Pretenţii. Hotărâre din 11-03-2015, Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 198/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECZIA CIVILĂ NR. 2
Ședința publică de la data de 11 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător F. Șurculescu
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de către contestatoarea ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII "SARICHIOI" SISTEM cu sediul în ., împotriva deciziei civile nr.11 din 22 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata A.N.I.F. - F. DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea.
Dezbaterile asupra excepției tardivității introducerii contestației în anulare, cât și asupra contestației, au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, pentru a da posibilitate contestatoarei să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 04.03.2015 și, ulterior la data de 11.03.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 04 februarie 2015 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ contestația în anulare formulată de către contestatoarea ORGANIZAȚIA U. de A. pentru IRIGAȚII ”SARICHIOI” SISTEM, împotriva deciziei civile nr. 11 din data de 22 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A.-F. de ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE TULCEA, prin care s-a solicitat admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și menținerea sentinței civile nr. 528 din 24 octombrie 2013 a Judecătoriei Tulcea, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Totodată, prin contestația în anulare promovată contestatoarea a solicitat să se dispună suspendarea executării silite a deciziei civile nr.11 din 22 ianuarie 2014 a Tribunalului Tulcea pronunțată în dosarul nr._ *.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat că, potrivit art.3 alin.b din Legea nr. 138/2004 actualizată, recurenta-creditoare A.N.I.F. este persoana juridică de interes public, iar potrivit art.6 și următoarele din același act normativ Organizația U. de A. pentru Irigații este organizație ce desfășoară activități de interes public„a) livrarea apei pentru irigat exploatarea, întreținerea si reparațiile unui sistem de irigații care deservește mai mulți proprietari de teren:b) exploatarea, întreținerea și reparațiile unui sistem de desecare și drenaj care deservește mai mulți proprietari de teren;c)întreținerea și reparațiile lucrărilor de apărare împotriva inundațiilor care protejează terenul mai multor proprietari de teren,,.
Din această detaliere a prevederilor ce reglementează activitatea de îmbunătățiri funciare reiese că OUAI este o entitate juridică reglementată prin lege în scopul de a organiza utilizatorii de apă pentru irigații în vederea asigurării unui serviciului de interes public (îmbunătățiri funciare) și a unei mai bune valorificării a acestui serviciu de interes public sprijinită de A.N.LF. și de alocările bugetare ale statului prin ministerele de resort, alocări acordate prin subvenții și susținerea în mod direct a unei cote din prețul acestor servicii de interes public.
Cum din relaționarea de mai sus legiuitorul a stabilit în mod explicit că A. și statul prin alocații bugetare intervin în cazurile în care proprietarii sau utilizatorii de terenuri nu pot desfășura ei însăși activități de îmbunătățiri funciare, așa cum este prevăzut în art.2 alin.2 din Normele de aplicare a Legii nr. 138/2004, caz în care se afla și OUAI Sarichioi.
A mai arătat contestatoarea că, instanța de recurs ar fi trebuit să aibă în vedere că în speța dedusă judecății penalitățile solicitate de A. nu pot fi legale și nici de întârziere contractuale, deoarece cadrul contractual nu este comercial, este un cadrul strict reglementat de interes public pentru finalizarea unui serviciu de interes public.
Contractul încheiat de A. cu OUAI nu respectă Legea nr. 138/2004, care prevede la art.58 că se plătește doar tariful de apă, iar la art.59 se arată ce anume trebuie să cuprindă acest tarif de apă (costuri de livrare și alte costuri). Art.61din același act normativ prevede sancțiunea care se aplică pentru neachitarea tarifului, respectiv rezilierea contractului și nu se face vorbire despre penalități. Art. 81 și următoarele din Normele de aplicare a Legii nr. 138/2004 stabilesc în detaliu conținutul contractului, dar nu prevede penalități, ci doar sancțiunea rezilierii pentru neplată.
De asemenea, a mai susținut contestatoarea că, instanța ar fi trebuit să aibă în vedere că entitățile juridice ce desfășoară un serviciu de interes public nu pot avea calitate procesuala pasivă, atâta timp cât obligațiile restante înregistrate de către A. sunt cele pe care statul prin organismele de resort nu le-a virat în contul A. la termen, statul stabilindu-și în mod arbitrar fără a exista convenții cu penalități propriile obligații de a achita apa pentru irigații către A., entitatea prin care ține evidența consumului de apa.
A. în calitate de reprezentant tehnic de îmbunătățiri funciare al statului solicită de la OUAI debite și penalități cuantificate/stabilite și însușite de către stat a fi in sarcina sa exclusivă, conform Legii nr. 138/2004 și normelor de aplicare, debite și penalități pentru care statul a prevăzut ca mod de acoperire a acestor cheltuieli subvenții și alocații bugetare gestionate prin reprezentata bugetului de stat.
Situație de fapt creată de A. duce la nerespectarea cadrului legal ce reglementează îmbunătățirile funciare cât și a scopului urmărit de acest cadru legal.
Pe aceste considerente se motivează eroare materiala a instanței de recurs, care având toate mijloace de proba existente la dosar, în special adresele Ministerului Agriculturii prin care se recunoaște circuitul sumelor ce trebuie a fi achitate către A. și în folosul agenției, ar fi fost corect interpretate prin nelegalitatea și netemeinicia acțiunii formulate de A. ca acțiune de fond, cât și ca recurs declarat.
Pentru ca eroarea materială să constituie motiv de contestație în anulare, în înțelesul art.503 alin.2 pct.2 și următoarele Cod procedura civilă, aceasta trebuie să existe și să poată fi sesizată în mod concret, în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei anulare se solicită.
Ca urmare, eroarea trebuie să fie evidentă și săvârșită de instanță, datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Greșeala materiala se apreciază astfel în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 503 din Noul Cod de procedură civilă.
Intimata A.N.I.F.-F. de ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE TULCEA în termen procedural a depus la dosar întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat excepția prescripției, solicitând respingerea contestației în anulare, ca prescrisă, precum și cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat în esență că, instanța de recurs s-a pronunțat în conformitate cu dispozițiile legale și nu a existat nicio omitere sau confundare a unor elemente sau date importante din dosarul cauzei, astfel cum se susține de către contestatoarea Organizația U. de A. pentru Irigații "Sarichioi" Sistem.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin prezenta contestației în anulare contestatorul și-a întemeiat în drept contestația pe prevederile art.508 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Intimata, în întâmpinare, invocând tardivitatea introducerii contestației, întemeiază în drept excepția pe prevederile art. 506 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Potrivit art. 3 al.1 din Legea nr.76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă dispozițiile Codului de procedură civilă, se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Potrivit al.2 al aceluiași articol procesele începute prin cereri depuse în condițiile legii înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse vechii legi.
În speța de față, sunt aplicabile prevederile vechiului Cod de procedură civilă deoarece acțiunea a fost introdusă la data de 5 februarie 2013, iar Noul Cod de procedură civilă a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Astfel, temeiul de drept al prezentei contestații în anulare este art. 318 din vechiul Cod de procedură civilă.
Cu privire la excepția tardivității introducerii contestației în anulare, aceasta va fi respinsă având în vedere prevederile art. 319 al.2 teza II din vechiul Cod de procedură civilă.
Potrivit acestui text de lege, contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. „b” sau „c”.
Potrivit art. 401 al.1 lit.b Cod procedură civilă contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea poprii.
În raport de aceste prevederi legale, de faptul că la data de 4 februarie 2015 a fost depusă contestația, aceasta este introdusă în termen legal.
Pe fondul cauzei, Tribunalul, reține că, potrivit art. 318 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În sensul textului art.318 Cod procedură civilă anterior ”greșeala materială” înseamnă greșeala de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite”. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Prima ipoteză din art. 318 Cod procedură civilă are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
În speță, contestatoarea nu invocă o greșeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspecte formale ale judecății în recurs, ci critică modul în care instanța a dezlegat pricina, iar motivele pe care instanța de recurs a soluționat cauza nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.
Față de toate aceste considerente, tribunalul urmează să respingă contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității introducerii contestației în anulare, ca nefondată.
Respinge contestația în anulare formulată de către contestatoarea ORGANIZAȚIA U. de A. pentru IRIGAȚII "SARICHIOI" SISTEM cu sediul în ., împotriva deciziei civile nr.11 din 22 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata A.N.I.F. - F. de ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 11 Martie 2015.
Președinte, L. D. P. | Judecător, F. Șurculescu | Judecător, S. R. |
Grefier, D. B. |
Red.dec.civ.jud.R.S./23.03.2015
Tehnored.gref.DB/24.03.2015/ 2 ex.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 197/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 248/2015. Tribunalul... → |
|---|
