea din indiviziune asupra imobilului situat in Leucusesti, nr. 156, jud. Timis, înscris in CF nr._ Leucusesti, nr. cadastral 35/b, paratii detinand in proprietate cota de 4/8 parti din imobilul mentionat, prin atribuirea întregului imobil catre parati, cu obligarea acestora la plata sultei cuvenite, conform coteor detinute de catre reclamanti, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca la data de 20.06.2000 a fost dezbătută succesiunea după defunctul S. I., decedat la data de 14.02.2000, asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în loc. Leucusesti, nr. 156, jud. T., imobil înscris în C.F. nr._ Leucucesti, nr. cadastral 35/b, imobil compus din casa din cărămida arsa, cu doua corpuri de clădire plus anexe si teren in suprafața de 1.439 mp, conform extrasului de carte funciara. In baza certificatului suplimentar de mostenitor nr. 23/12.09.2011 au fost stabilite cotele indivize ce se cuvin fiecarui mostenitor, respectiv S. R. A. cota de ¼ din masa succesorala si S. S. I. cota de ¾ din aceeasi masa succesorala.
Mai arata reclamantii ca de la data dezbaterii succesiunii si pana in prezent au incercat in repetate randuri sa ajunga la o intelegere amiabila cu paratii, dar fara succes, ba mai mult acestia le-au ingradit dreptul de a mai patrunde in curtea imobilului, punand lacat la intrare si lasand liber in curte un caine agresiv.
Apreciaza reclamantii ca imobilul nu este partajabil in natura si iesirea din indiviziune nu se poate face decat prin atribuirea imobilului uneia dintre parti cu obligarea acesteia la plata unei sulte catre cealalta parte. Avand in vedere ca paratii sunt singurii care folosesc acest imobil, solicita instantei ca atribuirea sa se faca catre acestia.
In drept, cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe dispozitiile art. 728 Cod civ., art. 673¹ si art. 67314 C.pr.civ. In baza art. 242 C.pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
Anexeaza cererii in copie: extras CF, certificat de atestare fiscala, certificat suplimentar de mostenitor, imputernicire avocatiala, taxa judiciara de timbru, timbru judiciar, chitanta onorariu de avocat.
La termenul din 09.10.2012 reclamantii au depus precizare de actiune, prin care au indicat valoarea de circulatie a imobilului situat in Leucusesti, nr. 156, jud. Timis, imobil inscris in CF nr._ Leucusesti, nr cadastral 35/b, ca fiind de 100.000 lei.
Pentru termenul din 06.11.2012 paratii T. V. si T. I. au depus intampinare, prin care au aratat ca sunt de acord cu iesirea din indiviziune prin atribuirea imobilului in favoarea paratilor, cu plata unei sulte stabilita de instanta in favoarea reclamantilor pentru cota de ½ din terenul inscris in CF nr._ Bethausen, nr. top 35/b si ½ din valoarea de circulatie a casei vechi situate pe acelasi teren. Precizeaza ca nu sunt de acord cu valoarea de circulatie a imobilului declarata de catre reclamanti, ca fiind de 100.000 lei, deoarece aceasta valoare nu are nicio legatura cu realitatea.
Mai mentioneaza faptul ca pe terenul inscris in CF nr._ Bethausen, nr. top 35/b, se mai afla edificate urmatoarele constructii: anexe in suprafata de 76 mp din caramida arsa, respectiv bucatarie, camara de alimente, cocina si sopron pentru furaje, aceste anexe fiind construite in mod exclusiv de catre S. V. si o a doua casa de locuit in suprafata de 56 mp din caramida arsa, construita tot de catre S. V., in cursul anilor 1978-1980.
Asupra acestor constructii, respectiv a doua casa de locuit si anexele mentionate, reclamantii nu au niciun drept legal, aceste constructii fiind edificate in mod exclusiv de catre S. V., iar reclamantii nu sunt mostenitorii lui S. V..
Reclamantii au depus note de sedinta, prin care a reiterat sustinerile din cererea de chemare in judecata si din raspunsul la intampinare. In plus, reclamantii au aratat ca in baza contractului de intretinere incheiat la data de 20.06.2011 autentificat sub nr. 923 de catre Biroul Notarial G. S. din Lugoj, S. V. necasatorit, avand CNP_ nascut la data de 09.03.1933, le-a vandut paratilor T. V. si T. I. cota indiviza de ½ din nuda proprietate asupra imobilului evidentiat in CF nr._ (nr. vechi 372) a localitatii Bethausen, nr. cadastral top 35/b compus din constructii si teren aferent in suprafata de 1439 mp situat in ., jud. Timis, dobandit prin mostenire, pastrandu-si dreptul de uzufruct viager asupra acestuia.
In cauza au fost audiati martorii I. G. si F. V. (filele 96,97), C. A. (fila112) si s-a efectuat un raport de expertiza tehnica de expert tehnic juridiciar T. R. V. (filele 60-87).
Prin sentința civilă nr. 425/27.05.2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, a fost admisă in parte actiunea civila formulata reclamanții S. R. A. si S. S. I. în contradictoriu cu paratii T. V. si T. I. avand ca obiect iesire din indiviziune, obligatia de a face.
S-a dispus iesirea din indiviziune cu privire la imobilul inscris in CF_ Bethausen prin atribuirea acestuia in natura in intregime paratilor.
Au fost obligati paratii sa le plateasca reclamantilor contravaloarea cotelor lor de proprietate detinute, astfel: 3500 lei catre reclamanta S. R. A. si_ lei catre reclamantul S. S. I..
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al paratilor T. V. si T. I. in CF_, asupra cotelor detinute de reclamanti cu titlu de iesire din indiviziune.
A fost respinsă in rest cererea de chemare in judecata.
Au fost obligați paratii sa le plateasca reclamantilor suma de 1272,5 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instantă a constatat urmatoarele:
Potrivit extrasului CF_ Bethausen, proprietari ai imobilului casa si loc de casa in suprafata de 1439 mp sunt reclamanta S. R. A., in cota de 1/8, S. S. I., in cota de 3/8 si paratii T. V. si T. I..
Atat reclamantii cat si paratii au solicitat iesirea din indiviziune prin atribuirea in natura in intregime a imobilului catre parati, cu obligarea acestora din urma sa le plateasca reclamantilor contravaloarea cotelor de proprietate detinute.
Divergente intre parti au existat insa in ceea ce priveste valoarea totala a imobilului si in ceea ce priveste luarea in calcul a valorii casei nr. 2 (denumita astfel de expert).
Potrivit concluziilor raportului de expertiza efectuat in cauza de expert tehnic judiciar T. R. V., valoarea totala de circulatie a imobilului situat in localitatea Leucusesti, nr. 156, . 42.000 lei, compusa din 7000 lei (valoarea casei 1, edificata in anii 1930-1940),_ lei (valoarea casei 2, edificata in anii 1978-1980), 7000 lei (valoarea anexelor gospodaresti) si_ lei (valoarea terenului).
Astfel cum a rezultat din declaratiile martorilor I. G. si F. V., casa nr. 2 a fost edificata de S. V. (de la care paratii au dobandit cota de ½ din imobil prin contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere autentificat de BNP G. S. sub nr. 923/20.06.2011 - filele 99-100 dosar - aceeasi parati fiind instituiti si legatari universali ai lui S. V. prin testamentul autentificat la acelasi notar sub nr. 918/20.06.2011 - fila 101 dosar) in anii 1978-1980. Declaratiile martorilor au confirmat sustinerile paratilor din intampinare si se coroboreaza si cu inscrisurile depuse de parati la filele 103-109 dosar, cuprinzand, intre altele si autorizatia de construire a casei nr. 2 eliberata pe numele S. V..
Avand in vedere starea de fapt rezultata din coroborarea probelor anterior mentionate, va fi inlaturata declaratia martorului C. A. (care a aratat ca in anul 1978 a fost edificata pe terenul respectiv o constructie de S. I. si S. R.), aceasta nefiind sustinuta de nicio alta proba. Mai mult, declaratia martorului C. Austin vine in contradictie si cu sustinerile reclamantilor din raspunsul la intampinare (fila 36), acestia din urma aratand ca S. V. (antecesorul paratilor) si S. M. (antecesoarea reclamantilor) au mostenit constructiile existente pe teren de la parintii lor, S. Zenove si V. F. (afirmatii de asemenea nesustinute de nicio proba).
In realitate, astfel cum am aratat anterior, casa nr. 2 si majoritatea anexelor au fost edificate de S. V., antecesorul paratilor, pe portiunea de teren care i-a fost atribuita acestuia prin planul pentru defalcare (fila 108).
Din inscrisurile depuse de parati la filele 103-109 dosar rezulta insa ca, anterior obtinerii autorizatiei de construire, S. V. si S. M. si-au partajat in natura terenul si constructiile existente la acea data (pentru ca S. V. sa poata obtine autorizatie), lui S. V. revenindu-i nr. top 35/b/1 (pe care acesta a edificat apoi casa nr. 2), casa nr. 1 (cea veche, construita in anii 1930-1940) si terenul nr. top 35/b/2 cazand in lotul M. S. (antecesoarea reclamantilor).
Reclamantii si paratii, fiind succesori cu titlu universal ai defunctilor S. M., respectiv S. V., sunt tinuti de imparteala facuta de antecesori.
Astfel fiind, la stabilirea sultei pe care paratii o vor plati reclamantilor (urmare a atribuirii imobilului catre parati, conform conventiei partilor) instanta va avea in vedere valoarea terenului nr. top 35/b/2 (astfel cum apare acesta notat pe plansa aflata la fila 108 dosar), adica ½ din valoarea totala de_ lei, stabilita de expert pentru teren (7000 lei), precum si in intregime valoarea casei vechi nr. 1 (7000 lei) care, astfel cum am aratat anterior, se afla pe terenul atribuit antecesoarei reclamantilor. Nu va fi luata in calcul valoarea casei noi (_ lei) si nici a anexelor gospodaresti construite de S. V. sau aflate pe terenul nr. top 35/b/1 (conform notarii de pe planul aflat la fila 108) la momentul impartirii efectuate anterior edificarii casei nr. 2.
In concluzie, suma pe care paratii vor trebui sa o plateasca reclamantilor este de 7000 lei + 7000 lei =_ lei, aceasta urmand a fi platita catre reclamanti conform cotelor acestora de proprietate, S. R. A. 3500 lei si S. S. I. 10.500 lei.
Avand in vedere toate aceste considerente si dispozitiile art. 669 din Noul Cod Civil, potrivit carora incetarea coproprietatii poate fi ceruta oricand, prima instanta a admis in parte cererea de chemare in judecata, a dispus iesirea din indiviziune cu privire la imobilul inscris in CF_ Bethausen prin atribuirea acestuia in intregime paratilor (aceasta fiind vointa exprimata expres a tuturor partilor din dosar) si obligarea acestora din urma sa le plateasca reclamantilor contravaloarea cotelor lor de proprietate detinute, astfel: 3500 lei catre reclamanta S. R. A. si_ lei catre reclamantul S. S. I.. A fost respinsa in rest cererea de chemare in judecata in ceea ce priveste diferenta dintre suma solicitata drept sulta (1/2 din valoarea declarata a imobilului prin precizarea de actiune, adica 50.000 lei) si suma acordata potrivit celor aratate anterior.
Avand in vedere regula impartirii cheltuielilor impartelii conform cotelor de proprietate detinute, consacrata de art. 677 al. 2 C.pr.civ., precum si dispozitiile art. 276 C.pr.civ., au fost compensate cheltuielile efectuate de parti cu aparatorii alesi si au fost obligati paratii sa le plateasca reclamantilor suma totala de 1272,5 lei, compusa din 850 lei (1/2 din onorariul expertului), 420 lei (1/2 din taxa ce ar fi fost datorata de reclamanti daca ar fi declarat o valoare de impartit de_ lei) si 2,5 lei, timbru judiciar (1/2 din timbrul judiciar achitat in valoare de 5 lei).
Nu au fost acordate cheltuieli de judecata, nefiind solicitate.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, au declanșat calea de atac a recursului reclamanții S. R. A. și S. S. I., solicitând in temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ. raportat la prev. art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 si 9 C.pr.civ., în principal, admiterea căii de atac, modificarea în totalitate a sentinței atacate și procedând la rejudecarea cauzei pe fond, admiterea acțiunii, iar în subsidiar, casarea hotărârii primei instanțe si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei F., in vederea completării probatoriului, care sa clarifice corect starea de fapt.
În susținerea căii de atac,recurenții au arătat că motivele de recurs sunt acelea prevăzute de art. 304 ind. 1 C.proc.civ., potrivit cărora instanța de recurs, in cazul recursului declarat împotriva sentințelor care nu sunt supuse apelului, a examina pricina cu privire la toate aspectele de fapt si de drept.
Au arătat că prima instanța a pronunțat o hotărâre netemeinica si nelegala, intrucat asa cum se observa, in sentința atacata cu recurs, instanța in mod eronat a reținut ca:
Atat reclamanții cat si parații au solicitat ieșirea din indiviziune prin atribuirea in natura in întregime a imobilului către parați, cu obligarea acestora din urma sa le plătească reclamanților contravaloarea cotelor de proprietate deținute, lucru total neadevărat in condițiile in care doar reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune, nu si parații, ei fiind de acord cu propunerea reclamanților.
Solicită instanței să observe ca parații prin intampinare au solicitat ca instanța sa constate faptul ca, pe terenul inscris in CF nr._ Bethausen, nr. top 35,b se mai afla edificate si alte construcții, respectiv anexe in suprafața de 76 mp din cărămida arsa, bucătărie, cămara de alimente, cocina si șopron pentru furaje, si o a doua casa de locuit in suprafața de 56 mp din cărămida arsa, construita in cursul anilor 1978-1980, si ca aceste construcții anexe ar fi construite in mod exclusiv de către S. V., aceasta cerere fiind calificata de către reclamanți ca fiind o cerere reconvenționala si care ar fi trebuit taxata la valoare, ceea ce de fapt nu s-a întâmplat. Prima instanța a reținut in mod greșit faptul ca reclamanții nu au nici un drept legal asupra celei de-a doua case de locuit si asupra anexelor, motivat de faptul ca aceste construcții au fost edificate in mod exclusiv de către S. V., fara insa sa tina cont de declarația martorului propus de către reclamanți.
Instanța a interpretat greșit probele administrate in prezenta cauza in condițiile in care martorul propus de către reclamanți a declarat faptul ca a împrumutat-o pe numita S. M. cu o anumita suma de bani care a fost folosita in mod exclusiv pentru edificarea acelei construcții noi.
Prima instanța a fost părtinitoare in condițiile in care a ținut cont doar de declarațiile martorilor I. G. si F. V., propuși de către parați.
Înscrisurile depuse de parați la filele 103-109 dosar nu sunt relevante in vederea atribuiri întregii construcții paraților, instanța bazându-se doar pe acea autorizație de construire a casei nr. 2 eliberata pe numele lui S. V., in condițiile in care acea construcție a fost edificata de cei doi frați, respectiv S. V. si S. M., iar la momentul edificării acelei construcții nu se punea problema pe numele cui sa fie eliberata autorizația de construcție, urmând ca la momentul intabulării in cartea funciara sa facă toate demersurile necesare in vederea intabulării imobilului pe numele celor doi.
Instanța a interpretat in mod greșit declarația martorului Giaca A., declarație care in final a fost inlaturata in mod tendențios, care a declarat ca in anul 1978 a fost edificata pe terenul respectiv o construcție de S. I. si S. M. si nu S. R., asa cum a reținut instanța, ba mai mult declarația martorului Giaca A. a fost interpretata in mod trunchiat.
Instanța a reținut de asemenea in mod greșit ca majoritatea anexelor au fost edificate de către S. V., fara a menționa care anume au fost edificate de antecesorul paraților, si care au fost edificate de antecesoarea reclamanților. Nu inteleg recurenții de unde a dedus instanța ca acel teren a fost impartit de către parti in condițiile in care nu au fost depuse incrisuri care sa justifice un asemenea fapt juridic.
Din înscrisurile depuse de parați la filele 103-109 dosar nu rezulta ca, anterior obținerii autorizației de construire, S. V. si S. M. si-au partajat in natura terenul si contracțiile existente la acea data, din care lui S. V. sa-i revină nr. top 35/b/1 si nr. top 35/b/1 lui M. S..
De asemenea cheltuielile de judecata au fost impartite in mod greșit, având in vedere regula impartirii cheltuielilor conform cotelor de proprietate deținute, consacrata de art. 677 al. 2 C.pr.civ., precum si dispozițiile art. 276 C.pr.civ., nu inteleg recurenții cum au fost compensate cheltuielile efectuate de parti cu apărătorii aleși.
Considera recurenții susținerea primei instanței, ca fiind una puerila, fara temei legal, data cu incalcarea dispozițiilor legale in materie, fara a tine cont in mod corect de probele administrate in prezentul dosar. Instanța a dat o soluție fara a avea la baza documentarea privind partajarea terenului, inainte de edificarea celei dea doua construcție.
Considera recurenții ca instanța a pronunțat o sentința netemeinica si nelegala, in condițiile in care din extrasul de carte funciara si celelalte inscrisuri depuse la dosarul cauzei, rezulta indubitabil care este masa succesorala si cotele ce le dețin fiecare. Dupa cum recurenții au atras atenția, prin notele de ședința depuse la dosarul cauzei, parații incearca sa puna mana pe cota de proprietate a recurenților cu orice chip, folosindu-se de diverse tertipuri.
Considera recurenții ca Judecătoria a pronunțat o hotărâre contradictoriu motivata si contrara dispozițiilor legale ori cu interpretarea greșita a acestora.
Pentru toate aceste considerente, recurenții solicita admiterea recursului, asa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecata.
In drept își intemeiază recursul pe dispozițiile art. 299-304 pct. 4, 5, 6, 7, 8 si 9 si 304 indice 1 C.pr.civ., Cod Proc. Civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimații T. V. și T. I. au solicitat respingerea recursului formulat de către reclamanți ca fiind nefondat si menținerea sentinței civile nr. 425/27.05.2013 pronunțată de către Judecătoria F. în dosarul nr._, ca fiind una temeinică și legală.
În motivare, intimații au arătat că susținerile recurenților referitoare la declarațiile martorului C. A. sunt nefondate, acesta nu a afirmat în fața instanței că ar fi împrumutat-o pe S. M. cu o anumită sumă de bani pe care ar fi folosit-o pentru edificarea acelei construcții noi. Martorul a declarat că a împrumutat-o pe S. R. cutuma de 10.000 lei. Mai mult, martorul declară că în anul 1978 a fost edificată o construcție de către S. I. și S. R., deși reclamanții, prin răspunsul la întâmpinare aflat la dosar la fila 36, arată că S. V. (antecesorul pârâților) și S. M. (antecesoarea reclamanților) au moștenit construcțiile existente pe teren de la părinții lor, S. Zenovie și V. F.. Nici prin cererea de chemare în judecată și nici prin răspunsul la întâmpinare recurenții nu susțin faptul că ar fi participat la edificarea anumitor construcții. Aceștia nu afirmă nici un moment înainte de efectuarea expertizei acest lucru deoarece ei nu știau de existența acestor construcții, cu atât mai puțin de data edificării.
In ceea ce privește declarațiile martorilor I. G. și F. V., solicită instanței să observe că acestea sunt adevărate și se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că anterior obținerii autorizației de construire, S. V. și S. M. și-au partajat în natură terenul și construcțiile existente la acea dată tocmai pentru ca S. V. să poată obțină autorizația de construire. Astfel, lui S. V. i-a revenit terenul nr. top 35/b/l pe care acesta a edificat apoi casa de locuit, iar lui S. M. i-a revenit terenul nr. top 35/b/2, lot pe care se află casa veche de locuit în întregime.
Din intreg probatoriul administrat in prezenta cauza, reiese in mod cert ca a doua casa de locuit si anexele gospodărești au fost construite din contribuția exclusiva a lui S. V. in calitate de proprietar al construcțiilor. Declarațiile martorilor propuși de către pârâți se coroborează cu intreg materialul probator administrat in prezenta cauza, respectiv cu înscrisurile existente la dosarul cauzei si cu expertiza de specialitate efectuata si confirma starea de fapt relatata de către pârâți.
Singurul lucru real declarat de către martorul reclamanților a fost ca stie (insa nu a precizat din ce surse) ca S. M. ar fi pregătit de mâncare muncitorilor. Din declarațiile martorilor propuși de către pârâți reiese ca S. V. se afla in relații bune cu sora sa S. M. si ca aceștia se vizitau ocazional, iar atunci cand S. M. a venit in vizita la fratele ei S. V. și avea oameni la lucru, aceasta, din alimentele lui S. V. le pregătea de mancare si muncitorilor.
Reclamanții sunt moștenitorii lui S. M., care a moștenit in anul 1975 cota de 1/2 din imobilul din litigiu care la vremea respectiva era compus din o singura casa de locuit si din terenul aferent. Dupa ce a moștenit aceasta cota, S. M. nu a mai locuit in acel imobil, nu a adus niciun fel de imbunatatiri, impozitele au fost plătite in integralitate de către S. V.. Faptul ca S. V., ulterior anului 1975 (data la care a moștenit cota de 1/2 din imobil) a construit o a doua casa de locuit si anexe gospodărești, nu profita reclamanților, deoarece aceștia nu au calitatea de moștenitori ai lui S. V., ci doar ai lui S. M., iar aceasta nu a avui niciun drept de proprietate asupra acestor noi construcții edificate de S. V.. Asa cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, S. V. a respectat planul de împărțeala făcut cu sora sa, si a edificat noile construcții pe jumătatea sa de teren având toate avizele necesare de la primărie. Este adevărat ca parații au dobândit cota de 1/2 din imobil in urma unui contract de vanzare-cumparare cu clauza de întreținere, insa a doua casa de locuit si anexele gospodărești, imobile care nu sunt înscrise in evidentele de Carte Funciara le-au dobândit prin moștenire, pârâții având calitatea de unici moștenitori ai lui S. V..
In ceea ce privește cheltuielile de judecata solicitate de către reclamanți, intimații solicită instanței sa aibă in vedere faptul ca pârâții, prin întâmpinare, au fost de acord cu ieșirea din indiviziune exact in forma ceruta prin cererea de chemare in judecata, sens in care solicită instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 275 Cod proc.civ.
Având în vedere toate aceste considerente, intimații solicităm respingerea recursului formulat de către reclamanți ca fiind nefondat și menținerea sentinței civile nr. 425/27.05.2013 pronunțată de către Judecătoria F. în dosarul nr._, ca fiind una temeinică și legală.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate, cu observarea particularităților pricinii, tribunalul constată următoarele:
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, în speță, tema pretențiilor și a probațiunii poartă asupra partajării imobilului inscris in CF nr._ Bethausen, nr. top 35/b casă și teren în întindere cantitativă de 1439 m.p. cu privire la care subiecții procesuali activi și pasivi se verifică a fi coproprietari.
Pe teren se mai afla edificate urmatoarele constructii - anexe in suprafata de 76 mp din caramida arsa, respectiv bucatarie, camara de alimente, cocina si sopron pentru furaje si o a doua casa de locuit in suprafata de 56 mp din caramida arsă - care, în mod judicios a reținut judecătoria, - coroborând întreg materialul probator administrat, (martori, înscrisuri și expertiză) -, că au fost realizate de autorul pârâților-intimați - S. V., în perioada 1978-1996, cu excepția unei cocini în suprafață de 4,93 m.p. ce apare ca fiind edificată în anii 1930-1940 și a cărei valoare se privește a fi insignfiantă, raportat la vechime și suprafață, neputând fi nici evaluată (a se vedea concluziile raportului de expertiză efectuat în cea dintâi fază a judecății și necontestat). Numai declarația martorului C. A., nesusținută și de alte probe - în sensul că la edificarea construcțiilor antemenționate ar fi contribuit și autoarea reclamanților - nu poate conduce la o altă concluzie. Dimpotrivă, rezultă din coroborarea probatoriului (proba testimonială și cea cu înscrisuri) că autoarea S. M. ar fi plecat din localitate anterior începerii demersurilor de către S. I. în vederea obținerii autorizațiilor și avizelor necesare edificării construcțiilor și, pe cale de consecință, anterior realizării lor și că nu s-ar mai fi întors decât ocazional. Context în care defuncta S. M. nu avea cum să contribuie, și, cu atât mai mult să edifice vreuna din construcțiile neevidențiate în cartea funciară.
Cu privire la epoca ridicării lor, aceasta rezultă din raportul de expertiză ordonat în cauză, numai casa veche și cocina din anii 1930-1940 fiind construcții moștenite de cei doi defuncți S. I. și S. M. de la autorii lor comuni și care au a fi incluse și în masa succesorală rămasă după cei din urmă, alături de întreg terenul pe care au fost edificate.
C., într-adevăr, sub acest aspect, se privesc a fi întemeiate criticile recurenților, de vreme ce nu s-a dovedit că între autorii S. I. și S. M. ar fi avut loc vreun partaj prin bună învoială și nici măcar unul de folosință. Împrejurarea că defunctul S. I. a prezentat autorităților locale de la acea epocă o propunere de partajare în natură a terenului nu echivalează cu acceptarea ei de către coproprietara S. M.. De altfel, nici celelalte probe nu converg spre această concluzie, din moment ce martorii au relatat că anexele și casa nouă ar fi fost edificate exclusiv de către defunctul S. I., S. M. venind în localitate numai ocazional (necomportându-se așadar ca un proprietar exclusiv al lotului 35/b/2).
Numai că, o eventuală soluție de admitere a căii de atac pentru aceste motive, s-ar dovedi a fi prejudicială pentru reclamanți, și ar conduce la agravarea situației în propria lor cale de atac. Și aceasta pentru că, tribunalul, apreciind că în masa succesorală ar intra întreg terenul identificat topografic cu nr. 35b și evaluat la nivelul sumei de 14.000 lei, împreună cu casa veche evaluată la suma de 7.000 lei (cocina din anii 1930-1940 neputând fi evaluată) - cu excluderea construcțiilor edificate exclusiv de către defunctul S. I. (casa cu nr.2 și celelelate anexe gospodărești evaluate la suma de 14.000 lei, și, respectiv, de 7.000 lei) -, ar fi obligat să calculeze echivalentul cotelor de proprietate ale reclamanților recurenți, de 3/8 (aparținând recurentului S. S. V.) și, respectiv, 1/8 (aparținând recurentei S. R. A.) la valoarea totală a masei succesorale în cuantum de 21.000 de lei (subiecții procesuali fiind de acord cu modalitatea de partajare a masei succesorale - prin atribuirea ei pârâților-intimați, fiind contestată numai compunerea și, ca atare, și valoarea ei pecuniară) rezultând astfel sumele de 7875 lei, și, respectiv, de 2625 lei. Or, prin sentința pendinte recurată, pârâții-intimați au fost obligați să le achite sumele de_ lei și, respectiv, de 3500 lei.
De altă parte, celelalte critici aduse sentinței recurate nu pot fi primite. Și aceasta pentru că, potrivit doctrinei reputate în materie, confirmate mai apoi de practica judiciară, nu era necesară ieșirea din pasivitate și declanșarea unui demers incidental (formularea unei cereri reconvenționale), cu privire la construcțiile edificate de către autorul S. I. pe terenul aflat în indiviziune (nefiind vorba de pretenții proprii îndreptate contra reclamanților), ci de aplicarea nornelor legale incidente în speță - cele în materia dreptului de superficie. De vreme ce se poate presupune acordul tacit al celuilalt coproprietar - S. M. care, în toată această perioadă nu s-a opus edificării lor (a se vedea în acest sens, Fr. D., Tratat de drept succesoral, ediția a II-a completată și actualizată, p. 501).
Cum nici reproșul vizând greșita acordare a cheltuielilor de judecată nu este întemeiat, judecătoria interpretând și transpunând în mod corect textele legale, compensându-le în parte (în ceea ce privește onorariile avocațiale), și aplicând în rest regula potrivit căreia coproprietari au a le suporta proporțional cu cota-parte ideală de proprietate deținută.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 alin.1 c. proc. civ., cu observarea principiului „non reformatio in pejus” consacrat de art. 296 c. proc. civ. (incident și în materia recursului potrivit art. 316 c. proc. civ.) va respinge recursul declanșat de către recurenții-reclamanți S. R. A. și S. S. I. împotriva sentinței civile nr. 425/27.05.2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți T. V. și T. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declanșat de către recurenții-reclamanți S. R. A. și S. S. I. împotriva sentinței civile nr. 425/27.05.2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți T. V. și T. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. C. B. D. B.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/04.02.2014
Prima instanță: jud. Scarlatescu O. S.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 602/2014. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 24/2014. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
