Plângere contravenţională. Decizia nr. 554/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 835/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 554/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta G. F. - SECȚIA TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.272/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în . și în S., . Perla, nr.155, jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 6.02.2012 sub nr._ petenta contestatoare . a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/16.01.2012, întocmit de intimata Comisariatul General - G. F. Tulcea, prin care i s-a aplicat un avertisment.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată, la momentul introducerii.
Intimata a formulat întâmpinare și a comunicat documentația aferentă procesului verbal, în copii certificate: nota explicativă nr. 22/16.01.2012, nota unilaterală . nr._/16.01.2012, facturi fiscale și chitanțe, jurnal vânzări.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.272 din 29 ianuarie 2013 instanța a admis plângerea contravențională în parte formulată de petenta ., menținând sancțiunea principală a avertismentului, aplicată petentei prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimată la 16.01.2012, iar în baza dispozițiilor art. 20 alin. 1, 2 din Constituția României, cu aplicarea prioritară a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a dispus exonerarea petentei de sancțiunea complementară a suspendării activității pentru perioada de 3 (trei) luni.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/16.01.2012 întocmit de intimată, contestatoarea a fost sancționată contravențional cu avertisment și suspendarea activității pe o perioadă de 3 (trei) luni, reținându-se că la punctul de lucru pensiunea “Perla” situată în loc. S., ., s-a constatat, în urma unui control inopinat efectuat la 16.01.2012, ora 11:30, că la datele de 20.12.2011 și 30.12.2011 a emis două facturi fiscale, în valoarea de câte 150 lei, către persoane fizice, încasând contravaloarea acestora prin trei chitanțe, fără a emite bonuri fiscale cu aparatul de marcat electronic fiscal din dotare, fapta fiind prevăzută de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanțade fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind operante cazuri de nulitate absolută.
Raportat la temeinicia procesului verbal de contravenție, prima instanță a reținut, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât timp petentei i s-au asigurat condițiile pentru exercitarea efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
În speță, procesul verbal de contravenție apare ca temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar dovedit prin probele administrate, iar că petenta a recunoscut comiterea faptelor.
În drept, în concordanță cu prevederile art. 10 lit. b) din OUG 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, constituie contravenție fapta de neîndeplinire a obligației operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate.
De asemenea, în concordanță cu art. 1 alin. 1 din același act normativ, operatorii economici care efectuează prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
Conform art. 65 alin. 3 din HG 479/2003 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG 28/1999, aparatul de marcat electronic fiscal emite zilnic un raport de închidere Z, care este documentul în baza căruia se înregistrează în contabilitate veniturile realizate de societate. Spre deosebire de aparatul de marcat electronic fiscal, obligatoriu prin lege, chitanțierul nu este supus operațiunilor de avizare, înregistrare și autorizare de către organe specializate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
Față de cele de mai sus, instanța de fond și-a format convingerea că petenta a comis fapta care i-a fost reținută în sarcină, urmând a răspunde contravențional, potrivit dispozițiilor legale care au fost încălcate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale prima instanță a constatat că, potrivit art. 11 alin. 1 lit. b) din OUG 28/1999, fapta de neutilizare a aparatului de marcat electornic fiscal comisă de operatorul economic se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei, iar avertismentul aplicat petentei nu este susceptibil de redozare.
Raportat la sancțiunea complementară a suspendării activității contravenientei pe o perioadă de 3 luni, sarcina instanței de judecată rezidă în asigurarea respectării limitei proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului (de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale) și imperativul protejării drepturilor fundamentale ale persoanei sancționate contravențional (a se vedea cauza A. v. România, hotărârea Curții Europene din 4 octombrie 2007).
Or, scopul urmărit de autoritățile statului constă în responsabilizarea petentei ., prin aplicarea unor sancțiuni având caracter disuasiv, cu efect descurajator pentru operatorii economici, dar fără a fi provocate urmări economice mult mai grave, față de natura activității desfășurate de petentă și prin raportare la numărul de angajați ai acesteia.
În sensul celor arătate, instanța de fond a reținut că:
faptele pentru care a fost sancționată petenta au o rezonanță economică foarte redusă, fiind vorba de omisiunea de a înregistra în contabilitate, prin neutilizarea aparatelor de marcat, suma de 300 lei,
perioada comiterii faptelor reținute în procesul verbal de contravenție este scurtă (10 zile), corespunzătoare unui act de executare din 20.12.2012 și altui act de executare din 30.12.2012,
pierderea economică cauzată contravenientei prin suspendarea activității acesteia la punctul de lucru pe o durata de 3 luni nu este de natură a contribui la creșterea sumelor încasate de stat în urma impozitării,
efectul negativ produs asupra situației juridice a celor 9 angajați ai contravenientei, în urma suspendării activității punctului de lucru, nu este contrabalansat de un efect pozitiv de aceeași amploare, pe linia combaterii evaziunii fiscale,
petenta se află la prima abatere constatată, existând presupunerea rezonabilă că nu va mai comite contravenții similare, sub sancțiunea aplicării unor sancțiuni dure.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs G. F. -SECȚIA TULCEA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut astfel în esență de către recurentă că deși instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție este temeinică și corespunzător cu adevărul judiciar dovedit prin probele administrate, iar avertismentul aplicat petentei nu este susceptibil de redozare, în baza disp. art. 20 alin. 1 și 2 din Constituția României cu aplicarea prioritară a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se impune exonerarea petentei de sancțiunea complementară a suspendării activității pentru o perioadă de 3 luni.
Ori, a arătat recurenta, această sancțiune este obligatorie în cazurile prevăzute de art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 iar instanța nu are posibilitatea înlăturării acestei sancțiuni considerată ca obligatorie de legiuitor, în caz contrar, având loc o încălcare a principiului separației puterilor în stat, prevăzută de art. 1 alin. 4 din Constituția României.
S-a mai susținut că dispozițiile invocate de instanță din C.E.D.O. în sensul dreptului la un proces echitabil au fost respectate întrucât petenta a beneficiat de serviciile unui apărător, a avut posibilitatea de a administra probe și de a-și construi apărarea, aceste dispoziții nefiind de natură să conducă la înlăturarea măsurilor complementare stabilite expres printr-un act normativ intern.
Examinând sentința civilă atacată în raport de motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate, tribunalul consideră că recursul este fondat.
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, .. a fost sancționată de către G. F. Tulcea cu avertisment, dispunându-se ca măsură complementară și suspendarea activității punctului de lucru Pensiunea Perla din localitatea S., pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999.
Prin hotărârea atacată, instanța a reținut legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție apreciind că faptele constatate corespund cu adevărul judiciar, iar petenta a recunoscut comiterea acestora, însă, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale a apreciat că în vederea respectării limitei proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și imperativul protejării drepturilor fundamentale ale persoanei sancționate contravențional, conform prevederilor C.E.D.O. a considerat că sancțiunea complementară a suspendării activității acesteia ar fi descurajantă și ar provoca urmări economice grave față de natura activității desfășurate și numărul de angajați ai acesteia.
Potrivit disp. art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, sancțiunea complementară a suspendării activități pe o perioadă de 3 luni este obligatorie în situațiile reglementate de dispozițiile legale anterior menționate, ori instanța, cu ocazia reindividualizării sancțiunii aplicate de organul constatator în condițiile în care sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului este menținută nu poate înlătura sancțiunea complementară care este prevăzută în mod expres și alăturat sancțiunii contravenționale principale.
D. în situația în care s-ar constata că dispozițiile O.U.G. nr. 28/1999 contravin normelor de aplicare a dreptului comunitar sau prevederilor convenției, instanța națională ar putea face aplicarea directă și prioritară a normelor comunitare.
In ceea ce privește prevederile art. 6 din C.E.D.O., care garantează părților dreptul la un proces echitabil, în speță petenta a beneficiat de aceste garanții, beneficiind de serviciile unui apărător și de posibilitatea de a-și susține și a-și demonstra nevinovăția.
Prin urmare, indiferent dacă sancțiunea complementară este sau nu proporțională cu pericolul social al faptei comise, aceasta nu poate fi înlăturată de către instanță cu ocazia individualizării sancțiunii, obligativitatea aplicării acesteia fiind impusă de legiuitor, indiferent de sancțiunea principală aplicată sau de pericolul social concret al faptei comise.
Totodată, măsura dispusă este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează fenomene economice negative, respectiv evaziunea fiscală.
In raport de aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. civ., se va admite recursul și se va modifica hotărârea atacată în parte, în sensul înlăturării dispoziției referitoare la exonerarea petentei de sancțiunea complementară a suspendării activității pentru perioada de 3 luni.
Totodată vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta G. F. - SECȚIA TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 272/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata petentă .., cu sediul în . și în S., . Perla, nr. 155, județul Tulcea, având ca obiect plângere contravențională
Modifică hotărârea atacată în parte, în sensul că înlătură dispoziția referitoare la exonerarea petentei de sancțiunea complementară a suspendării activității pentru perioada de 3 luni.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. E. N. L. R.
E. B.
08.10.2013
Red.jud.VA
Tehnored.DS/ex. 4
08.10.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 111/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 926/2013. Tribunalul... → |
|---|
