Pretenţii. Decizia nr. 739/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 739/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 7605/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.739
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Președinte: E. N.
Judecători: D. N.
L. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurentul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA cu sediul in Tulcea, ., jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.1968/21.05.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatul-pârât C. D. N. domiciliat in orasul S., ..2, jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe si s-a solicitat judecata cauzei in lipsa, după care,
Vazand ca nu mai sunt motive de amanare, instanta constata dosarul in stare de judecata si lasa cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL:
La data de 02.11.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ acțiunea civilă formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ Tulcea, care a solicitat obligarea pârâtului C. D. N. la plata sumei de 1.110,33 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare achitate de către C.A.S. Tulcea.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că pârâtul a fost internat în perioada 06.11–09.11.2009 în Secția de Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea, urmare a unui accident rutier.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 alin. 1 și 2 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, coroborat cu art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 și art. 1531 alin. 1 din Codul civil, în dovedire fiind depuse înscrisuri.
S-a reținut că acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru, în conformitate cu art. 17 din Legea 146/1997.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței de fond, la dosar s-au depus relații de la Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea, din care a reieșit că pârâtul nu era persoană asigurată la data producerii accidentului, precum și de la P. de pe lângă Judecătoria Tulcea din care rezultă că pârâtul nu a depus plângere pentru a antrenarea răspunderii penale a persoanei vinovate de producerea accidentului.
Procedând la judecarea cauzei, prin sentința civilă nr.1968 pronunțată la data de 21 mai 2013 în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată, ca nefondată.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut, în fapt, că în perioada 06.11– 09.11.2009, pârâtul a fost internat în secția de chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea, urmare a unui accident rutier, fapt ce rezultă din foaia de observație clinică generală.
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor de ordin general ale răspunderii civile delictuale, instanța a reținut că formularea unei plângeri penale împotriva persoanei vinovate de . care a determinat internarea pârâtului în spital nu constituie o obligație legală, ci reprezintă exercitarea unui drept al pârâtului.
Prin urmare, împrejurarea că pârâtul nu ar fi formulat plângere penală împotriva persoanei care a agresat-o ar putea avea relevanță în sfera de aplicare a dreptului penal, fiind lipsită semnificație juridică în prezentul litigiu civil, însă acesta a depus plângere pentru a trage la răspundere persoana vinovată de accident.
S-a arătat că sarcina probei incumbă reclamantei, potrivit unui principiu de largă aplicare, iar în prezenta cauză nu există nicio dovadă din care să rezulte că pârâtul ar fi comis o faptă ilicită, cerință necesară pentru angajarea răspunderii sale delictuale.
Raport la prevederile art. 313 alin. 1 și 2 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, acestea nu sunt aplicabile în speța dedusă judecății, întrucât nu este întrunită cerința ca pârâtul să fi adus, prin fapta sa, daune sănătății unei alte persoane.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs, care a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea recursului că pârâtul a declarat la internarea în spital că a fost victima unui accident de circulație, fiind internat de la 06-09.11.2009, în secția Chirurgie a spitalului, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 1.110,33 lei.
S-a mai susținut că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune.
Textul de lege face trimitere la cel ce a provocat . sau accidentul („aduce daune sănătății”), însă sunt situații, cum este cazul în speța, unde autorul accidentării/agresorul nu este cunoscut. In speța, pârâtul declară că a fost victima unui accident rutier, dar nu depune plângere împotriva persoanei vinovate.
Se menționează că, în toate secțiile spitalului, inclusiv la cea de primire urgente, sunt afișate prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 - pacienților aducându-se la cunoștință și verbal faptul că, chiar daca au asigurare valabila, CAS nu decontează cheltuielile victimelor agresiunilor sau accidentelor, urmând ca aceștia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru a le recupera.
În speța, pârâtul s-a prezentat la serviciul de urgenta declarând ca a fost victima unui accident rutier, iar ulterior, „împăcându-se” probabil cu autorul nu a mai întreprins nici un demers pentru a recupera de la acesta suma datorată pentru spitalizare și a o depune la spital si nici nu a mai formulat o reclamație împotriva acestuia.
Or, S. Județean de Urgenta Tulcea nu este abilitat sa efectueze nici un fel de cercetare in ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat accidentul și nu poate decât să se constituie parte civilă in dosarul penal, în cazul în care pacientul reclamă . și se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale, ori judecarea cauzei penale respective.
In caz contrar, pentru ca textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii care nu au fost denunțați, cum este si cazul în speța, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 313 din Legea nr.95/2009 și anume: fie să plătească el de buna voie, din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare; fie sa le recupereze pe cale amiabila de la agresor si să le depună la spital ; fie sa-1 acționeze ulterior pe acesta in instanța, pentru a recupera sumele respective pe cale civilă - având drept dovada documentele emise de spital sau de către instanță .
S-a susținut că, nu există nici o excepție in acest sens in
cuprinsul legii, textul de lege fiind clar, în sensul ca plata spitalizării pentru
persoanele a căror sănătate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente
nu se suporta de către Casa de Asigurări de Sănătate ,chiar daca acestea au
fost „victime” și nu se fac vinovate ca au ajuns in situația de a fi pacienții
spitalului.
In cazul admiterii cererii, pârâtul, în baza hotărârii instanței, se poate îndrepta pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare, pe cale civilă, împotriva celui ce 1-a agresat/accidentat, fiind dusă la îndeplinire astfel voința legiuitorului - aceea de a obliga persoana care a provocat daune sănătății altei persoane să suporte cheltuielile de spitalizare sau, dacă persona care a fost agresată sau a fost victima unui accident nu dorește să respecte acest lucru, să suporte cheltuielile ea însăși.
In consecința, se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de spitalizare.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței de recurs, la dosar a fost depusă Ordonanța nr. 467/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este neîntemeiat:
Conform foii de observație clinică generală nr. SC_, în perioada 06.11– 09.11.2009, pârâtul a fost internat în Secția de Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea, urmare a unui accident rutier.
Potrivit adresei nr. 7400/26.04.2013 a C.A.S Tulcea, în perioada 06.11– 09.11.2009, acesta nu a avut calitatea de asigurat.
Este adevărat că în conformitate cu prevederile art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Se constată astfel că textul de lege enunțat este imperativ, obligând furnizorii de servicii medicale să recupereze cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată persoanelor care au fost victimele unor agresiuni.
În același timp, legea statuează și asupra modalității în care se poate realiza acest lucru, respectiv calea procesuală, conferind astfel, ex lege, calitate procesuală activă furnizorilor de servicii medicale pentru recuperarea acestor sume.
Această cale procesuală care poate fi evident atât civilă, cât și penală, poate fi folosită de recurentul reclamant cu condiția cunoașterii persoanei agresorului - posesor al calității procesule pasive potrivit art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006.
Din economia dispozițiilor art. 313 alin 1și 2 din Legea nr. 95/2006 rezultă că legea stabilește o culpă în sarcina persoanelor care produc prin faptele lor daune sănătății altor persoane, stipulând totodată existența unui prejudiciu în patrimoniul furnizorului de servicii medicale și o obligativitate a acestora de a recupera prejudiciul constând în datoriile ocazionate de asistența medicală acordată.
În situația în care însă furnizorul de servicii medicale nu a cunoscut persoana vinovată de producerea prejudiciului pentru a o putea acționa în justiție și atâta timp cât victima agresiunii nu a acționat-o în judecată pentru a-i da posibilitatea recuperării prejudiciului, optând pentru alte căi de desocotire cu agresorul, se apreciază că victima agresiunii se face vinovată de faptul nepunerii la dispoziție a datelor necesare identificării titularului acțiunii, ceea ce conduce la un transfer al culpei de la agresor la victima agresiunii.
Cu alte cuvinte, în situația în care nu este îndeplinită condiția sine qua non pentru exercitarea acțiunii prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006, titularul acestei acțiuni care este totuși obligat să recupereze această sumă poate acționa și recupera cheltuielile de spitalizare de la persoana vinovată de neîndeplinirea condiției, respectiv de la victima agresiunii, concluzie care se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 95/2006.
În speță nu ne aflăm însă într-o atare situație.
La data de 06.11.2009, organele de cercetare penală au fost sesizate cu privire la faptul că în apropierea localități M. K. a avut loc un accident rutier ce a avut ca urmare vătămarea corporală a mai multor persoane printre care și pârâtul C. D. N..
Cercetările au dus la identificarea persoanei ce se afla la volanul autoturismului și din culpa căreia, prin neadaptarea vitezei la condițiile de trafic, au fost cauzate urmările accidentului.
Este adevărat că prin Ordonanța nr. 467/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, în aplicarea prevederilor art. 10 lit. h din Codul de procedură penală, față de autor, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă ca efect al împăcării părților.
Această soluție a fost adoptată în baza unui probatoriu complet, care evidențiază identitatea persoanei vinovate de producerea accidentului. Acest fapt rezultă din împrejurarea că autorului, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1 lit. b indice 1 din Codul de procedură penală, i-a fost aplicată o sancțiune administrativă pentru comiterea unei fapte ce nu prezintă pericolul social specific infracțiunii prev. de art. 38 alin. 4 din Legea Nr. 319/2006, stabilindu-se astfel că este culpabil de nerespectarea măsurilor privind protecția muncii și de cauzarea unui accident de muncă, ocupanții autovehiculului aflându-se în timpul serviciului.
Ca atare, câtă vreme a fost identificat autorul accidentului, nu poate opera transferul de culpă la care s-a făcut referire numai pentru aceea că vătămatul nu a dorit antrenarea răspunderii penale a autorului, caz în care furnizorul de servicii medicale nu poate valorifica dreptul său în cadrul unui proces penal.
Separat, în cadrul unui proces civil, cum s-a procedat de altfel în cauza pendinte, furnizorul de servicii medicale poate acționa persoana vinovată.
Probele administrate nu demonstrează însă că pârâtul este persoana care a adus daune sănătății sale.
Având în vedere argumentele de fapt și de drept arătate, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de către recurentul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA cu sediul in Tulcea, ., jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.1968/21.05.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatul-pârât C. D. N. domiciliat in orasul S., ..2, jud. Tulcea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronuntata in sedinta publica din 17.10.2013.
P., Judecatori, Grefier,
E. N. D. N. P. L.
L. N.
Jud.fond.D.G.D.
Red.jud.N.L./13.11.2013.
Tehnored.gref.P.L./19.11.2013/2ex.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 106/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 20/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
