Plângere contravenţională. Decizia nr. 94/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 4041/327/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 94/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurent M. R. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3113/29.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de taxa judiciară de timbru, precum și că, s-a depus întâmpinare ce nu a fost comunicată, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 3 iunie 2011 și înregistrată sub nr._, petentul contestator M. R. a solicitat, în contradictoriu cu intimata I.P.J. Tulcea, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 1 mai 2011, prin care a fost amendat cu suma de 100 lei (fila 11).
In motivarea plângerii, contestatorul a arătat, în esență, că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu este reală, întrucât nu a avut nici un incident cu vreun lucrător de poliție la 1 mai 2011.
Prin Sentința civilă nr. 3113 din 29 octombrie 2012, Judecătoria Tulcea a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . Nr._ din data de 1 mai 2011, contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 100 lei, reținându-se că la aceeași dată, la ora 3:30, aflându-se pe .. Tulcea, la intersecția cu . vădită de ebrietate, a refuzat să se legitimeze ca urmare a solicitării organelor de ordine, aflându-se împreună cu numiții I. I. și H. V.-M. din mun. Tulcea, fapta constituind o încălcarea a dispozițiilor art. 3 pct. 31 din Legea 61/1991.
Astfel, instanța a apreciat că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând vreun motiv de nulitate absolută are ar putea fi invocat din oficiu.
Referitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție, s-a reținut că stabilirea contravenției a fost realizată prin propriile simțuri de către agentul constatator și dovedită prin depozițiile celor doi martori audiați, din care a rezultat că atât aceștia, cât și petentul se aflau în stare de ebrietate, fiind opriți pe stradă, la locul indicat în procesul verbal, în jurul orei 4 dimineața, în condițiile în care martorul H. V. M. ținea în mână un pet de doi litri care conținea o anume cantitate de vin, ocazie cu care reclamantul a scos buletinul, dar nu l-a prezentat organelor de ordine, care purtau uniformele de serviciu (fila 35).
În ceea ce privește data corectă a comiterii faptelor, martorul H. V. M. a indicat că era vorba despre 1 mai anul trecut (2011), aceeași dată cu cea menționată în procesul verbal, la descrierea faptei (fila 35).
De altfel, chiar dacă s-ar accepta împrejurarea că fapta ar fi fost comisă în noaptea de 1/2 mai 2011, acest element nu este susceptibil a atrage nulitatea procesului verbal, întrucât are natura juridică a unei simple erori materiale de redactare, care nu produce vreo consecință juridică, întrucât nu există un dubiu rezonabil cu privire la existența faptei, a vinovăției reclamantului și a împrejurărilor în care aceasta a fost săvârșită.
Ca atare, petentului nu i s-a produs nicio vătămare în drepturile sale legitime, neputând opera vreo cauză de nulitate a procesului-verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege, proporțională cu modalitatea concretă de comitere a faptei, (în stare de ebrietate și într-un loc public), cu atât mai mult cu cât petentul nu și-a asumat răspunderea pentru consecințele juridice ale propriilor fapte, nefiind oportună înlocuirea amenzii cu avertisment
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs petentul M. R., criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond a reținut o situație de fapt trunchiată, nereală sau irelevantă și contrazisă de probele administrate în cauză.
In realitate, s-a susținut de către recurent, că ofițerul de poliție i s-a adresat cu apelative jignitoare, lipsite de respect și l-a luat la bătaie în momentul în care i-a cerut acestuia să se legitimeze, și l-a urcat în mașina poliției cu forța.
Aceste aspecte, a susținut recurentul, rezultă din declarațiile martorilor, însă instanța a omis să le rețină, luând în considerare o situație necorespunzătoare realității.
Totodată, s-a susținut că instanța în mod greșit a apreciat că prin neconsemnarea obiecțiunilor petentului în procesul-verbal de contravenție nu i s-a produs acestuia vreun prejudiciu, vătămarea constând tocmai în aplicarea unei amenzi fără temei de fapt, precum și nesemnarea procesului-verbal de contravenție de către un martor.
In drept, petentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod proc. civ.
Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, tribunalul consideră recursul nefondat.
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt constatată prin procesul-verbal de contravenție, constând în refuzul contestatorului M. R. de a se legitima, la solicitarea organului de poliție, aceasta a fost dovedită prin probele administrate în cauză, raportul întocmit de agentul de poliție la 27.06.2011 declarațiile celor 2 martori care se aflau împreună cu petentul la momentul constatării faptei, și care au confirmat săvârșirea faptei, astfel cum a fost constatată în mod nemijlocit de agentul de poliție.
Prin urmare, instanța de fond a reținut situația de fapt așa cum a fost dovedită prin probele administrate, petentul nereușind să probeze o altă situație în legătură cu fapta contravențională reținută în sarcina sa.
In ceea ce privește critica referitoare la neconsemnarea obiecțiunilor sale și nesemnarea procesului-verbal de către 2 martori asistenți, în mod just instanța a apreciat că acestea nu pot constitui decât cauze de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care petentul face dovada unei vătămări ce i s-a produs prin încheierea procesului-verbal în aceste împrejurări, în acest sens fiind pronunțată și decizia nr. XXII/19.03.2007 a Inaltei Curți de Casație și Justiție.
Ori, prin probele administrate, nu s-a putut demonstra că petentului i s-a adus vreo vătămare, sancțiunea amenzii fiind aplicată în condițiile constatării existenței faptei contravenționale și a săvârșirii acesteia de către recurent, astfel încât nici acest motiv de critică nu este întemeiat.
In raport de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurent M. R. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3113/29.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. C. B. L. R.
E. B.
21.03.2013
Red.jud.VA
Tehnored. DS/ex. 2
22.03.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 291/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 500/2013. Tribunalul... → |
|---|
