Contestaţie la executare. Decizia nr. 130/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 130/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 4102/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.130
Ședința publică din data de 21 februarie 2013
Președinte: D. N.
Judecători: E. N.
F. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurentul-reclamant G. S. domiciliat in Tulcea, ..9, judetul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.3020/23.10.2012 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect contestatie la executare, in contradictoriu cu intimata C. B. SA – SUCURSALA TULCEA cu sediul in Tulcea, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit partile si s-a prezentat av. M. N. in calitate de aparator al recurentului in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si legal timbrat si s-a solicitat judecata cauzei in lipsa, după care,
Față de sustinerea aparatorului recurentului ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in recurs.
Aparatorul recurentului, avand cuvantul in recurs, solicita admiterea recursului, modificarea hotararii atacate in sensul admiterii contestatiei așa cum a fost formulata, pentru motivul de nelegalitate prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ. Arata ca motivul principal de nelegalitate este acela ca instanta de fond a analizat contestatia prin prisma Legii speciale.
Invedereaza ca acel bilet la ordin avalizat de recurent s-a emis ca o garantie suplimentara a contractului de credit aflat la fila 8 din dosarul de fond, iar fara acel contract de credit nu exista acest bilet la ordin. Mentioneaza ca la art.7 pct.6 la „Obligatiile partilor” se mentioneaza obligatia emiterii unui bilet la ordin si trebuie analizata valabilitatea biletului la ordin functie de intelegerea partilor. Apreciaza ca trebuie vazut daca s-a procedat conform conventiei. Mai mult, arata ca la data de 15.10.2009 contractul a incetat si ultima prelungire a contractului de credit s-a facut dupa luna februarie 2009 si insasi banca a recunoscut ca in biletul la ordin trebuiau inlocuiti noii administratori, dar biletul la ordin s-a prezentat spre valorificare dupa 5 luni. Depune la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 20.06.2012, sub nr._ la 20.06.2012, reclamantul-debitor G. S. a formulat, în contradictoriu cu intimata creditoare C.E.C. B. S.A., contestație împotriva executării silite pornite prin B.E.J.A. V. I. și V. M. în dosarul 537/2012.
Prin sentința civilă nr. 3020/23.10.2012 Judecătoria Babadag a respins atât contestația la executare, cât cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, ca nefondate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că împotriva contestatorului debitor avalist s-a pornit executarea silită, la cererea intimatei creditoare, prin intermediul B.E.J.A. V. I. și V. M., fiind constituit dosarul de executare 537/2012, în baza titlurilor executorii reprezentate de cinci bilete la ordin învestite cu formulă executorie, potrivit încheierii de încuviințare pronunțată de Judecătoria Tulcea la 27.01.2011, în dosarul_ .
Prima instanță a mai reținut că întrucât contestatorul a semnat în nume propriu, în calitate de avalist, biletul la ordin emis la 7.02.2007 de S.C. „L. Industries” S.R.L. în beneficiul creditoarei intimate S.C. „C.E.C. B.” Tulcea, asupra sumei de 260.794 lei, scadent la 26.03.2010, executorul judecătoresc l-a somat, la data de 6.06.2012, să achite suma de 292.380,82 lei, reprezentând contravaloare credit nerambursat, dobânzi, penalități și cheltuieli de executare.
Cu privire la susținerile debitorului avalist în sensul că nu ar mai deține calitatea de administrator al persoanei juridice care a emis biletul la ordin, S.C. „L. Industries” S.R.L., instanța a apreciat că acestea sunt lipsite de relevanță juridică în speță, întrucât executarea silită nu a fost pornită împotriva reclamantului în calitate de reprezentant sau asociat al S..C „L. Industries S.R.L., ci împotriva debitorului avalist, în calitate de persoană fizică titulară de drepturi și obligații civile, care a garantat biletul la ordin în nume propriu, prin semnarea unui aval.
Prima instanță a reținut că, în drept, sunt aplicabile prevederile art. 106 alin. 3 din Legea 58/1934, care instituie regula că biletului la ordin îi sunt aplicabile dispozițiile privitoare la aval.
A mai reținut instanța de fond că potrivit prevederilor art. 33 din Legea 58/1934, plata poate fi garantată printr-un aval, pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte, iar această garanție poate fi dată chiar de către un semnatar al cambiei, iar conform art. 35 al aceleași legi, avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat
A arătat judecătorul fondului că reclamantul debitor avalist nu poate opune intimatei-creditoare beneficiul de discuțiune sau de diviziune (faptul că debitoarea S.C. „L. Industries” S.R.L. ar fi constituit o altă garanție, constând într-un contract de ipotecă), aspect ce rezultă din dispozițiile art. 52 din Legea 58/1934, care instituie regula că trăgătorul, acceptantul, girantul și avalistul cambiei sunt ținuți solidar față de posesorul creditor, care are dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fără a fi ținut să observe ordinea în care s-au obligat, iar acțiunea pornită împotriva unuia dintre cei obligați nu împiedică urmărirea celorlalți.
Instanța a apreciat că, întrucât reclamantul și-a asumat o obligație civilă a cărei solidaritate izvorăște dintr-o lege cu caracter special, a cambiei și biletului la ordin, regimul juridic aplicabil este derogator de la dispozițiile de drept comun privitoare la contractul de garanție (fidejusiune), iar caracterul solidar al obligației nu conferă debitorului avalist beneficiul de discuțiune sau diviziune, ci doar un drept la exercitarea acțiunii în regres împotriva debitoarei avalizate, în situația în care contestatorul avalist a fost obligat să efectueze plata către creditorul comun.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul G. S., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă
A arătat în esență recurentul că principalul motiv ce nelegalitate este acela că instanța de fond a analizat contestația prin prisma legii speciale respectiv Legea nr. 58/1934.
Susține recurentul că în mod greșit prima instanță a reținut că, întrucât și-a asumat o obligație civilă a cărei solidaritate izvorăște dintr-o lege cu caracter special, a cambiei și a biletului la ordin, regimul juridic este derogator de la dispozițiile de drept comun privitoare la contractul de garanție (fidejusiune), în realitate recurentul semnând în calitate de avalist biletele la ordin in baza unui contract de credit între S.C. „L. Industries” S.R.L. și C.E.C. B., care a dat naștere creanței C.E.C. B. și care guvernează raporturile patrimoniale dintre cei implicați în prezenta speță.
Se mai arată că biletele la ordin au fost emise în baza art. 7 lit. m) și n) din contractul de credit având natura unor garanții suplimentare (accesorii) pe care creditorul C.E.C. B. urma să le utilizeze în cazul in care debitorul S.C. „L. Industries” S.R.L. nu-și achita obligațiile la termenele stabilite cu C.E.C. B.
Potrivit contractului, biletele la ordin putea fi prezentare la plată (oricând în termenul pentru care a fost acordat creditul, în cazul în care clientul nu și-a achitat la scadență sumele datorate)
Prin urmare, creanța invocată de C.E.C. B. a luat naștere printr-un contract de credit și abia în subsidiar, prin neplata obligațiilor de către client, C.E.C. B. putea utiliza biletele la ordin avalizate
Susține recurentul că intimata-creditoare C.E.C. B. a pornit în mod greșit executarea silită pornită împotriva sa, în calitate de avalist persoană fizică, întrucât, potrivit uzanțelor, a normelor bancare, și a contractului de credit, C.E.C. B. trebuia să se îndestuleze mai întâi pe seama disponibilităților din cont și a altor active aparținând debitoarei S.C. „L. Industries” S.R.L., a garanțiilor reale prevăzute în contract și dacă acestea nu acopereau creditul acordat, împotriva altor giranți.
Totodată, se mai artă și faptul că potrivit actelor adiționale semnate de către recurent, durata creditului a fost extinsă până la date de 5.02.2009, dată până la care biletele la ordin avalizate nu fuseseră prezentate la plată, iar ulterior contractul a fost extins pentru o altă perioadă suplimentară de 6 luni, interval în care recurentul nu mai era asociat, ateul adițional nefiind semnat de el astfel încât avalul dat de către recurent în 2007 a încetat de drept, C.E.C. B. ar fi trebuit să retragă din circulație biletele la ordin, să le returneze recurentului și să solicite unele noi, conform cu noua structură de asociați.
În susținerea recursului au fost depuse înscrisuri.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Critica hotărârii atacate se referă, în esență, la faptul că instanța de fond a aplicat greșit legea, în sensul că instanța de fond a analizat contestația prin prisma legii speciale respectiv Legea nr. 58/1934 fără a tine cont de contractul de credit încheiat între S.C. “L. Industries” S.R.L. și C.E.C. B. și care guvernează raporturile patrimoniale dintre părți, critică neîntemeiată
Astfel, se reține că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 106 alin. 3 din Legea 58/1934, care instituie regula că biletului la ordin îi sunt aplicabile dispozițiile privitoare la aval.
Totodată, se reține că potrivit prevederilor art. 33 din Legea 58/1934, plata poate fi garantată printr-un aval, pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte, iar această garanție poate fi dată chiar de către un semnatar al cambiei, iar avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat (art. 35 din Legea 58/1934).
Recurentul reclamant debitor avalist nu poate opune intimatei creditoare beneficiul de discuțiune sau de diviziune (faptul că debitoarea S.C. „L. Industries” S.R.L. ar constituit o altă garanție, constând într-un contract de ipotecă), aspect ce rezultă din dispozițiile art. 52 din Legea 58/1934, care instituie regula că trăgătorul, acceptantul, girantul și avalistul cambiei sunt ținuți solidar față de posesorul creditor, care are dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fără a fi ținut să observe ordinea în care s-au obligat, iar acțiunea pornită împotriva unuia dintre cei obligați nu împiedică urmărirea celorlalți.
Prin urmare, întrucât recurentul-reclamantul și-a asumat o obligație civilă a cărei solidaritate izvorăște dintr-o lege cu caracter special, a cambiei și biletului la ordin, regimul juridic aplicabil este derogator de la dispozițiile de drept comun privitoare la contractul de garanție (fidejusiune), iar caracterul solidar al obligației nu conferă debitorului avalist beneficiul de discuțiune sau diviziune, ci doar un drept la exercitarea acțiunii în regres împotriva debitoarei avalizate, în situația în care contestatorul avalist a fost obligat să efectueze plata către creditorul comun.
Totodată se mai retine că susținerile recurentului - avalist în sensul că nu ar mai deține calitatea de administrator al persoanei juridice care a emis biletul la ordin, S.C. „L. Industries” S.R.L., sunt lipsite de relevanță juridică în speță, întrucât executarea silită nu a fost pornită împotriva sa în calitate de reprezentant sau asociat al S.C. „L. Industries” S.R.L., ci împotriva debitorului avalist, în calitate de persoană fizică titulară de drepturi și obligații civile, care a garantat biletul la ordin în nume propriu, prin semnarea unui aval.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de către recurentul-reclamant G. S., domiciliat în municipiul Tulcea, .. 9, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 3020/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea in dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, in contradictoriu cu intimata C.E.C. B. S.A. – SUCURSALA TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 21 februarie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER
D. N. E. N. P. L.
F. Șurculescu
Jud. fond. D.N.G.
Redactat jud. D.N./05.03.2013
Tehnoredactat gref. G.R./31.03.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 127/2013. Tribunalul... | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 95/2013.... → |
|---|
