Pretenţii. Decizia nr. 837/2013. Tribunalul TULCEA

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că pârâtul este membru al Asociației de proprietari . în care este obligat să achite contravaloarea serviciilor de care a beneficiat precum și a cheltuielilor administrative ale asociației.

Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.

Potrivit art. 25 din H.G. nr. 1588/2007 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari este de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată.

Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, care nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat, potrivit art. 49 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

În Statutul asociației de proprietari, la art. 18 este prevăzut că asociația de proprietari impune o penalizare de 0,2% pentru neplata cheltuielilor comune.

Conform art. 50 din Legea 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit, această cerință fiind îndeplinită în cauză.

Așa cum rezultă din listele de plată depuse la dosar de către reclamantă, liste care, fiind întocmite conform art. 32 alin. 2 din HG 1588/2007, fac dovada celor cuprinse în ea și a corectitudinii calculelor efectuate, pârâtul datora reclamantei în luna aprilie 2012, suma totală de 10.344,45 lei din care 6541,09 lei reprezentând restanțe penalități.

Anterior, prin Sentința civilă nr. 3405/25.11.2010, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, pârâtul M. L. a fost obligat la plata sumei de 5.462,32 lei, din care 2.936,91 lei reprezentând debit restant aferent perioadei mai 2006 - aprilie 2010, 2.425,27 lei penalități de întârziere, 0,14 lei reparații la părțile comune, 100 de lei fond de reparații și suma de 500 de lei reprezentând cheltuielide judecată.

Întrucât pârâtul nu a contestat valoarea solicitată în cererea de micșorarea a debitului și nu s-a prezentat în instanță, deși a fost citat cu mențiunea personal la interogatoriu, în baza art. 225 Cod procedură civilă, instanța de fond a asimilat atitudinea pasivă a pârâtului cu o recunoaștere a datoriei, care va fi coroborată cu înscrisurile depuse la dosar de reclamantă în dovedirea acțiunii.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A susținut recurentul că prin hotărârea pronunțată instanța nu a ținut cont de situația sa socială în sensul că nu are un loc de muncă, și că deși a încercat să plătească Asociației o altă sumă scadentă aceasta a continuat să calculeze penalități de întârziere pentru acea sumă deși prin hotărârea judecătorească care-l obliga la plata acelei sume nu era specificat și obligația de plată a penalităților de întârziere.

S-a mai susținut că a cerut instanței anularea penalităților de întârziere, cerere care nu a fost luată în considerare.

Examinând recursul, față de motivele invocate, tribunalul consideră că acesta este nefondat.

Recurentul pârât M. L. a fost obligat prin hotărârea atacată cu prezentul recurs la plata sumei de 7.621,13 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere, datorate asociației de proprietari . membru este, precum și penalități aferente acestora calculate pentru perioada mai 2010 – aprilie 2012.

Imprejurarea că recurentul nu are un loc de muncă nu este o cauză exoneratoare de răspundere în ceea ce privește obligația de plată a contravalorii serviciilor furnizate de ASOCIAȚIA de P., obligație instituită prin dispozițiile art. 46 din Legea nr. 230/2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. Această obligație a fost dealtfel datorată și calculată pentru o perioadă cu mult anterioară datei pronunțării hotărârii, recurentul pârât figurând ca restant la plata cheltuielilor de întreținere începând cu luna mai 2010.

In ceea ce privește penalitățile de întârziere, stabilite în sarcina petentului prin sentința civilă nr. 3405 din 25.11.2010, pronunțată de aceeași instanță, acestea au fost aferente debitului restant corespunzător perioadei mai 2006 – aprilie 2010, petentul fiind obligat prin hotărârea susmenționată la penalități în cuantum de 2425,27 lei.

Prin urmare, această obligație a fost stabilită prin hotărârea la care face referire recurentul prin motivele de recurs, astfel încât nefiind achitat debitul restant în mod corect Asociația de proprietari a calculat aceste penalități datorate de petent pentru perioada mai 2006 – aprilie 2010, situație care de fapt a fost reținută în mod corect și de instanța de fond.

Totodată, urmare cererii de micșorare a debitului solicitat, formulată de către reclamantă la data de 17 mai 2013, întrucât pârâtul a achitat o parte din debit la executorul judecătoresc, instanța de fond a stabilit, în mod just, în condițiile în care pârâtul nu a contestat această valoare și nici nu s-a prezentat în instanță, debitul datorat în final în cuantum de 7.621,13 lei reprezentând atât cheltuieli de întreținere cât și penalități.

In raport de aceste considerente și având în vedere că recurentul nu a prezentat alte dovezi sau înscrisuri în susținerea motivelor de recurs, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., va fi respins recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul civil formulat de recurentul pârât M. L., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2623/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect pretenții, ca nefondat.

Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

V. A. E. B. L. R.

D. N.

20.12.2013

Red. jud.VA

Tehnored.DS/ex. 2

20.12.2013