Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 197/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 8509/327/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 197/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta - reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat T. G., din Tulcea, .. 54, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 3105/13.11.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât O. M., cu domiciliul în Tulcea, .. 14, jud. Tulcea, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
Încheierea de ședință din data de 25 februarie 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la această dată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 19.11.2013 sub nr._, reclamanta U. ADMINITRATIV TERITORIALĂ TULCEA – Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu – PRIN PRIMAR a solicitat obligarea pârâtului O. M. la plata sumei de 3.361 lei, reprezentând prejudiciul adus prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de închiriere nr. 451/13.10.2005, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că a încheiat cu pârâtul contractul de închiriere nr. 451/13.10.2005, prin care acesta din urmă s-a obligat să plătească prețul chiriei.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația contractuală în cauză, deși a fost somat în fiecare an și știa că figurează în evidențele reclamantei ca și debitor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350 Cod civil.
Pârâtul nu a depus întâmpinare, fiindu-i desemnat un curator special dintre avocații Baroului Tulcea, în temeiul art. 58 alin. (4) Cod procedură civilă, pentru reprezentarea intereselor sale.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.3105 din data de 13 noiembrie 2014, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U. A. TERITORIALĂ - Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu – PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâtul O. M., a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 585 lei cu titlu de chirie lunară restantă potrivit contractului de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuințe nr. 451/13.10.2005.
De asemenea, a stabilit remunerația definitivă a curatorului special avocat M. L. în cuantum de 150 lei și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 13.10.2005, între reclamantă și pârât a fost încheiat contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință nr. 451/13.10.2005, prin care prima închiriază iar cel de-al doilea ia în chirie locuința situată în mun. Tulcea .. 14, jud. Tulcea.
Potrivit dispozițiilor contractuale s-a reținut că termenul de închiriere este de 3 ani și 7 luni cu începere de la data de 01.10.2005 până în mai 2009.; urmând ca la expirarea termenului chiriașul să poată solicitat reînnoirea contractului pentru aceeași perioadă, dacă părțile nu modifică prin acord expres durata închirierii.
De asemenea, în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual.
A reținut instanța că prin sentința civilă nr. 3282/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul Consiliul Local Tulcea prin Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu în contradictoriu cu pârâtul O. M. și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 451/13.10.2005 și evacuarea pârâtului din imobilul situat în mun. Tulcea, .. 14, jud. Tulcea.
Mai mult, instanța a reținut că pentru debitul datorat de către pârât aferent perioadei 03.03.2008 – 20.07.2011, reclamanta a emis titluri executorii însoțite de procese-verbale privind calculul majorărilor de întârziere, dar și somații, după cum urmează:
- titlul executoriu nr._/03.03.2008 aferent sumei de 73,23 lei și somația nr._/03.03.2008;
- titlul executoriu nr._/15.10.2008 aferent sumei de 415,17 lei, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/15.10.2008 și somația nr._/15.10.2008;
- titlul executoriu nr._/11.05.2009 aferent sumei de 392,94 lei, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/11.05.2009 și somația nr._/11.05.2009;
- titlul executoriu nr._/29.10.2009 aferent sumei de 261,74 lei, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/29.10.2009 și somația nr._/29.10.2009;
- titlul executoriu nr._/27.01.2010 aferent sumei de 145,50 lei, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/27.01.2010 și somația nr._/27.01.2010;
- titlul executoriu nr._/10.05.2010 aferent sumei de 227,86 lei, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/10.05.2010 și somația nr._/10.05.2010;
- titlul executoriu nr._/22.11.2010 aferent sumei de 362,42 lei, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/22.11.2010 și somația nr._/22.11.2010;
- titlul executoriu nr._/20.07.2011 aferent sumei de 437,85 lei, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/20.07.2011 și somația nr._/20.07.2011.
În cuprinsul documentelor emise de către reclamantă se arată faptul că acestea constituie titluri executorii în temeiul art. 141 și art. 142 alin. (6) din O.G. nr. 92/2003, împotriva lor cel interesat putând introduce contestație la instanța judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință.
La dosarul cauzei nu s-au depus înscrisuri din cuprinsul cărora să rezulte faptul că titlurile executorii sus-menționate au fost desființate.
Potrivit art. 141 alin. (1) Cod procedură fiscală, „executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”.
Pe cale de consecință, sesizarea instanței cu o acțiune având drept scop pronunțarea unei hotărâri judecătorești în vederea obligării pârâtului la plata sumei rezultante de 2316,71 lei, în privința căreia reclamanta deține titluri executorii apare ca vădit nejustificată.
Constatarea instanței a ținut seama de principalul efect al existenței unui titlu executoriu și anume nașterea în mâinile creditorului a unui drept de constrângere a debitorului, eventual cu ajutorul organelor de stat competente, în vederea aducerii la îndeplinire a obligațiilor izvorâte dintr-un astfel de titlu.
Cum obligația de plată a chiriei de către pârât s-a stins odată cu rezilierea contractului de închiriere potrivit sentinței civile nr. 3282/08.11.2012, definitivă prin nerecurare, instanța a reținut că sumele pretinse de reclamantă ulterior acestei date nu mai au un temei contractual.
Având în vedere atât concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, cât și situația detaliată a debitului depusă de reclamantă la dosarul cauzei, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul doar la plata chiriei de 39 lei/lună aferentă perioadei august 2011 – octombrie 2012, respectiv a sumei de 585 lei.
Ținând seama de faptul că în cauză a fost desemnat curator special pentru reprezentarea intereselor pârâtului, instanța a stabilit onorariul definitiv al acestuia în cuantum de 150 lei, suma achitată de reclamantă cu titlu de remunerație provizorie.
Având în vedere faptul că potrivit art. 453 alin. (2) Cod procedură civilă, „când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată”, instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel reclamanta U. A. TERITORIALĂ - Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu – PRIN PRIMAR, criticând-o sub aspectul nelegalității.
A arătat apelanta că, instanța de fond deși nu invocă lipsa de interes, totuși a respins cererea pentru suma de 2316,17 pentru care deține titluri executorii ca fiind vădit nejustificată.
De asemenea, a mai arătat că, instanța de fond a susținut faptul că, existența unui titlu executoriu naște în mâinile creditorului un drept de cosntrângere al debitorului, eventual cu ajutorul organelor de stat competente.
A mai precizat apelanta că, organele de stat despre care vorbește judecătorul fondului nu mai sunt competente deoarece, prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011, organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
Somațiile de plată și titlurile executorii emise în cadrul procedurii fiscale, pentru aceste sume, nu mai produc efecte juridice.
Aceste acte juridice sunt golite de conținut și de efecte juridice prin modificările aduse codului de procedură fiscală, începând cu data de 01.09.2011.
A mai menționat apelanta că, titlul executoriu detinut nu este un titlu executoriu care să asigure legalitatea declanșării sau continuării procedurii executării silite reglementate de codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește sumele solicitate ulterior sentinței civile nr.3282/08.11.2012, a mai arătat apelanta că, că instanța de fond a ignorat total precizările sale.
Potrivit prevederilor art. 25 din legea locuinței nr. 114/1996, cu modificările și completările ulterioare ”Evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile. Chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, până la data executării efective a hotărârii de evacuare.
Așadar, obligația de plată a chiriei este în continuare existentă, chiar dacă s-a dispus rezilierea constractului și evacuarea chiriașului, câtă vreme pârâtul nu a fost evacuat.
Față de cheltuielile de judecată, a mai arătat apelanta că, acestea au fost reduse în mod neăntemeiat, motiv pentru care a solicitat obligarea intimatului la plata contravalorii expertizei contabile efectuate în cauză.
În concluzie, apelanta a solicitat în temeiul art. 480 alin.2 Cod procedură civilă admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii în totalitate a debitului și a obligării intimatului la plata contravalorii expertizei.
Deși legal civitat intimatul nu a formulat întâmpinare în termen procedural.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed:
Potrivit contractului de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr.451/13.10.2005 apelanta reclamantă a cedat în favoarea intimatului pârât O. M. folosința unei suprafețe de 15,12 mp locuibili reprezentând o camera și 62 mp curte din imobilul situat în Tulcea, ..14, în schimbul unei chirii lunare de 11 lei, termenul închirierii fiind până în luna mai 2009.
Deoarece intimatul pârât nu și-a respectat obligația contractuală de plată a chiriei, acumulând restanțe foarte mari la plata acesteia și majorări de întârziere, apelata reclamantă s-a adresat Judecătoriei Tulcea la data de 25.04.2012, solicitând rezilierea contractului de închiriere și evacuarea locatorului din spațiul închiriat.
Prin sentința civilă nr. 3282/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul Consiliul Local Tulcea prin Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu în contradictoriu cu pârâtul O. M. și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 451/13.10.2005 și evacuarea pârâtului din imobilul situat în mun. Tulcea, .. 14, jud. Tulcea.
În ceea ce privește prima critică a sentinței apelate referitoare la debitul în cuantum de 2316,71 lei aferent perioadei 3.03._11 respins ca nejustificat de prima instanță, se constată că aceasta este neîntemeiată întrucât, așa cum s-a reținut deja în mod corect, reclamanta deține o . titluri executorii pentru pretențiile cu titlu de chirie aferente acestei perioade, titluri ce nu au fost desființate și care pot sta la baza unei executări silite.
La data emiterii acestor titluri executorii, se reține că au fost respectate dispozițiile art. 1 din O.G. Nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, anterior intrării în vigoare la data de 17.09.2011 a O.G. nr. 29 din 31 august 2011 conform cărora ,,Prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal. Totodată s-au aplicat și prevederile art. 110 alin.2 din același act normativ potrivit cu care „colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanța sau al unui titlu executoriu, după caz.”
Astfel, întrucât reclamanta deține deja titluri executorii pentru sumele aferente perioadei de până la data de 20.07.2011, anterioare datei de 17.09.2011 (când a fost modificat Codul de procedură fiscală), titluri ce nu au fost desființate și care pot sta la baza unei executări silite, îi lipsește folosul practic pentru obținerea unei hotărâri judecătorești, fiind de altfel inadmisibilă obținerea unor titluri executorii diferite pentru aceeași creanță.
Deși instanța de fond a analizat la rândul său aceste titluri executorii, arătând în considerente că nu se mai poate emite un nou titlu pentru aceeași creanță, a omis să se pronunțe în mod expres în cadrul dispozitivului sentinței cu privire la pretențiile în cuantum de 2316,71 lei. Se constată însă că omisiunea nu este una gravă care să determine trimiterea cauzei spre rejudecare atâta timp cât există precizarea că acțiunea a fost admisă în parte, înțelegându-se deci că restul pretențiilor au fost respinse.
Reținând în consecință corecta soluționare a acestui capăt de cerere, instanța de apel va respinge și critica asupra acestuia, ca neîntemeiată.
Privitor la cel de-al doilea motiv de apel, se reține că, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 25 din Lg. nr. 114/1996, „chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere până la data executării efective a hotărârii de evacuare”, însă acest lucru nu înseamnă că locatorul va putea decide să-l evacueze oricând pe chiriaș, fiind necesar să respecte un termen rezonabil în această privință, termen care se circumscrie noțiuni de proprietar diligent având în vedere limitările dreptului de proprietate impuse de art. 480 Cod civ. anterior.
Prin urmare, se apreciază că pentru a putea invoca acest text de lege în favoarea sa, proprietarul trebuie să facă și dovada că a demarat procedura executării silite împotriva chiriașului său, într-un termen rezonabil putând fi acordată chiria între data dispunerii evacuării și data executării efective a hotărârii de evacuare. În caz contrar, o astfel de cerere nu poate fi primită întrucât pasivitatea reclamantei îi este imputabilă chiar acesteia, iar instanța nu poate aprecia asupra caracterului rezonabil al termenului în care s-a solicitat executarea evacuării.
Constatând neîntemeiată și această critică a sentinței apelate, tribunalul o va respinge ca atare.
Relativ la cea de-a treia critică din apel, instanța o va respinge în același mod întrucât prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 453 alin.2 NCPC, în condițiile în care pretențiile reclamantei au fost admise doar în parte. Plata sumei reprezentând contravaloarea expertizei contabile nu ar putea fi dispusă atâta timp cât aceasta a folosit doar în parte la soluționarea cauzei, pretențiile reclamantei fiind admise doar într-o mică măsură.
Față de toate aceste considerente, întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC se va respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta - reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat T. G., din Tulcea, .. 54, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 3105/13.11.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât O. M., cu domiciliul în Tulcea, .. 14, jud. Tulcea, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, ca nefondat.
Păstrează sentința atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.N.D.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/7.03.2015
Tehnored.gref.B.F.V./7.03.2015/4 ex./ .. apelant/1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 253/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Hotărâre din 11-03-2015, Tribunalul TULCEA → |
|---|
