Plângere contravenţională. Decizia nr. 408/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 7222/327/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 408
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursurilor civile formulate de recurentul intimat I. de POLITIE al JUDETULUI TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea și recurentul petent L. A., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual C. Tulcea, cu sediul în mun. Tulcea, ., ., împotriva sentinței civile nr. 400 din data de 06 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul intervenient P. C., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., nr.15, ., ., jud. Tulcea.
Dezbaterile asupra recursurilor civile au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 21 mai 2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 14.10.2011 sub nr. 7222 petentul L. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție - Biroul rutier Tulcea, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 22.09.2011 întocmit de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea - Biroul rutier Tulcea, prian care a fost sancționat cu amendă în sumă de 402 lei și avertisment, suspendarea exercitării dreptului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, precum și cu 6 punte amendă în valoare de 402 lei
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea, prin Sentința civilă nr. 400 din data de 06 februarie 2013, a admis în parte plângerea contravențională și a dispus anularea în parte procesul-verbal . nr._/22.09.2011, doar în privința sancțiunilor contravenționale prevăzute de art.101 alin.3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 fiind menținute sancțiunile contravenționale prevăzute de art.100 alin. 3 lit. g din O.U.G. nr. 195/2002.
Totodată instanța a respins cererea de obligare a intimatului IPJ Tulcea, la plata cheltuielilor de judecată iar în temeiul art. 22 alin. 2 din O.G. nr. 2/2000 a stabilit onorariul definitiv al expertului judiciar P. E., la suma de 400 lei, sumă care a va fi virată de către Biroul local de expertiză Tulcea, în contul expertului judiciar.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut cu privire la prima faptă contravențională că agentul constatator a făcut o greșită încadrare juridică.
Astfel, obligația transpusă în faptă contravențională nu este ce prevăzută de art. 135 lit. f din H.G. nr. 1391/2006, ci aceea prevăzută de art. 54 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Dispozițiile art. 135 lit. f și cele prevăzute de art. 79 al. 1 lit. B sunt foarte apropiate, ca și conținut, însă având în vedere faptul că evenimentul rutier s-a produs în parcare, se impunea reținerea de către agentul constatator a prevederilor celui de-al doilea act normativ, deoarece regimul sancționator este diferit.
A reținut prima instanță cu privire la cea de-a doua faptă contravențională că petentul nu a respectata obligația de a se prezenta la unitatea de poliție în termenul de 24 ore de la producerea accidentului pentru întocmirea documentelor de constatare, iar faptul că autoturismul acestuia nu suferise nici o avarie nu justifică cu nimic atitudinea acestuia de a presupune că nimic nu s-a întâmplat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs ambele părți.
Recurentul I. Județean de Poliție Tulcea critică sentința doar cu privire la încadrarea juridică dată de instanță cu privire la prima contravenție.
Arată recurenta că în mod greșit prima instanță a considerat fapta săvârșită ca fiind o încălcare a regulilor privind efectuarea unei manevre și nu o neacordare de prioritate acest aspect intrând în contradicție cu dispozițiile art. 135 lit. f din H.G. nr. 1391/2006.
Se solicită, în concluzie, admiterea recursului numai în ceea ce privește anularea în parte a procesului-verbal de contravenție și menținerea restului dispozițiilor sentinței.
Recurentul L. A. arată că situația de fapt reținută de instanță este total străină cauzei, deoarece probele administrate dovedesc că autoutilitara Nissan Navara_ se afla în Parcarea Sindicate, cu fața spre D., că șoferul acesteia a făcut manevra de mers înapoi, semnalizată corespunzător, dar la observarea apariției Daciei L._, care urma să se deplaseze prin Parcarea Sindicate, paralel cu drumul prioritar . pe acest drum prioritar, prin partea din spatele autoutilitarei, cu direcția de mers spre Casa Sindicatelor, autoutilitara a revenit la poziția inițială, pentru a evita o eventuală coliziune.
Referitor la încadrarea de către instanță a primei fapte contravenționale, arată recurentul că potrivit art. 135 lit. f) din H.G. nr. 1391/2006, „conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere când se pune în mișcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare.
Susține recurentul că în mod greșit a reținut instanța de judecată că în speță se află în cea de a doua ipoteză art. 135 lit. f) respectiv situația pătrunderii de pe o proprietate alăturată acestuia, față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare”, în cauză fiind vorba de prima ipoteză a textului de lege, respectiv „când se pune în mișcare”.
Arată recurentul că atât martorii audiași nemijlocit în fața instanței, cât și înregistrarea video din Parcarea Sindicate dovedesc faptul că autoutilitara Nissasn Navara Tl-03-BGK a fost pusă în mișcare din poziția în care era deja parcată, prin efectuarea și semnalizarea corespunzătoare a manevrei de marșarier, în privința căreia s-a revenit la poziția inițială, imediat ce s-a observat apropierea Daciei L.,_, care a trecut prin spatele autoutilitarei și s-a oprit la 3-4 m sub motiv că taximetristul de pe Dacia L. l-a acuzat pe șoferul autoutilitarei că s-ar face vinovat de producerea unei coliziuni invocând unele avarii mai vechi, în scopul obținerii unor despăgubiri necuvenite și al prevenirii suportării unor consecințe din partea patronului său.
Susține recurentul că deși, din coroborarea prevederilor art. 98 alin. 4 lit. c) și art. 101 alin. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 rezultă că pentru nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale” se aplică sancțiunea de la 6-8 puncte amendă, cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, pentru această presupusă faptă organele I.P.J Tulcea aplicând ilegal o sancțiune de 6 puncte amendă (6x67 lei) respectiv 402 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile + testare, cu ridicarea permisului de conducere.
Referitor la încadrarea juridică de către instanță a celei de a doua fapte contravenționale arată recurentul că în conformitate cu art. 79 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 „conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare” iar potrivit art. 98 alin 4) și art. 103 alin. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 195/2001,pentru o astfel de faptă se aplică sancțiunea de 4 sau 5 puncte amendă și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Organele I.P.J Tulcea au aplicat pentru cea de a doua faptă sancțiunea principală a avertismentului.
Susține recurentul că în mod greșit a reținut Judecătoria Tulea în considerentele hotărârii recurată că petentului L. A. i s-au aplicat de către I.P.J Tulcea două perioade de suspendare, respectiv 60 de zile pentru prima faptă contravențională + 30 de zile pentru cea de a doua faptă contravențională, făcând eronat trimitere la prevederile art. 214 alin, 1 din H.G. nr. 1391/2026 potrivit căruia în cazul săvârșirii a două sau a mai multor contravenții care atrag și suspendarea exercitării dreptului de a conduce, constatate prin același proces-verbal, perioada de suspendare se calculează prin însumarea perioadelor prevăzute pentru fiecare faptă, fără ca aceasta să depășească 90 de zile și consideră că dacă pentru cea de a doua faptă organele I.P.J Tulcea au aplicat sancțiunea avertismentului, prevederile art. 214 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, nu mai puteau fi incidente.
Arată în continuare recurentul că interpretarea dată de instanță expertizelor tehnice auto întocmite în cauză este contrară concluziilor la care au ajuns experții.
Astfel, expertiza R. Gămăleț G. a concluzionat că din coroborarea declarațiilor de martori cu filmul de pe casetă se desprinde concluzia că nu a existat nicio coliziune între cele două autoturisme și că avariile consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt produse înaintea datei de 11 septembrie 2011.
Expertiza P. E. a concluzionat că în funcție de caracteristicile celor două autovehicule „un contact fizic între cele două autoturisme era posibil la nivelul lampă semnalizare spate dreapta Nissan - oglindă retrovizoare laterală dreapta L. și la nivelul colț dreapta spate Nissan-portieră dreapta față L. și la nivelul colț dreapta spate Nissan - portieră dreapta față L., însă fără a prezenta elemente de certitudine”
„La sugestia reprezentanților I.P.J Tulcea ne-am deplasat împreună inclusiv reclamantul Leftere A. (mai puțin intimatul P. C. care plecase la sediul I.P.J Tulcea unde am vizitat pe calculator înregistrarea video respectivă... După vizionarea înregistrării am fost cu toții de acord că judecând după mișcarea și poziționarea cea mai avansată una către cealaltă a celor două autovehicule, dacă se producea un contact fizic între acestea, contactul trebuia să se producă necondiționat între partea laterală dreapta a autoturismului L. și extremitatea stângă spate (bara de protecție și lampa de semnalizare triplă spate) a autoutilitarei Nissan, așa cum se prevede în Foto 4, cum este explicat în Foto 5, și cum este schițat în fig. 1 de mai jos: Zonă posibil impact:... dar autoutilitara Nissan nu prezintă nicio posibilă avariere la extremitatea stângă spate, ci doar la extremitatea dreaptă a sa, așa cum s-a specificat și în autorizația de reparație . nr._ (bară protecție spate zgâriată, lampă triplă dreapta spate spartă) eliberată de organele de poliție
Concluzia: avariile consemnate în cuprinsul Procesului-verbal de contravenție . nr._/25.09.2011 au fost anterioare datei de 11.09.2011.
Verificând legalitatea și temeinica sentinței civile recurate, prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat cât și din oficiu, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o apreciere justă a cauzei, pronunțând o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente:
Cu privire la recursul formulat de I.P.J. Tulcea, se constată că instanța de fond a apreciat corect în legătură cu prima faptă contravențională având în vedere faptul că evenimentul rutier s-a produs în parcare și se impunea reținerea celui de-al doilea act normativ.
Nici recursul formulat de petentul L. A. nu poate fi primit.
Recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate din art. 304 Cod pr. civilă pe are își întemeiază recursul și nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă. Criticile aduse sentinței sunt doar în legătură cu modul de soluționare a pricinii.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise ale sentinței care fac obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată.
Modalitatea de motivare a recursului constă practic în redarea cererilor formulate și a probelor administrate, fără însă a arăta în concret în ce constă greșeala primei instanțe. Din lecturarea motivelor se desprinde doar faptul că recurentul este nemulțumit, așa cum s-a arătat mai sus de faptul că nu a triumfat în fața instanței de fond.
Întrucât nu se poate reține nici din oficiu vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare, ori casare prevăzute limitativ de art. 304 Cod pr. civilă, în limita cărora să se poate exercita controlul judiciar, recursul se consideră a fi nefondat.
Pe de altă parte, instanța de fond a dat o corectă încadrare juridică a faptelor contravenționale săvârșite de petent, apreciind just că petentul a fost cel care le-a săvârșit, și contrar susținerilor recurentului, situația de fapt reținută de prima instanță este una corectă și reală.
Corect a apreciat prima instanță cu privire la prima contravenție având în vedere că fapta a fost săvârșită în parcare.
Cu privire la cea de-a doua faptă, se constantă că după săvârșirea acesteia petentul-recurent avea obligația să se prezinte la unitatea de poliție în termen de 24 ore, lucru pe care nu l-a făcut, ignorând în acest mod legea pe care a încălcat-o.
Cu privire la expertiza efectuată în cauză prima instanță după o justă analiză a reținut corect că la data de 11 septembrie 2011 a avut loc evenimentul rutier soldat cu avarierea ușoară a autoturismului înmatriculat sub nr._, condus de numitul P. C.. Coliziunea s-a produs din culpa petentului-recurent care nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de mers înapoi, la ieșirea din parcarea „Sindicate”.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod pr civilă vor fi respinse recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile civile formulate de recurentul-intimat I. DE POLITIE AL JUDETULUI TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea și recurentul-petent L. A., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual C. Tulcea, cu sediul în mun. Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 400 din data de 06 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul intervenient P. C., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., nr.15, ., ., jud. Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința la data de 21 mai 2013.
PREȘEDINE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. A. V. Ș. R. L. D. Pisiciă
Cf. art 261 C., pentru judecător aflat Cf. art 261 C., pentru judecător aflat
în concediu de odihnă semnează în concediu de odihnă semnează
Președintele instanței Președintele instanței
GREFIER,
D. B.
Cf. art 261 C., pentru grefier aflat
în concediu de odihnă semnează grefier-șef
Jud. fond. V.I.
Redactat jud. Ș.R./08.07.2013
Tehnoredactat gref. G.R./16.07.2013/2 ex
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 686/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 256/2013. Tribunalul... → |
|---|
