Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 276/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 7762/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 276/2013
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant C. O. F. cu domiciliul în Măcin, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.915/11.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata pârâtă H. (F. C.) A. M. cu domiciliul în Tulcea, ., jud.Tulcea și autoritatea tutelară C. L. TULCEA, jud.Tulcea, având ca obiect ordonanță președințială.
Încheierea din 10 aprilie 2013 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea la data de 09.11.2012 și înregistrată sub nr._, reclamantul C. O. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta H. A. M., ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună ca pârâta să îi permită să aibă legături personale cu minorele C. E. A. și C. M..
Prin Sentința civilă nr. 915 din 11 martie 2013, Judecătoria Tulcea a respins cererea formulată de reclamantul C. O. F., cu domiciliul în oraș M., . jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta H. A. M., cu domiciliul în mun. Tulcea, . jud. Tulcea, formulată pe calea ordonanței președințiale, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul C. O. F. a solicitat să se dispună ca pârâta H. A. M. să îi permită să aibă legături personale cu minorele C. E. A. și C. M. în prima zi de C.-25.12.2012, în ziua de 01.01.2013, prima zi de Paști și în week-endul 1 și 3 al fiecărei luni, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr._ .
Prin cererea care face obiectul dosarului nr._, reclamantul a solicitat acordarea custodiei comune pentru minorele C. E. A. și C. M. și încuviințarea de legături personale cu miorele.
În drept, potrivit art. 581 Cod de Procedură Civilă „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Potrivit art. 263 alin. 1 C.civ., „Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.”
Ordonanța președințială este o procedură specială de judecată, care poate fi anterioară deschiderii judecării în fond a litigiului sau incidentă unei judecăți de fond.
Pe calea ordonanței președințiale nu se poate aborda însuși fondul litigiului, dar examenul sumar al cauzei, cercetarea aparenței dreptului, „pipăirea” fondului este nu numai admisibilă, ci chiar necesară, pentru asigurarea temeiniciei și a legalității măsurii luate.
Pe lângă condițiile generale ce trebuie îndeplinite de orice cerere de chemare în judecată, admisibilitatea ordonanței președințiale presupune conform art. 581 C.proc.civ., îndeplinirea cumulativă a anumitor condiții speciale, precum urgența ce justifică folosirea acestei proceduri, caracterul vremelnic al măsurii luate de instanță și neprejudecarea fondului.
În ceea ce privește urgența, instanța de fond a apreciat că această condiție nu este îndeplinită.
Astfel, susținerile reclamantului cu privire la faptul că pârâta nu îi permite să își vadă fiicele nu era fondată.
Din contră, din ancheta socială efectuată de Serviciul Public de Asistență Socială al Consiliului L. Măcin, din data de 30.01.2013, rezultă că minora C. M. locuiește la bunica paternă în oraș Măcin iar minora C. E. A. locuiește în mun. Tulcea împreună cu reclamantul.
De asemenea, instanța de fond a constatat că reclamantul nu justifica niciun drept pentru păstrarea căruia se impunea emiterea unei ordonanțe președințiale și nici paguba iminentă care i s-ar fi putut produce și nu ar mai putut fi reparată.
Concluzionând asupra condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, având în vedere considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului de emitere a unei ordonanțe președințiale nu era admisibilă.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs C. O. F., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, a susținut recurentul că instanța a făcut o greșită aplicare a legii, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii sale, formulată pe cale de ordonanță președințială.
Recurentul a apreciat că, condiția urgenței este îndeplinită în cauză atâta timp cât el în calitate de părinte este privat de dreptul de a avea legături personale cu copiii săi, de către celălalt părinte, căruia i-au fost încredințate minorele prin hotărârea de divorț.
S-a mai arătat că este îndeplinită și condiția referitoare la neprejudecarea fondului cauzei întrucât o soluție irevocabilă în fond urmează a fi pronunțată în dosarul nr._, măsura urmând a fi încuviințată provizoriu până la pronunțarea hotărârii irevocabile în fond.
Intimata H. A. M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil și nefondat, întrucât recurentul-reclamant nu a fost privat niciodată de exercitarea unor relații personale cu minorele iar din data de 23 ianuarie 2013, minorele locuiesc împreună cu acesta la domiciliul acestuia, până la terminarea anului școlar, intimata fiind plecată din localitate.
A fost depusă convenția autentificată sub nr._, intervenită între cele două părți, prin care s-a convenit ca minorele C. E. A. și C. M. să fie încredințate spre creștere și educare tatălui lor, reclamantul în cauză,iar domiciliul minorelor să fie stabilit la domiciliul tatălui.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate, tribunalul consideră că acesta este nefondat.
. de reclamantul C. O. F. în contradictoriu cu pârâta H. A. M. a avut în vedere exercitarea legăturilor părintești ale acestuia cu minorele C. E. A. și C. M., cererea fiind întemeiată în drept pe disp. art. 581 Cod proc. civ.
In speță, din probele administrate însă, a rezultat că cererea nu întrunește condițiile speciale cerute de aceste dispoziții procedurale, respectiv urgența, care l-a determinat pe reclamant să promoveze această cerere, caracterul vremelnic al măsurii și neprejudecarea fondului cauzei.
Astfel, reclamantul nu a dovedit condiția urgenței, din probele administrate rezultând că la data de 30 ianuarie 2013, una dintre minore, E. Alexadnra locuia împreună cu reclamantul, iar minora C. M. la bunica sa paternă în orașul Măcin.
Prin urmare, cererea reclamantului nu era justificată, din moment ce nici una dintre minore nu locuiește la mamă, iar acesta nu a dovedit nicio eventuală pagubă care s-ar putea produce în patrimoniul său prin neluarea acestei măsuri pe cale de ordonanță președințială.
Totodată, se reține că cei doi părinți la data de 23.01.2013, au convenit ca minorele să fie încredințate spre creștere și educare tatălui lor, astfel încât domiciliul minorelor să fie stabilit la domiciliul tatălui, ținând cont de opțiunea minorelor, urmând ca relațiile personale ale mamei să aibă loc de câte ori vor dori cele două minore.
Din cuprinsul întâmpinării depuse de către intimat, rezultă că recurentul și-a exercitat tot timpul acest drept, iar mama este plecată din localitate, astfel încât minorele locuiesc împreună cu tatăl recurent până la terminarea anului școlar.
Prin urmare, cererea recurentului reclamant formulată pe cale de ordonanță președințială nu este întemeiată nici pe fond, dat fiind împrejurările arătate în întâmpinare și convenția intervenită între părinți la 23.01.2013.
Potrivit disp. art. 263 alin. 1 Cod civil, orice măsură privitoare la copil trebuie să aibă în vedere interesul superior al acestuia, aspect reținut în mod constant și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele judecătorești având obligația de a ține seama atât de interesele și drepturile părinților însă în special de interesul superior al copilului, și de drepturile sale stipulate în art. 8 din Convenție.
In raport de aceste considerente, se va respinge recursul formulat ca nefondat și va fi menținută hotărârea atacată ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant C. O. F. cu domiciliul în Măcin, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 915/11.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata pârâtă H. (fostă C.) A. M. cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea și autoritatea tutelară C. L. TULCEA, jud. Tulcea, având ca obiect ordonanță președințială, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
C. B.
| ← Curatelă. Decizia nr. 233/2013. Tribunalul TULCEA | Reintegrare în familie. Sentința nr. 79/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
