Plângere contravenţională. Decizia nr. 159/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 3207/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 159
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-petent S. D. D., cu domiciliul în loc. Eforie Nord, ., jud. C., împotriva sentinței civile nr. 3191 din data de 1 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
T R I B U N A L UL,
Asupra recursului civil de față;
Prin plângerea introdusă la data de 14 mai 2012 și înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr. 3270, petentul S. D. D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.05.2012.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că, în seara respectivă a consumat două beri alcoolizate după care a luat decizia de a se deplasa cu autoturismul către casă, întrucât în dimineața zilei următoare urma a se deplasa la București, iar locuința sa nu era destul de îndepărtată de locul restaurantului. A mai arătat petentul, faptul că sancțiunea complementară – suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile – este exagerată raportat la gradul de pericol social al faptei. De asemenea, s-a învederat că este managerul unei societăți ce are ca obiect principal de activitate - transportul, iar luarea unei măsuri atât de drastice în privința sa, îi periclitează activitatea. Prin urmare, petentul solicită diminuarea sancțiunii complementare, exonerarea de la plata amenzii și anularea punctelor de penalizare.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea, prin Sentința civilă nr. 3191 din 1 noiembrie 2012, a respins plângerea, ca nefondată
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal . nr._/10.05.2012, petentul a fost sancționat cu 9 puncte amendă, în cuantum de 630 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, pe o perioadă de 90 zile - pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.102 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002, reținându-se că în data de 10.05.2012 ora 00:04, petentul a condus autoturismul marca Audi Break cu nr._ pe ..Tulcea, sub influența băuturilor alcoolice, fiind înregistrat cu aparatul etilotest Drager .-0339 – test_, cu o alcoolemie de 0,23 mg/l alcool pur în aerul expirat.
A mai reținut instanța de fond că procesul-verbal a fost semnat de petent, fără obiecțiuni, acesta refuzând recoltarea de probe biologice, așa cum s-a înscris la rubrica obiecțiuni, iar ca urmarea a examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de niciuna dintre aceste cauze, motiv pentru care s-a procedat la analizarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
A arătat judecătorul fondului că potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G nr.195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: …conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune, instanța reținând că agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de norma de sancționare.
Instanța a mai reținut și că potrivit art. 88 alin. 3 și 4 din O.U.G nr. 195/2002, stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate; stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
În ceea ce privește modul de constatare a contravenției, instanța a reținut că s-a realizat conform dispozițiilor art. 185 din H.G. nr. 1391/2006 care menționează că acesta se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
A arătat instanța că prin mijloc tehnic omologat și verificat metrologic se înțelege dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei (art. 20 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002) și că petentul a fost testat cu aparatul Drager, rezultând o alcoolemie de 0,25 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt ce rezultă din buletinul de verificare alcotest, atașat la fila 21 din dosarul de fond.
S-a reținut de către instanță că potrivit Buletinului de verificare metrologică nr. 2372-053 din data de 21.02.2012, aparatul Drager .-0339, era apt din punct de vedere metrologic, de a stabili alcoolemia.
A arătat judecătorul primei instanțe că în analiza principiului proporționalității, trebuie consemnat faptul că, dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de o importanță majoră.
În ceea ce privește reindividualizarea sancțiunilor contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând cont de împrejurările comiterii faptei, modul și mijloacele de săvârșire precum și de circumstanțele personale ale contravenientului – astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
Referitor la sancțiunea suspendării dreptului de conducere, instanța a arătat că aceasta reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a petentului, având un caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (cauza Michel Pewinski co. Franței).
A reținut instanța de fond că legiuitorul nu a prevăzut un interval care să cuprindă un minim și un maxim, în interiorul căruia să se poată marja asupra perioadei de aplicare a suspendării dreptului de conducere, iar în aceste condiții o reindividualizare a sancțiunii complementare, ar fi nelegală (ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus).
A arătat instanța că reducerea perioadei de suspendare nu se poate realiza decât în procedura administrativă, prevăzută de art. 221 din H.G. nr. 1391/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs petentul S. D. D., criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat recurentul-peent că a fost sancționat prin procesul-verbal . nr._/10.05.2012 cu 9 puncte amendă în cuantum de 630 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-e că în data de 10.05.2012 a condus autoturismul personal sub influența băuturilor alcoolice, fiind înregistrat cu paratul etilotest Drager cu o alcoolemie de 0,23 mg/l alcool pur în aerul respirat .
Arată recurentul-petent că deși nu a înțeles că solicite anularea în totalitate a procesului-verbal de contravenție întrucât a considerat că trebuie să-și asume faptele și să răspundă în fața legii, se poate constata însă că alcoolemia care a fost depistată nu este raportată la sancțiunea aplicată în sensul că faptele sale nu au produs nici un fel de consecințe, măsura aplicată trebuie să fie proporțională cu fapta comisă, iar din punctul său de vedere organul constatator putea aplica o sancțiune în acord cu principiul proporționalității faptelor.
Susține recurentul-petent că instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele sale personale cu referire la faptul că are o societate pe care o manageriază, cu 20 de angajați, iar suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile i-ar putea periclita activitatea, și i-ar aduce pierderi majore în administrarea societății, el desfășurând activitatea de transport de marfă cu mașini de mare tonaj și în sunt perioade când este nevoit să substituie pe unii din angajați la volan.
Consideră că deși legiuitorul nu a prevăzut un interval care să cuprindă un minim și un maxim în interiorul căruia să se poată marja asupra perioadei de aplicare a suspendării dreptului de a conduce, însă el nu se află nici măcar spre limita legală de 0,40% mg/l alcool pur sânge în aerul expirat, sens în care apreciază sancțiunea ca nefiind conformă cu realitatea.
Precizează recurentul-petent că nu a refuzat recoltarea de probe biologice și că nu a fost întrebat dacă dorește recoltarea și de asemenea probe, însă acest aspect nu are nicio relevanță cât timp nu avea această obligație, ci din contra era un drept al său conform art. 88 alin. 6 din O.G. nr. 195/2002
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate prin prisma motivelor invocate în recurs, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o apreciere justă a cauzei, pronunțând o sentință legală și temeinică, potrivit următoarelor considerente.
Astfel, a data de 10 mai 2012, în jurul orei 0004, recurentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., iar în dreptul Casei Cărții a fost oprit de un echipaj de poliție solicitându-se să sufle în etilotest, iar la testarea efectuată cu ajutorul aparatului etilotest „Drager” .-0339, a fost depistat cu o alcoolemie de 0,23 mg în aerul expirat.
Deoarece petentul-recurent nu a dorit recoltarea de probe biologice, recunoscând alcoolemia, acestuia i s-a întocmit procesul-verbal de contravenție pentru fapta de a conduce pe drumurile publice, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, și a fost sancționat deoarece a încălcat prevederile art. 102 al. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, procesul-verbal de contravenție nu este afectat de nici una din cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Petentul-recurent nu a putut face dovada că situația de fapt este alta decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție. Mai mult decât atât, a semnat procesul-verbal de contravenție fără obiecțiuni, refuzând să i se recolteze probe biologice, recunoscând fapta săvârșită, așa cum de altfel arată și în motivele de recurs.
Cu referire la diminuarea sancțiunii, așa cum corect a reținut și prima instanță, sancțiunea a fost corect individualizată, fiind aplicată în limitele prevăzute de lege, respectându-se prevederile art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001. Petentului i s-a aplicat minimul prevăzut de lege și anume 9 puncte amendă, iar cât privește măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, O.U.G. nr. 195/2002 prevede clar că pentru această faptă perioada este de 90 de zile.
Cu privire la faptul că recurentul conduce o societate ce are ca obiect de activitate transport de mărfuri și că de multe ori este nevoit să substitue pe unii angajați, aceasta este o chestiune străină cauzei. Singurul care trebuia să reflecte asupra acestei situații, fiind recurentul.
Față de toate aceste considerente, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul-petent S. D. D., cu domiciliul în loc. Eforie Nord, ., jud. C., împotriva sentinței civile nr. 3191 din data de 1 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.02.2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. A. V. Ș. R. L. D. P.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond. V.I.
Redactat jud. Ș.R./19.03.2013
Tehnoredactat gref. G.R./11.04.2013/2 ex
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 70/2013.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 457/2013. Tribunalul... → |
|---|
