Obligaţie de a face. Decizia nr. 20/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 2156/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 20/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: R. A. V.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul P. V., cu domiciliul în Tulcea, ..101, ., ., împotriva deciziei civile nr.448/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 18 TULCEA, cu sediul în Tulcea, ..168, ..Tulcea, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la nr._ din 29 iulie 2013, contestatorul P. V. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 448/12 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ în contradictoriu cu Asociația de Proprietari nr.18 Tulcea.
In motivarea contestației, s-a arătat în esență că dezlegarea pricinii este neîndoielnic urmarea sumei de greșeli materiale.
Astfel, se susține de către contestator că instanța a înlăturat fără nicio motivație, împotriva normelor procedurale, proba capitală de edificare și anume Listele de cheltuieli/lună în perioada furnizării agentului termic.
De asemenea, se arată ca o greșeală materială în actul de judecată este și înlăturarea factorului de corespondență între puterea termică și suprafața echivalentă termic a corpurilor de încălzire, apoi dintre acest factor și spațiul aferent încălzirii, fiind eliminați coeficienții de ajustare pentru amplasamentul termic a corpurilor de încălzire, a coloanelor și conductelor comune.
În acest sens, consideră contestatorul că asemenea elemente, în calcul și mărimea lor, o poate stabili doar un expert tehnic și nu contabil așa cum a ales instanța, numai după inventarierea instalației de încălzire.
In drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 20.12.2010, sub nr._, reclamantul P. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 18 TULCEA - să se dispună eliminarea sumei de 2777,61 lei, înscrisă cu titlul de restanță în lista de cheltuieli întocmită de asociație pentru luna noiembrie 2010 la poziția apartamentul 5; eliminarea și interdicția aplicării de penalități/zi întârziere pe o astfel de sumă care prin capitalizare a cuprins un cuantum de 1302,60 lei și restituirea sumei de 1450,87 lei la care se adaugă și debitul constituit din penalități.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr. 1361 din 10 aprilie 2013 Judecătoria Tulcea a respins acțiunea având ca obiect obligația de a face formulată de reclamantul P. V., domiciliat în Tulcea, .. 101, ., ., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 18, cu sediul în Tulcea, .. 168, ., parter, județul Tulcea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul P. V. este proprietar al imobilului din Tulcea, .. 101, ., apart. 5 și membru al Asociației de proprietari nr. 18 Tulcea.
Potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar conform listei de plată, cheltuielile asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
De asemenea, în conformitate cu art. 48 din același act normativ, stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună.
Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
S-a mai reținut faptul că, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, care nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat (art. 49 din Legea Nr. 230/2007).
Reclamantul avea dreptul să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și eventual, să o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată (conform art. 12 lit. d din HG 1588/2007) – însă acesta nu a uzitat de această procedură.
În esență, reclamantul pretindea prin acțiunea ce a făcut obiectul prezentului dosar, faptul că, la nivelul Asociației de proprietari nr.18 Tulcea, nu se evidențiază în mod corect cotele de întreținere corespunzătoare apartamentului pe care îl deține, în principal invocându-se nereguli în privința modului de repartizare a cheltuielilor privind energia termică.
Privitor la acestea, s-a reținut că - prin Ordinul Președintelui A.N.R.S.C. nr.343 din 13 iulie 2010 s-au aprobat Normele tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum.
Acest act normativ cuprindea criteriile și modul de calcul privind repartizarea consumurilor de energie termică pentru consumatorii din imobilele tip condominiu.
Având în vedere că pentru lămurirea aspectelor învederate de către reclamant, instanța de fond a apreciat că era necesară opinia unui specialist, în temeiul art.201 Cod proc. civ., a dispus din oficiu, efectuarea unei expertize judiciare contabile.
Cum reclamantul s-a opus administrării acestei probe și a refuzat achitarea onorariului de expert – s-a procedat la aplicarea prevederilor art. 170 alin. 3 Cod proc. civ., referitoarea la decăderea acestuia din proba încuviințată.
Se impune a se preciza faptul că, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civ.
Cum, reclamantul nu a dovedit fără echivoc realitatea pretențiilor sale – acțiunea s-a respins ca nefondată.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul P. V. criticând hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală.
In susținerea recursului, recurentul a arătat în esență că, instanța a apreciat în mod greșit situația de fapt și că, deși a formulat peste 30 de cereri de lămurire și contestații nu a primit răspuns, a considerat că nu se impunea efectuarea unei expertize contabile în raport de precizările pe care le-a depus, întrucât expertul nu poate lămuri instanța asupra consumului de energie termică, în consecință, hotărârea pronunțată este lipsită de orice temei juridic.
Au fost depuse o . înscrisuri și memorii adresate de către petent către președintele Judecătoriei Tulcea ca răspuns la solicitările instanței.
Prin Decizia civilă nr.448 din 12 iunie 2013 Tribunalul Tulcea a respins recursul ca nefondat și a menținut hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs a reținut că acțiunea reclamantului a vizat în principal faptul că, în cadrul asociație de proprietari nr. 18 Tulcea al cărui membru este, nu sunt stabilite în mod corect cheltuielile aferente energiei termice, pentru fiecare locuință, solicitând să se dispună eliminarea sumei de 2777,61 lei, restanță pentru luna noiembrie 2010 precum și a penalităților de întârziere în sumă de 1302,60 lei, și restituirea sumei de 1450,87 lei debit restant precum și penalitățile aferente acestora.
Repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, este reglementată prin norme tehnice aprobate prin ordinul Președintelui A.N.R.S.C. Nr. 343 din 13 iulie 2010, prin acest act normativ fiind stabilite criteriile și modul de calcul privind repartizarea consumurilor de energie termică.
Având în vedere că pe tot parcursul judecării cauzei, de la data înregistrării acesteia în anul 2010, au fost formulate de către reclamant o . cereri precizatoare și modificatoare în privința câtimii obiectului cauzei, instanța a considerat că se impune ca, pentru lămurirea aspectelor prezentate de reclamant în ceea ce privește calculul cheltuielilor datorate asociației de proprietari, rezultate din consumul de energie termică, să fie efectuată în cauză o expertiză judiciară contabilă, dispunând administrarea acestei probe din oficiu.
Reclamantul însă nu a fost de acord cu administrarea acestei probe și nici nu și-a îndeplinit obligația privind achitarea onorariului de expert astfel încât făcând aplicarea disp. art. 170 alin. 3 Cod proc. civ., s-a dispus decăderea reclamantului din proba cu expertiza contabilă.
In afara administrării acestei probe, reclamantul nu a dovedit prin alte înscrisuri realitatea pretențiilor sale, astfel încât acțiunea sa a fost respinsă in temeiul prev. art. 169 Cod civ., ca neîntemeiată.
Potrivit disp. art. 201 Cod proc. civ., instanța atunci când consideră necesară părerea unor specialiști în vederea lămuririi unor împrejurări de fapt, numește un expert și stabilește aspectele asupra cărora acesta urmează să se pronunțe.
Cum în speță instanța a fost în imposibilitate de lămurire a cauzei, referitor la pretențiile reclamantului, în baza unei expertize contabile judiciare, iar reclamantul nu a administrat alte probe prin care să dovedească realitatea pretențiilor sale, în mod justificat cererea formulată de acesta a fost respinsă ca nefondată.
Așa fiind, în raport de art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., s-a respins recursul formulat ca nefondat și s-a menținut hotărârea atacată ca temeinică și legală.
Prin cererea de față, se contestă în temeiul art. 318 Cod proc. civ., că dezlegarea dată de instanță este rezultatul unei greșeli materiale.
Potrivit art. 318 alin. 1 Cod proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze din greșeală, vreunul dintre motivele de modificare ori casare.
Numai că noțiunea de greșeală materială nu privește omisiuni în legătură cu modul de administrare a probelor sau alte erori ce pot afecta soluția pronunțată în cauză.
Dimpotrivă, este vorba de omisiuni esențiale și involuntare în raport cu situația existentă la dosar în momentul pronunțării hotărârii.
In practica judiciară, noțiunea de greșeală materială este interpretată într-o manieră restrictivă în condițiile în care pe această cale specială de retractare a hotărârii nu se urmărește decât anularea hotărârii date în prezența unor omisiuni în sensul că, dacă acestea erau avute în vedere, instanța de recurs putea pronunța o altă soluție.
De asemenea, o a doua situație este cea în care instanța a omis să cerceteze vreun motiv de casare iar recursul a fost respins sau admis în parte, dar în cauză, niciunul din motivele de contestație în anulare nu este îndeplinit, neexistând nicio eroare materială în sensul avut în vedere de art. 318 Cod proc. civ. și nici vreun motiv de recurs care să nu fie analizat.
Față de aceste considerente, se va respinge contestația în anulare ca nefondată, motivele invocate în cuprinsul contestației nefiind de natura celor avute în vedere de art. 318 Cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul P. V., cu domiciliul în Tulcea, .. 101, ., ., împotriva deciziei civile nr.448/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 18 TULCEA, cu sediul în Tulcea, .. 168, ., parter, județul Tulcea, având ca obiect obligația de a face, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
R. A. V.
07.11.2013
Red.jud.EB
Tehnored.DS/ex. 2
11.11.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 739/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 561/2013. Tribunalul... → |
|---|
