Revendicare imobiliară. Decizia nr. 106/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 5788/327/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 106/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul – reclamant K. O. C. domiciliat în Tulcea, ..6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 622/18.02.2010 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ /2009 în contradictoriu cu intimații reclamanți L. L. domiciliat în Tulcea, ..6, . M. domiciliată în Tulcea, ..6, ..A, . pârâți I. I. domiciliat în Tulcea, ..280, jud.Tulcea și . sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13 februarie 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 28.11.2008, sub nr._, reclamanții L. L., P. M. și KRESZTES O.-C. au chemat în judecată pe pârâții I. I. ȘI S.C. C. SA solicitând instanței obligarea pârâților de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul pentru care aceștia dețin titlul de proprietate și repunerea părților în situația anterioară, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. C. SA și I. I..
Pârâta S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
Prin sentința civilă nr.622 pronunțată la data de 18 februarie 2010 instanța a respins acțiunea formulată de reclamanți ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin contractele de vânzare cumpărare nr. 715/26.02.2003, 365/29.01.2003 și 2115/11.08.2008 reclamanții au dobândit proprietatea apartamentului nr. 4 – proprietar L. L., nr. 6 – proprietar P. M. și nr. 2- proprietar K. O.-C. și cota indiviză, împreună cu dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra tuturor părților din imobil care prin natura sau destinația lor sunt în folosința comună a tuturor coproprietarilor.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2980/17.10.2008 pârâtul I. I. a cumpărat de la S.C. C. S.A. Tulcea apartamentul situat în Tulcea, ., .-o cameră, bucătărie, baie și hol.
Reclamanții solicită obligarea pârâților de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul pentru care aceștia dețin titlul de proprietate și repunerea părților în situația anterioară, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. C. S.A. și I. I..
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reala prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, fiind o acțiune petitorie ce tinde la stabilirea directa a dreptului de proprietate al reclamantului.
Din definiția si caracterul său se desprinde si una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, si anume cea ca reclamantul sa fie titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, redobândirea posesiei fiind un efect accesoriu al acțiunii.
Astfel fiind, este necesar a se verifica in mod prioritar îndreptățirea reclamanților de a promova o atare cerere, identitatea intre persoana lor si titularul dreptului, identitate ce justifica si calitatea lor procesuala, in condițiile stabilirii existentei dreptului.
În acest sens, instanța de fond a constatat în raport de probele de la dosarul cauzei că destinația imobilului apartament oficiu a fost înainte de dezmembrare, aceea de WC, dar după acest moment, acesta a devenit spațiu separat, care nu a mai fost folosit conform destinației inițiale, chiar cumpărătorii, după încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, făcând demersuri pentru construirea de băi proprii.
Instanța de fond a avut în vedere că prin contractele de vânzare cumpărare nr. 715/26.02.2003, 365/29.01.2003 și 2115/11.08.2008 reclamanții au dobândit proprietatea apartamentelor și cota indiviză, împreună cu dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra tuturor părților din imobil care prin natura sau destinația lor sunt în folosința comună a tuturor coproprietarilor. Potrivit Anexei nr. 1, lit. G din Legea nr. 114/1996 spațiile și instalațiile de folosință comună pentru clădiri cu mai multe locuințe sunt: instalațiile de prevenire și stingere a incendiilor, precum și ascensor conform normelor în vigoare, spațiile pentru biciclete, cărucioare și pentru uscarea rufelor, spațiile destinate colectării, depozitării și evacuării deșeurilor menajere, spațiile pentru depozitarea combustibililor solizi sau lichizi, în situațiile în care nu se pot asigura încălzirea centrală și/sau gaze la bucătărie și rampa de acces pentru persoanele imobilizate în scaun cu rotile.
Având în vedere că printre spațiile enumerare nu se găsesc spațiile cu destinația inițială, aceea de WC, că spațiile au fost dezmembrate și vândute în mod separat, în contract nefăcându-se specificarea că au un drept de proprietate separat și asupra apartamentelor oficii, că fiecare proprietar și-a construit baie proprie, instanța de fond a constatat că nu există identitate între intre persoana reclamanților și titularul dreptului, identitate ce justifica si calitatea sa procesuala, reclamanții neavând titlu de proprietate pe suprafața revendicată, fapt ce a făcut ca prima instanță să respingă prezenta acțiune în revendicare.
Cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care consta in obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act si care, împreuna cu consimțământul, formează voința juridica.
Pentru a fi valabila, cauza actului juridic civil trebuie sa îndeplinească in mod cumulativ următoarele condiții: sa existe, sa fie reala si sa fie licita si morala, confirm art. 968 Cod civil; cauza este ilicita când e prohibita de legi si este contrara bunelor moravuri si ordinei publice.
In structura cauzei actului juridic civil intra doua elemente: scopul imediat, element abstract si invariabil in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile si scopul mediat (causa remota), numit si scopul actului juridic civil, constând in motivul determinant al actului juridic. Acest motiv se refera la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane si este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile si chiar in cadrul aceleiași categorii.
Este de principiu că obligația are o cauză licită atunci când scopul urmărit de cei ce se obligă, nu contravine dispozițiilor legale imperative, ordinii publice, sociale și economice sau regulilor de conviețuire socială.
Conditionarea incheierii unui contract de vanzare-cumparare de un scop contrar ordinii publice si neplata pretului sanctioneaza acel act juridic cu nulitatea absoluta.
Instanța de fond a constatat că în spetă nu există o cauză ilicită, contractul fiind încheiat în conformitate cu prevederile legale, motivul de nulitate invocat nefiind întemeiat, proprietatea asupra grupului sanitar revendicat de reclamanți aparținând pârâtei vânzătoare S.C. C. S.A. Tulcea la data încheierii contractului, și nu reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul KRESZTES O.-C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut în motivarea recursului că hotărârea atacată este în contradicție cu întregul probatoriu administrat în cauză, că instanța de fond a dat o interpretare greșită probelor administrate și a dovedit dreptul de proprietate asupra spațiilor comune pe care le-a preluat abuziv I. I., iar C. S.A. Tulcea a vândut spații pe care nu le mai avea în proprietate.
S-a mai susținut în motivarea recursului că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/17.10.2008, intimatul I. I. a cumpărat de la C. S.A. Tulcea un apartament oficiu cu demersurile și WC-ul comun pe care acesta le-a reamenajat în cameră, bucătărie, baie și hol în detrimentul coindivizorilor iar S.C. C. S.A. nu mai era proprietara grupului sanitar revendicat.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza în recurs, față de critica formulată, tribunalul constată recursul nefondat.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, rezultând că prin cele trei contracte de vânzare-cumpărare nr. 715/2003, nr. 365/2003 și nr. 2115/2008, reclamanții au dobândit proprietatea apartamentelor nr. 4, 6 și 2, proprietari fiind L. L., P. M. și K. O. C. și cota indiviză asupra tuturor părților din imobil care prin natura sau destinația lor sunt în folosință comună a tuturor coproprietarilor.
Pârâtul I. I. a cumpărat de la C. S.A Tulcea prin contractul nr. 2980/17.10.2008 apartamentul oficiu format dintr-o cameră, bucătărie, baie, hol, situat la parter.
Destinația apartamentului oficiu a fost înainte de dezmembrare de WC dar ulterior a devenit un spațiu independent, nemaiavând utilitatea inițială de WC.
Prin cele trei contracte de vânzare-cumpărare, reclamanții au dobândit proprietatea și asupra spațiilor comune dar în cauză este evident că spațiul folosit inițial ca WC a fost dezmembrat și vândut separat ca un apartament oficiu, fără ca în contract să se specifice existența dreptului de proprietate și asupra apartamentelor oficiu.
In anexa nr. 1 lit. G din Legea nr. 114/1996 sunt enumerate spațiile și instalațiile de folosință comună pentru clădiri, cu mai multe locuințe, printre acestea neregăsindu-se și spațiile ce au fost destinate inițial ca WC, ceea ce înseamnă că prima instanță a făcut o corectă aplicare și interpretare a prevederilor Legii nr. 114/1996 anexa 2, corespunzător cu art. 3 lit. d) din Legea nr. 230/2007.
Instanța de fond a reținut corect că intimata a vândut în 2003 doar garsonierele fără spații anexe sau dependințe, rezultând că după întocmirea documentației cadastrale s-au făcut dezmembrări efectuându-se vânzări ale camerelor separat ca și apartamente, fără spații anexe.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut judicios că nu sunt motive de nulitate absolută care să afecteze valabilitatea contractului, nefiind justificată susținerea că intimata nu ar fi fost proprietara spațiului înstrăinat care fusese anterior WC, și că acesta intra în categoria spațiilor comune întrucât, dimpotrivă, spațiul deși era folosit anterior ca WC, nu intra în categoria spațiilor comune, fără a se încadra în definirea acestor spații, dată de Legea nr. 14/1996, iar în al doilea rând, spațiul a fost reutilizat ca un apartament serviciu, cu o cameră, independent, ce a făcut obiectul unei vânzări separate, ceea ce înseamnă că proprietatea intimatei asupra acestui spațiu nu poate fi discutabilă.
Față de toate aceste considerente, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., întrucât motivele de critică nu sunt întemeiate, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul-reclamant K. O. C., domiciliat în Tulcea, .. 6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 622/18.02.2010 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ /2009 în contradictoriu cu intimații reclamanți L. L. domiciliat în Tulcea, ..6, .. A, . M. domiciliată în Tulcea, ..6, .. A, .-pârâți I. I., domiciliat în Tulcea, .. 280, județul Tulcea și . sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect revendicare imobiliară, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. C. B. L. R.
E. B.
18.03.2013
Red.jud.EB
Tehnored.DS/Ex. 2
19.03.2013
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1747/2013. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 739/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
