Contestaţie la executare. Decizia nr. 611/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 611/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 8643/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 611/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: E. B.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta C. M. cu domiciliul procesual ales la Cabinet av.C. C. în Tulcea, ..6, ., ., împotriva sentinței civile nr.1487/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul contestator P. G. cu domiciliul procesual ales la av.N. T. în Tulcea, ., ..A, ., având ca obiect contestație la executare + suspendare executare.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 11 septembrie 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte din prezenta hotărâre, când pentru a se depune concluzii scrise în cauză instanța a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 11.12.2012, sub nr._, contestatorul P. G. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimatei C. M., împotriva Somației din data de 03.12.2012 și a Procesului-verbal din data de 03.12.2012 emise în dosarul de executare nr.149/2012 al Biroului executorului judecătoresc C. C. O.. De asemenea, s-a solicitat suspendarea executării precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.1487 din 17 aprilie 2013 instanța a admis în parte, contestația la executare formulată de contestatorul P. G., a anulat în parte Somația din data de 03.12.2012 și Procesul-verbal din data de 03.12.2012 emise de Biroul executorului judecătoresc C. C. O., în dosarul de executare silită nr.149/2012, doar în ceea ce privește suma de 4000 lei, înscrisă cu titlu de onorariu de avocat și a respins cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin Sentința civilă nr.2368/24.08.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ contestatorul a fost obligat să plătească pentru minorul D.-V., o pensie de întreținere de ¼ din veniturile nete realizate lunar, începând cu data introducerii cererii și până la majoratul minorului.
Prin Somația din data de 03.12.2012 emisă de Biroul executorului judecătoresc C. C. O., în dosarul de executare silită nr.149/2012, contestatorul a fost atenționat să achite, în termen de 10 zile, pensia de întreținere restantă pentru minorul D. V. și suma de 5437,60 lei, reprezentând: onorariu avocat în faza de executare, cheltuieli de executare și onorariu executare.
Prin Procesul-verbal întocmit în data de 03.12.2012, în dosarul de executare nr.149/2012, executorul judecătoresc a cuantificat cheltuielile de executare la suma de 5437,60 lei, după cum urmează:
- 400 lei – onorariu executor judecătoresc cf. OM 2550/C/2006;
- 21 lei cheltuieli de executare cf. Hotărârii nr.2/07.02.2007;
- 16,60 lei cheltuieli executare, respectiv taxă judiciară timbru și timbre judiciare;
- 5000 lei – onorariu avocat în faza de executare.
Potrivit 3711 Cod proc.civ- obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie; în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel.
Potrivit art.3717 alin.1 și 2 Cod proc.civ. - cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel; debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare constituie titlu executoriu, conform art.3717 alin.4 Cod proc.civ.
Potrivit art. 399 alin.3 Cod procedură civilă - în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Privitor la onorariul de avocat instanța de fond a constatat că acesta a fost achitat prin chitanța nr.1/06.02.2012.
Cum, titlul executoriu S.C. nr.2368/24.08.2012 precum și dosarul de executare silită sunt ulterioare chitanței, în mod evident, onorariul de avocat nu poate fi asimilat cheltuielilor de executare.
Este posibil ca intimata să fi contractat serviciile avocațiale pentru asistența juridică în litigiul privind stabilirea paternității minorului și a pensiei de întreținere, care a făcut obiectul dosarului_ – însă, recuperarea acestor cheltuieli nu se poate face decât pe calea unei acțiuni în pretenții și nicidecum prin intermediul executorului judecătoresc.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a dispus anularea actelor de executare, respectiv a Somației din data de 03.12.2012 și a Procesului-verbal din data de 03.12.2012 emise în dosarul de executare nr.149/2012 al Biroului executorului judecătoresc C. C. O., doar în privința cheltuielilor de executare reprezentând onorariu avocat .
Referitor la cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Contestatorul a efectuat cheltuieli judiciare în cuantum de 194 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Întrucât taxa judiciară de timbru se restituie (la cererea petiționarului) conf. dispoz. art.23 alin. 1 lit. e din Legea nr.146/1997, nu există nicio rațiune pentru care intimata să fie obligată la plata acestei sume.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut intimata că prin sentința civilă nr. 2368 din 24.08.2012, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, contestatorul P. G. a fost obligat la plata unei pensii de întreținere de ¼ din veniturile nete realizate lunar, în favoarea minorului C. D. V., începând cu data introducerii cererii și până la majoratul minorului.
Deoarece timp de 4 luni contestatorul nu a executat obligația stabilită, recurenta a angajat un avocat pentru executarea silită a contestatorului, acesta obligându-se să se ocupe de realizarea creanței stabilită prin titlul executoriu.
In mod greșit prima instanță a considerat că onorariul pe care l-a plătit este nejustificat, atât timp cât este evident că onorariul în cuantum de 5000 lei a fost plătit pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu și pentru orice alt proces ce va urma în timpul executării.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile aduse acesteia, tribunalul reține că recursul nu este întemeiat.
Este corectă constatarea primei instanțe, că executorul judecătoresc a inclus în mod nelegal în procesul de stabilire a cheltuielilor de executare pe care l-a întocmit în temeiul art. 371 indice 7 Cod proc. civ., suma de 5000 lei reprezentând onorariu de avocat achitat cu chitanța nr. 1/06.02.2012, deoarece aceasta nu este o cheltuială de executare, onorariul fiind plătit anterior rămânerii irevocabile a sentinței care reprezintă titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 2368 din 24.08.2012, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar_ .
Tribunalul apreciază că din eroare în dispozitivul sentinței Judecătoriei Tulcea s-a consemnat că se anulează somația din 3 decembrie 2012 și procesul verbal din 3 decembrie 2012 emise de Biroul Executorului judecătoresc în privința onorariului în cuantum de 4000 lei, acest onorariu fiind în realitate cuantum de 5000 lei, potrivit chitanței nr. 1/6.02.2012, aflată la fila 20 în dosarul instanței de fond.
Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta C. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. C. C. în Tulcea, .. 6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1487/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul contestator P. G., cu domiciliul procesual ales la av. N. T. în Tulcea, ., .. A, ., având ca obiect contestație la executare + suspendare executare, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. E. N. L. R.
E. B.
11.10.2013
Red.jud.EN
Tehnored.DS/ex. 2
11.10.2013
| ← Cereri. Decizia nr. 352/2013. Tribunalul TULCEA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 135/2013. Tribunalul... → |
|---|
